UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU„

CLUJ-NAPOCA

PROBLEME DE OBSTETRICĂ MEDICO-LEGALĂ

- AVORTUL-

CLUJ-NAPOCA
2023
 Avortul din punct de vedere juridic și medico-legal

Prin implicațiile sale multiple de ordin: medical, social, demografic, psihologic și juridic
avortul a constituit dintotdeauna o problemă (medico-legală) delicată și foarte dezbătută atât pe
plan național cât și internațional. Din aceste considerente toate statele au elaborat reglementări
care variază și se nuanțează de la o societate la alta. Pe plan național, incriminarea avortului așa
cum este prevăzută în art. 201 C.P. „Întreruperea cursului sarcinii „constituie infracțiune doar
în anumite condiții și situații, când se realizează:
 în afara instituțiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
 de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie și
drept de liberă practică medicală în această specialitate;
 dacă vârsta sarcinii a depășit 14 săptămâni”.
 în orice condiții......fără consimțământul femeii însărcinate....;
Avortul poate fi definit ca expulzia prematură a unui făt neviabil, însă este definit în mod
diferit de către medicii legiști și obstetricieni-ginecologi.
Din punct de vedere al specialității obstetrică-ginecologie avortul reprezintă întreruperea
cursului normal al sarcinii prin expulzia fătului în primele 6 luni de sarcină, făt care cântărește
până la 1000 grame și are până la 28 de săptămâni. Dacă întreruperea cursului normal al sarcinii
se realizează după 6 luni și fătul este viabil atunci se consideră naștere prematură.
Din punct de vedere medico-legal avortul reprezintă întreruperea cursului normal al
sarcinii pe toată perioada acesteia, inclusiv dacă are loc în timpul declanșării travaliului sau pe
parcursul acestuia-definiție acceptată și în sens juridic. De asemenea trebuie să se facă distincție
între avorton și nou-născutul mort:
 Avorton= produs de concepție care nu prezintă semne de viață este rezultat dintr-o sarcină
care are mai puțin de 28 de săptămâni, greutate făt <1000 grame și lungime <35 cm.
 Născut mort= produs de concepție al unei sarcini >28 săptămâni, cu greutate peste 1000
grame, lungime >35 cm, care după separarea completă de corpul mamei nu a prezentat niciun
semn de viață.
Există mai multe clasificări ale avortului, în funcție de factorii care îl generează:
a) Avortul spontan (patologic): în primul trimestru de sarcină (5-20% din totalul sarcinilor)
b) Avortul provocat care se clasifică în: -avortul la cerere (legal);
-avortul accidental (traumatic sau netraumatic)
-avortul empiric/delictual-interzis în toate statele!

Avortul spontan (patologic):

Se caracterizează conform definițiilor prin expulzia unui produs de concepție înaintea
viabilității fetale estimată a fi la 180 de zile după raportul fecundant, sau expulzia produsului
ovular la o greutate sub 500 grame, la mai puțin de 22 săptămâni de amenoree (definiție
F.I.G.O. și O.M.S.). Din punct de vedere clinic, anamneza, examenul general și genital sunt
deosebit de importante. Simptomul dominant este hemoragia. Un avort spontan pe lângă o
atitudine terapeutică riguroasă impune și căutarea cauzei care a dus la întreruperea spontană
a evoluției sarcinii. Principalele cauze sunt:
1) Mecanice: sarcină multiplă, hidramnios, hipoplazie/hipotrofie uterină, malformații,
fibroame uterine, sinechii, insuficiență cervico-istmică.
2) Infecțioase: listerioză, sifilis, bruceloză, toxoplasmoză, micoplasmă, ricketioze, viroze
(rubeolă, CMV, herpes, gripal, rujeolă, hepatită).
3) Genetice: anomalii cromozomiale, trombofilii ereditare

2
 4) Hormonale: dizarmonie endocrină, disfuncții tiroidiene și suprarenaliene, insuficiență
luteală, ovulație tardivă.
5) Imunologice: Sindrom antifosfolipidic, neelucidate
6) Metabolice și vasculare: diabet, HTA, boli vasculare.
Complicațiile care apar frecvent în caz de avort patologic sunt: hemoragiile, anemiile și
infecțiile. De reținut că avortul neglijat sau necorespunzător tratat este factorul etiologic cel
mai important al metroanexitelor, endometritei cronice și sinechiei uterine, care la rândul lor
pot fi cauza unei sterilități secundare.
Avortul provocat legal (la cerere):
Executat în mediu corespunzător, de către personal medical calificat și în condițiile legii,
avorturile legale prezintă și ele o serie de riscuri medicale și medico-sociale. În afara de
afecțiunea care a determinat întreruperea de sarcină, complicațiile variază după procedeul
medical utilizat. Procedeele mecanice pot produce: leziuni traumatice ale colului și perforație
uterină, hemoragii (prin atonie uterină și retenție de fragmente ovulare), infecții ulterioare. De
asemenea mai pot apărea: accidente anestezice, accidente prin tulburări de coagulare și riscuri
datorate intervenției chirurgicale cezariene.
Avortul provocat accidental:
Se caracterizează prin lipsa intenției de a-l produce, iar consecințele se apreciază potrivit
normelor penale de vătămare corporală. Avortul accidental poate fi traumatic prin lovirea
gravidei cu sau de corpuri dure, având drept consecință pierderea sarcinii (a se vedea și art.
202 C.P. Vătămarea fătului) sau netraumatic (în afara unui traumatism per se) de exemplu în
cadrul unui tratament medical contraindicat în sarcină ce produce consecințe grave asupra
produsului de concepție cu exitus-situație ce atrage în plus și răspunderea profesională a
personalului medical implicat.
Avortul (provocat) empiric:
Are consecințe a căror gravitate se apreciază de asemenea în conformitate cu prevederile
legislației privind vătămarea corporală. Mijloacele de provocare a acestui tip de avort în afara
condițiilor și situațiilor prevăzute de lege pot fi: chimice, mecanice și fizice.
Consecințele manevrelor avortive asupra femeii însărcinate depind de metodele folosite.
Mijloacele mecanice sunt cele care dau procentul cel mai mare de complicații atât locale cât
și generale. Posibile complicații locale imediate ce pot să apară în folosirea manevrelor
abortive mecanice sunt: perforații cu hemoragii masive, leziuni la nivelul colului sau uterului
cu infecții: anexite, tromboflebite pelvine, peritonită, septicemie. Dintre complicațiile tardive
cele mai frecvente se numără: cicatricile colului cu incontinență, obstrucții tubare post
inflamatorii-cauză de sterilitate secundară, histerectomii impuse de complicațiile necrotice sau
hemoragii grave.
Expertiza medico-legală în caz de avort empiric are următoarele obiective:
a) Demonstrarea existenței sarcinii: sunt posibile două situații: sarcină intactă după încercări
abortive nereușite (tentativă de avort) sau avort reușit. Dacă femeia nu mai poartă sarcina ci
prezintă doar o inflamație localizată la nivelul organelor genitale și febră, în scopul
diagnosticului pozitiv de avort provocat se vor face: dozări hormonale, frotiu citohormonal
vaginal, examen clinic și examen morfologic pe produsul de chiuretaj. Diagnosticul de
certitudine îl oferă existența resturilor ovulare decelate prin examen histopatologic, precum și
pozitivarea reacțiilor biologice de sarcină încă 8-10 zile după golirea uterului. La cadavru,
diagnosticul sarcinii se realizează macro și microscopic prin examinarea organelor genitale
interne, în special uter.

3
b) Stabilirea metodei abortive folosite. În mod obișnuit și într-o sarcină normală orificiul extern
al colului, canalul cervical și orificiul intern sunt închise. Există suspiciuni mari de avort când:
orificiul extern al colului este ușor întredeschis și se asociază și sângerare uterină. De
asemenea pot fi vizibile la examenul clinic al uterului diverse obiecte ascuțite sau resturi
(sârme, rădăcini de plante, etc) utilizate în provocarea ilicită a avortului.
c) Stabilirea legăturii de cauzalitate între avort și manopera abortivă: Dacă timpul între
administrarea substanțelor abortive și întreruperea cursului sarcinii este scurt se pot efectua
analize toxicologice ale conținutului gastric, intestinal, ale sângelui sau chiar scaunului. În
cazul lezării căilor genitale pledează ideea folosirii unei manopere mecanice. Aceste tipuri de
leziuni traumatice mecanice se găsesc mai adesea pe fața vaginală a colului uterin, în fundurile
de sac vaginal, în canalul vaginal sau în cavitatea uterină. Nu întotdeauna o manoperă
mecanică lasă urme, astfel încât lipsa ei nu exclude utilizarea unei astfel de metode.

Referințe bibliografice:
1. F. Stamatian-Obstetrică și ginecologie vol II.Obstetrică patologică, Ed.„Iuliu Hațieganu„
Cluj-Napoca, 2014, pag 236-239.
2. V. Beliș-Medicina Legală în facultățile de drept și justiție, ediție revăzută și adăugită,
Ed. Universul Juridic, București, 2021.
3. D. Dermengiu-Patologie medico-legală, Ed. Viața Medicală, București 2012.