MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

LICEUL“RADU MIRON” VASLUI

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT:
AS. MED. PR. HRISTEA DOINIȚA DOMINTE I. DIANA MARIA

VASLUI – 2020
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
LICEUL“RADU MIRON” VASLUI
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A LEHUZEI

DUPĂ OPERAȚIA DE CEZARIANĂ

ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT:
AS. MED. PR. HRISTEA DOINIȚA DOMINTE I. DIANA MARIA

VASLUI – 2020
 CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………...……………….….......................…. pag. 5

ISTORIC ………………………………………………………...….…….......................… pag. 8

CAPITOLUL 1. DATE GENERALE DESPRE NAȘTEREA PRIN CEZARIANĂ

1.1 Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului genital ….................... pag. 9
1.1.1 Anatomia și fiziologia aparatului genital ……………….............….….......……..... pag. 9
1.2 Nașterea prin cezariană …………….……………………………......................…. pag. 18
1.2.1 Definiție …………………………………..………………..................……...…… pag. 18
1.2.2 Etiologie ……………………...........…………………………….….....………….. pag. 19
1.2.3 Patogenie ……………………………………..………………......................…….. pag. 20
1.2.4 Diagnostic clinic (simptomatologie) ……………………................………....…… pag. 20
1.2.5 Diagnostic paraclinic ……………………………………………...............…..…... pag. 22
1.2.6 Diagnostic diferențial …………………………………….……...............………... pag. 27
1.2.7 Evoluție și progres ……………………………………....…......................….……. pag.
28
1.2.8 Tratament igieno-dietetic, medical și chirurgical ………...…….......................…... pag.
31

CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE

Supravegherea pacientei din momentul internării până la externare și efectuarea
tehnicilor impuse de afecțiune.
2.1 Internarea pacientei în spital …………………………………...............………..... pag. 41
2.2 Asigurarea condițiilor de spitalizare …………………………................................ pag. 41
2.3 Asigurarea condițiilor igienice a pacientei internate …………….............……...... pag. 42
2.3.1 Pregătirea patului și accesoriile lui …………………………….........................…. pag. 42
2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat ………………………..............…………………….... pag. 42
2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientei ……............... pag. 44
2.3.4 Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientei imobilizate ……................... pag. 45
2.3.5 Observarea poziției pacientei ………………………….....................……….…..... pag. 50
2.3.6 Schimbarea poziției și imobilizarea pacientei …………..............……………….... pag. 50
2.3.7 Captarea eliminărilor ………………………………………..............………….…. pag. 50
2.4 Supravegherea funcțiilor vitale ………………………….....................……........... pag. 51
2.5 Alimentația pacientei ……………………………………….................…….…..... pag. 55
2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului …….............……........ pag. 55
2.7 Recoltarea produselor biologice și patologice ……......…...................………........ pag. 57
2.8 Pregătirea pacientei și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune ….............…...… pag. 58
2.9 Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii ……………….............…..…. pag. 59
2.10 Educație pentru sănătate (profilaxia bolii) …………………….................……..… pag. 61
2.11 Externarea pacientei ……………...……………….....................……………...….. pag. 62

CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1 Cazul I - Plan de îngrijire ……………...……..................…...…………………… pag. 63
3.2 Cazul II - Plan de îngrijire ………………………………...................…………... pag. 73
3.3 Cazul III - Plan de îngrijire ……………………………............…….......……….. pag. 82

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

4.1 Evaluarea finală …………………………………………………....…................… pag. 91
4.2 Concluzii generale ………………..………………………........…….......……...… pag. 91

BIBLIOGRAE
 5

ARGUMENT

Instruirea clinică în spital mi-a plăcut în toate secţiile, dar impresionată în mod deosebit
am fost în sala de naştere. Acolo am considerat că naşterea este un miracol şi cum spune Prof.
Dr. Octav Rusu naşterea este “cel mai frumos, cel mai înălţător act fiziologic, acela al
procreaţiei.”
Acolo am văzut ce înseamnă cu adevărat echipa medico-sanitară, înţelegerea,
coordonarea intervenţiilor, ţinând cont că răspunderea este pentru două vieţi.
Deşi mi-am dat seama că responsabilitatea ce mi-o asum este foarte mare, cele spuse mai
sus m-au convins să tratez în lucrarea mea îngrijirea pacientei cu naștere prin cezariană.

Nașterea, in ochii unora, înseamnă sau se finalizează cu momentul expulziei copilului.

Însă de fapt acesta este un proces mult mai complex decât ne putem imagina și, dacă ajungem să
scăpăm detalii importante din vedere, riscul ca mama să treacă prin momente dificile vor fi
inevitabile. De aceea este bine ca viitoarele mămici, care își doresc să nască acasă, să aibă lângă
ele oameni calificați în a putea observa procesul de după naștere, deoarece factorii importanți
cum ar fi drumul retragerii uterului, parametrii după care trebuie să se ghideze starea mamei, să
poată fi explicați și urmariți.
Chiar dacă nașterea este un act fiziologic și în marea majoritate a cazurilor evoluează
normal, concepția actuală priveste travaliul și fenomenele survenite în cursul desfășurării lui, ca
agenți stresanți pentru mamă și făt, care pot provoca, atunci când depășesc anumite limite, reacții
fiziologice din partea mamei și a fătului. Achizițiile moderne, obținute prin dezvoltarea
 6

fiziologiei și fiziopatologiei obstetricale, precum și progresele farmaco-dinamice, au dus la

părăsirea vechii atitudini obstetricale și la adoptarea unor atitudini mai noi în profilaxii pentru
mamă și făt, mai ales în travaliul cu risc materno-fetal.
Cezariana reprezintă o intervenție chirurgicală prin care copilul nu se naște în mod
natural, vaginal, ci printr-o incizie care se efectuează la nivelul abdomenului iar apoi a uterului.

Chiar dacă unele mame optează pentru acest gen de naștere doar dintr-un simplu moft sau
pentru a nu mai resimți durerile nașterii pe cale naturală, altele sunt obligate să se îndrepte către
o astfel de procedură chirurgicală, destul de sigură atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența terestră și nu este om care
să fi fost scutit de ea. Într-o anumită măsură ne ajută să evoluăm dar, dacă se depășesc anumite
limite, trebuie să căutăm soluții să ieșim din impas.
Operația de cezariană este considerată relativ sigură.
Există însă un risc crescut în apariția complicațiilor materne comparativ cu nașterea
naturală. O pacientă cu operație de cezariană necesită un timp mai mare de recuperare față de cea
care a născut natural.
Sistemul de sănătate trebuie să-și concentreze atenția asupra îngrijirilor primare de
sănătate, acoperind nevoile de sănătate de bază ale fiecărei comunități. Accentul principal ar
trebui să se pună pe promovarea sănătății și pe prevenirea bolilor.
 7

Profesia de asistent medical face parte din categoria celor mai nobile meserii, înseamnă
să știi să asculți, să sfătuiești, să inspiri încredere, iar ceea ce faci le va ușura suferința.
Pacientele trebuie să știe că este important pentru noi ca ele să fie mulțumite de calitatea
îngrijirilor, să se simtă bine.
În această meserie trebuie să tratezi exact cum îți dorești și tu să fii tratat!
 8

ISTORIC

Multe personae cunosc probabil mitul potrivit căruia numele operației prin cezariană ar
proveni de la împăratul roman Iulius Cezar, despre care se spune că ar fi fost primul copil născut
prin această metodă.

Este greu de precizat de unde a pornit această poveste, deși există un document din
secolul X care ar putea lămuri lucrurile. Marea enciclopedie istorică bizantină Suda este una
dintre cele mai vechi scrieri păstrate unde apare menționat numele împăratului Iulius Cezar, ca
etiologie pentru operația prin cezariană.

"Împărații romani au primit numele de cezari de la Iulius Cezar, cel care nu a fost născut.
Atunci când mama sa a murit, în a noua lună de sarcină, i-au tăiat pântecul și l-au scos,
numindu-l astfel; căci în limba lor "caesar" înseamnă tăietură."

În trecut, majoritatea femeilor care nășteau prin cezariană mureau. Această operație era
varianta prin care se putea salva doar copilul. Primele note despre practicarea cezarianei datează
din secolul XVI. Cu toate acestea, până în secolele XVIII și XIX nu se putea vorbi despre
supraviețuirea celor doi: mamă și copil și aceasta în special datorită infecțiilor și hemoragiilor
puternice ce apăreau după efectuarea operației. Abia din secolul XIX s-a apelat la coaserea
uterului și abdomenului după efectuarea unei cezariene.

Deși cezariana a devenit o cale de naștere tot mai des întâlnită, cu riscul morții scăzut
(2%), acesta este încă mai mare decât în cazul nașterii vaginale. Motivele pentru care cezariana
are această rată a mortalității se datorează procedurii chirurgicale, atât a abdomenului, cât și a
uterului.
 9

CAPITOLUL I: DATE GENERALE DESPRE SARCINĂ ȘI NAȘTERE PRIN

CEZARIANĂ

1.1 Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului genital

1.1.1 Anatomia și fiziologia aparatului genital feminin

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei ființe și se realizează prin

participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului feminin
(ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină,
unde continuă să crească și să se dezvolte până ce fătul devenit viabil și este expulzat din uter
prin actul nașterii.
Diferențierea sexuală este prezentă încă din momentul fecundării oului, dar diferențierea
intersexuală somatopsihică are loc lent în timpul copilăriei și se realizează după pubertate ca
urmare a activităților gonadelor. În copilărie, hormonii sexuali secretați în cantități reduse
contribuie, împreună cu ceilalți hormoni, la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului,
iar după pubertate, acești hormoni secretați în cantități crescute la femei cu anumite caracteristici
ciclice, întrețin funcția sexuală.
Organizarea morfo-funcțională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de
complexă, gonadele având atât funcția de a produce gameți (ovule și spermatozoizi) cât și pe cea
de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activități asupra organelor genitale și asupra
întregului organism, asigură condiții optime pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulva - și un grup de organe
interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) și ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evoluția și starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă interdependență cu
starea hormonală, diferită în fiecare din perioadele de dezvoltare.

Organele genitale externe :

VULVA – reprezintă deschiderea în afara organelor genitale.
Este constituită din:
- muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
 10

- himenul
- glandele Bartholin
- glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
- perineul
La nivelul vulvei se află și orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
Muntele lui Venus: Regiune anatomică dinaintea simfizei pubiene, acoperită, de la
pubertate cu păr, este bogat în țesut grăsos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief ușor proeminent și
o consistență moale de „periniță”.
Labiile mari: sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare și țesut grăsos și
conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fața externă de piele, iar pe partea internă de o mucoasă
prevăzută cu un epiteliu pavimentos. Prezintă foliculi polisebaceici pe fața externă și glande
sudoripare a căror funcție debutează la pubertate. Anatomic se unesc și formează comisura
anterioară, extremitățile posterioare se unesc, la fel între ele și formează comisura posterioară
(furculița). Conțin un bogat plex venos care în cazuri de traumatisme produce hemoragie profuză
și hematoame extinse.
Labiile mici: sunt formate din țesut conjunctiv și fibre musculare, printre care se găsesc
rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasă prevăzută cu un epiteliu pavimentos.
Prezintă glande sebacee și eventual glande sudoripare.
Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernoși, separați printr-un sept incomplet. Se
termină cu o extremitate proeminentă denumită gland, prevăzută cu un fren.
Himenul: Obturează parțial orificiul vaginal și este format din țesut conjunctiv bine
vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
Glandele Bartholin: sunt situate pe cele două laturi ale extremității inferioare a vaginului,
în grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcătuite din lobi formați la rândul lor
din acini glandulari, cu funcție muco-secretorie.
Glandele Skene: sunt așezate parauretral și se deschid pe părțile laterale ale orificiului
uretral.
Bulbii vestibulari: sunt organe erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele vulvei: sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali și profunzi și
de ganglionii femurali superficiali și profunzi.
Perineul: este o formațiune musculo-aponevrotică, care închide în jos excavația osoasă a
bazinului.
 11

Organele genitale interne :

- vaginul
- uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
- trompe - porțiunea interstițională
- porțiunea istmică
- porțiune ampulară
- ovarele

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sens antero-posterior.

Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal – trecerea
fătului și anexele sale în timpul nașterii. Datorită elasticității, are posibilitatea de a se deschide,
în special în cursul nașterii, când pereții săi pot veni în contact cu pereții bazinului, pentru ca,
după aceea, să revină la dimensiunile obișnuite.
La femeile în vârstă înaintată vaginul își pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte
rigid. Vaginul are o direcție oblică, de sus în jos și dinapoi înainte, având o lungime aproximativ
de 12 cm și diametrul de 2 cm. În drumul său oblic, străbate o serie de planuri musculare care
 12

închid bazinul în partea de jos a trunchiului. Mușchii din această regiune denumită perineu sunt
susținătorii vaginului și în bună parte a tuturor organelor bazinului.
Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă.
În partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în partea dinainte în raport cu vezica și uretra.

UTERUL
Este organul în care nidează și se dezvoltă produsul de concepție și care produce expulzia
acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelvină, pe linia mediană și
reprezintă următoarele raporturi anatomice:
- anterior – cu vezică urinară;
- posterior – cu rectul;
- inferior – se continuă cu vaginul;
- superior – cu organele intestinale și colonul;
- lateral – cu ligamentele largi.
Uterul este un organ cavitar, care măsoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8
cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la bază și 3 cm în porțiunea medie a colului și un
diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două fețe și două
margini.
- Fața anterioară – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă
pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Fața posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară
pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând
fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale și colonul ileo-pelvin.
Marginea superioară sau fundul uterului este îngroșată și rotunjită, concavă sau rectilinie
la fetițe și net convexă la multipare. Prin intermediul peritonelui este în contact cu ansele
intestinale și colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continuă cu istmul
tubar și sunt sediul de inserție al ligamentelor rotunde și utero-tubare.

ISTMUL - continuă corpul uterin și reprezintă o zonă retractilă a acestuia.

COLUL UTERIN - este mai îngust și mai puțin voluminos decât corpul și are forma unui
butoiaș cu două fete convexe și două margini groase și rotunjite. Vaginul se inseră pe col după o
linie oblică ce urcă posterior, inserția sa divizând colul în porțiune supra și subvaginală.
 13

Porțiunea supravaginală vine anterior în contact cu peretele postero-inferior al vezicii

prin intermediul unui țesut celular puțin dens, care decolează ușor pe linia mediană. Fața
posterioară, acoperită de peritoneu corespunde fundului de sac Douglas.
Porțiunea vaginală a colului este delimitată de suprafața de inserție a vaginului ce se face
pe o înălțime de 0,5 cm și este la nivelul unirii treimei superioare cu două treimi inferioare,
posterior, iar anterior, la unirea treimii medii, cu treimea inferioară.
Porțiunea intravaginală proemină în vagin ca un con cu vârful rotunjit și centrat de
orificiul extern care la nulipare este circular sau în fantă transversală îngustă, fantă care la
multipare se lungește până la 1,5 cm. Colul este separat de pereții vaginului prin cele patru
funduri de sac.
Mijoacele de fixare și susținere al organelor genitale feminine sunt reprezentate de
aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
- ligamente largi;
- ligamente rotunde;
- ligamente utero-sacrate.
Ligamentele largi – se prezintă ca două repliuri peritoneale pornind de la marginile
laterale ale uterului la pereții excavației pelviene.
Fața anterioară – este ridicată de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la
corpul uterin se îndreaptă antero-posterior determinând formarea aripioarei anterioare a
 14

ligamentului larg, apoi se angajează în canalul inghinal, terminându-se prin numeroase fascicule
fibroase în țesutul celulo-grăsos al muntelui lui Venus și al labiilor mari.
Fața posterioară – a ligamentului este ridicată în porțiunea mijlocie de către ovar și
ligamentele utero și tubo-ovariene formând aripioara posterioară .
Baza ligamentului larg, cu o grosime de 2.5 cm în plan sagital, reprezintă hilul principal prin care
penetrează vasele și nervii uterului și vaginului.
Țesutul celular din partea inferioară a ligamentului alcătuiește parametrele.
Ligamente utero-sacrate. Sunt două fascicule conjunctivo-musculare, pornind de la fața
posterioară a regiunii cervico-istmice, îndreptându-se postero-superior la sacru, până la nivelul
celei de a doua sau a primei găuri sacrate. Sunt alcătuite din fibre musculare netede (mușchiul
recto-uterin), țesut conjunctiv condensat și fibre conjunctive elastice proprii. Dar adevărata
susținere a uterului o realizează perineul prin intermediul pereților vaginali.
Vascularizația și inervația
Artera uterină, ram a iliacei interne (hipogastrică), din care se desprinde cel mai frecvent
în trunchi comun cu artera ombilicală la nivelul festei ovariene.
Artera ovariană trimite un ram terminal care pătrunde prin ligamentul utero-ovarian, se
anastomozează cu artera uterină, participând la irigarea uterului.
Venele uterului se formează din toate tunicile și confluează într-un sistem de sinusuri cu
peretele endotelial la nivelul stratului plexiform. De la aceasta se formează marginile uterului,
veritabile plexuri venoase uterine, de unde sângele drenează prin venele tubare și ovariene în
vena ovariană. În jos, se formează venele uterine ce se varsă în venele iliace interne. O mică
parte din sângele venos urmează calea ligamentului rotund.
Limfaticele, pornite din endometru și miometru, formează subseros o bogată rețea, mai
abundentă posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care, de pe marginile uterului, se
îndreaptă spre diferite grupe ganglionare. O parte urmează calea ligamentului rotund și ajuns în
ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi.
Limfaticele colului, împreună cu alte părți inferioare ale corpului și limfocitele superioare
ale vaginului, colectează la nivelul a trei stații ganglionare:
– ganglionul arterei uterine și ganglionul obturator iliac intern și extern.
– ganglionii iliaci primitivi și laterosacrați.
– ganglionii lombo-aortici.
Inervația.
Inervația uterului este asigurată de plexul utero-vaginal, emanație a plexului hipogastric
inferior cu predominentă simpatică.
 15

TROMPELE UERINE sau salpingele sunt cele două conducte musculo-membranoase

situate în partea superioară a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele uterine până la fața
superioară a ovarelor.
La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii și constituirea inițială a
oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe traiectul lor între 2-4 cm
până la 6 -8 cm, în partea terminală.
Fiecare trompă prezintă 3 părți:
- partea interstițială situată în grosimea peretelui uterin.
- istmul care continuă partea internă și are o lungime de 3 – 4 cm.
- ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatată.
OVARELE sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu funcție
endocrină și în același timp producătoare a ovulelor. Sunt situate în cavitatea pelviană, pe
peretele său posterior. Au o formă ovoidală, cu diametru longitudinal de 3 cm, lățimea de 2 cm și
grosimea de 1 cm. Suprafața este netedă până la pubertate, iar după aceea ușor neregulată. Fața
superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se găsește pe
marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentele utero-ovarian, tubo-ovarian și lombo-ovarian,
precum și prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculară formată din artera
ovariană cu o ramură a arterei uterine și din care se desprind 10 – 12 arteriole care pătrund în
ovar la nivelul hilului.
Funcțiile ovariene.
Ovarul, gonada feminină, are funcția de a forma și elibera în fiecare lună un ovul și
de a secreta hormonii care favorizează fecundarea ovulului și pregătesc organismul feminin
pentru graviditate.
Ovogeneza – constă dintr-o serie de transformări pe care le suferă celula germinativă
foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur. Celula germinativă primordială are un
număr complet (diploid) de cromozomi (44 somatici și 2 sexuali XX). Ea se divide formând
ovogonii, iar prin diviziune mitotică a acestora rezultă ovocitele de ordinul I. În momentul
ovulației se produce o primă diviziune meiotică din care rezultă o celulă mare: ovocitul II și
primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea foliculului, în trompa uterină, unde are
loc a doua diviziune, rezultând preovulul, care nu se divide, și devine oul fecundabil, cu numărul
de cromozomi redus la jumătate (22 + x) și al doilea globul polar. Ovulul ajunge prin trompa
uterină în uter și, dacă nu a fost fecundat, este eliminat cu secrețiile uterine. Dacă ovulul nu este
fecundat, corpul galben, în aproximativ a douăzeci și patra zi a ciclului începe să degenereze, se
cicatrizează. Dacă ovulul a fost fecundat, corpul galben persistă, are o activitate endocrină
intensă în primul trimestru al sarcinii.
 16

Secreția de hormoni ovarieni constă din estrogen și progesteron.

Hormonii estrogeni sunt sintetizați de celule foliculare în timpul maturării foliculului, de
celulele corpului galben, în timpul sarcinii de placentă, iar în cantități mai mici de către
corticosuparenale și testiculi. Estrogenii acționează în primul rând asupra organelor genitale
feminine, stimulând proliferarea mucoasei și a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de către celulele corpului galben, de corticosuprarenale și în
timpul sarcinii de către placentă. Acțiunile sale constau în modificarea secretorie a mucoasei
uterine.

Glanda mamară. Este glandă pereche situată în regiunea antero-superioară a toracelui,

lateral de stern, la nivelul spațiului delimitat de coasta a III-a și a IV-a, anterior mușchiului
pectoral și dințat.
Poate prezenta anomalii numerice, în plus sau minus, anomalii de formă sau volum.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm diametrul, înălțimea de 10 –12 cm și greutatea de aproximativ
150 – 200 grame.
Consistența este fermă dar elastică.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areolă, cu diametrul de 15 – 25 mm, pigmentată și
cu 10- 12 tuberculi Montgomery (glande sebacee). În centrul areolei proemină mamelonul
cilindric sau conic, rugos și 10 – 12 orificii galactofore.
 17

Fiziologia aparatului genital feminin

Menstruația: consecința variațiilor neuro-hormonale la femeie, este reprezentată de o

hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei uterine, care se produce ciclic, începând
cu pubertatea și sfârșind cu menopauza, constituind expresia activității genitale feminine.
În realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se condiționează reciproc: ciclul
hipotalamo-hipofizar, ciclul ovarian, cu ciclul exocrin și endocrin, ciclul uterin(endometrial),
ciclul vaginal, ciclul mamar și ciclul genital.
Ciclul endometrial:
Modificări ciclice ale endometrului. Mucoasa uterină este divizată în două straturi cu
caracteristici anatomice și evoluții diferite:
- stratul profund sau bazal, ce nu suferă nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual, este
format din partea profundă a tubilor glandulari și a corionului.
- stratul superficial, numit și funcțional, care prezintă importante modificări în cursul ciclului
menstrual.
Ciclul menstrual se poate împărți în 3 faze: proliferativă, secretorie și menstruală.
Faza proliferativă spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost îngustate rectilinii, devin
treptat hipotrofice, iar lumenul lor se lărgește. În celule nu se mai găsește nici mucus, nici
glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influența
hormonului de stimulare foliculară (FSH) se secretă estrogeni cu acțiune proliferativă asupra
mucoasei.
Faza secretorie (progesteronică sau pregravidică): în cea de-a 15 -17-a zi, la baza
celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dantelate, glicogenul de deplasează spre
partea apicală a celulei, pentru a excreta către ziua a 25-a. În acest moment partea spicală a
celulei se încarcă cu mucus. Arterele spiralate se diferențiază în zilele 25 - 27, tot acum stroma se
micșorează în grosime prin resorbția edemului.
Determinismul fazei secretorie este: hormon luteinizant (LH) - progesteron - faza secretorie.
Faza menstruală durează în medie 4 zile. Stratul superficial măsoară 8 - 10 cm în grosime
și se elimină. Menstruația apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul
modificărilor vasculare.
Ciclul vaginului, în mod normal mucoasa vaginală, la femei în plină activitate sexuală,
are patru zone de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt:
- zona superficială
- zona intermediară
 18

- zona parabazală
- zona bazală.
În timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal crește și atinge maximum de dezvoltare
înainte de evoluție. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de asemenea și cele din zona
intermediară, care se stratifică și cresc în volum. Această creștere rezultă din dezvoltarea
celulelor și proliferarea lor. Conținutul celular în glicogen crește în această fază. Spre sfârșitul
fazei estrogenice (avansată), straturile zonei superficială se multiplică (conificare).
Ovulația se caracterizează prin debutul modificărilor regresive care se manifestă prin
oprirea dezvoltării epiteliului vaginal. Celulele se turtesc și sunt eliminate în placarde.
Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor și o creștere a acidofilei
și a indicelui picnotic.
Faza progesteronică se caracterizează prin descuamarea celulelor care se plicaturizează și
se elimină în cantitate foarte mare.
Ciclul mamar: în cursul unui ciclu menstrual, la nivelul glandelor mamare, se produc
modificări morfofiziologice sub acțiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și progesteronul.
Foliculina, în prima fază a ciclului ovarian, determină hiperplazia
țesutului conjunctiv și a canalelor galactofore. În faza a doua, sub acțiunea progesteronului, are
loc dezvoltarea țesutului lobulo-alveolar.
În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se măresc și sunt dureroase.
La examinarea mamelonului chiar în primele luni, va apărea colostrul.
Mamelonul și areola se pigmentează mai intens. De asemenea, circulația devine mai intensă,
venele superficiale se dilată și devin foarte evidente prin transpirația pielii, constituind rețeaua
Haller.
După naștere, se declanșează lactația, în ziua a 3-a ,a 4-a datorită începerii secreției de
prolactină, precum și datorită excitării mamelonului prin actul suptului, intervenind și o cale
neuroflexă.

1.2 Nașterea prin cezariană:

1.2.1 Definiție

Cezariana reprezintă procedura chirurgicală prin care copilul se naște în urma inciziei
abdomenului și apoi a uterului. Deși există cazuri în care se apelează la cezariană pentru a salva
viața mamei și copilului, există și altele în care medicul sau femeia aleg cezariana pentru că este
 19

mai la îndemână, pe considerente de genul că elimină frica de naștere sau o parte din problemele
medicale caracteristice nașterii pe cale vaginală.
1.2.2 Etiologie

Operația de cezariană este indicată când nașterea vaginală pune la risc mama sau copilul.
Nu toate condițiile patologice sunt mandatorii pentru efectuarea unei cezariene.
Cezariana se indică când apare distocia, distressul fetal, prolaps de cordon, probleme ale
placentei.
În următoarele cazuri cezariana este mai sigură decât nașterea vaginală atât pentru mamă
cât și pentru făt :
● Travaliul nu progresează. Aceasta e cea mai frecventă cauză a practicării operațiilor de
cezariană. Travaliul poate fi încetinit atunci când colul uterin nu este dilatat suficient, în ciuda
contracțiilor puternice. Uneori capul bebelușului este prea mare pentru bazinul mamei
(disproporție fetopelviană).
● Monitorizarea cordul fătului indică un aport de sânge redus. Dacă fătul nu primește
suficient sânge sau dacă ritmul său cardiac este neregulat, obstetricianul poate recomanda
efectuarea cezarianei.
● Prezentarea proastă a fătului. Angajarea fătului prin filieră pelvigenitală (canalul nașterii)
cu picioarele sau cu șezutul înaintea capului necesită operația de cezariană pentru a reduce
riscul complicațiilor. Cezariana este, de asemenea, obligatorie în cazul prezentației
transversale a fătului.
● Sarcina multipă (gemeni, tripleți). În cazul sarcinilor multiple, unul sau mai mulți copii au o
poziție anormală în uter. În această situație, nașterea prin cezariană este mai sigură decât
nașterea vaginală.
● Atunci când placenta se desprinde de peretele uterului înaintea începerii travaliului
(placenta abruptio) sau când placenta acoperă colul uterin (placenta previa) nașterea prin
cezariană este cea mai sigură opțiune.
● Când cordonul ombilical alunecă prin colul uterin înaintea fătului se recomandă de regulă
practicarea cezarienei.
● Unii copii sunt pur și simplu prea mari pentru a fi născuți vaginal fără riscuri.
● Atunci când mama suferă de o afecțiune: diabet, boli cardiace, pulmonare, hipertensiune
arterială, obstetricianul poate induce travaliul mai devreme pentru a reduce riscul
complicațiilor. Dacă nu se reușește inducerea travaliului, este necesară intervenția
chirurgicală.
 20

● Atunci când fătul prezintă malformații: închiderea incompletă a coloanei vertebrale (spina
bifida) sau acumularea excesivă de lichid cefalorahidian (hidrocefalie).
● Dacă mama a mai suferit o cezariană înainte. În funcție de tipul de incizie practicată și de
numeroși alți factori, se poate încerca o naștere vaginală după cezariană.
Rata de mortalitate prin cezariană și naștere vaginală continuă să scadă astăzi. Ca și în
toate tipurile de intervenție chirurgicală pe abdomen, o cezariană este asociată cu riscuri de
adeziuni postoperatorii, hernii incizionale și infecții de plagă. Dacă o cezariană este efectuată în
situații de urgență, riscul poate fi crescut datorită unor factori speciali: stomacul pacientei poate
să nu fie golit crescând riscul de anestezie. Alte riscuri cuprind hemoragia severă și cefaleea
postanestezică.
O operație de cezariană este efectuată în unele cazuri din alte motive decît cele medicale.
Motivele alegerii unei cezariene variază între cele ale medicului, centrului medical și ale mamei.
În general, când medicul amintește cezariana, precizează că nașterea vaginală este de
preferat, dar că sunt cazuri în care cezariana este necesară.

1.2.3 Patogenie

Se impune operația de cezariană dacă fătul are o poziționare nefirească și dacă gravida:
- are o cicatrice uterină anterioară cezarienei, pentru că există riscul apariției unor complicații;
- are miopie accentuată (medie sau forte);
- suferă de boli de inimă, ceea ce o împiedică să facă efort mare;
- a mai făcut o cezariană.

1.2.4 Diagnostic clinic (simptomatologie)

Anamneza relevă prezența următoarelor semne de sarcină:

1. Amenoreea este un semn de probabilitate crescută la femeia sănătoasă cu cicluri
regulate. Data ultimei menstruații informează asupra debutului sarcinii, dar nu este relevantă
atunci când sarcina apare înaintea menarhei sau după menopauză, în timpul amenoreei de
lactație, imediat după oprirea contraceptivelor orale. La aproximativ 40 zile de la ultima
menstruație poate apare o mică sângerare de implantare .
2. Modificările sânilor apar în a patra săptămână și constau în mărirea de volum, cu
senzație de tensiune, ușoară durere și secreție mamelonară.
3. Sindromul neurovegetativ de prim trimestru constă în modificări digestive, urinare și
ale sistemului nervos central. Grețurile și vărsăturile matinale apar cu o frecvență de 1-2/24 ore,
 21

cu caracter alimentar, apos sau biliar și dispar spontan după primul trimestru. Se pot asocia cu
pirozis, sialoree, constipație, modificări de gust, miros și apetit. Poate fi modificat apetitul
normal, cantitativ (creștere sau scădere), calitativ (nevoia de a îngera un anumit aliment) sau
apetit anormal pentru substanțe necomestibile. Simptomele urinare constau în polakiurie și
disurie care apar în primul trimestru datorită compresiunii exercitate de uterul gravid asupra
vezicii urinare și relaxării musculaturii netede vezicale sub acțiunea progesteronului. Aceste
simptome dispar în al doilea trimestru când uterul ascensionează și reapar în al treilea trimestru
prin compresiunea vezicii urinare de către capul fetal. Modificările sistemului nervos central
constau în astenie, insomnie sau somnolență, tulburări psiho-afective și comportamentale
(labilitate afectivă, nervozitate, emotivitate), prurit generalizat sau vulvar, ușoară ascensiune
termică (37.1 - 37.5°C), senzație de plenitudine în pelvis.
4. După săptămâna a 16-a, multiparele pot percepe mișcările fetale, dar acestea sunt un
semn de certitudine numai dacă sunt percepute și de medic.
La aceste semne se asociază o creștere constantă în greutate.
La inspecție se observă modificări ale tegumentelor, sânilor, abdomenului, organelor
genitale externe și membrelor inferioare.
La nivelul tegumentelor apar hiperpigmentări ale feței (cloasma gravidică), cicatricilor,
ombilicului, liniei mediane (linea nigră), vergeturi și edeme ușoare generalizate.
Sânii sunt măriți de volum, cu rețeaua venoasă Haller evidentă. După a 8-a săptămână,
apar hiperpigmentarea areolei primare, schiță de areolă secundară, edem subareolar în ,,sticlă de
ceas" și tuberculi Montgomery (glande sebacee hipertrofiate care apar ca puncte albe
proeminente pe areola hiperpigmentată).
După a 12-a săptămână, la pacientele slabe, se poate observa o ușoară bombare în
hipogastru.
Organele genitale externe sunt hiperpigmentate și ușor edemațiate. Mucoasa vaginală este
hiperemică și violacee iar colul uterin poate avea deciduoză (extensia mucoasei endocervicale pe
exocol cu modificări de sarcină).
Membrele inferioare au circulația venoasă superficială evidentă. Se accentuează varicele
și hemoroizii preexistenți.
La palpare apar modificări ale sânilor și abdomenului.
Sânii au consistență glandulară, sunt ușor sensibili la palpare și poate apare colostru la
exprimarea mamelonului.
După a 12-a săptămână, în hipogastru, se palpează uterul gravid. Înălțimea fundului
uterin este 4 cm la 8 săptămâni, 8 cm la 12 săptămâni și crește apoi cu 4 cm / lună. La femeile
 22

obeze, la care uterul nu poate fi palpat transabdominal, percuția relevă prezența unei matități, cu
convexitatea în sus, corespunzătoare uterului.
Examenul vaginal cu valvele se face pe masa ginecologică și precede obligatoriu
examenul vaginal digital. Mucoasa vaginală și exocervicală este violacee, edemațiată. Orificiul
extern al colului este circular la nulipare și în fantă transversală la multipare, în mod normal
închis. Leucoreea normală poate fi mai abundentă în timpul sarcinii.
Examenul vaginal digital, combinat cu palparea abdominal, se face pe masa ginecologică,
după golirea vezicii urinare. Se constată: înmuierea colului uterin (de la consistența piramidei
nazale la consistența lobulului urechii), care începe în săptămână a 8-a în jurul orificiului extern
și se extinde la tot colul până în săptămână a 12-a. Din săptămâna a 6-a, istmul se ramolește
complet, astfel încât corpul uterin pare separat de col și degetele vaginale se întâlnesc cu cele
abdominale (semnul Hegar), iar corpul uterin poate fi balansat pe col. Corpul uterin este
globulos, contractil din săptămână a 14-a, nedureros, cu consistență păstoasă de unt sau
smochină coaptă. Uterul este mobil în toate planurile până în săptămânile 14-16, când nu mai are
spațiu pentru mobilizarea laterală. Mărimea sa crește progresiv, de la dimensiunile unei
mandarine, în săptămână a 4-a, la dimensiunile unei portocale, în săptămână a 8-a, ale unui
grapefruit, în săptămână a 12-a și ale unui cap de făt, în săptămâna a 16-a. După 16-20 săptămâni
se pot percepe balotarea vaginală a fătului și mișcările fetale. În primele 8 săptămâni, la nivelul
ovarului se poate palpa corpul gestativ.

1.2.5 Diagnostic paraclinic

Examenul clinic general:

Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de
observație, instrumentrul necesar, rezultatele de la investigații și ajută pacienta să se dezbrace și
așezarea acesteia în pozițiile cerute de către medic. Acesta va cuprinde:
- inspecția regiunilor corpului și se termină cu observarea unor mișcări cum ar fi ridicatul din pat
și mersul;
- palparea oferă informații despre volumul, suprafața, consistența, sensibilitatea și imobilitatea
unor organe ( piele, strat adipos, mușchi, ganglioni limfatici, sistem osteo-articular și organe
abdominale) observându-se mimica pacientului;
- percuția anumitor zone obținându-se diferite sunete în funcție de intensitate, tonalitate și
timbre;
- ascultația inimii și plămânilor.
Examene de laborator:
 23

Recoltarea sângelui se face dimineaţa pe nemâncate sau, cel mult după un mic dejun care
să nu fi cuprins nici o formă de grăsime animală sau vegetală (lapte, unt, ouă, ciocolată,
margarină etc). De asemenea, cina din seara precedentă trebuie să fi fost lipsită de grăsimi.
Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare pentru manevrele medicale, pregăteşte psihic
pacienta, pregăteşte locul de elecţie, i se explică pacientei tehnica şi necesitatea ei, se recoltează
produsul patologic, se etichetează produsul, se trimite la laborator și se notează în foaia de
observaţie.
Recoltarea hemoleucogramei, se realizează prin puncție venoasă sau prin înțeparea
pulpei degetului pentru recoltarea venoasă sunt necesare eprubete mov, cu două picături de
anticoagulant, cu 0,1 ml EDTA, recoltându-se 2-3 ml, în funcţie de eprubetă. Se poate evidenţia
hemoglobina, hematocritul, globulele albe, globulele roşii, trombocitele, formula leucocitară şi
indicii hematologici (VEM, CHEM).
Valori normale:
• Hematii= 4,5–5milioane/mm³
• Leucocite = 5000–9000/mm³
• Trombocite=150.000-300.000/mm³
Formula leucocitară:
• neutrofile =60–70%
• bazofile =0,5–1%
• eozinofile =1–4%
• monocite =5–8%
• limfocite =20–27%
Hemoglobină – se recoltează 2 ml sânge pe citrat de sodiu sau EDTA
Valori normale : 12 – 15 % - femei
Glicemia – se recoltează prin puncţie venoasă aspirând 2 ml sânge, având ca anticoagulant,
fluorură de sodiu–4 mg
Valori normale: 80–120 mg/dl
Colesterolul: se recoltează 5ml sânge, prin puncție venoasă, în eprubete cu dop roșu, fără
anticoagulant.
Valorile normale variază în funcție de vârstă, regim alimentar și zona geografică. Limita
superioară admisă este de 200 mg % ml (Europa)
Utilitatea testului: detectarea tulburărilor lipidelor plasmatice în vederea evaluării riscului
potențial al unor afecțiuni coronariene aterosclerotice.
Fibrinogenul – se recoltează 4,5 ml sânge, prin puncţie venoasă, având drept
anticoagulant citratul de sodiu 3,8% - 0,5 ml.
 24

Valori normale: 200 – 400 mg/dl

Ionogramă – se aspiră 4,5-5 ml sânge prin puncţie venoasă, fără anticoagulant, în
eprubete cu dop roșu.
Valori normale:
• Na = 135–145mEq/l
• Ca= 4,3–5,7mEq/l
• Cl = 100–110mEq/l
• K = 3,5 – 5 mEq/l
Electroforeza proteinelor :
Valori:
• α1 =2–4% (0,2–0,g/dl)
• α2 =6–21% (0,4–0,8g/dl)
• β=8–14% (0,5–1,0g/dl)
• γ = 13 – 33% (0,6 – 1,2 g/dl)
Pentru recoltarea indicilor de coagulare sunt necesare eprubetele albastre care conţin 0,5
ml citrat de sodiu recoltându-se 4,5 ml de sânge. Se pot evidenţia timpul de protrombină,
activitatea de protrombină, aPTT, timpi de coagulare, INR, fibrinogen. Timp de sângerare și
Timp de coagulare- se recoltează prin înțeparea pulpei degetului și lobul urechii.
Valori normale : - TS = 2'- 4', TC = 5'- 8'
- T. Quick =12"-14"
- T. Howel =1'30"-2'30"
- INR =1
Pentru recoltarea VSH-ului se folosesc eprubete negre cu 0,4 ml de anticoagulant citrat
de sodiu, recoltându-se 1,6 ml se sânge.
Valori normale: 2 – 13mm/1h.

Examene de urină:
Sumar urină – recoltarea se face din prima urină de dimineață în sticluțe curate (sterile)
- albumină cu apreciere cantitativ: +, ++, +++
- glucoza
Normal: abumina, glucoza- absent
- sediment urinar: rare leucocite, rare epitelii.
Teste clinice:
 25

Roll-over test. Este un test simplu care măsoară modificările de tensiune arterială la
femeia gravidă odată cu schimbarea poziției. Este util în urmărirea prenatală a gravidelor cu risc
de HTA indusă de sarcină. Se practică între 28-32 de săptămâni.
Execuție:
Se așează gravida în decubit lateral, se măsoară TA (diastolică) din 5 în 5 minute timp de
15 min până se stabilizează. Se schimbă poziția, în decubit dorsal, și se măsoară TA la 1 min și
apoi la 5 min. Dacă TA distolică crește cu 20 mm sau mai mult, atunci testul este pozitiv și există
risc de a dezvolta HTA indusă de sarcină.
Testul non stres (TNS)
Un făt prezintă accelerări adaptive ale cordului în special ca răspuns la mișcările active
fetale.
Execuție:
Se așază gravida în poziție semidecubit lateral, este urmărită cardiotocografic 20 min și
se înregistrează frecvența cordului fetal. Mișcările fetale active sunt semnalizate de mamă.
Prezență a cel puțin 2 accelerări ale frecvenței cordului fetal cu amplitudine de 15
bătăi/min timp de 15 sec în 20 min, accelerări de obicei ascociate cu MFA indică un test reactiv.
Aceasta înseamnă o bună prezumție pentru 7 zile dacă nu intervin alte modificări patologice.
Absența accelerărilor sau prezența a unui accelerări de 15 bătăi timp de 15 secunde, în 20 de
minute indică un test nereactiv care înseamnă prognostic nefavorabil.
Examene ecografice - ecografia abdominală:
Ecografia este o metodă de diagnosticare ultrasonografică – prin folosirea ultrasunetelor.

Ecografia abdominală reprezină metoda prin care se permite examinarea vizuală a

organelor interne pline.
 26

Biometria fetală și placentară

Se execută prin tehnica ecografică:
- Măsurarea sacului ovular la 7 săptămâni, depistarea activității cardiace la 8 săptămâni,
măsurarea capului fetal la 11 săptămâni, a lungimii cranio-caudale, între 8 și 13 săptămâni.
- Măsurarea elementelor fetale: cap, trunchi, coloana vertebrală, diametrul biparietal în dinamică.
Sunt elemente importante pentru aprecierea vârstei gestaționale, dar în asociere și cu alți
paramentri, ca diamentru toracic, diametrul transabdominal, lungimea femurului.
- Măsurarea grosimii placentare, vizibilă doar după 14-15 săprămâni, diametrului maxim la locul
de inserție a cordonului ombilical, care la termen ajunge la 40 -45 mm.
- Amniocenteza:
Este o metodă de investigație invazivă care constă în prelevarea prin puncție
transabdominală a unei cantități de lichid amniotic care poate fi analizată biochimic și citologic.
În funcție de moment și scop, amniocenteza este precoce, după 16 săptămâni, sau tardivă, în
ultimele săptămâni de sarcină.

Examenul regiunii pelvine:

Acest examen este important în depistarea anumitor afecțiuni a regiuni pelvine și va fi
efectuat de către medic.
Examenul extern:
În timpul examenului extern medicul va:
- examina vulva și orificiul de deschidere a vaginului, pentru semne de roșeață, iritații, scurgeri,
chisturi, negi genitali (condilomatoză genitală) sau alte afecțiuni.
 27

- examina interiorul vaginului cu ajutorul degetului, pentru a descoperi eventuale chisturi sau
puroi provenind de la glandele Bartholin.
- introduce un specul în interiorul vaginului; speculul îndepărtează pereții vaginali permițând
examinarea vaginului și a cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal, caz în care se va
încălzi în prealabil și lubrefia.
- examinează pereții vaginali și cervixul, pentru a decela eventuale leziuni, formațiuni,
inflamații, scurgeri anormale sau decolorări.
Dacă se dorește efectuarea unui test Babeș-Papanicolau, medicul va folosi o mică perie
sau o spatulă de lemn pentru recoltarea probei. După recoltare pot să apară mici sângerări sau
pătari ale lenjeriei intime. De asemenea, se poate recolta și o probă de mucus cervical pentru
decelarea unor infecții cu transmitere sexuală, precum gonoreea sau chlamydia.

Examenul bimanual:
Acesta examen fizic este parte integrantă a examenului pelvin. Medicul va introduce unul
sau două din degetele de la o mână în vagin, iar pe cealaltă o va plasa pe abdomen. Prin apăsarea
abdomenului și mișcarea degetelor în interiorul vaginului, medicul poate determina mărimea,
forma, consistența uterului, ovarelor și a trompelor uterine. De asemenea, pot fi identificate
eventuale formațiuni sau dureri.
Examenul rectovaginal:
Pentru această examinare medicul va introduce un deget în rect și unul în vagin. Acest
examen ajută medicul să evalueze starea ovarelor, trompelor uterine și a ligamentelor uterine.
Acest examen fizic nu este întotdeauna efectuat ca parte a examinării pelvine.

1.2.6 Diagnostic diferențial

1. Sarcina extrauterină
Sarcina extrauterină este constituită prin nidarea și dezvoltarea oului în afara cavitații
uterine. Definește o noțiune mai largă cu referire la nidația în afară endometrului, incluzând și
localizările uterine la col sau în grosimea miometrului.
2. Dizgravidia de prim trimestru
Reprezintă traducerea clinică a modificărilor biologice induse de prezența zigotului. El
este un element de semnalare biochimică, metabolic și imunologică.
Simptomatologia predominant este digestivă, prin modificări ale funcției glandei
salivare, a apetitului, gustului, ce se traduc mai ales prin grețuri și vărsături. Grețurile și
vărsăturile ocazionale, nesistematizate, nu pun probleme clinice și terapeutice deosebite,
 28

deoarece permit menținerea unui aport alimentar, hidric care asigură necesitațiile organismului.
Aceste simptome dispar la sfârșitul primului trimestru de sarcină.
3. Preeclampsia sau HTA indusă de sarcină. Este sindromul care complică al treilea
trimestru de sarcină la o femeie de obicei primipară, indemnă de orice afecțiune renală sau
vasculară anterioară, tradus prin HTA, cu sau fără albuminurie și eventual cu retenție excesivă de
apă (edem). Netratată, evoluează de obicei spre eclampsie, iar corect tratată se vindecă fără
sechele și nu recidivează în sarcinile următoare.
4. Eclampsia:
Este cea mai gravă formă de disgravidie de ultimul trimestru, caracterizată prin apariția
de convulsii tonico-clonice, asemănătoare celor epileptice, la o gravidă ce nu a prezentat anterior
o patologie convulsivantă.
Criza epileptică apare de obicei pe fondul patologic al unei disgravidii de ultim trimestru,
preeclampsie, sau pe fondul unei HTA cornice, preexistente.

1.2.7 Evoluție. Progres.

Transformări survenite în timpul sarcinii și după cezariană

Uterul este un organ musculo-cavitar situat în pelvis, deasupra vaginului, având anterior
vezica urinară şi posterior rectul. Are rolul de a primi ovulul fecundat, să-l protejeze pe perioada
dezvoltării sarcinii şi să-l expulzeze după 270-280 de zile (40 de săptămâni). După expulzia
placentei, uterul se retractă, fundul uterin găsindu-se la nivelul ombilicului. Înălțimea fundului
uterin scade cu 1-1,5 cm/zi, astfel că în 10 zile, devine organ pelvin.
Endometrul este supus unor modificări hormonale ciclice şi se elimină lunar prin
menstruaţie sau primeşte ovulul fecundat şi este supus altor modificări, influenţat de hormonii de
sarcină (progesteronul în timpul sarcinii şi ocitocina în expulzia fătului).
Trompele uterine (salpingele) sunt două conducte legate de uter pe fiecare parte a lui şi
cu deschidere în abdomen spre ovare. Au rol de a capta şi a conduce ovulul spre locul de unire
cu spermatozoidul (în treimea externă a trompei), apoi a oului spre cavitatea uterină.
Ovarele sunt organe pereche cu rol excretor, prin producerea celulei sexuale femeieşti-
ovulul şi cu rol secretor (endocrin), prin producere de hormoni. Pe perioada sarcinii, ovarele nu
excretă ovule. Ovarele şi trompele formează împreună anexele uterine.
Glandele anexe ale aparatului genital feminin.
Glandele mamare:
Sânii proemină pe faţa anterioară a toracelui. Au rol esenţial în funcţia de procreaţie.
Încep să se dezvolte în pubertate şi au dezvoltare maximă în sarcină şi alăptare. Au formă sferică
 29

şi în mijlocul feţei convexe se observă o zonă circular, de culoare roz-brună, numită areolă
mamară, iar în mijlocul areolei se găseşte mamelonul, o formaţiune cilindrică la nivelul căreia se
deschid porii galactofori.
Ca structură este o glandă tubulo-acinoasă formată din lobi, lobuli şi acini glandulari,
care sunt elemente secretoare. Secreţia lactată are loc sub influenţa hormonilor (prolactină şi
ocitocină) şi pe cale neuroreflexă (după naştere prin actul suptului).

Modificări generale după operație

1. Dispare pigmentația de la nivelul fetei, regiunii mamare și liniei albe, iar vergeturile se
decolorează și devin sidefii. Glandele sudoripare au o secreție crescută în primele zile
postpartum, astfel că transpirațiile persistă aproximativ 2 săptămâni.
2. Sistemul osteomuscular:
Dispare treptat îmbibația dureroasă de la nivelul articulațiilor bazinului și relaxarea
simfizei, iar mușchii își recăpătă tonusul și elasticitatea.
3. Aparatul cardiovascular:
Hemodinamica normală se restabilește în prima săptămână postpartum. Volumul sanguin
crește imediat postpartum. Debitul cardiac și presiunea venoasă centrală cresc în cursul primelor
ore postpartum și revin la normal în primele două săptămâni.
Pulsul bradicardic în primele 24 de ore, revine la normal după 2-3 zile. Tahicardia apare în caz
de anemie și infecție. Tensiunea arterială, ușor crescută în travaliu, revine la valorile de dinainte
de sarcină.
4. Sistemul hematologic:
Hemoglobina și hematocritul pot fi scăzute din cauza pierderilor sanguine din timpul
nașterii. Leucocitoza se menține ridicată în prima săptămână. Factorii de coagulare se mențin
crescuți 10-12 zile, ceea ce explică frecvența trombozelor în lăuzie. VSH-ul păstrează, de
asemenea, valori ridicate.
5. Aparatul respirator:
Respirația după naștere este profundă, lentă, prin dispariția dispneei cauzată de
ascensiunea diafragmului în sarcină.
6. Aparatul urinar:
În primele 2-3 zile lăuza are poliurie tranzitorie din cauza eliminării surplusului de apă din
sectorul interstițial. Hipotonia căilor urinare retrocedează în 4 săptămâni. Traumatismele utero-
vezicale pot duce la retenții de urină ce necesită sondaj vezical.
7. Aparatul digestive:
 30

Hipotonia intestinală se poate menține în lăuzie, determinând constipația. Hemoroizii,

exagerați după naștere, cedează treptat în prima săptămână.
8. Sistemul nervos:
După naștere, femeia este calmă și liniștită, dar în următoarele zile poate apărea o
labilitate psihoafectivă (plâns ușor, stare depresivă) ce pare cauzată de dezechilibrul brusc
hormonal și de oboseală acumulată. Întregul comportament psihic al lăuzei este dominat de
instinctul matern.
9. Lactația:
Lactația reprezintă procesul prin care se realizează și se menține secreția lactată și include
următoarele etape: mamogeneză, lactogeneză și galactopoieză. Alăptarea la sân are următoarele
avantaje:
• Maturarea sistemului imunitar la nou-născut.
• Dezvoltarea emoțională și chiar intelectuală a copilului.
• Involuția uterină și protecția împotriva cancerului mamar.
Mamogeneza:
Reprezintă etapa pregătitoare a sânilor pentru nutriția nou-născutului. Anatomic, în
această etapă, este definitivată maturizarea glandei mamare pentru funcțiile de lactogeneză și
galactopoeză manifestate postpartum.
Pregătirea dezvoltării glandei mamare începe la pubertate. Instalarea sarcinii determină
continuarea accelerată a dezvoltării glandei mamare care se desfășoară în două stadii:
proliferativ, în prima jumătate a sarcinii și secretor, în jumătatea a doua a sarcinii.
Lactogeneza:
Se declanșează între zilele 2-5 postpartum și constă în fabricarea și depozitarea laptelui
matern de către celulele epiteliale și alveolo-acinoase. Până în momentul instalării lactației,
epiteliul alveolo-acinos secretă, în gestație, colostru. Colostrul este o secreție galbenă, apoasă și
bogată în imunoglobuline și conține, în raport cu laptele matur, mai multe minerale și proteine și
mai puține glucide și grăsimi.
Galactopoieza:
Reprezintă excreția laptelui și întreținerea lactației. Reflexul de supt este principalul
factor responsabil de menținere a lactației prin eliberarea de prolactină.
O treime din volumul sânilor este reprezentată de depozitul lactat, care poate dura 48 de
ore. Dacă golirea sânilor nu se produce în acest interval, secreția lactată regresează. Golirea
sistematică a sânilor poate menține secreția lactată ani de zile.
 31

Lactația inhibă funcția ovariană reproductivă a femeii. Prima ovulație și menstruație se

produc în primele 6 săptămâni postpartum, la 40% din femeile ce nu alăptează și la 5% din cele
ce alăptează.

1.2.8 Tratament

Îngrijirile preoperatorii vor urmări următoarele:

1. Pregătirea fizică și psihică a pacientei
2. Pregătirea generală : A. Bilanț clinic
B. Bilanț paraclinic
3. Pregătirea pentru operație (sau îngrijiri preoperatorii)
Pregătirea pacientei înaintea intervenției chirurgicale este un element major de prevenire
a infecțiilor postoperatorii. De ea depinde reușita operației și evoluția postoperatorie.
Reducerea posibilităților de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptic. Depistarea
și semnalarea unor leziuni cutanate, infecții ORL sau urinare, recente ori vindicate, paraziți
externi, posibilități de alergie.
Pregătirea fizică și psihică a pacientei
Ajunși în secția de obstetrică, trebuie asigurat confortul fizic și psihic a pacientei.
Pacientele internate sunt agitate, speriate, inhibate de teama intervenției chirurgicale, de
anestezie, de durere, de moarte.
Asistenta medicală are obligația, ca prin comportamentul și atitudinea ei, să înlăture
starea de anxietate în care se găsește pacienta înainte de operație:
• Să o ajute să își exprime gândurile, grijile, teama.
• Să-i insufle încredere în echipa operarorie.
• Să-i explice ce se va întâmpla în timpul transportului și în sala de preanestezie, cum va fi
așezată pe masa de operație, când va părăsi patul, când va primi vizite.
• Să o asigure că va fi însoțită și ajutată.
Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie disimulate față de pacientă.
Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranță și promptitudine
la solicitările tuturor pacientelor, încât acestea să capete încredere în serviciul în care a fost
internate.
Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici dură dar nici cu slăbiciune,
binevoitoare dar și autoritară, va reuși cu siguranță să inspire pacientei încredere.

Bilanțul clinic
 32

1). Bilanț clinic general:

Asistenta medicală, printr-o observație clinică justă și susținută asupra pacientei, are
obligația:
• Să observe și să consemneze aspectul general a pacientei, înălțimea și greutatea, vârsta aparentă
și reală, aspectul pielii, ne ajută să cunoaștem starea de hidratare sau deshidratare a organismului,
ținută, faciesul, mersul, starea psihică.
• Să urmărească atent și sistematic, necesitățile pacientelor și manifestările de dependență
generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili obiectivele evaluabile pentru o îngrijire
pertinentă și de calitate.
• Să ia cunoștință global de starea în care se află pacienta și, într-o manieră selectivă, să remarce
detaliile importante, schimbările care apar în evoluția ei și sfaturi utile pentru explorarea
preoperatorie.
• Să culeagă date din diverse surse: foaia de observație, foaia de temperatură, familia pacientei,
ceilalți membri ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacienta. Culegerea datelor să
se facă cu mare atenție și minuțiozitate, pentru a nu scăpa problemele importante și pentru a face
o evaluare corectă a lor.
• Toate datele privind starea generală a pacientei și evoluția acesteia se notează permanent în
foaia de observație și planul de îngrijire, pentru a obține un tablou clinic exact, care va fi
valorificat de echipa de îngrijire și va fi baza unui nursing de calitate.
2). Culegerea de date privind antecedentele pacientei:
a. familiale:
• dacă în familie au fost bolnavi cu: neoplasme, diabet , H.T.A , cardiopatii, tuberculoză etc.
b. chirurgicale:
• dacă a mai suferit alte intervenții și dacă au avut o evoluție bună sau au fost complicații.
c. patologice:
• Se vor nota bolile care au influență asupra anesteziei și intervenției,
• Dacă a avut afecțiuni pulmonare sau dacă este fumătoare,
• Afecțiuni cardicace, boli cronice, epilepsie.
3). Urmărirea și măsurarea funcțiilor vitale și vegetative:
• Tensiunea arterială
• Pulsul
• Respirația
• Temperatura
• Diureză
• Scaunul
 33

4). Examenul clinic pe aparate:

• Este făcut de medic prin: inspecție, palpare, percuție, auscultație.
Este foarte importantă și utilă cunoașterea examenului clinic pe aparate, pentru
complectarea bilanțului clinic preoperator.
Bilanțul paraclinic:
Completează examenul clinic, permite o apreciere exactă a viitoarei mămici. Rezultatele
examenelor paraclinice depind de profesionalismul și corectitudinea cu care asistentele medicale
au făcut recoltarea produselor biologice și patologice sau au pregătit gravida pentru investigație.
Pentru o mai bună înțelegere a pregătirii preoperatorii, putem clasa examenele paraclinice în:
1). Examene de rutină:
• Sunt examenele de laborator obligatorii înaintea tuturor investigațiilor chirurgicale, indiferent
de timpul avut la dispoziție pentru pregătire sau indiferent de starea generală a pacientei: timp de
sângerare și coagulare, determinarea grupei sanguine, hematocrit, Hb, glicemie, uree sanguină.
2). Examene complete:
• Hemoleucograma completă, V.S.H , ionogramă, E.A.B (echilibrul acido-bazic), coagulograma
completă, probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen de urină,
electrocardiograma, radiografie sau radioscopie pulmonară.
Pregătirea pentru operație
În ziua precedentă:
a) repaus
b) regim alimentar:
• Ușor digerabil
• Consum de lichide pentru: menținerea T.A, dezintoxicarea și mărirea diurezei, diminuarea setei
postoperatorii, diminuarea acidozei postoperatorii.
c) Alte pregătiri pentru intervenții speciale:
• Antibiotice când se anticipează apariția unei infecții postoperatorii
• Spălături vaginale repetate cu antiseptice, pentru intervenții ginecologice.
În seara zilei precedente
• Clisma evacuatoare
• Alimentație lejeră (supă de legume, băuturi dulci sau alcaline)
În ziua intervenției baie generală la duș, inclusiv spălarea părului (după clisma
evacuatoare)
• Se limpezește abundent
• Se șterge foarte bine.
 34

• Se verifică regiunea înghinală, ombilicul, axilele, unghiile (scurte, fără lac de unghii),
picioarele, spațiile interdigitale.
• Toaleta bucodentară.
• Toaleta nasului.
Ras: cât mai aproape de momentul intervenției pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul
excoriațiilor cutanate, cu aparat de ras propriu, badijonaj.
Pacienta nu mai bea.
În cameră (salon):
• Se îndepărtează bijuteriile.
• Se mai face, eventual, o clismă cu patru ore înaintea intervenției.
• Se îndepărtează proteza dentară mobilă.
• Se badijionează, cu un antiseptic colorat, regiunea rasă.
• Se îmbracă pacienta cu lenjerie curată.
• Se pregătesc documentele: F.O, analize, care vor însoți pacienta.
Transportul pacientei în sala de operație:
Se face numai însoțită de asistenta medicală, care are obligația să predea pacienta
asistentei de anestezie, împreună cu toată documentația și alte observații survenite ulterior și
foarte importante pentru intervenția chirurgicală. Transportul se face cu brancard, cărucior, pat
rulant. Pacienta trebuie să fie așezată confortabil și acoperită.
În sala de preanestezie:
• Se verifică regiunea rasă și se notează eventualele exoriații (eczema, intertrigo etc.)
• Se verifică starea de curățenie: regiunea înghinală, ombilicul, axilele, spațiile interdigitale,
unghiile.
• Se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară.
• Se pregătesc zonele pentru perfuzie, prin badijonare cu antiseptice colorate.
• Instalarea sondei urinare (sau, după caz, se golește vezica urinară) de către asistenta de sală,
după spălatul chirurgical al mâinilor, îmbrăcatul cu echipament steril, câmp steril în zona genito-
urinară.
În sala de operație:
• Se execută ultima parte a pregătirii pacientei.
• Se instalează și se fixează pacienta pe masa de operație.
• Monitorizarea funcțiilor vitale.
• Obținerea unui abord venos.
• Pregătirea câmpului operator.
• Badijonarea cu alcool pentru degresarea și curățarea pielii de antisepticul anterior.
 35

• Badijonarea cu tinctură de iod sau alt antiseptic colorat, se face începând cu linia de incizie, de
la centru către periferie și se termină cu zonele septice.
• Ajută la instalarea câmpului steril.
Supravegherea postoperatorie și îngrijirile pacientei operate
Supravegherea postoperatorie a pacientei începe în momentul terminării intervenției
chirurgicale, deci înainte ca ea să fie transportată în cameră. Din acest moment, lăuza devine
obiectul unei atenții constante, până la părăsirea spitalului.
Reîntoarcerea în cameră
În general pacienta este adusă în cameră însoțită de medicul anestezit și de asistenta de
anestezie care va urmări respirația, cât și modul în care este transportată și așezată în pat.
Transportul pacientei operate:
• Este indicat a se face cu patul rulant.
• Pacienta va fi acoperită pentru a fi ferită de curenți de aer sau de schimbările de temperatură.
Asistenta medicală care o însoțește se va asigura că pacienta stă comod, că este în siguranță și că
eventuala tubulatură (dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată.
• Patul va fi manevrat cu atenție, ferit de smucituri și opriri sau porniri bruște.
• În timpul transportului asistenta va urmări: aspectul feței (cianoză), respirația, pulsul, perfuzia.
Instalarea lăuzei:
• Se va face într-o cameră cu mobilier redus și ușor lavabil, care va fi curată, bine aerisită,
liniștită, în semiobscuritate, având temperatura cuprinsă între 18 și 20°C (căldura excesivă
deshidratează și favorizează hipotermia), prevăzută cu instalații de oxigen montate pe perete, cu
prize în stare de funcționare și cu aparatură pentru aspirație.
• Patul va fi accesibil din toate părțile.
• Căldura excesivă a patului produce transpirații, ceea ce duce la pierderi de apă, iar senzația de
frig duce la apariția frisoanelor.
• Patul va fi prevăzut cu mușama și aleză bine întinsă, fără pernă.
Pozițiile pacientei în pat:
• Transferarea de pe patul rulant pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror mișcări
trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea lăuzei.
• Cea mai frecventă poziție este în decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când își recăpătă
cunoștiința. Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, câteodată patul este ușor înclinat.
• În foarte multe cazuri, poziția este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba din 30 în
30 minute, pentru a ușura drenajul căilor respiratorii. Această poziție împiedică lichidul de
vărsătură să pătrundă în căile aeriene.
Supravegherea operate:
 36

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este permanentă, în

vederea depistării precoce a incidentelor și a complicațiilor postoperatorii.
Prezența permanentă lângă pacientă perminte asistentei medicale că, pe lângă elementele de
supraveghere indicate de chirurg și anestezist, să sesizeze orice alte mici modificări și acuze
subiective (durerea) și să administreze, la timp, tratamentul prescris, evitând inițiativele
personale, fără a ține cont de responsabilitățile celorlalți membri ai echipei.
Elemente de supravegheat
Supravegherea operatei se bazează pe date clinice și pe rezultatul examenelor
complementare.
Date clinice:
Aspectul general al operatei:
• Colorația pielii (normală roz) sesizând paloarea și cianoza.
• Colorația unghiilor, urmărind apariția cianozei.
• Starea extremitățiilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor și picioarelor. Starea
mucoaselor - limba uscată sau umedă, saburală sau curate- indică starea de hidratare a pacientei.
• Starea de calm sau agitație, știind că toropeală sau agitația externă exprimă o complicație
chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie etc).
Diferiți parametri fiziologici:
• Tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie, în primele două ore de la operație din
15 în 15 minute, din 30 în 30 minte în următoarele șase ore și din oră în oră pentru următoarele
16 ore, notând datele în foaia de reanimare.
• Pulsul se măsoară la 10-15 minute, urmărind frecvența, ritmicitatea, amplitudinea, care se
notează. În cazul în care apar modificări (bradicardie sau tahicardie) se va sesiza medicul
reanimator.
• Respirația – se notează frecvența, amplitudinea, ritmicitatea și se sesizează, de asemenea,
medicul în caz de tuse sau expectorație. Astăzi, datorită pipei Mayo, lăsată până la apariția
reflexelor și pe care pacienta o elimină când se trezește, înghițirea limbii este imposibilă. Cea
mai mică modificare a respirației va fi semnalizată anestezistului, care, în funcție de caz, va
indica o aspirație, pentru a îndepărta mucozitățiile din faringe sau va recomanda administarea de
oxigen.
• Temperatura se măsoară dimineața și seara și se notează în foaia de observație.
Pierderi lichidiene sau sanguine:
• Reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun; la început cantitatea de urină
nu este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară cantitatea și se observă
aspectul; dacă emisia de urină lipsește, se practică sondajul vezical, nu înainte însă de a se folosi
 37

acțiuni specifice asistentei medicale și anume: lăsarea robinetului de la chiuvetă să curgă,

fluieratul unei melodii, etc.
Scaunul:
• Se reia în următoarele 2-3 zile și este precedat de eliminarea de gaze; în cazul în care nu apar
gaze, se folosește tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu este spontan, se face o clismă
evacuatoare.
Vomismentele:
• Se vor nota cantitatea, aspectul și caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă).
Pierderile prin drenaj:
• Se notează aspectul și cantitatea pentru fiecare dren în parte.
Alte semne clinice:
• Sunt urmărite de chirurg și anestezist, nefăcând parte din atribuțiile asistenței medicale, ele
fiind semne importante în evoluția postoperatorie; starea abdomenului (balonare, contractare,
accelerarea perisaltismului intestinal) starea aparatului respirator.
Îngrijiri acordate pacientei operate:
De calitatea acestor îngrijiri depinde, în mare parte, evoluția postoperatorie și absența
complicațiilor.
În momentul trezirii:
În monentul trezirii și până la acesta, asistenta medicală va supraveghea permanent operata,
pentru a împiedica eventualele incidente și urmările lor:
• Vărsăturile - asistenta medicală va așeza operata cu capul într-o parte, fără pernă, pentru a
evitarea trecerii acestora în căile aeriene.
• Agitația – prezența asistentei medicale este obligatorie lângă pacientă. La trezire, în stare de
semiconștiență, operata tinde să își tragă de pansamente, de drenuri sau sonde.
• Imprudențe posibile: să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă (în acest caz asistenta
medicală este cea care-i va da să bea 1-3 lingurițe de apă, după trezire, dacă pacienta nu a
vomitat în ultimele două ore), sau ca membri ai familiei aflați lângă pacientă să-i dea să bea fără
discernământ.
Imediat după trezire:
Asistenta medicală:
• Va menține pacienta în decubit dorsal în primele ore, decubit lateral dreaptă sau stânga, apoi
semișezând, exceptând pacientele operate cu rahianestezie.
• Va asigura confortul plasându-i bine perna, verificând, de mai multe ori pe zi, ca cearceaful să
nu aibă cute, îndreptând bine așternutul seara, înainte de culcare, îi va curăța gura, menținând-o
umedă în permanență.
 38

• Toaleta zilnică este complectă cu pieptănatul și periatul părului, neuitând toaleta cavității
bucale, de 3-4 ori, în 24 de ore.
• Lenjeria de corp va fi schimbată zilnic, sau imediat după ce a transpirat și de câte ori este
nevoie.
• Bazinetul va fi pus cu blândețe, după ce, în prealabil, a fost încălzit la temperatura corpului, iar
după folosirea lui se va face, obigatoriu, toaleta perianală.
• Va urmări ca atmosfera din jurul pacientei să fie calmă, să fie liniște, fără conversații
zgomotoase, fără mulți vizitatori.
• Va încuraja pacienta să se miște în pat, să se întoarcă singură de pe o parte pe alta, să-și miște
picioarele și mâinile și să se ridice în poziție semisezândă, pentru a pregăti sculatul din pat
precoce, în prima zi după operație, exceptând cazurile în care este contraindicat.
• Va încerca să respecte micile obișnuințe ale fiecărei pacientei.
Primele zile postoperatorii:
Sunt cele mai dificile pentru pacientă și datorită faptului că, în aceste zile, îngrijirile sunt foarte
numeroase.
a). Lupta împotriva durerii
La originea durerii postoperatorii stau mai mulți factori, care sunt precizați înainte de a prescrie
analgezice de rutină. De menționat că nu se vor administra calmante fără prescripție medicală și
fără a cunoaște exact caracterul durerii.
b). Lupta împotriva insomiei:
Există, în zilele noastre, o întreagă gamă de hipnotice, printre care se găsesc cele ce pot fi
administrate fiecărei paciente pentru a obține efectul dorit.
În plus asistenta medicală are la îndemână mijloace proprii, cum ar fi: ceaiuri calmante,
asigurarea unui climat de liniște, etc.
c). Lupta împotriva anxietății:
Anxietatea preoperatorie, în fața necunoscutului, reprezentat de actul chirurgical continuă și
postoperator. Frica de durere, de complicații, de sechele face ca anxietatea operatei să fie
prezentă. Aici intervine rolul moral al asistentei medicale, care va trebui să facă pacienta să aibă
încredere în echipa de chirurgie, în echipa de asistente medicale, să o facă să înțeleagă evoluția
postoperatorie și faptul că vindecarea va fi fără complicații sau sechele.
d). Luptă împotriva complicațiilor pulmonare:
La pacientele cu obezitate, sau probleme pulmonare cronice, expuse complicațiilor pulmonare
prin staza secrețiilor pulmonare prin staza secrețiilor bronșice și suprainfecției, este necesară o
profilaxie activă prin:
• Dezinfecție nazofaringiană.
 39

• Evitarea frigului, în special noaptea.

• Exerciții respiratorii de două ori pe zi.
• Obligarea pacientei să scuipe, provocând tuse prin “tapping” .
e). Lupta contra distensiei digestive:
Toate intervențiile abdominale sunt urmate de pareze intestinale, cu retenția de gaze și lichide
intestinale. Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată, nedepășind 3 zile.
Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungește și antrenează întârzierea
tranzitului intestinal, împiedicând o alimentație normal și favorizând eviscerarea postoperatorie.
Până la reluarea tranzitului intestinal, se practică tubul de gaze, clisme evacuatoare mici
și repetate, purgative ușoare care favorizează relurarea funcțiilor intestinale.
De asemenea, se administrează produse care favorizează reluarea peristaltismului intestinal, sau,
în anumite cazuri, se instalează o aspirație continuă cu o sondă gastroduodenală
f). Lupta împotriva stazei venoase:
Cu toate produsele terapiei anticoagulante, accidentele trombozei venoase rămân complicația
majoră în chirurgie.
La pacientele impobilizate la pat, lupta contra stazei venoase se va efectua prin mișcări
active și contracții musculare statice ale membrelor inferioare, alternate cu perioade de repaus
(10 contracții succesive - pauză), repetate de mai multe ori pe zi. Prin flexia și extensia degetelor
de la picioare, flexia și extensia genunchilor, mișcări de pedelare în pat, antrenând și articulația
soldului. Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea
complicațiilor venoase.
În afara contraindicațiilor, toate operatele se vor ridica din pat în seara zilei intervenției
sau a doua zi dimineață. Această manevră simplă este benefică datorită faptului că favorizează
amplitudinea respiratorie, ventilația pulmonară, tusea și expectorația, accelerând reluarea
tranzitului intestinal și influențează în mod pozitiv psihicul pacientei.
Înainte de a se ridica din pat, va fi necesar să:
• Verificăm dacă nu există edeme ale membrelor inferioare.
• Măsurarea tensiuni arteriale culcat și apoi în ortostatism.
Ridicarea se va face treptat: întâi la marginea patului, își balansează gambele, face un pic
de gimnastică respiratorie, cu brațele ridicate în inspirație și coborâte în expirație.
• Nu trebuie să meargă singură, ci sprijinită de asistenta medicală și să nu exagereze de prima
dată.
• Se va ține cont și de ce spune pacienta, dacă vrea să mai meargă sau dacă vrea să se oprească.
• După ce nu mai vrea să meargă, pacienta trebuie să se așeze într-un fotoliu înainte de a se
reîntoarce în pat.
 40

• Primul sculat din pat a operatei este considerată prima plimbare precoce. Sculatul din pat
precoce este indicat în majoritatea intevențiilor chirurgicale.
• Starea generală nu este o piedică, nici starea de slăbiciune, nici deshidratarea, nici obezitatea,
nici varicele – stări ce nu trebuie să constituie o scuză, ci, dimpotrivă, la persoanele cu
antecedente în flebită, plimbarea va avea loc cât mai precoce posibil.
• Natura sau complexitatea operației nu împiedică ridicarea din pat precoce, care nu va fi
amânată din cauza drenurilor, sondelor sau perfuziilor.
• Existența complicațiilor postoperatorii nu va interzice plimbarea, acolo unde este posibil.
g). Alimentația și realimentația:
În cele mai multe cazuri, simple, de chirurgie obișnuită, se va ține cont de următoarele principii:
• Pacienta va bea atunci când nu vomită.
• Va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze.
 41

CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientei în spital

Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirii bolnavilor și organizată pentru servicii
permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire și
supraveghere permanentă și o atenție deosebită din partea asistentei medicale.
Spitalul cuprinde următoarele părți componente funcționale :
- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientei. Ea este primită cu zâmbetul pe
buze și cu cuvinte de încurajare, esențială fiind cucerirea încrederii bolnavei în profesionalismul
cadrelor sanitare. Pacientele vor fi dezbrăcate și examinate. La nevoie pacienta este ajutată de
asistentă și așezată în poziția necesară examinării.
- prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea și îmbăierea pacientei, după care aceasta va fi
îmbrăcată în lenjerie curată și condusă pe secția cu paturi.
- secția cu paturi este partea componentă a spitalului, înzestrată cu paturi și sala de tratamente,
unde se asigură asistența corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.
După ce medicul hotărăște internarea pacientei, asistentul completează biletul de
internare, foaia de observație și trece datele pacientei în registrul de internări.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Pacienta este condusă de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se
alege în funcție de starea pacientei (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii). Asistentul conduce
pacienta în salon, o ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și să se instaleze comod și
în poziția indicată de medic în pat.
Pacientei i se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioară a secției precum și
indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziție indicată dacă este cazul și scopul acesteia.
Asemenea i se explică necesitatea și modul recoltării de produse biologice și patologice în
vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru a crea
un mediu de securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să
aibă o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniștite și bine
aerisite, cu aer umidificat.
Asistentul va completa o anexă la foaia de alimentație pe care o va trimite la blocul
alimentar, astfel noua pacientă va primi alimentația necesară încă din prima zi de internare.
 42

Pacientelor li se acordă o pregătire preoperatorie și postoperatorie în vederea asigurării

condițiilor optime necesare intervenției și a procesului de vindecare precum și pentru evitarea
unor complicații grave și nedorite.
Asistenta observă și este obligată să consemneze aspectul general, înălțimea, greutatea,
vârsta, aspectul tegumentelor și mucoaselor, faciesul și starea psihică a pacientei.
Ea va urmări necesitățile pacientei, manifestările de dependență în vederea satisfacerii
acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale și patologice ale pacientei
precum și bolile care au influență asupra anesteziei și intervenției (afecțiuni pulmonare, cardiace,
diabet zaharat, epilepsie etc.)

2.3. Asigurarea condițiilor igienice ale pacientelor internate

2.3.1 Pregătirea patului și accesoriile lui

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele
de confort a pacientei, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientei să se
poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată
sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca
asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul
trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie
apărătoare.
Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleză. Pacientei i se oferă două perne și o
pătură din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține
cusături. Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Pregătirea patului fără pacientă : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de
cearșaf simplu, cearșaf plic, două fete de pernă, una-două paturi, două perne. După ce se
îndepărtează noptiera de pe lângă pat se așează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se
așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, pătură, împăturite corect. Cearșaful se
așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o parte a cearșafului spre căpătâiul patului,
cealaltă spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută
colțul apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se întinde bine cearșaful să
nu prezinte cute.
Dacă este nevoie se așează mușamaua și se acoperă cu aleză.
 43

Pernele se introduc în fetele de pernă curate și se așează pe pat.

Schimbarea lenjeriei cu pacienta în pat se efectuează atunci când starea pacientei nu
permite ridicarea acesteia din pat. Această manevră se execută de obicei dimineața, înainte de
curățenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului și toaleta pacientei, dar la nevoie se
execută de mai multe ori pe zi. În funcție de starea pacientei lenjeria se poate schimba în lungime
sau în lățimea patului.
Lenjeria de pat se așează pe un scaun în ordinea priorității, împăturite în felul următor:
- pătură și cearșaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei, sub formă de armonică
- aleza se rulează împreună cu mușamaua fie în lățime, fie în lungime, în funcție de metoda
aleasă pentru schimbarea patului.
- cearșaful se rulează în lungime/ lățime.
Pacienta se informează asupra procedeului. Se liniștește și se asigură că manopera va fi
făcută cu blândețe, că nu va fi mișcată inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri și i se cere
cooperarea.
Se asigură intimitatea pacientei, un mediu securizat, evitându-se curenții de aer.
I). Atunci când schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului pacienta va fi întoarsă în
decubit lateral. Cele două asistente se așează de o parte și de alta a patului. Asistenta din partea
dreaptă prinde pacienta cu mâna dreaptă în axila dreaptă, o ridică ușor, iar mâna stângă o
introduce sub umerii ei, sprijinindu-i capul pe antebraț. Apoi cu mâna dreaptă, retrasă de sub
axilă, trage ușor perna spre marginea patului, pacienta fiind de asemenea deplasată ușor în
aceeași direcție. Se așează apoi în dreptul genunchilor pacientei, introduce mâna stângă sub
genunchii acesteia flectându-i puțin, iar cu mâna dreaptă îi flectează ușor gambele pe coapse.
Din această poziție se întoarce pacienta în decubit lateral drept, sprijinind-o în regiunea
omoplaților și a genunchilor. Pacienta se menține acoperită. Asistenta din partea stângă rulează
cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la spatele pacientei, sulul de lenjerie
murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. Pe jumătatea liberă a patului se
derulează cearșaful curat, mușamaua și aleza pregătită mai înainte. Se întinde bine cearșaful
curat pe jumătatea liberă a patului și se așează o pernă îmbrăcată în față de pernă curată, apoi se
aduce pacienta în decubit dorsal cu multă blândețe, sprijinind-o în regiunea omoplaților și sub
genunchi. Pentru a intoarce pacienta în decubit lateral stâng, asistenta din partea stângă
procedează la fel ca și în cazul întoarcerii în decubit lateral drept : prinde pacienta de axilă
stânga, o ridică ușor, introduce mâna dreaptă sub umerii ei, sprijină capul pe antebraț și după
aceeași procedură, întoarce pacienta în decubit lateral stâng aducând-o dincolo de cele două
suluri de lenjerie. Asistenta rulează mai departe, din partea dreaptă, lenjeria murdară, o
îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare, apoi derulează lenjeria curată și o întinde
 44

bine, iar pacienta este readusă în decubit dorsal, sprijinită de cele două asistente. După acesta se
efectuează colțurile. Pătura de deasupra pacientei se împăturește în trei și se așează pe un scaun,
pacienta rămâne acoperită cu cearșaful folosit până atunci. Peste aceasta, asistenta așează
cearșaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică astfel ca una din marginile libere
să ajungă sub bărbia pacientei. Colțurile de sus ale cearșafului curat se țin cu mâna, fie de către
pacientă, fie de o altă persoană. Cele două asistente, care sunt de o parte și de alta a patului, prind
cu o mână colțurile inferioare ale cearșafului curat, iar cu cealaltă mână colțurile superioare ale
cearșafului murdar și, printr-o mișcare în direcția picioarelor pacientei, îndepărtează cearșaful
murdar și acoperă, în același timp pacienta cu cearșaful curat. Se așează pătura peste cearșaf,
răsfrângând marginea dinspre cap peste pătură. Se continuă aranjarea patului, se pliază pătura cu
cearșaful deasupra degetelor de la picioarele pacientei.
II). Atunci când pacienta poate fi așezată în poziție șezând, schimbarea lenjeriei se face în
lățimea patului. Procedura se efectuează de asemenea, de către două persoane : una sprijină
pacienta, cealaltă rulează lenjeria murdară, așează și derulează cearșaful curat.
După efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacienta este așezată
cât mai confortabil. În unele cazuri, aleza trebuie schimbată de mai multe ori pe zi, fără să fie
nevoie de schimbarea cearșafului.

2.3.3 Asigurarea igienei generale și corporale

Înaintea intervenției chirurgicale, pacienta este capabilă să își efectueze singură igiena
corporală. În seara zilei precedente intervenției se face o baie generală a pacientei și se va pregăti
tubul digestiv pentru intervenție prin efectuarea unei clisme evacuatoare, urmată de un duș. La
pregătirea pacientei pentru actul operator se va acorda atenție deosebită cavității bucale, mai ales
la cei care urmează să fie intubați. Se pregătește tegumentul regiunii pe care se va opera prin
spălare cu apă și săpun, degresare și dezinfectare cu alcool. Dacă regiunea prezintă pilozități
acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril. Se îndepărtează bijuteriile
bolnavei, proteza dentară dacă există. Pacienta va fi îmbrăcată cu lenjerie curată, se verifică
starea de curățenie în regiunile :
- inghinală
- ombilic
- axile
- spații interdigitale
- unghiile
 45

2.3.4 Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientei imobilizate

Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientei, dacă se poate spăla singură sau
nu. Cu această ocazie se observă și starea tegumentelor și apariția unor eventuale modificări. Se
verifică temperatura ambiantă (20-21°C) și se evită curenții de aer. Pacienta va fi izolată cu un
paravan de anturajul său. Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea
lenjeriei patului, lenjeriei pacientei și materialele necesare pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie să fie le 37-38°C.
Pacienta va fi dezbrăcată complet și se va acoperi cu un cearșaf și pătură. Se descoperă
progresiv numai partea care se va spăla. Se stoarce bine buretele sau mănușa de baie pentru a nu
se scurge apa în pat sau pe bolnavă. Ordinea în care se face toaleta este : spălat, clătit, uscat. Se
săpunește regiunea după care se clătește ferm, dar fără brutalitate. Apa caldă trebuie să fie din
abundență, să fie schimbată ori de câte ori este nevoie. Se insistă la pliuri sub sâni, la mâini, la
spații interdigitale, la coate și axile. Se mobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se
masează zonele predispuse escarelor.
La toaletă pe regiuni la patul pacientei, patul va fi protejat cu mușamaua și aleză în
funcție de regiunea pe care o spălăm. La toaleta pe regiuni, cu pacienta în pat, se va respecta
următoarea succesiune :
- față
- gât
- urechi
- brațe și mâini
- parte anterioară a toracelui
- abdomen
- fata anterioară a coapselor.
Pacienta va fi întoarsă în decubit lateral și se vor spăla :
- spatele
- fesele
- fața posterioară a coapselor.
Pacienta se aduce din nou în decubit dorsal:
- gambele și picioarele
- organele genitale externe
- îngrijirea părului
- toaleta cavității bucale
Toaleta pe regiuni:
 46

I). Îngrijirea ochilor are ca scop îndepărtarea secrețiilor și prevenirea infecțiilor oculare .
Materiale necesare :
- apă sau ser fiziologic
- tampon de tifon
- comprese
- mănuși de baie
- prosop
- taviță renală
Pacienta va fi informată de necesitatea tehnicii. Se spală ochii cu ser fiziologic, cu mâna
acoperită cu mănușă. Secrețiile se îndepărtează de la comisura externă spre cea internă.
La pacientele inconștiente secrețiile oculare se îndepărtează în mod regulat, se aplică comprese
îmbibate în ser fiziologic și se picură lacrimi artificiale în mod repetat.
II). Îngrijirea mucoasei nazale
Scop: menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare, prevenirea infecțiilor
nazale și a leziunilor mucoasei nazale, în cazul în care pacienta prezintă sondă endo-nazală.
Materiale necesare:
- tampoane sterile montate pe bastonașe
- ser fiziologic
- apă oxigenată diluată
- tăviță renală
- mănuși de protecție
Tehnică - se întoarce capul pacientei ușor într-o parte. Se dezlipește adezivul cu care este
lipită sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curăță fiecare cu câte un tampon
umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curăță cu apă oxigenată diluată. Se curăță și sonda, apoi
se reintroduce și se fixează.
Se supraveghează funcționalitatea sondei și pacienta.
III). Îngrijirea urechilor:
Scop:
- menținerea stării de curățenie a pavilionului urechii și a conductului auditiv extern.
- îndepărtarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern și a dopurilor de cerumen.
Materiale necesare:
- tampoane sterile montate pe bețișoare
- apă
- săpun
- mănușă de baie
 47

- prosop
- taviță renală

Tehnică:
- se întoarce capul pacientei ușor într-o parte, se introduce tamponul în conductul auditiv extern
și se curăță cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grijă de limita
vizibilității. Pavilionul urechii se spală cu mâna cu mănușă, cu apă și săpun curățând cu atenție
șanțurile pavilionului și regiunea retroauriculară. Se limpezește și se usucă cu prosopul. Fiecare
ureche se curăță cu un tampon separat și dacă din conductul auditiv extern se scurge lichid
cefalorahidian sau sânge se va chema medicul.
IV). Îngrijirea cavității bucale:
Scop: - obținerea unei stări de bine a pacientei
- profilaxia infecțiilor cavității bucale
- profilaxia cariilor dentare
Materiale necesare:
- la pacientele conștiente
- periuța
- pastă de dinți
- prosop
- tavița renală sau lighian
- pahar cu apă
- la pacientele inconștiente
- comprese
- tampoane sterile din tifon
- deschizător de gură
- spatula linguală
- pensa port-tampon
- glicerină boraxată 20%
- tavită renală
- mănuși sterile

Tehnică:
Poziția pacientei este în decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejând lenjeria. Se
introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare, se șterge limba, bolta palatină, suprafața
internă și externă a arcadei dentare cu tampoane îmbinate în glicerinăboraxată cu mișcări
 48

dinăuntru în afară. Cu un alt tampon se șterg dinții, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face și
cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mâna fiind acoperită cu mănușă. La pacientele care
prezintă proteză dentară, acesta se va scoate, se spală și se păstrează într-un pahar cu apă.
V). Îngrijirea unghiilor:
Scop:
- asigurarea igienei pacientei
- îndepărtarea depozitului subunghial care conține germeni patogeni
Materiale necesare:
- apă și săpun
- forfecuță, periuța de unghii
- pilă
- prosop
Tehnică :
- unghiile se spală cu apă, săpun și periuță. Pentru spălarea piciorului acesta va fi introdus într-
un lighian. După spălare se face tăierea unghiilor cu mare atenție pentru a nu leza țesuturile din
jur. Instrumentele după utilizare se dezinfectează.
VI). Îngrijirea părului:
Scop:
- pregătirea pentru operații în zona fetei
- spălare igienică la pacienta cu spitalizare îndelungată
- pentru starea de bine a pacientei
Contraindicații:
- fracturi ale craniului
- politraumatizații
- pacientele cu febră
- boli ale pielii capului

Materiale necesare:
- mușama, aleză
- lighian
- apă caldă
- șampon, săpun
- prosop
- uscător de păr
 49

Tehnică :
- temperatura camerei trebuie să fie între 22-24°C. Poziția pacientei este în funcție de starea sa:
- șezând pe un scaun cu capul în față
- șezând în pat
- decubit dorsal oblic
Se protejează patul cu mușama și aleză. Se așează lighianul în funcție de poziția
pacientei astfel încât părul să ajungă în lighian . Se umezește părul, se samponează, se masează
ușor pielea capului, se limpezește, se usucă, se piaptănă. Se protejează pielea capului cu un
prosop și pacienta va sta confortabil în pat.
VII). Toaleta intimă:
Scop:
- igienic
- menținerea unei stări de confort fizic
- în vederea efectuării unor tehnici la acest nivel
- sondajul vezical la femei și bărbați
- recoltarea de urină pentru urocultură
Se face de mai multe ori pe zi la pacienții inconștienți, la cei cu sonde vezicale, înaintea
intervențiilor chirurgicale în regiunea anală sau a organelor genitale, a căilor urinare și în
perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare:
- paravan
- două bazinete
- tampoane sterile din vată sau comprese
- pensă port-tampon
- cană cu apă caldă
- săpun lichid
- prosop
- mănușă de cauciuc, mănușă de baie
- mușama, aleză
Se controlează temperatura apei, se pregătește patul cu mușama și aleză. Se asigură
intimitatea bolnavei cu paravanul. Pacienta se așează în poziție ginecologică, se servește cu un
bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă mănușa de cauciuc peste care se ia
mănușa de baie. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus turnând apă și săpun. Se
limpezește abundent, se îndepărtează bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se
pudrează cu talc.
 50

2.3.5. Observarea poziției pacientei în pat

Adusă de la sala de operație, pacienta va fi așezată în pat și acoperită cu paturi, fără pernă
până la trezire. Ea va sta în decubit dorsal, cu capul întors într-o parte cu tăvița renală lângă cap
pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea pacienta până la completa sa trezire, trebuie să-și dea seama
dacă operata este prea palidă, dacă anormal agitată, dacă operata este într-o stare gravă, dacă
prezintă transpirații reci sau cianoză.
După trezirea pacientei, asistenta îi va pune perna, o va servi cu ceai sau apă dacă nu este
contraindicat. În caz de indicații îi va umezi limba, buzele cu comprese ude.
După intervenții intraabdominale, în general, bolnavele tind să adopte o poziție antalgică
de decubit dorsal cu genunchii flectați, numită poziție Fowler, acesta fiind o poziție care asigură
relaxarea musculaturii abdominale și deci ameliorează durerea locală.

2.3.6 Schimbarea poziției pacientei și mobilizarea acesteia

Schimbarea poziției poate fi activă sau pasivă , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea

pacientei trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare două asistente;
- prinderea pacientei se face precis și sigur;
- exercițiile se fac întotdeauna înainte de mese;
- aceste exerciții fizice trebuie intercalate cu exerciții de respirație;
- mobilizarea se începe încet și se continuă în funcție de răspunsul fizic a pacientei
Scopul mobilizării este mișcarea pacientei în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară
din cauza imobilizării și pentru recâștigarea independenței. Schimbarea poziției pacientelor
imobilizate se face din 2 în 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse escarelor.
Mobilizarea precoce a pacientei favorizează menținerea mobilității articulare, normalizarea
tonusului muscular și stimulează metabolismul. De asemenea favorizează circulația sângelui,
prevenind tromboflebitele și pneumoniile.
Pacientele operate vor fi mobilizate precoce și gradat. La început se va efectua
mobilizarea activă în pat înlăturându-se astfel contractura peretelui abdominal.

2.3.7 Captarea eliminărilor

Scop: observarea caracterelor fiziologice și patologice ale dejecțiilor, precum și

descoperirea modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.
 51

I). Captarea materiei fecale

Se separă patul de restul salonului cu paravan, se îndepărtează pătura și cearșaful, se
introduce bazinetul cald sub zona sacrală apoi se acoperă cu învelitoarea. Se efectuează toaleta
regiunii perianale și se îndepărtează bazinetul cu atenție. După ce se acoperă cu capacul se
îndepărtează din salon. Se îmbrăcă pacienta, se reface patul. Salonul se aerisește și se spală
mâinile pacientei. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special
amenajate.
II). Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemănător cu a bazinetelor. După utilizare, se golesc
imediat, se spală sub un jet de apă caldă și se dezinfectează. Nu trebuie ignorată cantitatea,
culoarea, mirosul urinei; poate indica un anumit diagnostic.
III). Captarea sputei
Se face în recipiente spălate, sterilizate, uscate și în care se pune soluție lizol 3% sau
fenol 2,5%, amestecată cu soda caustică. Atunci când se recoltează în vederea unor analize de
laborator nu se folosește dezinfectant. Se instruiește pacienta să nu înghită spută, să nu o
împrăștie, să folosească recipientul dat. I se asigură scuipători de rulaj pentru a se putea schimba
la nevoie. După golire, se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă, cu perii special ținute în soluție
dezinfectantă. Se sterilizează zilnic prin fierbere sau autoclavare.
IV). Captarea vărsăturilor
Pacienta se așează în funcție de starea generală în poziție șezând, decubit dorsal cu capul
întors într-o parte, decubit lateral (poziție de siguranță). Lenjeria de pat se protejează cu mușama
și aleză, iar pacienta cu un prosop în jurul gâtului. Proteza dentară mobilă se îndepărtează, unde
este cazul și se oferă pacientei o tăviță renală. Se încurajează pacienta, i se oferă un pahar cu apă
să-și clătească gura. I se oferă cuburi de gheață, lichide reci în cantități mici.
Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii, aspectul, cantitatea
și frecvența se notează în foaia de temperatură. Se spală și se dezinfectează recipientele, se
pregătesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Supravegherea funcțiilor vitale în hemoragiile masive se face din oră în oră. Asistenta
supraveghează pacienta, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se face
cu dificultate. Buna desfășurare a evoluției postoperatorii se urmărește după graficul
temperaturii, al pulsului și prin înregistrarea tensiunii arteriale.
 52

a). Respirația se măsoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientei, fiind indiciu
al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :
- tipul respirației
- amplitudinea mișcărilor respiratorii
- ritmul
- frecvența
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.
Asistenta așează pacienta în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
executată. Plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui și numără inspirațiile timp de un
minut.
Respirația se notează cu culoare verde. Fiecare linie orizontală corespunde la două
respirații.
Valorile normale ale respirației sunt :
- la nou-născut 30-50 respirații / minut
- la 2 ani 25-35 respirații / minut
- la adulți 16-18 respirații / minut
- la vârstnici 15-25 respirații / minut
b). Orice operată poate prezenta în primele zile după operație o ușoară ascensiune termică
(37,5-38°C). Această curbă este în descreștere începând din a treia - a patra zi. Dacă această
descreștere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura crește, explicația constă de obicei într-o
infecție la nivelul plăgii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice. Măsurarea temperaturii în
axilă: se așează pacienta în decubit dorsal sau șezând. Se ridică brațul pacientei, se șterge axila
prin tamponare cu prosopul pacientei. Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul
axilei paralel cu toracele. Se apropie brațul pe trunchi cu brațul flectat pe suprafața anterioară a
toracelui. Termometrul se menține timp de zece minute. Măsurarea temperaturii în cavitatea
bucală : se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare. Pacienta este rugată să închidă gura și să respire pe nas. Termometrul se menține cinci
minute. În cazul măsurării temperaturii pe cale rectală se lubrifiază termometrul. Se așează
pacienta în decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie asigurându-i intimitatea. Se
introduce bulbul termometrului în rect prin mișcări de rotație și înaintare. Se menține trei minute.
După terminarea timpului de menținere a termometrului acesta se scoate, se șterge cu o
compresă și se citește gradația la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură și se
introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă (cloramină 1%).
 53

În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru fiecare

linie orizontală a foii de temperatură corespund două diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii :
- copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
- vârstnic 35-36°C
c). Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât
pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi / minut dar dacă acest ritm se menține și
în zilele următoare, pacienta trebuie ținută sub supraveghere permanentă.
Factori care influențează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înălțimea, greutatea,
somnul, alimentația, efortul fizic), factori psihologici (emoțiile, plânsul, mânia), factori sociali
(mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpației care poate fi comprimat
pe un plan osos: radială, temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală . În
practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix roșu. La luarea pulsului, pacienta
trebuie să fie în repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute înainte de numărătoare, întrucât, un
efort sau o emoție oarecare în timpul sau înaintea luării pulsului, ar putea modifica valorile reale.
Brațul pacientei trebuie să fie sprijinit, pentru ca musculatura antebrațului să se relaxeze. Se
reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebratului, fața anterioară, palpând dăm de
șanțul mărginit de tendoanele mușchilor flexor radial al carpului și brahioradial, în profunzimea
căruia se găsește artera radială. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și
inelar de la mâna dreaptă. După ce s-a reperat șanțul, se va exercita o ușoară presiune asupra
peretelui arterial cu cele trei degete palpătoare, până la perceperea zvâcuiturilor pline ale
pulsului.
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbrățișează antebrațul la
nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion roșu, fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespunde la patru pulsații.

Valorile normale ale pulsului sunt :

- la nou-născut 130-140 pulsații / minut
- la copil mic 100-120 pulsații / minut
- la adult 60-80 pulsații / minut
- la vârstnic 80-90 pulsații / minut
 54

d). Tensiunea arterială trebuie controlată la toate bolnavele postoperator și în special la

cele hipertensive. Scăderea tensiunii arteriale, asociată cu alte semne, poate indica o complicație
hemoragică.
Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcției cardiovasculare (forța de
contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva
Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vată și alcool pentru dezinfectarea
olivelor stetoscopului și creion sau pix roșu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.
Există două metode de măsurare a tensiunii arteriale : auscultătorie și palpatorie.
Metoda auscultatorie: se explică pacientei tehnica și i se asigură un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spală pe mâini, aplică manșeta pneumatică pe brațul
pacientei sprijinit în abducție și în extensie. Membrana stetoscopului se fixează pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manșetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se
pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor
pulsațile. Aerul din manșetă se decomprimă ușor prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial, care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reține
valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reține valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar
aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă (diastolică). Se notează pe foaia de temperatură
valorile obținute.
La metoda palpatorie, determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se folosește
stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultătorii. Are dezavantajul obținerii
unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după
reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale
cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat.

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:

- la copil între 1-3 ani: TA- 75/90-50/60 mmHg
- la copil între 4-11 ani: TA- 90/100-60/65 mmHg
- la copil și la adolescenți 12-15 ani: TA- 100/120-60/75 mmHg
- la adult: TA- 115/140-75/90 mmHg
- la vârstnici: TA- <150/<90 mmHg
 55

e). Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în
cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei
urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu
apă distilată. Colectarea se începe dimineața, la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași
oră. Pentru prevenirea fermentației se vor adăuga la urina cristale de timol. Diureza se notează în
foaia de temperatură prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei
respective.
Spațiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină.
Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentația pacientei

Se aplică regimul alimentar postoperator (postanestezie):

Ziua 1: regim hidric, semilichid
Ziua 2: regim hidric, semilichid
Începând cu a treia zi regimul se îmbogățește adăugându-se supe mucilaginoase, griș cu
lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slabă sau grătar (daca a avut scaun) ,
legume fierte ajungându-se în câteva zile (5-7) la o rație calorică de 1500-2000 calorii. La lăuze
se evită condimentele, ceapa, berea, usturoiul și în general alcoolul (pentru că se transmite în
laptele matern). Se mai evită alimentele ce provoacă balonare, gaze și constipație (mazăre,
fasole, afine).

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Asistenta aplică punga cu gheață în regiunea epigastrică (la pacientele cu HDS).

Pregătește sânge izogrup, izo Rh și instalează transfuzia de sânge.
Administrează medicația hemostatică în caz de sângerare postoperatorie:
- CaCl2
- Gluconat de Calciu
- vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic)
- Venostat (Etamsilat)
- Trombină
- Adrenostazin
De asemenea, instalează perfuzia cu substituenți de volum în caz de pierdere a unei
cantități mari de sânge:
 56

- Macrodex (Dextran 70)

- Rheomacrodex (Dextran 40)
În lipsă de soluție macromoleculară se poate perfuza ser fiziologic sau glucoză, însă
acestea au acțiune mai slabă pentru refacerea volemiei. Asistenta pregătește și administrează în
cazurile indicate sedative :
- Fenobarbital
- Diazepam, pentru calmarea stării de agitație.
Medicația hemostatică :
Gluconat de calciu: intervine în metabolismul apei și în coagularea sângelui. Ca acțiune
terapeutică, are rol plastic în formarea sistemului osos.
- CaCl2: este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat în:
- spasmofilie
- tetanie
- edeme
- stări alergice
- hemoragii
- Venostat: este o substanță cu proprietăți hemocoagulante de tip enzimatic (activează
transformarea fibrinogenului în fibrină), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3 din valoarea sa
inițială, iar timpul de sângerare (T.S.) până la 1/5, iar indicele de protrombină rămâne
nemodificat. Se administrează parenteral, în injecții subcutanate sau intravenoase la adulți 1-2
fiole pe zi.
- Trombina: transformă fibrinogenul în fibrină fiind indispensabilă în procesul de coagulare.
Indicații: hemostatic local pe plăgi sângerânde, hemoragii gastroduodenale.
Administrare: 2 grame pulbere dizolvată în 5-10 ml apă distilată sau ser fiziologic
- Adrenostazin: hemostatic capilar, care acționează prin vasoconstricție, prin creșterea rezistenței
peretelui capilar și scăderea permeabilității lui, normalizează T.S. prelungit patologic, fără a
influența procesul de coagulare a sângelui. Nu modifică tensiunea arterială și pulsul.
Mod de administrare: intramuscular sau parenteral, în perfuzie endovenoasă (PEV). Dozele
obișnuite:
- intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi
- intravenos în PEV 1 fiolă a 50 g ăn 500 ml soluție glucoză sau soluție clorurată, izotonă.
Reacții adverse: în cazuri excepționale Adrenostazinul poate produce efecte psihomimetice.
- Vitamina K (Fitomenadion): vitamina K naturală cu acțiune antihemoragică specific
antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimulează sinteza protrombinei și a convertinei.
După 3-5 ore de la administrare protrombină crește suficient pentru producerea hemostazei.
 57

Reacții adverse: injectarea intravenoasă rapidă poate provoca congestia feței, sudorație, senzație
de constricție toracică, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.
Mod de administrare: parenteral în injecții intravenoase, lent sau adăugată în PEV, doza
obișnuită fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)
- Vitamina C (acid ascorbic): intervine în procesul de coagulare a sângelui, are rol în respirația
celulară, în metabolismul proteinelor, glucidelor și lipidelor, în formarea substanței intracelulare,
scade permeabilitatea capilarelor, mărește rezistența organismului față de infecții.
- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub formă de soluție 6% în clorură de
sodiu 0,9% sau glucoză 5%. Ambele soluții sunt izotonice cu sângele, prin conținutul în
substanțe cristaloide. Ca acțiune terapeutică, Dextran 70, are ca acțiune majoră expansionarea
volumului circulant, în cazurile în care acesta prezintă o scădere importantă.
Mod de administrare: parenteral în PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie să depășească 20
ml / kg corp în prima zi și 10 ml / kg corp în următoarele zile. Concentrația hemoglobinei nu
trebuie să scadă sub 10%.
- Fenobarbital: este un sedativ, hipnotic de lungă durată, anticonvulsivant, slab antispastic și
vasodilatator.
Are acțiune inductoare enzimatică.
Mod de administrare: parenterală în injecții intramusculare, 1/2-1 fiolă.
- Diazepam: este o substanță din clasa Benzodiazepinelor cu acțiune tranchilizantă, relaxantă
musculară și stabilizatoare neurovegetativă.
Mod de administrare: intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.
Accidente: administrarea rapidă a diazepamului poate induce stopul respirator.
- Somatostatina: exercită o acțiune vasoconstrictoare specifică fără a determina modificări
sistemice importante. Mod de administrare: 250-500 μg / oră, în PEV.

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice completează

simptomatologia bolii, reflectă evoluția acesteia și eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează
apariția unor complicații. Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea
cazurilor. Acesta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare
a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat, pentru a
evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.
 58

Asistenta va instrui pacienta privind comportamentul său în timpul recoltării și

comportamentul său pentru reușita acestuia. Fizic, pacienta va fi pregătită printr-o dietă adecvată,
repaus la pat și așezarea ei în poziția necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai
repede și în starea în care au fost eliberate din organism. Există o serie de examene de laborator,
efectuate înaintea tuturor intervențiilor chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispoziție pentru
pregătirea pacientei și indiferent de starea sa general, cum ar fi:
- coagulograma
- timpul de sângerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)
- determinarea grupului sanguin + Rh
- hematocritul (Htc)
- hemoleucograma
- glicemie
- uree sanguină, creatinină, sumar de urină
Se recoltează scaunul pentru a-l trimite la laborator în vederea punerii în evidență a
sângelui din materiile fecale (reacția Adler sau Gregersen).
În cazurile grave (stări de șoc) se determină azotemia, ionograma, rezerva alcălină, testele
de coagulare.

2.8. Pregătirea pacientei și efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecțiune

Pentru operațiile de cezariană planificate cât și pentru cele care nu constituie o urgență
extremă se practică rahianestezia sau anestezia peridurală (anestezicul se injectează în coloana
vertebrală având astfel ca rezultat dispariția senzației de durere de la nivelul ombilicului în jos).
Simțul tactil este păstrat.
Anestezia general (adormirea pacientei) este utilizată rar, atunci când există o situație de
extremă urgență sau atunci când din diverse motive anestezia rahidiană sau anestezia peridurală
nu se pot realiza.
Înainte de operație, pacientei i se va monta o branulă cu o perfuzie, cu soluție de ser
fiziologic, pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale după momentul anesteziei. În cazuri
selecționate se administrează profilactic un antibiotic preoperator pentru a scădea riscul de
infecție. Dupa instalarea anesteziei se va monta o sondă urinară care va fi menținută aproximativ
16 – 24 de ore.
 59

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Pregătirea preoperatorie a pacientei depinde de bolile însoțitoare (anemie, diabet zaharat,

boli hepatice, pulmonare) și de timpul avut la dispoziție. Pregătirea preoperatorie a pacientei
constă într-o pregătire locală și generală.
a). Pregătirea generală preoperatorie:
- examenul clinic - se efectuează de medicul chirurg, asistat de asistentă. Depistează
deficiențele și bolile însoțitoare, completate de analize paraclinice și de laborator;
- pregătirea psihică - pacienta se informează asupra intervenției, se cere consimțământul
personal, iar pentru minore, cel al părinților;
- îngrijiri igienice - se efectuează baia parțială, pasiv (ajutată) sau activ, în funcție de
starea pacientei;
- se urmăresc atent funcțiile vitale și vegetative;
- regim dietetic preoperator: regim hidro-lactat, lichide reci, gheață, lapte, budinci,
piureuri.
b). Pregătirea din preziua operației:
Se asigură repausul fizic, intelectual și psihic. Se începe dieta corespunzătoare. Seara se
poate efectua o clismă evacuatoare.
Pregătirea locală: se curăță pielea cu apă, săpun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea
păroasă se rade, se vor evita micile tăieturi (exoriații), se degresează pielea cu comprese sterile
îmbibate în eter. Se dezinfectează cu antiseptic (Betadină sau Iod) și se acoperă cu comprese
sterile.
c). Pregătirea din dimineața zilei intervenției chirurgicale:
Alimentația se întrerupe cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale. Părul va fi
legat sub bonetă, iar protezele dentare mobile se îndepărtează. Bijuteriile vor fi date familiei cu
proces verbal. În caz că pacienta nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat, asistentei
șefe sau medicului șef de gardă, de asemenea însoțit de proces verbal de predare-primire. Se
îndepărtează lacul de pe unghii, fardul și fondul de ten și rujul de pe buze. Golirea vezicii urinare
se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau Demeure.
Se administrează medicația în doze stabilite de anestezist:
- medicația de inducție: - barbiturice (Thiopental)
- opioide (Fentanyl, Morfina)
- benzodiazepine (Diazepam, Midazolăm, Lorazepam)
- miorelaxante (Succinilcolină, Pavulon, Arduan, Tracrium, Esmeron,
Norcuron)
 60

- alte medicamente folosite în inducție: Etomidat, Propofol, Ketamina

- vagolitice (Atropină - mai ales dacă se administrează Ketamina)
d). Pregătirea preoperatorie în cazul intervențiilor de urgență:
Se începe tratamentul șocului încă din clipa în care pacienta sosește la spital. Pacienta va
fi dezbrăcată, la nevoie hainele vor fi tăiate. La indicația medicului se face spălătură gastrică în
vederea golirii stomacului. Se face toaleta generală a pacientei, dezinfecție tip III a regiunii
operate : se curăță pielea cu apă și săpun, se degresează, se epilează. Se aplică de două ori
dezinfectantul, la intervalul de 2'30'. Se urmăresc funcțiile vitale și vegetative. Se recoltează
sânge pentru analize de laborator: VSH, grup sanguin + Rh, hemoleucogramă, examen sumar
urină, coagulogramă.

Îngrijirea postoperatorie a bolnavei:

Începe imediat după intervenție și durează până la vindecarea completă a pacientei.
Aceste îngrijiri se acordă în funcție de natura intervenției, de complicațiile care survin
intraoperator, de felul anesteziei și de starea generală a bolnavei.
Scopul este restabilirea funcției organismului, asigurarea cicatrizării plăgii și prevenirea
complicațiilor postoperatorii. După intervenție, din sala de operație, pacienta va fi transportată cu
patul rulant, acoperit pentru a fi ferit de curenții de aer. Operata va sta în decubit dorsal, capul
într-o parte pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmărit aspectul fetei, respirația,
pulsul, tensiunea, temperatura. Patul trebuie să fie accesibil din toate părțile și la pat să fie
instalație de O2 și monitor pentru monitorizarea funcției cardiace. Temperatura camerei trebuie
să fie între 18-20°C.
Sarcina asistentei este de a supraveghea pacienta până la apariția reflexelor de deglutiție,
tuse, faringiene sau corneene și până la revenirea completă a stării de conștiență. Trebuie să
depisteze eventualele complicații.
Durerile parietale pot apărea datorită tracțiunii musculare asupra suturii, când pacienta se
mișcă. La indicația medicului se pot administra calmante, anestezice. Durerile profunde pot avea
cauză drenurile prea profunde sau cudate. Medicul chirurg va indica conduita de urgență.
Observarea distensiei digestive: după intervenția chirurgicală poate apărea retenție de
gaze, de obicei de scurtă durată (pană la 3 zile) și materii fecale. Dacă durează peste 3 zile până
la reluarea tranzitului intestinal se aplică tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare, aspirație
continuă.
I se interzice pacientei să consume alimente peroral până la apariția flatulenței.
 61

2.10 Educație pentru sănătate

Asistenta medicală va instrui lăuza să prevină apariția prolapsului genital astfel:

- Instruim lăuza să nu forțeze planșeul prin ședere în poziție șezândă, în primele zile de la
naștere.
- Instruim pacienta să mențină igiena locală și să prevină incontinența (spălarea și uscarea
repetată a regiunii genitale, folosirea tampoanelor, evitarea ortostatismului prelungit, evitarea
alimentelor care produc gaze și constipație).
- Asistenta medicală va observa cantitatea și aspectul lohiilor.
- Spălarea pe mâini și dezinfectarea cu soluții antiseptice.
- Unghiile să fie tăiate scurt.
- Sânul se spală înainte și după fiecare supt cu apă călduță și se șterge cu un prosop curat.
- După fiecare supt sânul se unge cu un unguent ce conține foliculină.
- Zilnic se examinează sânul (declanșarea secreției lactate, anormale, alte stări patologice).
- În primele 2-3 zile după naștere, glanda mamară secretă colostru (lichid gălbui cu conținut
crescut de minerale, proteine și scăzut în lipide și glucide, conține anticorpi) care are un rol
important în imunizarea pasivă a nou - născutului.
- În următoarele zile se stabilește secreția lactată propriu-zisă, care devine tot mai abundentă.
- Dacă apar fisuri mamare, sânul va fi pus în repaus, laptele va fi extras prin mulgere, se îngrijesc
fisurile.
- Când lăuza are hipolactație, copilul se pune la sân.
- În “furia laptelui”, se reduce cantitatea de lichide.
Pregătirea lăuzei pentru alăptare și respectarea igienei personale:
- Lăuza va îmbrăca halatul de protecție.
- Acoperă părul cu basma de pânză.
- Se asigură igiena personală zilnic.
- După 6 săptămâni lăuza poate face baie generală
- Asigurarea regimului alimentar: Primele 24 de ore regim hidro-vegetal, a 2-a zi regim complet,
bogat în lichide. Zilnic se consumă zarzavaturi, fructe, legume crude, pentru tranzitul intestinal.
- În primele zile, lăuza se va ridica din pat doar pentru alăptarea copilului, servirea mesei și
pentru toaletă.
- Treptat se trece la o viață normală.
- Mobilizarea precoce se aplică după a 2-a zi de lăuzie, cu mișcări ușoare de gimnastică
medicală, pentru refacerea mușchilor abdominali, refacerea planșeului pelvi-perineal.
 62

- În primele 24 de ore se execută mișcări de respirație amplă prin ridicarea și coborârea brațelor,
mișcări active ale membrelor inferioare, de 3 ori pe zi, câte 10-15 minute. În următoarele zile se
completează gimnastica medicală și se fac mișcări de flexie și extensie a coapselor, de pedalare,
de forfecare, mișcări de contracții ale mușchilor ridicători anali, mișcări pentru întreținerea
mușchilor peretelui abdominal.
Realizarea alăptării copilului:
- În primele 24-48 de ore lăuza poate să stea în decubit lateral.
- I se asigură un scaun cu spătar: așezată pe scaun, cu piciorul din dreptul sânului din care va
suge copilul sprijinit pe un scăunel.
- Ajutăm lăuza să sprijine copilul cu capul pe antebrațul ei și cu fața întoarsă spre sân.
- Îi arătăm cum să își susțină mamela, ca nasul copilului să fie liber.
- Instruim lăuza ca după 6 săptămâni să se prezinte pentru examen local.
- Reluarea locului de muncă se face după concediul post-natal.
- Educăm lăuza să evite contactul sexual 6 săptămâni postpartum.

2.11 Externarea pacientei

Medicul este cel care va hotărî momentul externării pacientei, când acesta nu mai necesită o
supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune
la dispoziția medicului documentele lăuzei necesare formulării epicrizei și completării biletului
de ieșire și va asigura alimentația pacientei până la externare.
Asistenta va anunța familia pacientei cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca
aceasta să-și primească lucrurile personale de la magazia spitalului și să aibă o îmbrăcăminte
corespunzătoare anotimpului.
Va aprofunda cu pacienta indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire.
Asistenta va conduce lăuza la ieșire unde o lasă în grija aparținătorilor.
 63

CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

CAZUL I

ANEXA 1

• Nume și prenume: E.N.

• Vârsta: 30 de ani
• Stare civilă: căsătorită
• Religie: ortodoxă
• Naționalitate: română
• Ocupație: salariată
Antecedente heterocolaterale:
- neagă

Antecedente personale fiziologice și patologice:

Menarha-11 ani
Cicluri menstruale – neregulate
Ultima menstruație: 4 august 2019
Nașteri: 0
Avorturi: 0
Contraceptive: neagă
Internări anterioare – în luna VI de sarcină pentru eminenţă de avort
Obiceiuri de viață – fumătoare: 15 ţigări pe zi
Greutate inițială – 53kg.
Greutate actuală – 67kg

Diagnostic de internare:
Sarcină 36 de săptămâni, făt viu, membrane rupte 12.04.2020 la ora 07:20, bazin eutocic,
debut de travaliu. Sarcina a fost depistată la 10 săptămâni. Controale prenatale lunare, cu
evoluție fiziologică.
Intervenție chirurgicală principală: operație de cezariană.
 64

Motivele internării:
Pacienta E.N. în vârstă de 30 de ani se internează în data de 12.04.2020 în clinica de
obstetrică cu motificări de sarcină, în 36 de săptămâni.
Fără contracții uterine dureroase (C.U.D.)
Col șters, nedilatat
Scurgeri
Prezentație pelvină
Circumferință abdominala 111 cm
Înălțimea fundului uterin (I.F.U.) 37 cm
Tonus uterin normal
T.A.= 130/80 mmHg, P.- 90b/min
Datorită poziției fătului, pacienta are indicații de cezariană.
În data de 12.04.2020 nașterea a fost declanșată cu cezariană. Pacienta dă naștere unui făt viu, de
sex F, cu greutatea de 3300 g și înălțimea de 49 cm, fără traumatisme, fără malformații, scor
APGAR 9, iar la 5 minute, 10.

Plan cu nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson

Nr. Manifestări de Sursa de

Nevoia fundamentală
crt. dependenţă dificultate
1 A respira, a avea o bună circulaţie Tahicardie Sângerare moderată

2 A bea şi a mânca Inapetență Cezariana

3 A elimina Constipație Peristaltism

încetinit
4 A se mişca, a avea o bună postură Repaus la pat Durerea,
interzicerea
mobilizării
5 A dormi, a se odihni Dificultate în a se Durerea, anxietatea
odihni

6 A se îmbrăca, a se dezbrăca Deficit de autoîngrijire Cezariana

7 A menţine temperatura corpului Subfebrilitate Cezariana

constantă
 65

8 A menţine tegumentele curate şi integre Dificultate în Repaus la pat

autoîngrijire
9 A evita pericolele Anxietate Durerea
Risc de complicații Complicații
infecțioase la
nivelul plăgii
operatorii
10 A comunica Independență -

11 A acţiona conform propriilor credinţe şi Independență -

valori

12 A se realiza Independență -

13 A se recrea Incapacitate de a Anxietatea

îndelpini o activitate
recreativă
14 A învăţa Independență -

Plan de îngrijire
ANEXA 2
Nevoia Diagnostic de Intervenții autonome și
Obiectiv Evaluare
afectată nursing delegate
1. Nevoia a. Risc de Să nu prezinte Pregătire preoperatorie: Pacienta nu a
de a evita complicații complicații în -se face testarea la suferit
pericolele datorită timpul anestezic; se face clisma complicații pre
intervenției intervenției evacuatoare, baie și postoperatorii,
chirurgicale, chirurgicale și generală -în ziua prezintă o stare
manifestată postoperator intervenției pacienta nu generală relativ
prin plagă mai bea, se mai face o bună cu
operatorie clismă evacuatoare, se T.A.130/50mmH
iritată, cu îndepărtează pilozitatea și g, P.=74b/min.,
potențial bijuteriile, se badijonează R=18resp./min.,
infecțios zona rasă, se instalează Temp.=38,5°C,
sonda urinară, se prinde o Diureza=1700
linie venoasă și se ml și evoluție
măsoară funcțiile vitale. favorabilă a
 66

plăgii operate
Îngrijirea postoperatorie:
se supraveghează
funcțiile vitale și
vegetative, se asigură
poziția corespunzătoare,
se administrează un regim
alimentar ușor iar
mobilizarea se face sub
supraveghere Se
supraveghează plaga
operatorie, se face
pansament steril
b. Disconfort Diminuarea Administarea de Durere
abdominal durerii antalgice, efectuarea diminuată
datorat masajului uterin,
operației, verificarea
manifestat prin pansamentului,
durere schimbarea lui în condiții
abdominală de asepsie și antisepsie
Recomand poziția Falow
care asigură o relaxare
abdominală

c. Disconfort Asigurarea Golirea sânilor prin muls Sâni cu secreție

la nivelul confortului la Aplicarea compreselor lactată normală
sânilor datorită nivelul sânilor reci la nivelul sânilor
,,furiei Spălarea înaintea fiecărei
laptelui”, alăptări
manifestată Ungerea mamelonului cu
prin sâni unguent după alăptare
tensionați,
dureroși
d. Controlul Pacienta să nu Asistenta medicală Pacienta prezintă
ineficient al prezinte încurajează pacienta să își o stare generală
 67

emoțiilor, anxietate exprime temerile, bună și anxietate

datorită Vorbește cu blândețe, diminuată
lăuziei Îi dă informații despre
manifestat prin lăuzie și sfaturi privind
anxietate starea actuală a pacientei,
o încurajează și îi explică
că este o stare temporară
2. Nevoia Tulburări Să aibă un -monitorizarea funcțiilor Pacienta prezintă
de a respira circulatorii ritm cardiac în vitale, măsurarea pulsului un puls normal
și a avea o datorită limite la fiecare 4 ore, se P=75b/min
bună sarcinei și normale liniștește pacienta, se face
circulație operației bilanțul hidro-electrolitic
manifestate al lichidelor, se
prin tahicardie administrează medicație
prescrisă de medic
3. Nevoia Alterarea Combaterea Administrea de Pacienta nu mai
de a elimina eliminărilor grețurilor și medicamente la indicația prezintă grețuri
datorată vărsăturilor medicului, hidratare și vărsături
operației parenterală, îngrijiri în
manifestate caz de vărsături: sprijină
prin grețuri și și ajută pacienta în timpul
vărsături vărsăturii, la nevoie
servește tăvița renală,
șterge secrețiile de la
nivelul feței, oferă un
pahar cu apă să se
clătească după vărsătură ,
notează în F.O. cantitatea,
aspectul și frecvența
vărsăturilor, calculează
bilanțul ingesta-excreta
pe 24 h
4. Nevoia Creșterea Menținerea antitermice la Pacienta nu mai
de a-și temperaturii temperaturii recomendarea se prezintă febră
menține corporale peste în limite hidratează pacienta, se T-36.8°C
 68

temperatura valoarea normale (36- administrează medicului,

corpului în normală 37°C ) se măsoară temperatura
limite datorită dimineața și seara și se
normale cezarienei, notează în F.O.
manifestată
prin febră
moderată
5. Nevoia Dificultate în a Să se Administrarea de sedative Pacienta se
de a dormi dormi sau a odihnească la recomandarea odihnește
și a se avea un somn suficient în medicului, oferă un pahar corespunzător
odihni odihnitor decursul de lapte cu miere seara, noaptea
datorită nopții Favorizarea unui climat
stresului corespunzător
lăuziei
manifestat prin
insomnie
6. Nevoia Dificultate în Să aibă o Asistenta medicală ajută Pacienta se poate
de a se mobilizare, poziție pacienta să meargă, să își mobiliza singură
mișca și a datorită corespunzătoa satisfacă nevoile și are o postură
avea o bună operației, re, în timpul fiziologice, igiena adecvată în
postură manifestată alăptării și să cotidiană. timpul alăptării
prin se poată Supraveghează
imobilizare la mobiliza fără întoarcerea pacientei în
pat imediat dificultate pat, masează gambele
postoperator și Îi corectează poziția în
poziție timpul alăptării
vicioasă
ulterior, în
timpul alăptării
nou-născutului
7. Nevoia Deficit de Pacienta să Se practică spălatul Tegumentele
de a avea autoîngrijire, aibă pacientei pe regiuni în sunt curate și
tegumentele datorită tegumente și pat, controlează involuția integre după
și imobilizării mucoase uterină și lohiile alăptare
mucoasele impuse integre și Spălarea intravaginală cu Mucoasa
 69

curate și postoperator, curate soluție antiseptică vaginală este

integre manifestată Folosirea tampoanelor curată
prin tegumente curate și sterile, și
umede, schimbarea lor ori de câte
mucoasă ori este nevoie
vaginală
murdară prin
prezența
lohiilor
8.Nevoia de Imposibilitatea Să se poată Se crează o stare liniștită Pacienta se
a se recrea de a se recrea recrea în salon, i se oferă radio, recreează
datorită lăuziei tv, reviste și broșuri, se
manifestată cercetează ceea ce o
prin binedispune pe pacientă
introvertire
9. Nevoia Lipsa de Pacienta să I se pun la dispoziție Pacienta a
de a învăța informații învețe cum să broșuri, se pune în dobândit
legate de rolul se adapteze la legătură cu alte mame cu cunoștințe legate
de mamă rolul de mamă experință, de noul rol de
manifestată i se explică toate mamă
prin nelămuririle și este
necunoaștere încurajată în noul rol de
mamă

ANEXA 3
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Puls Resp.
T.A(valori Diureza
(valori (valori T (valori Scaun
normale:115- (valori
Data normale normale normale: 1scaun/
140/ 75-90 normale
60-80 16-18 36-37°C) zi
mmHg) <2000ml)
b/min.) resp./min.)
Ziua 1 130/70mmHg 74 b/min. 18resp./min. 38.5 1700ml Lipsă

Ziua 2 140/70mmHg 70b/min. 16resp./min. 36.8 1500ml Lipsă

Ziua 3 130/80mmHg 60b/min. 16resp./min. 37.2 1200ml 1 scaun/zi
 70

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

1. Hemoleucograma completă Sânge- intravenos
2-3 ml în vacuetă
cu dop mov
Leucocite (WBC) 8.8 10^/3ul 4 – 10 / 10^3ul

Neutrofile % 70.5 % 45 – 80 / %

Eosinofile % 1.1 % 0–4/%

Basofile % 0.5 % 0–2/%

Limfocite % 21.2 % 20 – 55 / %

Monocite % 6.7 % 1.7 – 9.3 / %

Hematii (RBC) 4.44 10^6/uL 3.9 – 5.7/ 10^6/uL
Hemoglobina (HGB) 13.5 g/dl 11.0 – 16.0/g/dl
Hematocrit (HCT) 42.0 % 35 – 47 %
Volum mediu eritrocitar 95 Fl 80 – 97 Fl
(MCV)
Trombocite (PLT) 185 10^3/ul 150-450 / 10^3/ul
1. Glicemia Puncţie venoasă- 90 mg/dl 80 – 120 mg/dl
2 ml în vacuetă cu
dop gri
- sânge din pulpa
degetului pentru
determinarea cu
glucometru
2. Timpul de sângerare Puncționare la 3’ 2’- 4’
(TS) nivelul lobului
urechii sau pulpa
degetului
3. Timpul de coagulare Puncționare la 6’ 5’- 8’
(TC) nivelul lobului
urechii sau pulpa
degetului
 71

ALIMENTAŢIA PACIENTEI

Perioada Alimente premise Alimente interzise

În ziua dinaintea intervenţiei Multe lichide Alimente solide cu 8 ore
Alimente ușor digerabile înaintea intervenţiei

În primele 24 de ore Ceaiuri neîndulcite, apă Toate

plată
A doua zi Supă limpede, strecurată
Iaurt cu un conţinut redus
de grăsime, piure din
legume și fructe
A treia zi Alimente solide: brânză de
vaci pasteurizată şi slabă,
carne de pui fiartă, ou,
pește
După a patra zi Alimente bogate în fibre,
(timp de 2-3 săptămâni) proteine, multe lichide
Supă facută din legume care
balonează( cartoful, ceapa,
fasolea, mazărea, afine)
Alimente care îngreunează
tranzitul intestinal și alimente
care modifică gustul laptelui
matern ( ceapă, usturoi, alcool)
Evitarea băuturilor alcoolice,
carbogazoase, alimente prăjite,
grăsimile, afumăturile,
alimentele picante, murăturile,
dulciurile

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Pregătirea Îngrijiri după

Data Examene curente
pentru examen examen
Ziua Ecografie abdominală Pregătirea fizică Ajutarea pacientei
operaţiei Ecografie endovaginală şi psihică a Monitorizarea
BCF pacientei funcţiilor vitale
Clismă evacuatorie Efectuarea
Golirea vezicii urinare toaletei
Recoltarea sângelui pentru laborator Explicarea
( TS, TC, grup sanguin, Rh-ul ) tehnicii
 72

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

Prima zi Medicaţie hemostatică : CaCl2, vitaminile K, C, Perfuzabil

gluconat de Calciu, antialgică, antispastice (no-
spa)
A doua zi Diazepam ( pentru calmarea stării de agitaţie ) Injectabil
i.m.
A treia zi Vitamina K Injectabil: i.m., i.v.
Vitamina C

Evaluare
Evoluția pacientei a fost favorabilă. Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaște și
respectă regimul igieno-dietetic. Se externează cu recomandarea de a reveni pentru scoaterea
firelor de sutură, la 7 zile postoperator, să își schimbe pansamentul steril zilnic și să limiteze
efortul fizic până la cicatrizarea completă a plăgii chirurgicale.
 73

Cazul II

ANEXA 1

• Nume și prenume: R.M.

• Vârsta: 23 de ani
• Stare civilă: căsătorită
• Religie: ortodoxă
• Naționalitate: română

• Ocupație: salariată
Antecedente heterocolaterale: - neagă
Antecedente personale fiziologice și patologice:
• menarha la 11 ani
• cicluri menstruale neregulate
• ultima menstruație 15 august 2019
• Nașteri - 0
• Avorturi - 0
• Contraceptive – orale 2014-2018
• Greutate inițială – 57kg.
• Greutate actuală – 68kg
Condiții de viață și de muncă: corespunzătoare
Comportament: nu fumează, nu bea alcool.
Diagnostic de internare:
Sarcină 38 săptămâni, făt viu, membrane rupte, debut de travaliu, bazin eutocic.
Intervenție chirurgicală principală: operație de cezariană
Se internează acuzând contracții uterine dureroase (CUD) pentru asistența la naștere
Motivele internării:
Pacienta R.M. în vârstă de 23 de ani, se internează în data de 16.05.2020, în clinica de obstetrică
cu modificări induse de sarcină, în 38 de săptămâni.
Circumferința abdominală: 103 cm
Înălțimea fundului uterin (IFU): 32 cm
Contracții uterine: la 7 minute
Tonus uterin normal
Col șters
 74

Membrane rupte
Lichid amniotic clar
Prezentație pelvină
T.A.= 150/80 mmHg, P.- 87b./min.

Datorită poziției fătului, pacienta are indicații de operație. În data de 17.05.2020 la ora
02:36, nașterea a fost declanșată cu cezariană.
Pacienta dă naștere unui făt de sex F, cu greutatea de 3000 g, înălțimea de 55cm, fără
malformații, fără traumatisme, scor APGAR 8, iar la 5 minute 10.

Plan cu nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson

Nr. Manifestări de
Nevoia fundamental Sursa de dificultate
crt. dependenţă

A respira, a avea o bună

1 Tahicardie Sângerare moderată
circulaţie

2 A bea şi a mânca Inapetență Cezariana

3 A elimina Constipație Peristaltism încetinit

Durerea, interzicerea
A se mişca, a avea o bună
4 Repaus la pat mobilizării imediat
postură
postoperator

5 A dormi, a se odihni Dificultate în a se odihni Durerea, anxietatea

A se îmbrăca, a se
6 Deficit de autoîngrijire Cezariana
dezbrăca

A menţine temperatura
7 Febră moderată Cezariana
corpului constantă

A menţine tegumentele Dificultate în

8 Repaus la pat
curate şi integre autoîngrijire

Durerea
Anxietate
9 A evita pericolele Complicații infecțioase la
Risc de complicații
nivelul plăgii operatorii
 75

10 A comunica Independență -

A acţiona conform
11 Independență -
propriilor credinţe şi valori

12 A se realiza Independență -
Incapacitatea de a
13 A se recrea îndelpini o activitate Anxietatea
recreativă
14 A învăţa Independență -

Plan de îngrijire

ANEXA 2
Nevoia Diagnostic Obiectiv Intervenții autonome și Evaluare
afectată de nursing delegate
1. Nevoia a. Risc de Să nu Pregătire preoperatorie: Pacienta nu a suferit
de a evita complicații prezinte -se face testarea la complicații
pericolele datorită complicații anestezic; se face clisma postoperatorii,
intervenției în timpul evacuatoare, -în prezintă o stare
chirurgicale, intervenției ziua intervenției pacienta generală relativ
manifestată chirurgicale nu mai bea, se bună
prin plagă și îndepărtează pilozitatea și T.A.140/70mmHg,
operatorie postoperator bijuteriile, se badijonează P.=84b/min.
iritată, cu zona rasă, se instalează R=17resp./min.
potențial sonda urinară, se prinde o Temp.=37,5°C
infecțios linie venoasă și se măsoară Diureza=1200ml
funcțiile vitale.
Îngrijirea postoperatorie:
se supraveghează funcțiile
vitale și vegetative, se
asigură poziția
corespunzătoare, se
administrează un regim
alimentar ușor iar
 76

mobilizarea se face sub

supraveghere Se
supraveghează plaga
operatorie, se face
pansament steril
b. Disconfort Diminuarea Administarea de antalgice, Durere diminuată
abdominal durerii efectuarea masajului
datorat uterin, favorizând
operației, involuția uterină
manifestat verificarea pansamentului,
prin durere schimbarea lui în condiții
abdominală de asepsie și antisepsie
eliminarea lohiilor
c. Controlul Pacienta să Asistenta medicală Pacienta prezintă o
ineficient al nu prezinte încurajează pacienta să își stare generală bună
emoțiilor, anxietate exprime temerile, și anxietate
datorită Vorbește cu blândețe, diminuată
lăuziei Îi dă informații despre
manifestat lăuzie și sfaturi privind
prin anxietate starea actuală a pacientei,
o încurajează și îi explică
că este o stare temporară

2. Nevoia Tulburări Să aibă un Monitorizarea funcțiilor Pacienta prezintă un

de a circulatorii ritm cardiac vitale, măsurarea pulsului puls normal
respira și datorită în limite la fiecare 4 ore, se P=70b/min
a avea o sarcinei și normale liniștește pacienta, se face
bună operației bilanțul hidro-electrolitic
circulație manifestate al lichidelor, se
prin administrează medicație
tahicardie prescrisă de medic
4. Nevoia Alimentație Să aibă o Întocmește o listă cu Pacienta și-a
de a bea și inadecvată alimentație alimentele permise și recăpătat apetitul și
a mânca datorată corespunzăto asigură o distribuție a are o alimentație
sarcinii are acestora, care asigură echilibrată
 77

manifestată valori nutriționale necesare

prin organismului pacientei,
inapetență stimulează pofta de
mâncare prin
administrarea, la
recomandarea medicului, a
vitaminei C, hidratare
parenterală
4. Nevoia Alterarea Combaterea Masaj abdominal, regim Pacienta și-a reluat
de a eliminărilor constipației alimentar ușor, aport de tranzitul intestinal
elimina datorate hidratare corespunzător,
sarcinii și administrarea laxativelor
intervenției la recomandarea
chirurgicale, medicului, clisma
manifestate evacuatorie
prin
constipație
5. Nevoia Dificultate în Să aibă o Asistenta medicală ajută Pacienta se poate
de a se mobilizare poziție pacienta să meargă, să își mobiliza singură și
mișca și a datorită corespunzăto satisfacă nevoile are o postură
avea o operației are, în fiziologice, igienă adecvată în timpul
bună manifestată timpul cotidiană alăptării nou-
postură prin alăptării și să Supraveghează întoarcerea născutului
imobilizare la se poată pacientei în pat, masează
pat imediat mobiliza gambele
postoperator fără Îi corectează poziția în
și poziție dificultate timpul alăptării
vicioasă
ulterior, în
timpul
alăptării nou-
născutului

6. Nevoia Dificultate de Să se Identifică și combate cauza Pacienta nu mai

de a dormi a dormi și a odihnească insomniei, asigură un prezintă insomnia,
 78

și a se se odihni suficient și climat sigur și odihnitor, prezintă un somn

odihni datorită să prezinte recomandă consumarea de calitativ și cantitativ
stresului un somn lichide calde înainte de
lăuziei, cantitativ și somn, la recomandarea
manifestat calitativ medicului administrează
prin insomnie calmante sau somnifere
7. Nevoia Deficit de Pacienta să Se practică spălatul Tegumentele sunt
de a avea autoîngrijire, aibă pacientei pe regiuni în pat, curate și integre
tegumente datorită tegumente și controlează involuția după alăptare
le și imobilizării mucoase uterină și lohiile Mucoasa vaginală
mucoasele impuse integre și Spălarea intravaginală cu este curată
curate și postoperator, curate soluție antiseptică
integre manifestată Folosirea tampoanelor
prin curate și sterile, și
tegumente schimbarea lor ori de câte
umede, ori este nevoie
mucoasă
vaginală
murdară prin
prezența
lohiilor

ANEXA 3
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

T.A (valori Diureza

Puls (valori Resp. (valori T (valori Scaun
normale:115- (valori
Data normale 60- normale 16-18 normale: 1 scaun
140/ 75-90 normale
80 b/min.) resp./min.) 36-37°C) / zi
mmHg) <2000ml)
Ziua 1 140/70mmHg 84b/min. 17resp./min. 37.5 1200ml Lipsă
Ziua 2 120/70mmHg 78b/min. 16resp./min. 36.5 1600ml Lipsă
Ziua 3 130/70mmHg 77b/min. 17resp./min 36.5 1700ml 1 scaun
 79

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

1. Hemoleucograma Sânge intravenos 2-3 ml în
completă vacuetă cu dop mov
Leucocite (WBC) 7.9 10^/3ul 4 – 10 / 10^3ul
Neutrofile % 60% 45 – 80 / %
Eosinofile % 1% 0–4/%
Basofile % 1% 0–2/%
Limfocite % 22% 20 – 55 / %
Monocite % 7% 1.7 – 9.3 / %
Hematii (RBC) 4.5 10^6/ul 3.9 – 5.7/ 10^6/uL
Hemoglobina (HGB) 12g/dl 11.0 – 16.0/g/dl
Hematocrit (HCT) 40% 35 – 47 %
Volum mediu eritrocitar 80 – 97 Fl
88 Fl
(MCV)
Trombocite (PLT) 222 10^3/ul 150-450 / 10^3/ul
Puncţie venoasă- 2 ml în
vacuetă cu dop gri
2. Glicemia - sânge din pulpa degetului 95 mg/dl 80 – 120 mg/dl
pentru determinarea cu
glucometru
3. Timpul de sângerare Puncționare la nivelul lobului
4’ 2’- 4’
(TS) urechii sau pulpa degetului
4. Timpul de coagulare Puncționare la nivelul lobului
7’ 5’- 8’
(TC) urechii sau pulpa degetului

ALIMENTAŢIA PACIENTEI

Perioadă Alimente permise Alimente interzise

În ziua dinaintea Multe lichide Alimente solide cu 8 ore înaintea
intervenţiei Alimente ușor digerabile intervenţiei
În primele 24 de ore Ceaiuri neîndulcite, apă plată Toate
A doua zi Supă limpede, strecurată Supă facută din legume care
 80

Iaurt cu un conţinut redus de balonează (cartoful, ceapa, fasolea,

grăsime, piure din legume și
fructe
A treia zi Alimente solide: brânză de vaci
pasteurizată şi slabă, carne de
pui fiartă, ou, pește
După a patra zi Alimente bogate în fibre,
(timp de 2-3 proteine, multe lichide
săptămâni)
mazărea, afine)
Alimente care îngreunează tranzitul
intestinal și alimentele care modifică
gustul laptelui matern (ceapă,
usturoi, alcool)
Evitarea băuturilor alcoolice,
carbogazoase, alimente prăjite,
grăsimile, afumăturile, alimentele
picante, murăturile, dulciurile

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Pregatirea pentru Îngrijirea dupa

Data Examene curente
examen examen
Ecografie abdominală
Ecografie endovaginală Pregătirea fizică şi
BCF psihică a pacientei
Ajutarea pacientei
Ziua Clismă evacuatorie Efectuarea toaletei
Monitorizarea
operaţiei Golirea vezicii urinare Explicarea tehnicii
funcţiilor vitale
Recoltarea sângelui pentru
laborator ( TS, TC, grup
sanguin, Rh-ul )

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

Prima zi Medicaţie hemostatică : CaCl2, vitaminile K, C, gluconat Perfuzabil
de Calciu, antialgică, antipastice (no-spa)
A doua zi Diazepam ( pentru calmarea stării de agitaţie ) Injectabil i.m.

A treia zi Vitamina K Injectabil

Vitamina C i.m., i.v.
 81

Evaluare
Evoluția pacientei a fost favorabilă. Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaște și respectă
regimul igieno-dietetic. Se externează cu recomandarea de a reveni pentru scoaterea firelor de
sutură la 7 zile postoperator, să își schimbe pansamentul steril zilnic, să limiteze efortul fizic
până la cicatrizarea completă a plăgii chirurgicale și să consume lichide și alimente ușoare.
 82

Cazul III

ANEXA 1
• Nume și prenume: V.I.
• Vârsta: 35 de ani
• Stare civilă: căsătorită
• Religie: ortodoxă
• Naționalitate: română
• Ocupație: salariată
Antecedente heterocolaterale: - neagă
Antecedente personale fiziologice și patologice:
• menarha la 13 ani
• cicluri menstruale regulate
• ultima menstruație 15 august 2019
• Nașteri -1
• Avorturi -0
• Contraceptive – neagă
• Greutate inițială – 60kg.
• Greutate actuală – 72kg
Condiții de viață și de muncă: corespunzătoare
Comportament : nu fumează, nu bea alcool.
Diagnostic de internare:
Sarcină 39 săptămâni, făt viu, membrane rupte, debut de travaliu, bazin eutocic.
Intervenție chirurgicală principal: operație de cezariană
Se internează acuzând contracții uterine dureroase (CUD) pentru asistență la naștere.
Motivele internării:
Pacienta V.I., în vârstă de 35 de ani, se internează în data de 18.05.2020 , în clinica de obstetrică
cu modificări induse de sarcină în 39 de săptămâni.
Circumferința abdominală : 103 cm
Înălțimea fundului uterin (IFU): 32 cm
Contracții uterine: la 5 minute
Tonus uterin normal
Col șters
Membrane rupte
Lichid amniotic clar
 83

Prezentație pelvină
T.A.= 140/70 mmHg, P.= 82b./min.
Datorită poziției fătului, pacienta are indicații de operație. În data de 19.05.2020 la ora
05:50, nașterea a fost declanșată cu cezariană.
Pacienta dă naștere unui făt de sex masculin, cu greutatea de 3800 g și înălțimea 58cm,
fără malformații, fără traumatisme, scor APGAR 9, iar la 5 minute 10.

Plan cu nevoile fundamentale după conceptul Virginie Henderson

Nr. Manifestări de
Nevoia fundamentală Sursa de dificultate
crt. dependenţă
1 A respira, a avea o bună circulaţie Tahicardie Sângerare moderată
2 A bea şi a mânca Inapetență Cezariana
3 A elimina Constipație Peristaltism încetinit
4 A se mişca, a avea o bună postură Repaus la pat Durerea,
interzicerea mobilizării
5 A dormi, a se odihni Dificultate în a se Durerea, anxietatea
odihni
6 A se îmbrăca, a se dezbrăca Deficit de Cezariana
autoîngrijire
7 A menţine temperatura corpului Independență -
constantă
8 A menţine tegumentele curate şi Dificultate în Repaus la pat
integre autoîngrijire
9 A evita pericolele Anxietate Durerea
Risc de complicații Complicații infecțioase la
nivelul plăgii operatorii
10 A comunica Independență -
11 A acţiona conform propriilor credinţe Independență -
şi valori
12 A se realiza Independență -
13 A se recrea Incapacitate de a Anxietatea
îndelpini o
activitate
recreativă
14 A învăţa Independență -
 84

Plan de îngrijire
ANEXA 2
Intervenții
Nevoia Diagnostic de
Obiectiv autonome și Evaluare
afectată nursing
delegate
1. Nevoia a. Risc de Să nu prezinte Pregătire Pacienta nu a suferit
de a evita complicații complicații în preoperatorie: - complicații pre și
pericolele datorită timpul se face testarea la postoperatorii,
intervenției intervenției anestezic; se face prezintă o stare
chirurgicale, chirurgicale și clisma generală relativ bună
manifestată postoperator evacuatoare, T.A.140/70mmHg,
prin plagă -în ziua intervenției P.=84b/min.
operatorie pacienta nu mai R=17resp./min.
iritată, cu bea, se Temp.=37,5
potențial îndepărtează Diureza=1200ml
infecțios pilozitatea și
bijuteriile, se
badijonează zona
rasă, se instalează
sonda urinară, se
prinde o linie
venoasă și se
măsoară funcțiile
vitale.
Îngrijirea
postoperatorie: se
supraveghează
funcțiile vitale și
vegetative, se
asigură poziția
corespunzătoare, se
administrează un
regim alimentar
ușor iar
mobilizarea se face
 85

sub supraveghere
Se supraveghează
plaga operatorie, se
face pansament
steril
b. Controlul Pacienta să nu Asistenta medicală Pacienta prezintă o
ineficient al prezinte încurajează stare generală bună
emoțiilor, anxietate pacienta să își și anxietate
datorită lăuziei exprime temerile, diminuată
manifestat prin Vorbește cu
anxietate blândețe,
Îi dă informații
despre lăuzie și
sfaturi privind
starea actuală a
pacientei, o
încurajează și îi
explică că este o
stare temporară

2. Nevoia Tulburări Să aibă un ritm Monitorizarea Pacienta prezintă un

de a respira circulatorii cardiac în limite funcțiilor vitale, puls normal
și a avea o datorită sarcinei normale măsurarea pulsului P=74b/min
bună și operației la fiecare 4 ore, se
circulație manifestate liniștește pacienta,
prin tahicardie se face bilanțul
hidro-electrolitic al
lichidelor, se
administrează
medicație prescrisă
de medic
3. Nevoia a. Alterarea Combaterea Administrea de Pacienta nu mai
de a elimina eliminărilor grețurilor și medicamente la prezintă grețuri și
datorată vărsăturilor indicația vărsături
operației medicului,
 86

manifestate hidratare
prin grețuri și parenterală,
vărsături îngrijiri în caz de
vărsături: sprijină
și ajută pacienta în
timpul vărsăturii,
la nevoie servește
tăvița renală, șterge
secrețiile de la
nivelul feței, oferă
un pahar cu apă să
se clătească după
vărsătură , notează
în F.O. cantitatea,
aspectul și
frecvența
vărsăturilor,
calculează bilanțul
ingesta-excreta pe
24 h
b. Pacienta să Se introduce Ischiurie combătută
Imposibilitate prezinte bazinetului cald cu diureză de 1200
de a elimina eliminări sub pacientă, lasă ml/ 24h și stare
datorită sarcinii adecvate robinetul deschis generală bună
și operației să curgă apă (să fie
manifestată auzit de pacienta),
prin ischiurie intoduce mâinile
pacientei în apă
caldă, efectuarea
sondajului vezical
în condiții de
asepsie.
4. Nevoia Dificultate în Să aibă o poziție Asistenta medicală Pacienta se poate
de a se mobilizare corespunzătoare, ajută pacienta să mobiliza singură și
mișca și a datorită în timpul meargă, să își are o postură
 87

avea o bună operației alăptării și să se satisfacă nevoile adecvată

postură manifestată poată mobiliza fiziologice, igienă
prin imobilizare fără dificultate cotidiană
la pat imediat Supraveghează
postoperator și întoarcerea
poziție vicioasă pacientei în pat,
ulterior, în masează gambele
timpul alăptării Îi corectează
nou-născutului poziția în timpul
alăptării

5. Nevoia Dificultate de a Să se odihnească Identifică și Pacienta nu mai

de a dormi dormi și a se suficient și să combate cauza prezintă oboseală
și a se odihni datorită prezinte un insomniei, asigură
odihni stresului lăuzei, somn cantitativ un climat sigur și
manifestat prin și calitativ odihnitor,
oboseală recomandă
consumarea de
lichide calde
înainte de somn, la
recomandarea
medicului
administrează
calmante sau
somnifere
6. Nevoia Deficit de Pacienta să aibă Se practică Tegumentele sunt
de a avea autoîngrijire tegumente și spălatul pacientei curate și integre
tegumentele datorită mucoase integre pe regiuni în pat, după alăptare
și imobilizării și curate controlează Mucoasa vaginală
mucoasele impuse involuția uterină și este curată
curate și postoperator lohiile
integre manifestată Spălarea
prin tegumente intravaginală cu
umede, soluție antiseptic
mucoasă Folosirea
 88

vaginală tampoanelor curate

murdară prin și sterile, și
prezența schimbarea lor ori
lohiilor de câte ori este
nevoie

7. Nevoia Imposibilitatea Pacienta să se Se asigură o stare Pacienta se recreează

de a se de a se recrea poată recrea de liniște în salon, i
recrea datorită lăuziei, se oferă radio, tv,
manifestată reviste și broșuri
prin introvertire

ANEXA 3

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Puls Resp.
T.A (valori T (valori Diureza
(valori (valori
normale: 115- normale: (valori Scaun
Data normale normale 16-
140/ 75-90 36-37° normale 1scaun/ zi
60-80 18
mmHg) C) <2000ml)
b/min.) resp./min.)
Ziua1 140/70mmHg 84 b/min 17resp./min 37.5 1200ml Lipsă
Ziua2 130/80mmHg 74 b/min. 16resp./min. 36.7 1300ml Lipsă
Ziua3 110/70mmHg 68 b/min. 16resp./min., 36.5 1500ml 1 scaun

EXAMENUL DE LABORATOR

Valori
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate
normale
1.Hemoleucograma Sânge intravenos - 2-3 ml în vacuetă cu
completă dop mov
Leucocite (WBC) 6 10^/3ul 4 – 10 / 10^3ul
Neutrofile % 55% 45 – 80 / %
Eosinofile % 2% 0–4/%
Basofile % 1.5% 0–2/%
Limfocite % 28% 20 – 55 / %
 89

Monocite % 6.3% 1.7 – 9.3 / %

Hematii (RBC) 5.8 3.9 – 5.7/
10^6/ul 10^6/uL
Hemoglobina 14g/dl 11.0 –
(HGB) 16.0/g/dl
Hematocrit (HCT) 39% 35 – 47 %
Volum mediu 83 Fl 80 – 97 Fl
eritrocitar (MCV)
Trombocite (PLT) 278 150-450 /
10^3/ul 10^3/ul
2. Glicemia Puncţie venoasă 2 ml în vacuetă cu dop gri 82 mg/dl 80 – 120 mg/dl
- sânge din pulpa degetului pentru
determinarea cu glucometru
3. Timpul de Puncţionarea la nivelul lobului urechii sau 2’ 2’- 4’
sângerare (TS) pulpa degetului
4. Timpul de Puncţionarea la nivelul lobului urechii sau 6’ 5’- 8’
coagulare (TC) pulpa degetului

ALIMENTAŢIA PACIENTEI

Perioada Alimente premise Alimente interzise

Multe lichide
În ziua dinaintea Alimente solide cu 8 ore înaintea
Alimente ușor digerabile
intervenţiei intervenţiei

În primele 24 de
Ceaiuri neîndulcite, apă plată Toate
ore
Supă limpede, strecurată Supă facută din legume care
A doua zi Iaurt cu un conţinut redus de grăsime, balonează( cartoful, ceapa,
piure din legume și fructe fasolea, afine, mazărea)
Alimente care îngreunează
Alimente solide: brânză de vaci
tranzitul intestinal și alimentele
A treia zi pasteurizată şi slabă, carne de pui
care modifică gustul laptelui
fiartă, ou, pește
matern (ceapă, usturoi, alcool)
 90

Evitarea băuturilor alcoolice,

După a patra zi
Alimente bogate în fibre, protein, carbogazoase, alimente prăjite,
(timp de 2-3
multe lichide grăsimile, afumăturile, alimentele
săptămâni)
picante, murăturile, dulciurile

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene curente
Ziua Ecografie abdominală
operaţiei Ecografie endovaginală
BCF
Clismă evacuatorie
Golirea vezicii urinare
Recoltarea sângelui pentru
laborator ( TS, TC, grup
sanguin, Rh-ul )
Pregatirea pentru
Îngrijirea dupa examen
examen
Pregătirea fizică şi Ajutarea pacientei
psihică a pacientei Monitorizarea funcţiilor
Efectuarea toaletei vitale
Explicarea tehnicii

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

Prima zi Medicaţie hemostatică: CaCl2, vitaminile K, C, Perfuzabil
gluconat de Calciu, antialgică, antispastice (no-spa)
A doua zi Diazepam ( pentru calmarea stării de agitaţie ) Injectabil
i.m.
A treia zi Vitamina K i.m., i.v.
Vitamina C

Evaluare
Evoluția pacientei a fost favorabilă. Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaște și respectă
regimul igieno-dietetic. Se externează cu recomandarea de a reveni pentru scoaterea firelor de
sutură la 7 zile postoperator, să își schimbe pansamentul steril zilnic și să limiteze efortul fizic
până la cicatrizarea completă a plăgii chirurgicale.
 91

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

4.1 Evaluarea finală

Pentru întocmirea acestei lucrări, am luat în studiu trei cazuri, la trei persoane cu vârste
medii. Îngrijirile Nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi ale persoanei umane, subliniate în
Conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea dimensiunilor (bio-fizico-psiho-socio-
culturale și spirituale) pentru nevoile afectate.
Problemele derivă din afectarea nevoilor și intensitatea cu care se manifestă, legate de
receptivitatea fiecăreia față de boală, starea generală a organismului și starea psihică.

4.2 Concluzii generale

Nașterea prin cezariană este o alternativă la nașterea natural, vaginală, care se practică
atunci când mama nu poate naște natural, din motive fiziologice sau medicale. Nașterea prin
cezariană este recomandată și în cazul în care fătul prezintă semne de stres fetal sau are
probleme congenitale.
Dacă o gravidă nu se confruntă cu astfel de probleme ar trebui să încerce nașterea
vaginală, pentru că cezariana este o operație care are consecințele firești ale unei intervenții
chirurgicale.
 92

BIBLIOGRAFIE

1. Albu R.M., Anatomia şi fiziologia omului, 1987

2. Borundel C., Manual de medicină internă, Editura Medicală, Bucureşti, 1979
3. Bruckner I., Medicină internă, 1980
4. C., Anatomia şi fiziologia omului – Compediu, Editura Corint, Bucureşti 2001
5.Fodor O., Medicină internă, vol.I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974
6. Ion Munteanu, Uterul cicatriceal după cezariană, Editura Facla, Timișoara 1990
7. Dr. Vasile Nițescu, Chirurgie Obsterricală-Ginecologie, Editura Medicală, București, 1990
8. Titircă L., Gal G., Seuchea M., Dorobanţu E., Baltă G., Zamfir M., Ivan M., Ardeleanu M.,
Pesek M., Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa
Românească, Bucureşti, 2001
9. Voiculescu M., Medicină generală, 2004