Ministerul Educaţiei

Liceul ,, Radu Miron” Vaslui

Specializarea: Asistent Medical Generalist

Proiect de Absolvire

Îndrumător:
As. med. pr. lic. Avrămescu Daniel
Absolvent:
Manoliu (căs. Eșanu)
Daniela

Vaslui – 2021
 Ministerul Educaţiei
Liceul ,, Radu Miron” Vaslui
Specializarea: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU NEVROZĂ ASTENICĂ

Îndrumător:
As. med. pr. lic. Avrămescu Daniel
Absolvent:
Manoliu (căs. Eșanu)
Daniela

Vaslui – 2021
 CUPRINS
CAPITOLUL I - DATE GENERALE DESPRE NEVROZA ASTENICĂ
I.1. Noțiuni de anatomie şi fiziologie __________________________________ Pag. 5
I.2. Prezentarea teoretică a nevrozei astenice
I.2.1. Definiţie ______________________________________________ Pag. 39
I.2.2. Etiopatogenie _________________________________________ Pag. 39
I.2.3. Clasificare ____________________________________________ Pag. 40
I.2.4. Tabloul clinic _________________________________________ Pag. 41
I.2.7. Tratamentul __________________________________________ Pag. 42

CAPITOLUL II - ÎNGRIJIRI GENERALE

II.1. Internarea pacienților cu nevroză astenică în spital __________________ Pag. 44
II.2. Asigurarea condiţiilor de mediu pacienților cu nevroză astenică ________ Pag. 45
II.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
II.3.1 Măsurarea şi notarea temperaturii _______________________ Pag. 46
II.3.2 Observarea şi notarea respiraţiei _________________________ Pag. 47
II.3.3 Măsurarea şi notarea pulsului arterial ____________________ Pag. 48
II.3.4 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale ___________________ Pag. 49
II.3.5 Monitorizarea diurezei _________________________________ Pag. 50
II.4. Alimentaţia pacienților cu nevroză astenică _________________________ Pag. 52
II.5. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului ____________ Pag. 53
II.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice ________________________ Pag. 55
II.7. Educaţia pentru sănătate ________________________________________ Pag. 56
II.8. Externarea pacienților cu nevroză astenică _________________________ Pag. 57

CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

III.1 Cazul I _______________________________________________________ Pag. 58
III.2 Cazul II ______________________________________________________ Pag. 70
III.3 Cazul III ______________________________________________________ Pag. 81

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 MOTTO

,,Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viață. Multi

s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi.
Această zi ne dă ocazii pentru a învăța ceva nou: există lucruri care
ni se vor întâmpla doar o dată în viață și depinde de noi dacă vom
profita de acestea sau nu.’’

(Leo Buscaglia)
 CAPITOLUL I – DATE GENERALE DESPRE NEVROZA ASTENICĂ

I.1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos central uman reprezintă cea mai înaltă treaptă de organizare şi
perfecţionare a ţesutului nervos din toată seria animală. În conflictul permanent dintre organism
şi mediul ambiant în continuă modificare, sistemul nervos central s-a perfecţionat morfologic şi
funcţional în raport cu necesităţile sporite de adaptare impuse de legile evoluţiei şi selecţiei
naturale. Speciile, care nu au fost capabile să-şi creeze mecanisme de adaptare, nu au reuşit să
elaboreze un răspuns adecvat şi eficient stimulilor nociceptivi din mediul extern, au dispărut.
Perfecţionarea a constat în crearea de noi şi complicate circuite neuronale, de mecanisme de
integrare a acestora şi de stocare a experienţei, de structuri care să elaboreze răspunsurile cele
mai adecvate pe baza experienţei acumulate. .
Sistemul nervos (SN) cuprinde totalitatea căilor de conducere (ascendente, descendente şi
de asociaţie) şi a centrilor nervoşi care recepţionează, conduc, depozitează şi prelucrează diverse
informaţii senzitivo – senzoriale primite din mediul intern şi extern şi elaborează răspunsuri de
apărare şi adaptare a organismului. Astfel sistemul nervos stabileşte relaţiile dintre organism şi
mediu şi coordonează activitatea organelor interne, realizând unitatea organismului.
Activitatea sistemului nervos este strâns corelată cu cea a sistemului endocrin. Astfel
sistemul nervos reglează în general activitatea musculaturii şi a glandelor secretorii (endocrine,
exocrine şi mixte), iar sistemul endocrin coordonează procesele metabolice. Sistemul nervos
(SN), împreună cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea funcțiilor organismului. SN are rol, în
special, în reglarea activității musculaturii și a glandelor secretorii (atât exocrine, cât și
endocrine), în timp ce sistemul endocrin reglează, în principal, funcțiile metabolice.
Reglarea activității musculare scheletice este realizată de Sistemul Nervos Somatic, iar
reglarea activității musculaturii viscerale și a glandelor (exo- și endocrine) este realizată
de Sistemul Nervos Vegetativ. Între sistemul nervos și sistemul endocrin există o strânsă
interdependență.
I. Compartimente funcționale ale sistemului nervos

Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși care

prelucrează informațiile primite și apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din
acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcționale:
1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informațiile culese la nivelul receptorilor;
2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.

Pagina 5
 Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția senzitivă și funcția
motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare si functia psihica. Separarea funcțiilor
sistemului nervos in functii senzitive, motorii si psihice este artificiala și schematică. În realitate,
nu există activitate senzitivă fără manifestări motorii, și viceversa, iar stările psihice rezultă din
integrarea primelor două.

Toată activitatea sistemului nervos se desfasoara intr-o unitate, in diversitatea ei

extraordinara.Semnalele, ce vin la sistemul nervos central, sunt numite aferente, iar cele ce
pornesc de la sistemul nervos central către periferie – eferente.

Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex (sau simplu,
reflexul). Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone
receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filosoful francez Réne
Descartes (1596-1650). Răspunsul reflex poate fi excitator.

Pagina 6
FUNCȚII ALE SISTEMULUI NERVOS

 Menţinerea constantă a mediului intern;

 Adaptarea organismului la condiţiile mediului extern;
 Memoria şi inteligenţa;
 Funcţia reflexă;
 Coordonarea activităţii tuturor organelor.

Rolul sistemului nervos:

Rolul măduvei spinării: îndeplineste funcții esențiale pentru viață. Exemple de reflexe
medulare sunt: contracția musculaturii, lărgirea si strâmtarea vaselor de sânge, reflexul rotulian
etc. sunt reflexe involuntare.
ROLUL ENCEFALULUI - fiecare segment al său are un rol bine determinat.
 Trunchiul cerebral este sediul centrilor unor functii precum: centrii respiratori, de reglare
a activității inmii, salivar, voma, strănut, tuse, masticatie, clipit etc.
 Cerebelul îndeplinește funcția de echlibru și de coordonare a mișcărilor organismului.
 Scoarța cerebrală la nivelul ei toate informațiile primite sunt transformate în senzații. De
aici rezultă că scoarța îndeplinește funcție senzitivă. Dar pentru că de la scoarță ponesc
comenzi spre anumite organe efectoare are si functie motorie. Datorită prezenței centrilor
senzitivi și motorii și a centrilor de asociatie, scoarța îndeplinește și funcție psihică.
Funcții psihice precum memoria, judecata, gândirea, atenția.
Actele reflexe invatate în cursul vietii se numesc condiționate (centrul vorbirii, al
intelegerii cuvintelor verbale si scrise), iar cele cu care ne nastem se numesc neconditionate.
Reflexele necondiționate sunt:
 simple: clipitul, stranutul, tusea, rasul, plansul, secretia salivara etc;
 complexe: (se numesc instincte)- alimentar, de aparare, de reproducere.
Reflexele conditionate sunt temporare, au caracter individual, iar arcurile reflexe se inchid la
nivelul scoartei cerebrale.
Aceste reflexe sunt mijloace de adaptare la conditiile mereu schimbatoare ale mediului
inconjurator.
Unitar ca structură şi funcţie, sistemul nervos poate fi împărţit în sistemul nervos
somatic şi sistemul nervos vegetativ.
A. Sistemul nervos somatic (al vieţii de relaţie)realizează, în special, inervaţia pielii,
muşchilor scheletici, ligamentelor, articulaţiilor, oaselor.

Pagina 7
 Prin intermediul organelor de simţ şi a receptorilor distribuiţi în piele, organismul
exercită funcţiile de legătură cu mediul inconjurator, intervenind în reglarea sensibilităţii
exteroceptive şi a activităţii somatice motorii.
Este format din sistemul nervos central (SNC, nevrax sau sistemul cerebro-spinal) şi
sistemul nervos periferic. SNC cuprinde măduva spinării şi encefalul (format din trunchiul
cerebral, cerebel, diencefal şi emisfere cerebrale), iar sistemul nervos periferic este format din
nervi (senzitivi şi motori) şi ganglioni nervoşi.
Encefalul are un rol major ȋn controlul diferitelor funcţii ale organismului precum
motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.
Este ȋmpărţit ȋn mai multe regiuni, fiecare având o funcţie specifică (de exemplu, lobul frontal
deţine funcţiile cognitive şi memoria).

Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral şi

prezintă două funcţii principale şi anume: funcţia de centru reflex şi funcţia de conducere.
Măduva spinării şi neuronii sistemului nervos central au responsabilitatea de a transmite
bidirecţional mesaje ȋntre encefal şi sistemului nervos periferic.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează ȋmpreună pentru a controla diverse funcţii ale
organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin intermediul măduvei spinării, fără
implicarea nici unei structuri aparţinând encefalului.

B. Sistemul nervos vegetativ (al vieţii vegetative). Sistemul nervos vegetativ inervează
viscerele, glandele, musculatura netedă a viscerelor, a pielii, a vaselor sangvine şi celor limfatice,
a cordului.
Acest sistem contribuie la reglamentarea proceselor metabolice în ţesuturi şi organe,
coordonează activitatea organelor interne (viscerelor), intervenind în reglarea activităţii
musculaturii netede şi a glandelor secretorii (exocrine, endocrine şi mixte) El este format din
sistemul nervos vegetativ simpatic (a cărui acţiune este mediată chimic de adrenalină şi
noradrenalină) şi sistemul nervos vegetativ parasimpatic (a cărui acţiune este mediată chimic de
acetil-colină).
Neuronii sunt elemente înalt diferenţiate morphologic, un neuron reprezinta dupa cum am
mentionat mai sus, unitatea funcţională a sistemului nervos.
Nervul este format din fascicule de fibre nervoase ce constituie calea de conducere a
influxului nervos. Fibrele nervoase ale unui nerv sunt reprezentate prin fibre aferente şi fibre
eferente.

Pagina 8
 Sistemul nervos central se dezvoltă din placa neurală de origine ectodermală care apare la
un embrion de 18 zile. Spre deosebire de ectodermul cutanat, placa neurală este pluristratificată
şi mai îngroşată. Ulterior aceste plici fuzionează, se separă de ectodermul cutanat transformând
şanţul neural în tub neural.Tubul neural se închide la ambele extremităţi între zilele 25-27. În
unghiul format de ectodermul cutanat şi cel neural pe toată lungimea embrionului se vede o masă
celulară – crestele neurale.

Fig. 1. Stadiile precoce de dezvoltare a sistemului nervos. Formarea tubului neural

Celulele plăcii neurale se diferenţiază în două direcţii: celule nervoase primare sau
neuroblaşti, şi celule de susţinere sau spongioblaşti. Din neuroblaşti se diferenţiază toate
categoriile de neuroni, iar spongioblaştii se vor diferenţia în astrocite cu rol fagocitar şi
oligodendroglii producătoare de mielină. Iniţial toţi neuronii sunt bipolari, ulterior puţini rămân
ca atare, majoritatea devenind unipolari sau multipolari.Mielinizarea prelungirilor neuronilor se
face treptat începând din luna a 4-a şi până la adolescenţă.

În secţiunea transversală, la orice nivel, prin tubul neural, dinspre lumenul tubului spre
periferie, deosebim (fig. 2):
1) membrana limitantă internă;
2) zona ependimară, caracterizată prin prezenţa neuroblaştilor apolari. Este zona producătoare de
neuroblaşti. Când procesul se încheie, celulele rămase devin celule ependimare;
3) zona manta sau mijlocie în care pătrund neuroblaştii proveniţi din proliferarea stratului
precedent. Ea va deveni substanţa cenuşie;

Pagina 9
4) zona marginală, acelulară, în care se găsesc prelungirile neuroblaştilor din zona manta care se
vor organiza în tracturi şi fascicule, formând substanţa albă; 5) membrana limitantă externă.

Fig. 2. Structura peretelui tubului neural

Cele două creste neurale se desprind de ectoderm paralel cu închiderea tubului neural.
Fiind situate între tubul neural şi ectoderm, ele se fragmentează segmentar, unele celule
rămânând pe loc, iar altele vor migra prin tot organismul unde se vor diferenţia în celule
pigmentare, odontoblaste, meningiale, osteoblastele arcurilor branhiale, celule cromafine.
Celulele rămase pe loc formează în dreptul fiecărui miomer o masă celulară, amintind mărgele
înşirate pe un fir de aţă.

Legăturile dintre masele celulare persistă numai în sistemul nervos vegetativ, în rest ele
dispar, fiecare grup de celule devenind un ganglion spinal. Lumenul tubului neural se
diferenţiază în timp în canal medular şi sistem ventricular al encefalului. După separarea
crestelor neurale, tubul neural în regiunea cefalică se îngroaşă considerabil, constituind
primordiul encefalului. Măduva spinării se formează din contul porţiunii mijlocii şi inferioare a
tubului neural. La început măduva spinării umple întreg canalul vertebral. Începând din luna a 3-
a, măduva creşte mai lent decât coloana vertebrală (fig. 3), astfel încât în luna a 6-a se termină la
nivelul vertebrei L5 ; la luna a 8-a – în dreptul vertebrei L4 ; la naştere – la nivelul L3 , iar la
adult – la frontiera dintre corpurile vertebrelor L1 – L2 .

Pagina 10
Fig. 3. Evoluţia segmentului caudal al măduvei spinării (după A. Andronescu):
A – la opt săptămâni:
1 – dura mater;
2 – rădăcina nervului sacral;
3 – ganglion spinal;
B – în luna a şasea:
1 – măduva spinării;
2 – pia mater; 3 – arahnoida;
C – la nou-născut:
1 – con medular;
2 – filum terminale;
D – la adult:
1 – spaţiu subarahnoidian;
2 – filum terminale;
3 – nerv sacral1 (cauda equina);
4 – fund de sac arahnoidian dural;
5 – ligament coccigian.

Acest dezechilibru de creştere dintre măduvă şi coloana vertebrală conduce la lungirea

rădăcinilor nervilor lombari şi sacrali, orientate în sens vertical spre orificiile sacrului, formând

Pagina 11
în jurul filului terminal coada de cal. La începutul lunii a 3-a canalul medular, caudal de vertebra
L5 se dilată formând ventriculul terminal. La sfârşitul lunii a 4-a segmentul distal al măduvei
spinării se diferenţiază într-o porţiune extradurală, ligamentul coccigian, şi una intradurală, filum
terminale. În decursul lunii a 4-a se formează intumescenţele cervicală şi lombosacrală. Apariţia
intumescenţelor este legată de primele mişcări ale membrelor şi, de necesitatea de sporire a
numărului de neuroni motori şi senzitivi.

DEZVOLTAREA ENCEFALULUI
În porţiunea cefalică a tubului neural, la embrionul de patru săptămâni, se formează trei
vezicule primare cerebrale separate prin nişte strangulări ale pereţilor tubului neural:
prosencephalon sau creierul anterior, mesencephalon sau creierul mijlociu şi rombencephalon
sau creierul posterior (fig. 4). Către săptămâna a 5-a creierul anterior şi cel posterior se divid
încâte două vezicule, encefalul prezentând în final cinci vezicule.
Din prozencefal se separă: telencefalul, telencephalon, din care apar două evaginări
laterale – emisferele cerebrale primitive, rinencefalul sau creierul olfactiv, corpii striaţi şi
cortexul cerebral; diencefalul, diencephalon.
Mezencefalul rămâne ca atare şi va da coliculii cvadrigemeni, tegumentulşi pedunculii cerebrali.

Fig. 4. Modificările extremităţii cefalice a tubului neural:

A – stadiul cu 3 vezicule; B – stadiul cu 5 vezicule.
Rombencefalul se împarte în: creierul posterior, metencephalon,care va da puntea şi
cerebelul, şi mielencefal, myelencephalon, care vadeveni bulbul rahidian, medulla oblongata.
Mezencefalul este separat de metencefal prin istmul mezencefalului. Paralel au loc transformări

Pagina 12
în canalul central, formând un sistem de cavităţi: la nivelul bulbului rahidian şi a punţii se
formează ventricululIV; la nivelul mezencefalului – apeductul mezencefalic Sylvius, care uneşte
ventriculele IV şi III; la nivelul diencefalului – ventriculul III, iar la nivelul telencefalului
ventriculii laterali (I şi II), care comunică cuventriculul III prin orificiul interventricular Monro.
Spre finele săptămânii a 6-a veziculele cerebrale au un ritm de creştere intens, se întind caudal
asigurând apariţia lobului temporal care acoperă feţele laterale şi dorsală ale diencefalului. În
luna a 3-aveziculele se extind şi acoperă şi mezencefalul, iar în luna a 5-a şi cerebelul.
În peretele veziculelor cerebrale se disting trei zone bine distincte:
1) area olfactivă din care se vor forma veziculele olfactive, bulbii olfactivi, tracturile
olfactive, rinencefalul, septul pelucid, fornixul, striaterminală, corpul amigdaloidian, girii
olfactivi, girul parahipocampal şi girul cingular. Toate aceste formaţiuni fac parte din lobul
limbic;
2) area striată, ce va da corpul striat în continuare directă cu talamusul atât ca
dezvoltare, cât şi funcţional;
3) area palleală, ce va da cortexul cerebral în care se vor diferenţia centrii corticali. Din
cauza creşterii rapide a cortexului şi lentă a substanţei albe centrale, neopalliumul se cutează
formând girii, separaţi între ei de fisuri şi şanţuri. Girii apar ca un rezultat al evoluţiei. Apariţia
de noi arii corticale necesită o suprafaţă corticală mai mare care se obţine numai prin încreţirea
ei.Ontogenetic fisurile apar începând din luna a 2-a (fig. 5). Primele se conturează pe faţa
medială a telencefalului. În luna a 5-a apare insulade o formă triunghiulară, delimitată de trei
şanţuri: anterior, superior şiinferior. Acoperirea insulei de lobul temporal se definitivează la
finele primului an postnatal.
În raport cu apariţia, profunzimea şi stabilitatea fisurile de pe suprafaţa emisferelor
seclasficăîn:
- primare – apar primele pe encefalul embrionar, sunt adânci, stabile şi separă între ele lobii
emisferelor;
- secundare sau intergirare – apar mai târziu şi delimitează circumvoluţiile din cadrul unui lob;
- terţiare – apar după naştere şi sunt superficiale, inconstante, inominalizate, localizarea şi
numărul lor determinând diversitatea şi complexitatea reliefului emisferelorcerebrale.

Pagina 13
Mezodermul, care înveleşte tubul neural, formează în jurul encefalului o capsulă completăce
reprezintă primordial membranelor cerebrale. Stratul exterior al capsulei se va diferenţia în dura
mater şi oasele de membrană, iar cel interior va da pia mater şi arahnoida. În săptămâna a 8-a
dura mater este vizibilă. Apariţia membranelor este legată strict de existenţa lichidului
cefalorahidian, provenit din activitatea secretorie a plexurilor coroide. Pe măsură ce cantitatea de
lichid sporeşte, spaţiul se intinde rostral şi caudal astfel încât către lunile 3–4 de dezvoltare
intrauterine înconjoară encefalul în întregime.

Fig. 5. Apariţia fisurilor şi circumvoluţiilor emisferelor cerebrale:

A – fetus de 13 săptămâni: 1 – emisfera netedă; 2 – cerebel; 3 – bulb.
B – fetus de 26 săptămâni: 1 – şanţ central;
2 – fisura laterală; 3 – insula.
C – fetus de 35 săptămâni: 1 – şanţ central;
2 – fisura laterală; 3 – insula.
D – adult: 1 – fisura lateral

Pagina 14
NEURONUL, CELULE GLIALE

Neuronul esteunitatea structurală şi morfofuncţională a sistemului nervos, capabilă de

excitabilitate, conductibilitate şi integrare.În alcătuirea unui neurondistingem corpul celular şi
una sau mai multe prelungiri. Acestea potfi de două tipuri: dendritele, prelungiri arborescente
celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite), prin care neuronul primeşteimpulsuri
nervoase, şi axonul, care funcţional este celulifug, prelungire unică a neuronului ce transportă
impulsurile nervoase de la corpul neuronului către alte structuri. Forma corpului celular poate fi
stelată, rotundă, piramidală, fuziformă, ovalară, piriformă etc.
Axonul poate atinge lungimi de 1 m şi grosimide 1 – 1,5 μ; se termină prin butoni
terminali ce se pun în contact cu alt neuron, formând sinapsă interneuronală, sau cu muşchiul
striatprin placa motorie. Dendritele şi axonii constituie căi de conducere nervoasăfie în nevrax
(de la măduva spinării până la cortex şi invers), fie constituie nervi extranevraxiali. Ca formă şi
dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiţi: de la neuronimici de 5 – 7μ (stratul granular din
cerebel), până la neuroni giganţi –130 – 150μ (celulele piramidale Betz din cortexul cerebral şi
celulelecoarnelor anterioare ale măduvei spinării.
În funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi (fig. 6):

Pagina 15
- unipolari (celulele cu conuri şi bastonaşe din retină);
- pseudounipolari – se află în ganglionii spinali, au o prelungire carese divide în ,,T” dendrita se
distribuie la periferie, iar axonul pătrunde în sistemul nervos central;
- bipolari – de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cu cele două prelungiri pornind de la polii
opuşi ai neuronului (neuronii ganglionului vestibular Scarpa, retină, mucoasa olfactivă);
- multipolari – au o formă stelată, piramidală sau piriformă şi prezintă numeroase prelungiri
dendritice şi un axon (scoarţa cerebrală, coarnele anterioare din măduva spinării).
Neuronul are două proprietăţi fundamentale: excitabilitatea şi conductabilitatea.
Excitabilitatea reprezintă proprietatea neuronului de arăspunde la un stimul printr-un potenţial de
acțiune. Conductibilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitaţia în lungul
prelungirilor sale.
Neuronii realizează o reţea vastă, fiind legaţi între ei prin sinapse. Sinapsele sunt
formaţiuni structurale specializate care realizează contactulatât între neuroni, cât şi între neuroni
şi celulele efectoare. La nivelul lor are loc o transmitere a impulsului nervos, prin
intermediulmediatorilor chimici. Neuronii formează elementele anatomice şi funcţionale ale
sistemului nervos. Ei întră în componenţa sistemului nervos central şi a celui periferic. În
sistemul nervos central, prin aglomerarea fibrelor mielinice, se formează substanţa albă, iar prin
aglomerarea corpurilor neuronilor substanţa cenuşie. În sistemul nervos periferic, corpurile
neuronilor formează ganglionii nervoşi, care sunt dispuşi pe traiectul nervilor, iar fibrele
formează–nervii.
În diferitele segmente ale sistemului nervos central corpurile neuronilor se grupează şi
formează centri sau nuclei nervoşi. În sistemul nervos central fibrele nervoase formează
fascicule sau tracturi care constituie un segment, overigă intermediară a unei căi nervoase
ascendente sau descendente. În sistemul nervos periferic, ramificaţiile nervilor se unesc între ele,
formând plexuri nervoase. Graţie sinapselor, neuronii realizează lanţuri interneuronale ce pot
conduce influxul nervos de la organele de recepţie (receptorii situaţi la suprafaţa corpului, în
elementele aparatului locomotor sau la nivelul viscerelor) spre măduva spinării şi de aici spre
encefal. În majoritatea cazurilor, ultimul neuron al lanţului trimite axonul spre o anumită zonă
scoarţei cerebrale la nivelul căreia se realizează o anumită senzaţie conştientă. Un asemenea lanţ
de neuroni care conduce influxul nervosde la receptor, prin nervii periferici, apoi prin sistemul
nervos central spre scoarţa cerebrală, constituie o cale nervoasă senzitivă sau ascendentă.
De cele mai multe ori o asemenea cale este realizată prin interconectarea sinaptică a trei
neuroni:
- primul neuron este reprezentat de celulele pseudounipolare ale ganglionului spinal sau de
celulele pseudounipolare ale ganglionilor situaţi pe traiectul trunchiurilor nervilor cranieni;

Pagina 16
- al doilea neuron este situat în coarnele posterioare ale substanţei cenuşii a măduvei spinării,
sau, în cazul nervilor cranieni, este reprezentat de neuronii nucleului senzitiv al acestor nervi;
- al treilea neuron, cu excepţia căii olfactive, este situat în talamus.
Lanţurile de neuroni care conduc influxul nervos prin substanţa alba a encefalului spre
trunchiul cerebral sau spre măduva spinării, realizând aici sinapse cu neuronii nucleilor motori ai
nervilor cranieni saucu neuronii motori ai măduvei spinării, neuroni a căror axoni transmitprin
nervii cranieni sau spinali influxul spre efector (muşchi striaţi, netezisau glande), constituie căile
de conducere motorii sau descendente.
Deci, calea nervoasă este un lanţ interconectat de neuroni cu conducere în sens definit:
ascendent, senzitiv sau descendent motor.
Al doilea component de tip celular al sistemului nervos central sunt celulele neurogliale
sau gliale, de formă şi dimensiuni diferite, iar prelungirilevariabile ca număr. Celulele tecii
Schwann reprezintă neuroglia sistemului nervos periferic şi au rol în formarea tecii de mielină,
fiind implicate în acest proces atât din punct de vedere mecanic, cât şi biochimic. Neurogliile
sunt celule care se divid intens (sunt singurele celule ale sistemului nervos care dau naştere
tumorilor din sistemul nervoscentral). Aceste celule au rol de suport pentru neuroni, de protecţie,
trofic, se implică în fenomenele de cicatrizare ale ţesutului nervos (în caz de lezare a unei regiuni
din sistemul nervos central formează o reţea ce înlocuieşte ţesutul nervos), fagocitar, participă la
sinteza teciide mielinăşi la sinteza de ARN şi a altor substanţe pe care le cedează neuronului.

SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

Sistemul nervos este sistemul alcatuit din tesut nervos, care având la bază funcția reflexă,
asigură legătura organismului cu mediul în care acesta trăiește și se dezvoltă, realizând unitatea
Pagina 17
organism-mediu, iar pe de alta parte coordoneaza activitatea tuturor organelor și aparatelor
corpului, asigurand unitatea functionala a organismului. Sistemul nervos si-a diferențiat organe
receptoare, care culeg stimuli din mediu intern si extern:
-exteroceptorii intre care intra si organele de simt care culeg stimuli din mediul extern -
proprioceptorii care culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor
-interoceptorii care culeg informatii de la nivelul organelor interne Acești stimuli sunt
transmiși prin fibre senzitive ale nervilor periferici și cranieni si prin caile de conducere ale
sensibilitatii pana la centrii superiori de integrare si in ultima instanta la scoarța cerebrală.
Encefalul și măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central sau nevraxul, denumit
astfel pentru că se găseste in axa centrală a corpului, legat prin cei 12 nervi cranieni și 31 nervi
spinali, de restul corpului. Sistemul nervos central include măduva spinării şi encefalul, compuse
din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie a măduvei spinării şi a encefalului
reprezintă o aglomerarede celule nervoase împreună cu cele mai apropiate ramificaţii ale
prelungirilor lor, formând nuclei sau centri nervoşi.
Substanţa albă reprezintă fibre nervoase, prelungiri ale celulelor nervoase, dotate cu teci
mielinice (din care cauză ele au o culoare albă). Fibrele nervoase formează căile de conducere
ale măduvei spinării şi ale encefalului şi leagă între ele diversesegmente şi nuclei ai sistemului
nervos central.
Componentele sistemului nervos central sunt protejate de:
1. protecţie osoasă:
 cutia craniană – encefal
 coloana vertebrală – măduva spinării
2. Meningele (3 foițe)
3. Lichidul cefalorahidian
Encefalul
Encefalul (creierul), are o greutate de circa 1400 g, este segmentul nervos aflat în cutia craniană.
Creierul mare alcătuit din:
A. trunchiul cerebral,
B. cerebelul,
C. diencefalul
D. telencefalul.
Prezinta două emisfere cerebrale, separate printr-un şanţ aflat la mijloc şi legate între ele
printr-o punte de substanţă albă, aflată la baza şanţului.
Suprafaţa emisferelor este brăzdată de şanţuri care formează cute (circumvoluţii
cerebrale); unele şanţuri mai adânci împart suprafeţele emisferelor în lobi: frontal, parietal,

Pagina 18
occipital, temporal. În secţiune se observă că la suprafaţa emisferelor cerebrale se află substanţa
cenuşie, numită scoarţă cerebrală, iar la interior substanţa albă. În interiorul substanţei albe se
află, de asemenea, substanţă cenuşie.
A. Trunchiul cerebral este format din trei porţiuni distincte: bulbul rahidian, puntea lui
Varolio şi mezencefal.
1. Bulbul rahidian (medulla oblongata) Bulbul rahidian este segmentul encefalului
situat între metencefal şi măduva spinării. Drept limită dintre măduva spinării şi bulbul rahidian
serveşte locul de ieşire a rădăcinilor primei perechi de nervi spinali. În partea superioară bulbul
rahidian trece în puntea lui Varolio, iar părţile lui laterale se prelungesc în pedunculii inferiori ai
cerebelului. Bulbul rahidian are o faţă ventrală, una dorsală şi două laterale, separate între ele
prin şanţuri. Şanţurile bulbului rahidian se prezintă ca prelungiri ale şanţurilor de pe măduva
spinării şi poartă aceleaşi denumiri. Pe faţa ventrală a bulbului, de fiecare parte a fisurii mediane
anterioare se află două cordoane reliefate – piramidele, iar lateral de ele - olivele. Pe faţa dorsală
a bulbului, bilateral de şanţul median posterior se află nişte proeminenţe: fasciculul fin (Goll) şi
fasciculul cuneat (Burdach), separate unul de altul prin şanţul intermediar posterior.

Fig.8. Trunchiul cerebral.

A-vedere anterioară; B- vedere laterală;
1-chiasma optică; 2-tuberculul cenuşiu al hipotalamusului; 3-corpii mamilari; 4-nervul trohlear
(IV);5-puntea; 6-pedunculii cerebeloşi medii; 7-nervul hipoglos (XII); 8-piramida bulbului
rahidian; 9-decusaţia piramidelor; 10-măduva spinării; 11-nervul optic (II);12-talamusul; 13-
tractul optic; 14-infundibulul; 15-nervul oculomotor ( III);16-pedunculii cerebrali; 17-
infundibulul ;18-hipofiza;19-nervul trigemen (V);20-nervul abducens (VI);21-nervul facial

Pagina 19
(VII); 22-nervul vestibulocohlear (VIII); 23-nervul glosofaringian (IX);24-nervul vag (X);25-
nervul accesor (XI);26-rădăcinile anterioare ale nervilor cervicali; 27-puntea; 28-nervul
abducens (VI); 29-olivele bulbului rahidian; 30-nervul hipoglos (XII) 31-nervul accesor (XI);
32-coliculii superiori; 33-coliculii inferiori; 34-nervul trohlear (IV); 35-pedunculii cerebeloşi
superiori; 36-pedunculii cerebeloşi medii; 37-pedunculii cerebeloşi inferiori; 38-fasciculul
graţios; 39-fasciculul cuneat.

Fasciculul fin (fasciculul Goll) este plasat medial şi dilatându-se, formează tuberculul
nucleului Goll, iar lateral de fasciculul fin se află fasciculul cuneat, care formează alături de
tuberculul Goll tuberculul nucleului cuneat Burdach. În partea inferioară a bulbului fasciculele
de fibre care formează cele două piramide trec departea opusă a fisurii mediane şi pătrund în
cordoanele laterale ale măduvei spinării. Această trecere de fibre dintr-o parte în alta a fost
numită încrucişarea piramidelor. Nivelul acesta al încrucişării mai serveşte drept linie limitrofă
dintre bulb şi măduva spinării. În bulbul rahidian se află nucleele perechilor IX – XII ale nervilor
cranieni, care apar pe faţalui dorsală, posterior de olivă şi între olivă şi piramidă, precum şi o
parte din nucleele perechii a VIII de nervi cranieni. Formaţia reticulară a bulbului rahidian constă
dintr-o reţea de fibre nervoase şi neuroni, care formează nucleele formaţiei reticulare. Substanţa
albă o constituie sistemele de fibre lungi, care trec din măduvă sau se îndreaptă spreea, şi de fibre
scurte, care leagă nucleele trunchiului cerebral.
Fiziologia bulbului rahidian
Bulbul rahidian, la fel ca şi măduva spinării, îndeplineşte două funcţii - reflexă şi
deconducere. Prin fibrele senzitive ale rădăcinilor nervilor cranieni acesta primeşte impulsuri ce
aduc informaţia de la receptorii pielii capului, membranelor mucoase ale ochilor, nasului,
cavităţii bucale (inclusiv de la receptori gustativi), de la organul auzului, aparatul vestibular
(organul echilibrului), de la receptorii laringelui, traheii, plămânilor, precum şi de la
interoreceptorii sistemului cardiovascular şi aparatului digestiv.
Prin intermediul bulbului rahidian se realizează multe reflexe simple şi reflexe dintre cele
mai complexe, care cuprind nu numai unele metamere ale corpului, ci şi sisteme de organe, de
exemplu sistemele digestiv, respirator, circulator. Activitatea reflexă a bulbului rahidian poatefi
observată la o pisică bulbară, adică la care a fost efectuată secţionarea trunchiului cerebralmai
sus de bulb. Activitatea reflexă la o asemenea pisică este complexă şi multilaterală.Prin
intermediul bulbului rahidian se realizează următoarele reflexe:
1) de protecţie: tusea, strănutul, clipirea, lăcrimarea, voma;
2) alimentare: sugerea, deglutiţia, eliminarea sucului glandelor digestive;
3) cardiovasculare, care reglează activitatea inimii şi a vaselor sangvine.

Pagina 20
 2. Metencefalul - metencephalon
Metencefalul şi bulbul rahidian s-au format în rezultatul divizării rombencefalului.
Metencefalul include puntea, dispusă anterior (ventral), şi cerebelul, dispus posterior de
punte.
Cavitatea metencefalului, precum şi a mielencefalului (bulbului rahidian) e prezentată de
ventriculul IV.

3. Puntea – pons Puntea (puntea lui Varolio), se află la baza trunchiului cerebral şi are
aspectul unei castane; sus (anterior) ea limitrofează cu mezencefalul (cu pedunculii cerebrali),
jos (posterior) – cu bulbul rahidian. Faţa dorsală a punţii este orientată spre ventriculul IV şi
participă la formarea planşeului acestuia. În sens lateral, de fiecare parte, puntea se îngustează şi
trece în pedunculul cerebelos mediu.
Pe faţa ventrală a punţii se observă un şanţ nu prea adânc – şanţul bazilar, prin care
treceartera omonimă. În porţiunile centrale ale unei secţiuni prin punte se observă corpul
trapezoid, care împarte puntea în partea posterioară, sau tegmentul punţii şi în partea anterioară
(bazilară). În parteaventrală a punţii se află concentraţii de substanţă cenuşie – nucleele proprii
ale punţii Varolio, iar în cea dorsală se află aglomerări de substanţă cenuşie – nucleii perechilor

Pagina 21
V, VI, VII, şi VIIIde nervi cranieni. Tot în această regiune a punţii, mai aproape de planul
median, se află formaţiareticulară. Substanţa albă din partea anterioară a punţii e prezentată prin
fibre transversale, care trec în pedunculii medii ai cerebelului.

B. Cerebelul – cerebellum
Cerebelul este situat dorsal (posterior) de punte şi de partea superioară (dorsală) a
bulbului rahidian şi se află în fosa posterioară a craniului. De asupra lui atârnă lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale, separate de cerebel prin fisura transversală a encefalului.
Cerebelul este format din două emisfere şi porţiunea mediană, numită vermis. Suprafaţa
cerebelului este acoperită cu un strat de substanţă cenuşie (scoarţa cerebelului), care formează
circumvoluţii înguste despărţite prin fisuri. Prin intermediul fisurilor suprafaţa cerebelului se
împarte în lobuli. Porţiunea centrală a cerebelului este alcătuită din substanţă albă, în care se află
conglomeraţii de substanţă cenuşie – nucleii cerebelului. Cel mai voluminos din ei este nucleul
dinţat.
Medial de nucleul dinţat sunt situaţi şi ceilalţi nuclei ai cerebelului: nucleul emboliform,
nucleul globos şi nucleul acoperişului.
Substanţa albă a cerebelului, luată în chenar de cortex şi străbătută din exterior de
numeroase şanţuri, pe o secţiune medio-sagitală se prezintă ca un desen ciudat, care aminteşte
aspectul unei ramuri de copac. Această imagine a fost numită ,,arborele vieţii,,

Fiziologia cerebelului
Cerebelul este o regiune supra segmentară a SNC, fără legătură directă cu receptorii şi
efectorii organismului. Spre el se îndreaptă căile conductoare aferente, care conduc impulsurile

Pagina 22
nervoase de la proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor, ligamentelor, de la nucleele vestibulare
ale bulbului rahidian, nucleelesubcorticale şi scoarţa emisferelor mari.
Istmul rombencefalului - isthmus rombencephali
Istmul rombencefalului reprezintă formaţiunile care s-au format la hotarul dintre
mezencefal şi rombencefal.
Din istm fac parte pedunculii cerebeloşi superiori, vălul medular superior şi trigonul
lemniscului (un spaţiu triunghiular situat în părţile laterale ale istmului).
Mezencefalul - mesencephalon
Mezencefalul sau creierul mijlociu include pedunculii cerebrali, situaţi ventral, şi tectul,
situat dorsal. Cavitatea mezencefalului e reprezentată prin apeductul creierului (apeductul
Sylvius).
Tectul mezencefalului, reprezentat prin lama cvadrigemenă, e situat din partea
superioară a apeductului cerebral. Tectul mezencefalic constă din patru eminenţe – coliculii
cvadrigemeni, care au aspectul unor emisfere separate una de alta prin două şanţuri ce se
intersectează sub ununghi drept.
Şanţul longitudinal este situat în plan median şi cu extremitatea sa superioară formează o
depresiune în care este situată epifiza sau corpul pineal.
Şanţul transversal separă coliculii superiori de coliculii inferiori. La om coliculii
superiori ai tectului mezencefalic (lamei cvadrigemene) realizează funcţia de centri subcorticali
optici, iar coliculii inferiori sunt centri subcorticali auditivi.
Fiziologia mezencefalului
Mezencefalul joacă un rol important în reglarea tonusului muscular şi în realizarea
reflexelor posturale şi de redresare datorită cărora este posibilă poziţia ortostatică şi mersul,
aparatele nervoase de reglare a tonusului muscular şi funcţiilor staţiunii şi mersului se află în
mezencefal. Nucleele situate în coliculii superiori sunt centre optice primare.
Ele primesc impulsuri de laretina ochiului sau iau parte la reflexul de orientare, adică
întoarcerea capului spre lumină.
În acest caz are loc schimbarea diametrului pupilei şi a curburii cristalinului
(acomodarea), ceea ce contribuie la vederea clară a obiectivului.
Nucleele coliculilor inferiori prezintă centre primare auditive. Ele participă la realizarea
reflexului de orientare la sunet – întoarcerea capului spre partea de unde provine sunetul.
Excitările sonore sau luminoase prin surprindere provoacă o reacţie complexă de
precauţie (start reflex), care mobilizează animalul la o reacţie de răspuns rapidă.

Pagina 23
 C. Diencefalul - diencephalon
- Diencefalul sau creierul intermediar este situat sub emisferele cerebrale şi include
următoarele porţiuni:
regiunea talamică (creierul optic), situată în partea dorsală a diencefalului;
- hipotalamusul, care întruneşte regiunile ventrale ale diencefalului. Drept cavitate a
diencefalului serveşte ventriculul III.

Regiunea talamică
Din regiunea talamică (sau talamencefal) fac parte talamusul, metatalamusul şi
epitalamusul.
Talamusul – este de o formă ovoidă, situat de ambele părţi ale ventriculului III. Feţele
mediale ale talamusului drept şi stâng sunt unite între ele prin comisura cenuşie (intertalamică).
Talamusul constă din substanţă cenuşie, în care se disting aglomerări aparte de celule nervoase
(nucleii talamusului), separate prin straturi de substanţă albă. În prezent se disting până la 40
nuclei, care exercită diferite funcţii. Cei mai principali dintre nucleii talamusului sunt nuclei
anteriori, nucleii ventrolaterali, nucleii mediali şi nucleii posteriori. Cu neurociţii talamusului
contactează prelungirile neuronilor II (conductori ale tuturor căilor conductoare senzitive, cu
excepţia celor olfactive, gustative şi acustice). Deci talamusul se prezintă de fapt drept centru
subcortical al sensibilităţii.

Pagina 24
 Metatalamusul – este reprezentat prin formaţiuni pare – corpii geniculaţi lateral şi
medial. Corpii geniculaţi laterali împreună cu coliculii superiori ai mezencefalului reprezintă
centrii optici subcorticali. Corpii geniculaţi mediali şi coliculii inferiori ai mezencefalului
constituie centrii subcorticali acustici.
Epitalamusul - include corpul pineal, care cu ajutorul frâuleţelor epifizei se leagă de
talamii optici.
Hipotalamusul - Hipotalamusul este situat ventral de talamus şi cuprinde regiunea
subtalamică propriu-zisă, precum şi un şir de formaţiuni din regiunea bazei creierului: chiasma
optică, tractul optic, tuberculul cenuşiu cu infundibulul şi hipofiza, precum şi tuberculii
mamelari. În componenţa hipotalamusului se disting trei regiuni fundamentale de aglomerări a
unor grupuri de celule nervoase, diverse ca formă şi dimensiuni: regiunea anterioară, regiunea
intermediară şi regiunea hipotalamică dorsală. Aglomerările de celule nervoase formează în
aceste regiuni ale hipotalamusului mai mult de 30 de nuclei.
Celulele nervoase din nucleii hipotalamusului sunt capabile de a produce substanţe
special (neurosecrete), care prin prelungirile acestor neurociţi pot fi transportate spre regiunea
pituitarei (hipofizei). Nucleii, care conţin asemenea neurociţi, au fost denumiţi nuclei
neurosecretori aihipotalamusului. În regiunea anterioară a hipotalamusului se află nucleul
supraoptic şi nuclei paraventriculari. Neuriţii celulelor nervoase din nuclei menţionaţi formează
fasciculul hipotalamohipofizar, care se termină în lobul posterior al hipofizei.
Prezenţa conexiunilor nervoase şi humorale dintre nucleii hipotalamusului şi hipofiză, a făcut
necesară întrunirea acestor formaţiuni într-un sistem comun – sistemul hipotalamohipofizar.
Fiziologia diencefalului
Talamusul este nucleul senzitiv al regiunii subcorticale. El mai este numit şi, colector al
sensibilităţii”. Funcţiile principale ale talamusului constau în integrarea tuturor tipurilor de
sensibilitate, compararea informaţiei primite prin diferite canale de legătură şi evaluarea
importanţei biologice a acesteia.
În trunchiul cerebral şi în diencefal, între nucleele specifice, se află aglomerări de
neuroni, prelungirile numeroase ale cărora se ramifică abundent formând o reţea densă.Acest
sistem de neuroni a fost numit formaţiune reticulară. Prin cercetări speciale s-a demonstrat că
toate aşa – numitele căi specifice care conduc anumite tipuri de sensibilitate de la receptori spre
zonele senzitive ale scoarţei trimit în regiunea trunchiului cerebral ramificări colaterale, care se
termină pe celulele formaţiunii reticulare. Fluxurile de impulsuri periferice de la extero-, intero-
şi proprioreceptori menţin în continuu excitaţia tonică a structurilor formaţiunii reticulare.
De la neuronii formaţiunii reticulare pornesc căile nespecifice. Ele se îndreaptă în sus,
spre scoarţa cerebrală şi nucleele subcorticale şi în jos, spre neuronii măduvei spinării.

Pagina 25
 D. Telencefalul - telencephalon
Telencefalul constă din două emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală şi
unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară şi comisura
fornixului. Cavitatea telencefalului formează în fiecare din cele două emisfere ventriculii laterali
drept şi stâng.
Fiecare emisferă a encefalului constă dintr-un strat de substanţă cenuşie periferică–
scoarţa cerebrală (mantia), substanţă albă, situată în profunzimea ei şi conţinând aglomerări de
substanţă cenuşie, care constituie nucleii bazali.

EMISFERA CEREBRALĂ
Fiecare emisferă a creierului mare este acoperită din exterior cu o lamelă de substanţă
cenuşie, denumită scoarţa cerebrală.
La fiecare emisferă distingem 3 feţe: supero-laterală, medială şi inferioară. Aceste feţe
sunt despărţite între ele prin margini: marginea superioară, marginea inferolaterală şi marginea
inferomedială.
Părţile proeminente ale emisferei sunt denumite poli – polul frontal, polul occipital şi
polul temporal.
Suprafeţele celor două emisfere cerebrale au un relief extern de complicat, deoarece sunt
străbătute de numeroase şanţuri mai mult sau mai puţin adânci, care separă porţiuni proeminente
în formă de sul – circumvoluţiunile cerebrale.
Întinderea, orientarea şi profunzimea şanţurilor, precum şi dimensiunile şi forma
circumvoluţiunilor variază considerabil. Totodată, există câteva şanţuri constante bine
pronunţate, care apar înaintea celorlalte, în procesul de dezvoltare embrionară. Cu ajutorul lor,
emisferele se împart în regiuni mari, numite lobi.
Fiecare emisferă se împarte în cinci lobi: frontal, parietal, occipital, temporal şi insula –
un lob ascuns în profunzimea şanţului lateral.
Drept linie limitrofă dintre lobul frontal şi cel parietal serveşte şanţul central, dintre lobul
parietal şi lobul occipital – şanţul parieto-occipital. Lobul temporal este separat de ceilalţi lobi
prin şanţul lateral. Pe suprafaţa supero-laterală a emisferei, în regiunea lobului frontal, se află
şanţul precentral care separă circumvoluţiunea precentrală şi două şanţuri frontale – superior
şiinferior, care împart restul lobului frontal în trei circumvoluţiuni frontale: superioară, medie
şiinferioara.
Prin lobul parietal trec şanţul postcentral, care delimitează circumvoluţiunea
postcentrală, şi şanţul ei intraparietal, care împarte partea rămasă a lobului parietal îl lobulul

Pagina 26
parietal superior şi lobulul parietal inferior. În cadrul lobulului parietal inferior se mai disting
două circumvoluţiuni: supramarginală şi unghiulară.
Lobul occipital este situat posterior de şanţul parieto-occipital. Acest lob are dimensiuni
mai reduse şi în posterior se termină prin polul occipital. Circumvoluţiunile şi şanţurile, care
străbat lobul acesta sunt extrem variate, cel mai pronunţat dintre ele fiind şanţul occipital
transversal, care reprezintă prelungirea şanţului intraparietal
Lobul temporal ocupă regiunea inferolaterală a emisferei cerebrale. Limita dintre lobul
temporal şi cel parietal reprezintă şanţul lateral. Pe faţa externă a lobului temporal se disting
şanţul temporal superior şi şanţul temporal inferior, care delimitează cele trei circumvoluţiuni
temporale superioare, medie şi inferioară.
Lobul insular (insula) este situat în adâncul şanţului lateral. Insula poate fi văzută cu
condiţia că porţiunile lobilor frontal, parietal şi temporal, care o acoperă, numite opercul, vor fi
înlăturate.
Pe faţa medială a emisferei, deasupra corpului calos trece şanţul corpului calos, care
apoi porneşte în jos şi anterior şi continuă cu şanţul hipocampului. Superior de şanţul corpului
calos trece şanţul calosomarginal. Între şanţul corpului calos şi şanţul calosomarginal se află
circumvoluţia corpului calos, ce înconjoară corpul calos. Anteroinferior această circumvoluţie
trece în circumvoluţia parahipocampală.
Structura cortexului cerebral
Scoarţa cerebrală (mantia) este reprezentată prin substanţa cenuşie, dispusă la exteriorul
emisferelor creierului. Ea este formată din straturi de celule nervoase şi fibre, aranjate într-
oanumită ordine. Diverse regiuni ale cortexului diferă nu numai prin aspectul celulelor
nervoase,ci şi prin amplasarea lor reciprocă. Distribuirea celulelor nervoase în limitele cortexului
emarcată prin termenul ,,citoarhitectonică”. Celulele nervoase (neuronii) cu caractere
morfologice mai mult sau mai puţin similare sunt localizate sub aspect de straturi aparte.
Structura şi densitatea localizării fibrelor nervoase diferă de la o regiune a cortexului la alta.
Pentru scoarţa cerebrală de apariţie recentă (neocortex) a omului adult e caracteristică
distribuirea celulelor nervoase în formă de şase straturi (pături).
1. pătura moleculară
2. pătura granulară externă
3. pătura piramidală externă
4. pătura granulară internă
5. pătura piramidală internă
6. pătura polimorfă.

Pagina 27
Fig.9. Şanţurile şi circumvoluţiile feţei superolaterale ale emisferei cerebrale.

1-circumvoluţia precentrală; 15-şanţul central (Rolando);

2-şanţul precentral;
3-circumvoluţia frontală medie;
4-circumvoluţia frontal superioară;
5-şanţul frontal superior;
6-şanţul frontal inferior;
7-porţiunea operculară din circumvoluţia frontal
inferioară;
8-porţiunea triunghiulară din circumvoluţia frontală
inferioară;
9-porţiunea orbitală din circumvoluţiunea frontală
inferioară;
10-polul frontal al emisferei cerebrale;
11-ramura anterioară a şanţului lateral (Sylvius);
12- ramura ascendentă a şanţului lateral (Sylvius);
13-ramura posterioară a şanţului lateral (Sylvius);
14-polul temporal;
16-circumvoluţia postcentrală;
17-şanţul postcentral;
18-lobulul parietal superior;
19-şanţul intraparietal;
20-21-circumvoliuţiile supramarginală şi
angulară din lobulul parietal inferior;
22- şanţul parietooccipital;
23-şanţul calcarin;
24-polul occipital;
25-şanţurile lobului occipital;
26- circumvoluţia temporală inferioară;
27-şanţul temporal inferior;
28-circumvoluţia temporală medie;
29-şanţul temporal superior;
30-circuvoluţia temporală superioară.

Localizarea funcţiilor în scoarţa emisferelor cerebrale

Ariile corticale după funcţia lor pot fi clasificate în: arii de protecţie aferente, receptoare
sausenzoriale, arii de protecţie eferente, efectoare sau motorii şi ariile de asociaţie. În
realitate,toate ariile de proiecţie senzoriale sau motorii primesc aferenţe şi trimit eferenţe, de
aceeadenumirea corectă ar fi de arii senzorio – motorii, în particular pentru ariile pre şi
postcentrală.

Pagina 28
 Maduva Spinării - medulla spinalis
Măduva spinării reprezintă un cordon lung de formă cilindrică, aplatizat în sens
anteroposterior. Măduva spinării este situată în canalul rahidian. Limita superioară a măduvei
spinării se aflăla nivelul orificiului occipital mare, unde ea trece în encefal, iar limita inferioară a
măduvei coincide cu nivelul vertebrelor lombare I – II. Mai jos de acest nivel vârful conului
medular almăduvei spinării continuă cu filul terminal.
La adult măduva spinării are o lungime medie de 43 cm.
În regiunile cervicală şi lombosacrală la măduva spinării se disting două îngroşări, numite
intumescenţe: intumescenţa cervicală şi intumescenţa lombosacrală. Aceste intumescenţe
corespund regiunilor de origine a nervilor care se ocupă de inervaţia membrelor superioare şi
inferioare. În porţiunile sale inferioare măduva spinării treptat devine mai subţire şi formează
conul medular. Prin intermediul fisurii mediane anterioare şi a şanţului median posterior
măduva spinării este împărţită în două jumătăţi simetrice. Fiecare din aceste jumătăţi posedă câte
două şanţuri longitudinale mai puţin pronunţate, din care pornesc rădăcinile anterioare şi cele
posterioare.
Aceste şanţuri împart fiecare jumătate în trei cordoane longitudinale – funiculele
anterior, lateral şi posterior.

Pagina 29
Fig. 10. Topografie maduvei spinării

De fiecare parte a măduvei spinării, pe toată lungimea ei, pornesc 31 perechide rădăcini.
La nivelul orificiului intervertebral rădăcinile anterioară şi posterioară fuzionează şi formează
nervul spinal. Într-un asemenea mod din rădăcini se formează 31 perechi de nervi spinali.

Pagina 30
 Porţiunea măduvei spinării, care corespunde cu două perechi de rădăcini (două anterioare
şi două posterioare) e denumită segment al măduvei spinării (segment medular).
Respectiv celor 31 perechi de nervi spinali la măduva spinării se disting 31 de segmente, dintre
care:
 8 cervicale,
 12 toracice,
 5 lombare,
 5 sacrale,
 1 coccigian.
Fiecărui segment al măduvei spinării îi corespundeo anumită regiune a corpului, care este
inervată din segmentul respectiv.

MĂDUVA SPINARII – nervi spinali

Structura internă a măduvei spinării

Măduva spinării constă din celule nervoase şi fibre ale substanţei cenuşii, care în secţiune
transversală are aspectul literei H sau al unui fluture cu aripile desfăcute, şi din substanţă albă,
dispusă la periferie şi formată din fibre nervoase.
În masa substanţei cenuşii se distinge canalul central al măduvei spinării, care conţine lichid
cefalorahidian. Extremitatea superioară a canalului central comunică cu ventriculul al IV - lea, pe
când cea inferioară formează ventriculul terminal.

Substanţa cenuşie, formează pe întreg parcursul măduvei spinării două columne cenuşii,
situate de ambele părţi ale canalului central. La fiecare din cele două columne de substanţă
cenuşie se disting:
- porţiunea anterioară – columna anterioară
- porţiunea posterioară – columna posterioară.
La nivelul segmentului cervical inferior, al tuturor segmentelor toracice şi al celor două
segmente lombare superioare ale măduvei spinării, de fiecare parte substanţa cenuşie mai
formează o proeminenţă – columna laterală.
Pe o secţiune transversală prin măduva spinării columnele de substanţă cenuşie din ambele părţi
au aspect de coarne. Se disting coarne anterioare, posterioare şi laterale.

Coarne anterioare - conţin celule de la care pornesc rădăcinile anterioare (motorii) ale
măduvei spinării si neuroni somatomotori:

Pagina 31
- alfa - reprezintă singura legatura anatomică și funcțională dintre SNC și musculatura scheletică,
având rol în motilitatea și menținerea troficității mușchiului;
- gamma - inerveaza fusurile neuromusculare (proprioceptori din mușchi) și au rol in controlul
tonusului muscular;

Coarne laterale - se afla numai în regiunile cervicală inferioară (C8), toracală, lombară
superioară (L1);
Contin neuroni
- viscerosenzitivi, în jumătatea posterioară; aceștia primesc informații de la interoceptorii din
viscere
- visceromotori, in jumatatea anterioara acestia comanda motilitatea musculaturii netede din
structura organelor interne;

Coarne posterioare - includ celule spre care vin fibre senzitive, componente ale
rădăcinilor posterioare. Cornul lateral este alcătuit din celule ce aparţin sistemului nervos
vegetativ.
- sunt lungi si subtiri;
- contin neuroni somatosenzitivi care primesc informatii de la exteroceptorii din piele (tactili,
termici, durerosi) și de la proprioceptorii din mușchi;

Substanţa albă, după cum s-a menţionat, este localizată la exterior de substanţa cenuşie.
Şanţurile măduvei spinării despart substanţa albă în trei cordoane dispuse simetric de
ambelepărţi, şi anume: cordonul anterior, cordonul posterior şi cordonul lateral.
Substanţa albă a măduvei spinării este formată din prelungirile celulelor nervoase.
Totalitatea acestor prelungiri din cordoanele măduvei spinării formează trei sisteme de fascicule
(căi conductoare sau tracturi) ale măduvei.
1. Fascicule fundamentale, care leagă segmentele medulare cu un divers nivel delocalizare.
 situate profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii;
 conecteaza diferitele segmente medulare și nu părăsesc măduva.
2. Fascicule ascendente (aferente, senzitive), care pornesc spre centrii encefalului sau
cerebelului. Acestea conduc informațiile spre etajele superioare ale SNC.
3. Fascicule descendente (eferente, motorii), pornite de la encefal spre neuronii coarnelor
anterioare ale măduvei spinării. Conduc comenzile elaborate de scoarța cerebrala sau de centri
subcorticali, în sens descendent spre măduva spinării.

Pagina 32
Fig. 12 - Măduva spinării în secţiune transversală (regiunea toracică).
1-cornul posterior; 2-cornul anterior; 3-cornul lateral; 4-rădăcina posterioară; 5- rădăcina
anterioară; 6-fisura mediană anterioară; 7-şanţul median posterior; 8-funiculul anterior; 9-
funiculul lateral; 10-funiculul posterior; 11- canalul central.

Fiziologia măduvei spinării

Măduva spinării participă la realizarea tuturor reacţiilor motorii complexe ale
organismului. Ea primeşte impulsurile de le exteroreceptorii şi visceroreceptorii trunchiului şi ai
extremităţilor (cu excepţia impulsurilor visceroreceptive, care vin în sistemul nervos central prin
nervii vagi).
Măduva spinării inervează toată musculatura scheletică, cu excepţia muşchilor capului, inervaţi
de nervii cranieni.

Functii:
1. Funcţia reflexă. Centrii nervoşi ai măduvei spinării sunt centri segmentari sau
efectori.
Neuronii lor sunt legaţi direct cu receptorii şi organele efectoare. Afară de măduva spinării,
asemenea centri există în bulbul rahidian şi în mezencefal. Centrii suprasegmentari, de exemplu
cei ai diencefalului, scoarţei emisferelor mari, nu posedă legătura cu periferia. Ei conduc
periferia prin intermediul centrilor segmentari. Neuronii motori ai măduvei spinării inervează toţi
muşchii trunchiului, membrelor, gâtului, precum şi muşchii intercostali.

Pagina 33
Fiecare reflex medular are câmpul său de recepţie şi localizarea sa la un anumit nivel al măduvei.
Bunăoară, centru reflexului rotulian se află în segmentele lombare II – IV; al reflexului ahilian –
în segmentul lombar V şi segmentele sacrale I – II ; al reflexului plantar – în segmentele toracice
VIII – XII. Un centru al măduvei spinării de importanţă vitală foarte mare este centrul motor al
diafragmului, situat în segmentele cervicale III-IV. Lezarea lui duce la moarte în rezultatul
opririi respiraţiei.

2. Funcţia de conducere a măduvei spinării. Măduva spinării exercită funcţia de

conducere, datorită căilor ascendente şi descendente, care trec în componenţa substanţei albe a
măduvei spinării. Aceste căi fac legătura cu diferite segmente ale măduvei spinării şi cu
encefalul. Pe lângă centrii motori ai musculaturii scheletale, în măduva spinării se află un şir de
centrii vegetativi simpatici şi parasimpatici.
În coarnele laterale ale măduvei spinării din regiunea toracică şi segmentele superioare
aleregiunii lombare se găsesc centrii spinali ai sistemului nervos simpatic, care inervează intens
vasele sangvine, glandele sudoripare, tubul digestiv, muşchii scheletali, adică toate organele şi
ţesuturile organismului. Anume aici sunt situaţi neuronii, legaţi direct cu ganglionii simpatico-
periferici.
În segmentul toracic superior se află centrul simpatic al dilatării pupilei, în cele cinci segmente
toracice superioare se găsesc centrii simpatici cardiaci. În regiunea sacrală a măduvei spinării
sunt localizaţi centrii parasimpatici, care inervează organele bazinului mic (centrul reflexal
micţiunii, defecaţiei, erecţiei, ejaculaţiei etc.)

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC (SNP)

Ganglionii:
Sistemul nervos periferic (systema nervosum periphericum) include in structura sa
ganglionii nervosi si nervii (cranieni, rahidieni, vegetativi). Ganglionii spinali (ganglion spinale
s. sensorium) sunt situați pe rădăcinile dorsale ale nervilor rahidieni (ganglionii rahidieni) sau pe
traiectul ramurilor senzitive ale nervilor cranieni (ganglionii cranieni). Includ în structura lor
corpul neuronilor pseudounipolari (neuronum pseudounipolare) sau bipolari (in ganglionul
vestibulocohlear), nevroglii stelate și fibre nervoase.Întreg ganglionul este încapsulat de ţesut
conjunctiv dens, care se continuă cu tecile perineurale si epineurale ale nervilor asociaţi.
Ganglionii vegetativi (ganglionum autonomicum s. viscerale) cuprind în structura lor neuroni
multipolari (neuronum multipolare) mici, dispuşi în cuiburi şi înconjuraţi de nevroglii satelite.
Pot apărea şi neuroni cu mai mulţi nuclei. Fibrele nervoase amielinice nu apar grupate in zona
centrală. Kiss a descris si neuronii mici viscerosenzitivi.

Pagina 34
 În funcţie de topografia lor, există ganglioni vegetativi paravertebrali, prevertebrali (sau
juxtaviscerali) si intramurali (sau intraviscerali). Din punct de vedere funcţional, ganglionii
vegetativi pot fi simpatici si parasimpatici. Ganglionii simpatici includ în structura lor neuroni
multipolari, care sunt mai distanţaţi intre ei, fiind despărţiţi de numeroşi axoni si dendrite. Unele
prelungiri trec prin ganglion fară a face sinapsa. În ganglionii vegetativi, axonii colinergici ai
neuronilor preganglionari fac sinapsa cu dendritele neuronilor postganglionari. Neuronii
postganglionari pot fi colinergici, dacă produc si elibereaza acetilcolina, sau pot fi adrenergici
daca neurotransmiţătorul este noradrenalina (sau norepinefrina). Neuronii adrenergici pot fi
identificaţi după prezența unor vezicule sinaptice dense.
În unii ganglioni vegetativi apar neuroni cu o fluorescență de mică intensitate, ce conțin
numeroase vezicule mari si elibereaza dopamina.

Nervii:
Nervul (nervus) este o structura funcţională ce cuprinde fibre nervoase aferente sau
eferente, care aparţin sistemului nervos somatic sau vegetativ. Fiecare nerv este compus din unul
sau mai multe fascicule de fibre nervoase. În cadrul unui fascicul, fiecare fibra nervoasă
împreună cu nevrogliile periferice (celulele Schwann) ce-i aparţin, este învelită de o fină teacă de
ţesut conjunctiv lax, denumita endonerv (endoneurium), ce conţine puţine fibro blaste, fibre de
colagen si capilare sanguine.Un fascicul de fibre nervoase este învelit de “teaca” de ţesut
conjunctiv, mai dens, denumit perinerv (perineurium).

Pagina 35
.Fig.13 - Structura nervului spinal
Arcul reflex somatic (stânga) și vegetativ simpatic (dreapta)

Epiteliul perineural formează o teacă continuă de la joncţiunea rădăcinilor nervoase până

la nivelul ramurilor terminale, numărul straturilor de celule descresc pe măsură ce fasciculele
devin mai subţiri. Epiteliul perineural, proliferat în receptorii încapsulaţi, îndeplineşte rolul unei
bariere de difuziune si de protecţie pentru fibrele nervoase si, totodata, poate servi drept cale de
patrundere si difuziune pentru agentii infecţioşi sau toxici care invadează fasciculul. Nervii
periferici formaţi din mai multe fascicule sunt delimitati de epinerv, o teacă conjunctivă densă în
care pătrund vasele de sânge ce irigă nervul. Prin aceste dispozitive conjunctive, nervii capătă o
deosebită rezistenţă la acţiunea factorilor mecanici.

Reflexul – forma principală a activităţii nervoase

Reacția de răspuns a organismului la excitarea survenită din mediul extern ori intern ce se
efectuează cu participarea SNC se numește reflex. Calea prin care este condus impulsul nervos
de la receptor la efector (organul în acțiune) se numește arc reflex
În arcul reflex se deosebesc cinci componente :
1) receptorul;
2) fibra senzitivă, care propagă excitația spre centrii nervoși;
3) centrul nervos, unde are loc transmiterea excitației de la celulele senzitive la cele motorii;

Pagina 36
4) fibra motorie, care conduce impulsurile nervoase spre periferie;
5) organul efector – mușchiul sau glanda.

Fig.14 Schema arcului reflex

Orice excitare – mecanică, de lumină, sonoră, chimică, termică – fiind recepționată de

receptor se transformă în impuls nervos care este condus prin fibrele senzitive spre sistemul
nervos central. Aici această informație este prelucrată, selectată și transmisă la celulele nervoase
motorii, care trimit impulsuri nervoase spre organele efectoare, mușchi, glande și provoacă actul
respectiv de adaptare – mișcarea sau secreția. În timpul reacției de răspuns se excită receptorii
organului activ, iar de la aceștia în SNC sosesc impulsuri – informația despre rezultatul obținut.
Organismul viu, ca orice sistem de autoreglare, funcționează după principiul retroconexiunii.
Impulsurile aferente care efectuează retroconexiunea, fie că intensifică și precizează reacţia, dacă
aceasta și-a atins scopul, fie că o întrerup. Astfel, reflexul are loc nu sub formă de arc reflex, ci
prin cerc reflex ( I.P.Pavlov), terminându-se odată cu apariția rezultatului.
Reflexul asigură echilibrarea fină, precisă şi desăvârșită a organismului cu mediul extern,
precum şi controlul şi reglarea funcţiilor din interiorul organismului. În aceasta şi constă
importanţa biologică a reflexului. El prezintă unitatea funcţională a activităţii nervoase.
Toată activitatea nervoasă se compune din reflexe, cu grad diferit de complexitate, adică ea este
reflectată, provocată de un stimul extern, de un imbold din afară. Principiul reflex al activităţii

Pagina 37
nervoase a fost descoperit de marele filozof, fizician şi matematician francez R.Descartes, în sec.
XVII.
Importanţa activităţii reflexe a sistemului nervos central a fost descoperită în deplină
măsură în operele clasice ale lui I.M.Secenov, Sherrington, I.P.Pavlov. Încă în 1863 I.M.Secenov
în opera sa epocală ,,Reflexele creierului” a afirmat: ,,După originea lor toate actele vieţii
conştiente şi inconştiente sunt reflexe”.

Clasificarea reflexelor
Se deosebesc mai multe tipuri de reflexe.
1. După importanţa biologică distingem reflexe: alimentare, de apărare, de orientare (cercetarea
condiţiilor schimbătoare ale mediului), sexuale (de perpetuare a speciei).
2. Conform tipului receptorilor la excitarea cărora apar reflexele, acestea se împart în:
exteroceptive, care sunt declanşate de receptori ce recepţionează excitările din mediul extern –
de lumină, sonore, gustative, tactile etc.; interoceptive, care apar în urma excitării receptorilor
organelor interne,
- mecano,
- termo
- osmo
- hemoreceptorii vaselor sangvine şi ai organelor interne, şi proprioceptive, care apar la excitarea
receptorilor situaţi în muşchi, ligamente şi tendoane.
3. În funcţie de organul efector care participă în reacţia de răspuns, avem reflexe: motorii,
secretorii şi vasomotorii.
4. În conformitate cu localizarea centrului nervos principal necesar pentru realizarea reflexelor,
acestea se împart în:
 medulare - de exemplu, reflexul de micţiune, de defecare;
 bulbare, în bulbul rahidian – de tuse, de strănutare, de vomitare;
 mezencefalice (în mezencefal) - de redresare a corpului, de păşire;
 diencefalice (în diencefal) – termoreglatoare;
 corticale – reflexele condiţionate.
5. Dependent de durată, distingem reflexe fazice şi tonice. Cele tonice sunt de lungă durată,
decurg ore în şir (de exemplu reflexul static). Orice animal poate să stea în picioare ore la rând
datorită contracţiei îndelungate a muşchilor. Toate reflexele poziţiei posturale sunt tonice. Ele
fixează o anumită poziţie a corpului, iar în cadrul lor poate avea loc desfăşurarea reflexelor
fazice, de scurtă durată, care asigură toate tipurile de mişcări în muncă, sport etc.

Pagina 38
6. Reieşind din gradul de complexitate, reflexele pot fi simple şi complexe. Dilatarea pupilei la
întuneric, extensia gambei când se aplică o lovitură uşoară pe tendon – sunt reflexe simple. Ca
exemplu de reflexe complexe poate servi reglarea activităţii sistemului cardiovascular, a
procesului de digestie. În asemenea cazuri sfârşitul unui reflex serveşte ca excitant ce cauzează
apariţia altui reflex. Apar aşa numitele reflexe catenare, desfăşurarea cărora poate fi observată în
cadrul procesului de digestie.
Propulsarea voluntară a bolului alimentar spre peretele posterior al faringelui provoacă
excitarea receptorilor lui şi declanşarea reflexului de deglutiţie. Hrana nimereşte în esofag şi
provoacă contracţia lui, fapt ce asigură mişcarea bolului alimentar spre intrarea în stomac.
Excitarea segmentului inferior al esofagului duce la deschiderea sfincterului cardiac al
stomacului şi înaintarea hranei în stomac; hrana provoacă secreţia sucului gastric etc. Tot
procesul de digestie reprezintă un lanţ de reflexe complexe.
7. După principiul inervaţiei efectoare, reflexele pot fi împărţite în: somatice (care asigură actele
motorii ale musculaturii scheletice) şi vegetative (care asigură funcţiile organelor interne).
8. Ţinând cont de reflexele înnăscute şi cele căpătate în decursul vieţii, I.P.Pavlov le-a clasificat
în: necondiţionate (congenitale) şi condiţionate (dobândite).

Mecanismul transmiterii excitaţiei în sinapse

Celulele nervoase ce formează arcurile reflexe se unesc între ele cu ajutorul conectărilor,
numite sinapse, în care are loc transmiterea excitaţiei de la un neuron la altul. Sinapsele sunt
localizate pe corpul celulei nervoase, pe dendrite şi în regiunea terminaţiunilor periferice ale
axonului.
Pe fiecare neuron există mii de sinapse, majoritatea lor fiind situate pe dendrite.
Conform mecanismului de transmitere a excitaţiei se divid în sinapse chimice şi sinapse
electrice. Ultimele sunt situate în miocard, muşchii netezi şi ţesutul glandular; existenţa lor în
SNC este doar o presupunere.
Sinapsa chimică este formată din placa sinaptică, fanta sinaptică şi membrana
postsinaptică.
În placa sinaptică mediatorul se păstrează în nişte vezicule mici în număr de circa 3 mln.
Sub acţiunea impulsului nervos se depolarizează terminaţiunile axonului, fapt ce duce la
creşterea în el a concentraţiei de Ca 2+ şi la propulsarea în fanta sinaptică a conţinutului
veziculelor sinaptice.
Rolul declanşator în eliminarea mediatorului revine concentraţiei de Ca2+ mediatorul,
trecând prin fanta sinaptică, este fixat de proteinele receptorilor din membrana postsinaptică şi

Pagina 39
provoacă în ea apariţia unui potenţial de excitaţie postsinaptic (PEPS) sau a unui potenţial de
inhibiţie postsinaptic (PIPS).
Drept mediatori ce provoacă în neuroni excitaţia pot fi acetilcolina, noradrenalina,
serotina, dopamina. Inhibiţia în neuron o provoacă mediatorul de inhibiţie – acidul gama-
aminobutiric.
În sinapsele electrice fanta sinaptică e foarte îngustă şi este traversată de canale, prin care ionii
trec uşor până la membrana postsinaptică. Potenţialul de acţiune trece neîntârziat de la o celulă la
alta, fără piedici.

Centrul nervos
Fiecare reflex îşi are localizarea în SNC, adică acea porţiune a acestuia care este necesară
pentru realizarea reflexului. De exemplu, centrul micţiunii se află în porţiunea sacrală a măduvei
spinării, centrul reflexului rotulian – în regiunea lombară, centrul reflexului pupilo dilatator – în
segmentele toracice superioare ale măduvei spinării.
La distrugerea regiunii corespunzătoare a acesteia va avea loc aflexia.
Totodată, s-a constatat că pentru reglarea reflexului, a preciziei lui, nu e suficient numai centrul
primar sau principal, dar este necesară şi participarea regiunilor superioare ale sistemului nervos
central, inclusiv a scoarţei cerebrale.
Numai în condiţiile integrităţii SNC activitatea nervoasă se menţine în culmea
desăvârşirii sale. Centrul nervos este alcătuit din totalitatea neuronilor, situaţi în diferite regiuni
ale sistemului nervos central, necesară pentru realizarea reflexului şi suficientă pentru reglarea
lui.
Totuşi, în condiţiile de efort ventilaţia plămânilor nu va corespunde întocmai necesităţilor
organismului în oxigen, deoarece pentru o reglare fină a activităţii centrului respirator este
necesară nu numai influenţa trunchiului cerebral, dar şi a scoarţei emisferelor mari.
Particularităţile centrilor nervoşi
Dintre particularităţile caracteristice ale centrilor nervoşi care îi deosebesc de fibrele nervoase
fac parte:
 fatigabilitatea rapidă;
 nivelul ridicat al metabolismului, adică necesitatea sporită de oxigen şi substanţe
nutritive; sensibilitatea selectivă faţă de unele substanţe toxice.
Din cauza acestor particularităţi, dereglarea circulaţiei sangvine şi schimbarea
temperaturii corpului se reflectă în primul rând asupra funcţiei SNC: suspendarea alimentării cu
sânge a creierului timp de 20 sec provoacă leşin, adică pierderea cunoştinţei, iar ridicarea
temperaturii corpului până la 40-42 grade C provoacă delir, adică tulburarea cunoştinţei.

Pagina 40
Reanimarea este posibilă numai dacă moartea clinică (oprirea inimii şi respiraţiei) n-a durat mai
mult de 5- 6 min. După un timp mai îndelungat activitatea inimii şi chiar respiraţia pot fi
restabilite, însă organul cunoştinţei – scoarţa emisferelor mari, care este cea mai sensibilă la
modificările mediului intern al organismului nu va mai funcţiona.

Inhibiţia
În sistemul nervos central, paralel cu procesul de excitaţie se desfăşoară procesul de
inhibiţie, care exclude centrii nervoşi ce ar putea atinge sau împiedica realizarea vreunui tip de
activitate a organismului, de exemplu flexia membrului superior.
Excitaţia este un proces nervos, care fie că provoacă activitatea organului, fie că o
intensifică pe cea existentă. Inhibiţia este un astfel de proces nervos care diminuează sau
întrerupe activitatea organului, sau împiedică declanşarea ei. Activitatea nervoasă se bazează pe
corelaţia acestor procese active.
Procesele de excitaţie şi inhibiţie iau parte la fiecare act reflector.
Actul reflex este posibil numai în condiţiile inhibiţiei reciproce a muşchilor antagonişti.
În timpul mersului flexia piciorului este însoţită de relaxarea muşchilor extensori, şi invers, la
extensia lui se inhibă muşchii flexori. Dacă aceasta n-ar avea loc, ar apărea împotrivirea
mecanică a muşchilor, convulsii şi nicidecum acte motorii de adaptabilitate.

I.2. PREZENTAREA TEORETICĂ A NEVROZEI ASTENICE

I.2.1. DEFINIȚIE

În ce priveste sexul, ea
este mai raspandita la
barbati. De asemenea
ea apare la
Pagina 41
persoanele cu un grad
mai ridicat de cultura.
Patologia neurastenica
este de fapt numai
solicitare cu o scadere
de energie si
de aici apar toate
semnele clinice.

1.6. C Nevroza este o tulburare psihică manifestată printr-un comportament anormal, cu
diverse forme, de care bolnavul este conștient, dar nu îl poate stăpâni.
Nevroza perturbă afectivitatea și emotivitatea, dar nu afectează facultățile intelectuale.
Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza întâlnita la om si caracterizeaza în
special printr-un simptom capital: astenia (oboseala nervoasa) persistenta.
- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj și însoțită de tulburări psihice (tristețe,
insomnie, nehotărâre) de tulburări funcționale (cardiovasculare, digestive, sexuale) și de dureri
cu diferite localizări;

Pagina 42
- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos central, fără leziuni organice,
determinată în special de conflicte sufletești, boala de care omul este conștient și de care se
încearcă să se vindece, nevroza astenică fiind trecătoare și vindecabilă.

I.2.2. ETIOPATOGENIE
Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia nevrozei astenice:
- factorul psihogen adica tulburarile sufletesti:
- factorul somatogen adica tulburarile organice corporale care pot favoriza sau dezlantui o
nevroza;
- factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie.

Factorul psihogen este factorul esential care provoaca o nevroza astenica. La baza
oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care în general pot îmbraca
aspectele cele mai variate.
Necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite si general traumele psihice
sunt acelea care mai curand sau mai taryiu sunt fundamental vinovate de aparitia bolii.
O importanta deosebita o reprezinta factorii emosionali, afectivi în special frustrarile
afective, rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare.
Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor este surmenajul psihic.
Munca neplanificata, munca în asalt, munca neritmica, toate pot conduce catre o nevroza.

Factorul somatogen foarte multe tulburari organice, foarte multe bolii, fara a provoca în
mod direct o nevroza, o pot declansa.
Mai mult, unele boli cronice, daca nu sunt îndepartate, contribuie ,, din umbra ,,la întretinerea
nevrozei. Printre cauzele organice care sunt raspunzatoare de aparitia neurasteniei se află și
perioadele de schimbări fiziologice importante, de ordine endocrin, cum sunt sarcina, alăptarea,
menopauza.

Factorul predispozant unul dintre cei mai importanți factori predispozanți îl constituie
tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt
cei mai predispuși.
Exista si anumite tipuri constituționale, dintre cei grasi si cei slabi, cei slabi fac mai ușor
nevroza, dintre expansivi si introvertiti, ultimii o fac mai repede.

Pagina 43
 Evidenta clinica a aratat ca vârsta la care apare nevroza astenica cel mai frecvent
este între 25-45 ani. În ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De asemenea ea apare
la persoanele cu un grad mai ridicat de cultură.
Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scădere de energie și de aici
apar toate semnele clinice.

I.2.3. CLASIFICARE
În funcție de simptomele care domină tabloul clinic au fost izolate mai multe forme de
neurastenie:
 nevroza astenica pură;
 nevroza astenica cu elemente anxioase;
 nevroza astenica cu elemente depresive;
 nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
 nevroza astenica cu elemente (isterice).
Din punct de vedere a cazurilor psihice declanșatoare există:
 nevroza de esec- apare la cei care îsi propun teluri care îi depasesc;
 nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua în care o persoana este silită
sa traiască fără a se putea adapta;
 nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea ca nu mai sunt
suficient de iubiți;
 nevroza de așteptare, care apare la indivizi care așteaptă vreme îndelungată un
eveniment important, sau o hotărâre capitală pentru viața sa.

I.2.4. SIMPTOMATOLOGIE

Oboseala sau astenia este simpomul principal.

 poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)
 are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o senzatie de enervare, de gol și
nu cedeaza la mijloacele de repaus sau distracție;
 astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineata, la trezirea din somn. Bolnavul
se simte incapabil sa coboare din pat. Chiar daca în timpul zilei se poate observă o ușoară
ameliorare a oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea reapare.

Pagina 44
  astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de neputinta de a mai face fața
muncilor intelectuale. Toate zgomotele cât de mici, fiecare închidere de ușă, exasperează
bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua către seara.

Cefaleea este al doilea simptom ca frecvență și aproape întotdeauna prezent.

 în cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitentă.
 apare brusc sau se accentueaza progresiv.
 este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legată de oboseală;
 ca localizare apare în regiunea cefei cu o senzasie de apasare, de strangere acre iradiază
către frunte, tampla sau coboara de-a lungul coloanei verterbrale;
 este de obicei diurnă și foarte rar nocturnă.

Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fără a fi însă constante sau
durabile. În general este vorba de un somn foarte superficial și mai rar de insomnie pură și poate
fi însoțită de somnolență în timpul zilei.
 din punct de vedere al orarului ea se manifesta la începutul noptii (insomnie de
adormire);
 în timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri (senzatie de ratacire, pierdere etc.) care
pot sa-l trezeasca brusc din son, fiind cuprins de o senzatie de teama.

I.2.5. TRATAMENTUL

Tratamentul nevrozei astenice presupune:

A. Tratament igieno-dietetic;
B. Tratament medicamentos;
C. Tratament balneofizioterapic;
D. Psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune:

 regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv repaus muncă;
 tratament dietetic care trebuie sa aiba în vedere hranirea substantiala a bolnavului cu atât
mai mult cu cât aceasta suferă de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mâncare. Se vor
întrebuința si vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

Pagina 45
 Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. În general el se îndreapta spre
trei principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refacă somnul.
Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele tranchilizante minore ca:
Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (în doze mici).
În ceea ce priveste corectarea somnului si îndepartarea insomniei se folosesc în special
barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.
Efectul cel mai bun se obtine însa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante majore:
Clordelazin, Romergan, etc.
La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mâncare sa aplicat cu succes o cura de
hidrazida. Pe aceeași linie se foloseste si insulina în doze mici, 5 unități.
Somnoterapia are indicatii mai restrânse. Ea se aplica de obicei an nevroza astenică datorata unui
surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn prelungit (18-24).

Tratamentul balnezofizioterapic:
Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna.
Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste într-o localitate situata la o altitudine medie si
înconjurata de paduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai caldute la 35 C timp de 30 min.),
bai aromate cu esente de brad, băi de acid carbonic.

Pagina 46
 Psihoterapia: este o actiune multilaterala care se adreseaza atât intelectului, cât si sferei
emotionale a individului. Ea cuprinde atât o latura analitica cât si una sintetica de recladire a
personalitatii pe baze mai sănătoase.
Psihoterapia în grup da rezultate foarte bune. Foarte importanta este educatia vointei.
Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin munca).
Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor, gradinaritul sunt mijloc salutar de a-si întari sistemul
nervos.
Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Câta vreme
conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza în general persista si multa vreme și este o
luptă fără învingător.
Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului se
folosesc calante usoare si anumite tranchilizante minore ca:

Ciclobarbitalul - sedativ hipnotic cu actiune rapidă și de scurtă durată.

Contraindicații:
- depresie de cauză cerebrală;
- alergie la barbiturice;
- insuficienta hepatica, respiratorie, renală, alcoolism
Reactii adverse:
- oboseala, amețeli;
- de toleranta si dependenta;
- supradozare acuta de coma.

Diazepam – pentru efectul lui tranchilizant

Contraindicații:

Pagina 47
- coma colaps;
- alergie la substanță;
Reactii adverse:
- amețeli;
- tulburări de vedere;
- astenie fizică și psihică;
- hipotensiunea arterială.
În ceea ce privește corectarea somnului si înlăturarea insomniei se folosesc în special barbiturice
ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.
Dormicum – inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al acțiunii sale.

CAPITOLUL II

II.1. ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

A. Internarea pacientului în spital cu nevroză astenică

Internarea bolnavului cu nevroză astenică se face în clinica de PSIHIATRIE sau la

început în secţia de urgență pentru a fi stabilizat. Internarea în spital a bolnavului se face pe baza
buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care
recomandă internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer eliberat
de alt spital. Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi
fiind înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de
identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de la bolnav sau însoţitori.
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace
şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.
După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul trece prin
serviciul de internare unde:
- va fi îmbăiat şi dacă e cazul deparazitat;
- hainele şi obiectele persoanle vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada
internării.
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi uşurează
adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi

Pagina 48
face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, îl ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a
cunoaşte secţia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îi aduce la
cunoştinţă regulamentul de ordine interioară.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare
În spitalele de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are un rol
foarte important.

Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de
zi cât şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite,
liniştite. Se va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu
gratii, iar rezervele bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt prevăzute cu
vizoare. De asemenea, secţia de Psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor şi ateliere pentru
ergoterapie.

Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat acesta trebuie să aibă
anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de
confort ale bolnavului cât şi ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată
mişca în voie, să nu limiteze mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de
câte ori este nevoie.

B. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a îndruma şi
la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţă şi seară. Astfel ea va îndemna
bolnavul să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea să efectueze
toaleta cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi asupra
lenjeriei de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.

C. Observarea poziţiei pacientului în pat

Bolnavii psihici trebuie supravegheaţi în mod deosebit pentru a preveni conduite de auto
agresiune sau de violenţă faţă de ceilalţi pacienți. În cazul bolilor psihice bolnavii nu au o anume
poziţie în pat, dar foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea poziţiei pentru a
preveni escarele. Se poate urmări poziţia bolnavului și pentru a sesiza eventualele modificări
survenite în timpul tratamentului.

Pagina 49
 De asemenea este foarte importantă de urmărit şi faciesul bolnavului. De cele mai multe
ori, la un neurastenic se poate observa foarte uşor un facies care trădează, oboseala, astenia de
care el se plânge. Este un facies puţin mobil, cu trăsăturile trase.

Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât pentru
a urmări evoluţia bolii, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului deoarece unele medicamente
pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi vor fi
notate în foaia de observaţie.

D. Măsurarea parametrilor vitali:

Măsurarea tensiunii arteriale:

Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor prin care circulă.
Măsurarea periodică, uneori zilnică, a tensiunii este una dintre cele mai simple şi la îndemână
măsuri de prevenire a afecţiunile cardiace. Valorile tensiunii arteriale sunt de obicei mai scăzute
dimineaţa şi mai ridicate spre seară, mai scăzute vara şi mai ridicate iarna. Cele două valori ale
tensiunii arteriale (TA) sunt date de contracţia şi relaxarea inimii (sistolă, respectiv diastolă).
Valorile tensionale poartă numele de sistolică (valoarea cea mai mare) şi diastolică (valoarea cea
mai mică). În cazul unui adult, valorile presiunii arteriale situate sub nivelul de 140 de milimetri
coloană de mercur (prescurtat 140 mmHg) pentru sistolică şi 90 mmHg pentru diastolică sunt
cele considerate normale. În general, medicii consideră aceste valori ca un prag maxim admis. În
mod normal, tensiunea luată în picioare trebuie să fie puţin mai mare decât în poziţia culcat.
Valorile măsurate dimineaţa, la sculare, înainte de a mânca şi după perioada de odihnă de peste
noapte, este considerată tensiunea fundamentală. Valorile presiunii arteriale în cazul femeilor
însărcinate trebuie interpretate numai de către medic, deoarece sarcina poate influenţa mult
aceste valori. TA la limita superioară a normalului este 120-139/80-89 şi este considerată
prehipertensiune.
Pregătire materiale: aparat de măsurat tensiunea – tensiometru, stetoscop biauricular, pix
de culoare roşie, foaie de observație.
Măsurarea tensiunii arteriale se face astfel:
- Pacientul trebuie să fie în poziţie şezândă sau culcat, relaxat, fără să-şi încrucişeze
picioarele.
- Se poate măsura la un singur braţ sau la amândouă, se vor lua în considerare valorile cele
mai ridicate. La măsurările viitoare se va lua braţul la care s-a măsurat tensiunea cea mai mare.
- Se montează tensiometrul direct pe piele

Pagina 50
- Se începe insuflarea în tensiometru până la o cifră adecvată, în funcţie de vârsta şi de
înregistrările anterioare, apoi se eliberează lent aerul din manşetă. Dacă se foloseşte stetoscopul,
primul zgomot care se aude coincide valorii tensiunii sistolice şi ultimul tensiunii diastolice.
Cu aparatele electronice valorile apar pe un ecran. Tensiunea arterială trebuie măsurată
de două ori.

Măsurarea temperaturii
Temperatura corporală sau valoarea temperaturii corpului se măsoară cu termometrul. În
mod normal temperatura corpului variază între 36,5 şi 37 grade Celsius dar pacienţii cu
alcoolism acut pot avea stări hipotermice. Măsurarea temperaturii corporale se face axilar, în
rect, eventual în cavitatea bucală.

Materiale necesare: termometru cu mercur sau electronic; pix de culoare albastră; foaie
de temperatură; comprese pentru ştergerea secreţiilor axilare; materiale pentru dezinfectarea
termometrului după utilizare: alcool sanitar, tampon de vată, sau diferite soluţii septice:
cloramină 1% . - materiale pentru dezinfectarea termometrului după utilizare: alcool sanitar,
tampon de vată, sau diferite soluţii septice: cloramină 1% .

E. Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia bolnavului neurastenic este o alimentaţie activă. Ea trebuie să aibă în vedere

hrănirea substanţială a bolnavului cu atât mai mult cât aceştia suferă de foarte multe ori de o
lipsă a poftei de mâncare. Bolnavii psihici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însă
alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe
zi, uşoare şi dese. Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de
vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C. Pot apărea probleme cu deficitul de alimentaţie, și
atunci bolnavul va fi stimulat sau ajutat să mănânce.

F. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în

rubrica ,,tratament,, din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă,
tablete) doză pe 24h, calea de administrare, doza unică şi orarul. La indicaţia medicului asistenta
medicală administrează medicamentele prescrise, ţinând cont de regulile de administrare a
medicamentelor.
Hidratarea parenterală este pentru prevenirea deshidratării şi a dezechilibrului
electrolitic.

Pagina 51
 Perfuzia - introducere pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură, a soluţiilor
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului. Introducerea
lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule de material plastic ce
se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin
evidențierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menține chiar câteva săptămâni
(denudare venoasă).

Scop: hidratarea și mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se

urmărește un efect prelungit; depurativ - diluând și favorizând excreția din organism a produșilor
toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentație pe cale parenterală.
Pregătirea materialelor necesare:
- tavă medicală acoperită cu un câmp steril; trusa pentru perfuzat soluții ambalată steril; soluții
hidrante în sticle închise cu dop de cauciuc și armătură metalică sau în pungi originale de
material plastic, riguros sterilizate și încălzite la temperatura corpului; garou de cauciuc; tăviță
renală; stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor; 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10
cm cu ace pentru injecții intravenoase și intramusculare sterilizate; o pernă muşama; 1-2 pense
sterile; o pensă hemostatică; casoletă cu câmpuri sterile; casolete cu comprese sterile; substanțe
dezinfectante; alcool; tinctură de iod; romplast; foarfece; vată.
Se pregătesc instrumentele și materialele necesare. După care se scoate tifonul sau
celofanul steril de pe flacon. Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul. Se
îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se închide
cu pensa hemostatică, imediat sub ac tubul de aer, se îndepartează teaca protectoare de pe ac şi se
pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul.
Se suspendă flaconul pe suport. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de
romplast. Se îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon.
Se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică deasupra
nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor prestubul, lăsând să curgă
lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple cu lichid. Se coboară
progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se
ridică picuratorul în poziţie verticală şi se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.

Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului. I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se

aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie. Se
aşează sub braţul ales o pernă tare, acoperită cu muşama şi câmp steril.

Pagina 52
 Efectuarea perfuziei

Spălarea pe mâini cu apă şi săpun. Se examinează calitatea şi starea venelor. Se aplică

garoul de cauciuc la nivelul braţului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului
să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese. Se verifică poziţia acului în venă, se
îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac. Se deschide prestubul,
pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de scurgere a lichidului de
perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate. Se fixează cu leucoplast amboul acului
şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de pielea bolnavului Se supraveghează permanent starea
bolnavului şi funcţionarea aparatului. Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu
substanţa medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se
golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se
racordează aparatul de perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului
să curgă; operaţia de schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu coagula
sângele refulat din ac şi se reglează din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de
golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu un
tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se
extrage axul din venă. Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctură de iod, se aplică un pansament
steril şi se fixează cu romplast.
Reorganizarea locului de muncă. Seringa, acele, aparatul de perfuzat se aruncă conform
normelor. Se notează în foaia de observaţii data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Recoltarea produselor biologice şi patologice
Regulile de bază în aplicarea precauţiilor universale:
 Considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;
 Considerarea că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV şi
HBV;
 Considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
 Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea
bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice.
Examenul de urină
După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.

Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal

Pagina 53
Evacuarea conţinutului gastric și intestinal se face prin:
-Provocarea de vărsături;
- Spălătură gastrică;
- Administrarea de purgative.
Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri sa se administreze per oral antidotul chimic
care precipită toxicul.

Provocarea de vărsături
Este cea mai rapidă metodă care poate fi aplicată imediat în orice loc. Înainte de a
provoca vărsătura, pentru că aceasta să fie eficace, este obligatoriu să administrăm bolnavului:
- Apă potabilă sau alte lichide ( lapte, albuş de ou bătut de la cel puțin 10 ouă, sucuri de fructe
sau suspensie de cărbune medicinal)
- Cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. O porţie mai mare ar
putea ca în timpul efortului de vărsături să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de lichid
toxic în intestin. La fiecare pahar de lichid călduț se mai poate adăuga o lingură de sare de
bucătărie (soluția călduță de clorură de sodiu având acţiune emetizantă prin exercitarea
receptorilor mucoasei gastrice)
- După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a fundului
gâtului, iritarea bazei limbii, a vălului palatin și a peretului posterior al faringelui cu un apăsător
de limbă.
- După eliminarea conţinutului gastric prin vărsatură se repetă manevra până se ajunge la o
cantitate totală de 3-4 l de lichid. Administrarea de lichide și provocarea de vărsături este
indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale
unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică.
Contraindicaţiile provocării de vărsături: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie
prin aspiraţia conţinutului gastric); la cardiaci (poate provoca colaps); la vârstnici aterosclerotici
și hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală); la emfizematoşi (pericol de pneumotorax), la
gravide (pericol de declanşare a travaliului); în convulsii (sau în ingestia de substanţe
convulsivante); în ingestia de derivaţii de petrol (pericol de pneumonii chimice prin aspiraţie).

Spălătura gastrică
Este o măsură terapeutică esențială, care trebuie aplicată imediat (exceptând contraindicaţiile)
mai ales în primele patru ore de la ingestia substanţei toxice, sau chiar şi după 10-12 ore.

Pagina 54
În caz de intoxicaţii cu barbiturice, chiar la 24 de ore, deorece unele tablete sunt insolubile, sau
se dizolvă foarte lent. În felul acesta bolnavul se poate afla sub pericolul unui stop cardio-
respirator, în funcţie de timpul de resorbţie a comprimatelor, dacă nu se evacuează stomacul.

Material necesar:
- sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici);
- depărtător de maxilare;
- o pâlnie; o seringă Guyon;
- găleată pentru colectarea lichidului;
- lichid de spălătură.
Bolnavul în stare de veghe aşezat pe un scaun va fi imobilizat, pentru a preveni scoaterea
tubului; se scot protezele dentare unde este cazul. Înainte de introducerea sondei, se măsoară pe
sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid, distanță care va fi marcată pe
sondă cu leucoplast. Sonda va fi unsă cu substanță lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în
stomac până la semnul marcat cu leucoplast.
Atenţie: Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac şi nu în trahee, introducem
capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei,
atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. Odată sonda ajunsă în stomac, se adaptează la capătul
acesteia o seringă Guyon, plină cu apă potabilă. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va
aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). Se scoate seringa și se
adaptează o pâlnie, în care se toarnă apă potabilă călduță şi o suspensie de cărbune medicinal în
apă. Cantitatea odată introdusă (300-500 de ml de porție), se provoacă vărsătura prin mişcarea
tubului în sus şi în jos.
Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. Se repetă administrarea unei noi
cantităţi de lichid urmată de extragerea acestuia până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri.
Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive (pot fi provocate
hemoragii sau perforaţii ale esofagului şi stomacului). Unii toxicologi admit spălătura gastrică şi
în intoxicaţii cu substanţe corosive, dar nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie, folosind în
acest scop tuburi de calibru redus.
Alte contraindicaţii: convulsii, bolile cardiovasculare, aritmiile, sarcină, bolile ale S.N.C.,
laringospasmul. Riscul major al spălăturii gastrice la semiconștienţi, somnolenţi, comatoși, este
aspirarea bronșică a conţinutului, cu sindrom Mendelson și consecință gravă
(bronhopneumopatie acută gravă de aspiraţie). La aceștia, spălătura gastrică se face după
intubația traheală.

Pagina 55
 G. Externarea bolnavului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi şeful de secţie.
Asistenta va aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziţia
medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital, va anunţa
familia bolnavului şi va da explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va
lămuri în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a însuşit
în mod corespunzător tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu şi va insista ca la data
indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia cu efecte, unde îl
va ajuta să primească hainele şi va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare
asistenta medicală va verifica, dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţetele pentru tratamentul
prescris.

III.2. ÎNGRIJIRI DE NURSING SPECIFICE BOLNAVILOR PSIHICI

În prezentul capitol vor fi prezentate câteva din problemele cele mai frecvente întâlnite
de către asistentul medical în secția de Psihiatrie, referitoare la alimentația, tentativa de suicid,
agresivitatea pacientului cu probleme psihice și acțiunile de îngrijire adaptate fiecărui caz.

Problema de îngrijire 1
Consumul inadecvat de alimente și lichide. În caz contrar situaţia ar putea duce la deshidratare
sau pierdere în greutate
Scopurile îngrijirii
Pacientul să consume suficiente lichide şi hrană, greutatea corpului devenind normală.

Acţiunea de îngrijire
- Să se ofere pacientului cantităţi mici de lichid şi hrană, de mai multe ori pe zi.
- Să se serveasca pe cât posibil mesele împreună cu pacientul.
- Să se menţină pe cât posibil echilibrul între mâncare şi băutură.
- Totul să se organizeze structurat, într-un program zilnic.

Problema de îngrijire 2

Pagina 56
 Bolnavul nu este în stare să lege sau să întreţină relaţii pentru că nu se mai simte valoros
şi nu vrea să fie o povară pentru altul
Scopurile îngrijirii
Pacientul trebuie să devină capabil de a întreţine relaţii şi contacte cu alţii şi de a-şi
considera contribuţia ca fiind valoroasă.
Acţiunea de îngrijire
- Preîntâmpinăm ca pacientul să se izoleze complet de activitatea (socială) de grup, îl lăsăm să
participe la mese, orele de ceai/cafea, implicăm eventual ceilalţi pacienţi în îngrijirea lui.
- Să se răspundă la întrebările familiei, şi să se încurajeze contactul familiei cu pacientul.

Problema de îngrijire 3
Pacientul are gura uscată şi o senzaţie de sete.
Scopurile îngrijirii
Bolnavul să consume suficiente lichide şi să-şi clătească gura regulat, ceea ce face să nu
mai aibă senzaţia de gura uscată şi de sete.

Acţiunea de îngrijire
- Să se creeze condiţii ca pacientul să poată să-şi clătească gura şi să bea (să se ofere cele
necesare de băut, băuturi în frigider, să se ceară familiei să aducă băuturi suplimentatre).
- Să se ofere pacientului în mod regulat de băut şi să fie stimulat să bea.

Problema de îngrijire 4
Pacientul nu este deloc sau aproape deloc în stare să se îngrijească igienic.
Scopurile îngrijirii
Bolnavul să devină capabil să se îngrijească, adică să se spele (zilnic) şi să se îmbrace cu haine
curate.
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie stimulat zilnic să se spele/îmbrace.
- Să se folosească timp suficient pentru aceasta, pentru că funcţionarea globală este înceată şi dă
posibilitatea de a se lega un contact mai strâns cu pacientul, să se programeze timp suplimentar
în programul zilnic structurat.
- A se da posibilitatea pacientului să-şi dea seama că poate să facă ceva.
- În caz extrem a se prelua activităţile de îngrijire.

Problema de îngrijire 5

Pagina 57
 Pacientul are probleme cu somnul (adoarme greu, doarme agitat, se scoală devreme)
pentru că stă mult în pat în timpul zilei sau este “prizonierul” propriilor stări depresive.

Scopurile îngrijirii
Normalizarea ritmului somn/veghe.
Acţiunea de îngrijire
- A nu se lăsa pacientul să stea mult în pat în timpul zilei.
- Oferirea de activităţi, stimularea să se ridice din pat (să fie inclus într-un program structurat de
zi).
- Pacientul primeşte deseori somnifere, a se avea grijă ca să le ia, şi se observă efectul.

Problema de îngrijire 6
Pacientul este agitat pentru că este “hărţuit” de gânduri şi sentimente depresive
Scopurile îngrijirii
Bolnavul devine capabil să se concentreze asupra activităţilor sale şi să-şi manifeste
(exprime) sentimentele şi ideile (chiar şi pe cele cu caracter depresiv).
Acţiunea de îngrijire
- Să se însoţească pacientul în activităţile sale zilnice, structurate (acestea să fie incluse într-un
program organizat).
- Să se stabilească un contact cu pacientul prin întreprinderea unor activităţi împreună cu acesta,
să se încerce a se lega neforţat o discuţie, doar dacă bolnavul simte nevoia.
- Aprecierea efectului discuţiilor despre idei și sentimente. Dacă pacientul se cufundă şi mai mult
prin aceasta în depresia lui nu continuă discuţia ci se stimulează în activităţi concrete.

Problema de îngrijire 7
Bolnavul are idei de sinucidere spunând (sau nu) că vrea să-şi ia viaţa.
Scopurile îngrijirii
- Bolnavul trebuie să devină capabil să-şi exprime ideile/sentimentele suicidare.
- Trebuie create condiţii care să împiedice încercarea de sinucidere.
Acţiunea de îngrijire
- Să se facă discutabile ideile şi sentimentele suicidare ale pacientului.
- A se controla dacă se iau medicamentele.
- Să se discute sinuciderea cu pacientul, să nu existe nimic secret despre asta.
- Dacă pacientul nu se exprimă în legătură cu sinuciderea să se urmărească activitatea sa
nonverbală, de exemplu tendinţa de a se izola etc.

Pagina 58
 Problema de îngrijire 8
Pacientul este haotic în comportament şi turbulent.
Scopurile îngrijirii
- Bolnavul trebuie să devină capabil să se controleze, să nu mai fie turbulent şi să aibă un
comportament organizat.
Acţiunea de îngrijire
- Să i se ofere un program structurat de activităţi, conceput în mod răspunzător.
- Să fie îndrumat direct în executarea programului respectiv.
- Să i se explice clar ceea ce trebuie să facă.
- Să i se acorde îngrijiri, izolat în situaţiile de nelinişte extremă.

Problema de îngrijire 9
Pacientul are un ritm de zi/noapte tulburat, doarme puţin sau deloc şi-i deranjează pe
ceilalţi bolnavi.

Scopurile îngrijirii
Reglarea ritmului zi/noapte, astfel încât să nu-i mai deranjeze pe ceilalţi bolnavi.
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie lăsat să doarmă separat, eventual îngrijire izolată.
- Preîntâmpinarea ca pacientul să se odihnească prea mult în timpul zilei, ţinându-se cont de
acest lucru în programul zilei.
- Să se afle motivul neliniştii de pe timpul nopţii, eventual să se discute cu pacientul pentru a afla
temerile/tensiunile sale. A se administra eventual medicamente, a se observa efectul acestora.

Problema de îngrijire 10
Pacientul nu-şi poate menţine firul gândirii (prezintă “fugă de idei”), reacţionează la
toate excitaţiile şi este haotic în contactele cu ceilalţi.
Scopurile îngrijirii
Bolnavul să se poate concentra şi poate menţine contactul cu ceilalţi .
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie îngrijit, izolat într-un mediu lipsit de excitanţi.
- Să fie atenționat când are “fuga de idei” şi să încerci să-l readuci la subiectul discuţiei.
- Corectarea pacientului în ce priveşte atitudinile sale din viaţa de zi cu zi.
- Oferirea de activităţi concrete (programul de zi).

Pagina 59
 Problema de îngrijire 11
Pacientul prezintă manifestări necuvenite (umblă gol, înjură, are un comportament
antisocial).
Scopurile îngrijirii
Pacientul îşi modifică în bine comportamentul astfel încât relaţia lui cu persoanele din mediu se
ameliorează.
Acţiunea de îngrijire
- Protejarea pacientului, pacientul vorbind despre comportamentul său, indicarea clară a
graniţelor.
- Îndepărtarea pacientului din grup dacă nu poate fi corectat (îngrijire izolată).
- A se căuta/afla care este cauza comportamentului său.

Problema de îngrijire 12
Pacientul reacţionează agresiv la cei din jur; el are sentimentul că este împiedicat de
ceilalţi.
Scopurile îngrijirii
Bolnavul se linişteşte, nu mai reacţionează agresiv şi devine capabil să discute civilizat
nemulţumirile sale.
Acţiunea de îngrijire
- Preîntâmpinarea/escaladarea comportamentului pacientului distrăgându-i atenţia la timp.
- Ia pacientul în serios, explică-i ceea ce faci, dă-i ocazia să reacţioneze.
- Fixează graniţe clare, spune ce este tolerat şi ce nu.
- Discută cu pacientul motivele agresiunii sale, menţine contactul cu bolnavul.
- Crearea de reguli clare despre vizită, şi văzut dacă trebuie însoţit vizitatorul.

Problema de îngrijire 13
Pacientul are tremurături şi tonusul muscular este crescut dând impresia de rigiditate ca
urmare a medicaţiei psihotrope.
Scopurile îngrijirii
Dispariţia simptomelor extrapiramidale neuroleptice.
Acţiunea de îngrijire

Pagina 60
- Pacientul să fie informat despre eventuale efecte secundare ale medicaţiei psihotrope.
- Să se observe efectele secundare ale folosirii medicaţiei psihotrope, urmărindu-se atitudinea şi
mişcarea pacientului.
- Să se raporteze doctorului, să se caute posibilităţile prin care efectele secundare ale
medicamentelor psihotrope pot fi înlăturate.

Problema de îngrijire 14
Pacientul este hiperactiv şi manifestă un comportament haotic ca urmare a fricii şi a
neliniştii interne. El nu este în stare să se controleze sau manifestă tendinţă de izolare.
Scopurile îngrijirii
Bolnavul se linişteşte şi devine capabil să întreprindă activităţi într-un mod ordonat.
Acţiunea de îngrijire
- Să se ofere îngrijire într-o secţie cu pacienţi puţini.

CAPITOLUL III

PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR CU NEVROZĂ ASTENICĂ

IV.1. Caz numărul 1

Plan de îngrijire al pacientului cu nevroză astenică cu elemente depresive

Nume şi prenume: F.N.

Vârstă: 56 ani
Sex: masculin
Ocupaţia: sudor
Naţionalitatea: română
Religia: ortodox
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu are
Comportamente: fumător 15 - 20 ţigări/zi, consumator de alcool, neagă consumul de
droguri.
Diagnostic de internare: Nevroză astenică cu elemente depresive

Pagina 61
 Motivele internării:
- Tentativă de suicid prin crearea de plăgi la nivelul abdomenului și pe fața anterioară a
antebrațelor
- Iritabilitate
- Agresivitate
- Agitaţie psihomotorie.
Antecente heredocolaterale, fiziologice şi patologice:
 bolile primei copilării, internat în urmă cu 5 ani cu diagnosticul de ulcer duodenal.
Condiţii de viaţă şi muncă:
 locuieşte cu familia sa, soţia şi un fiu, într-un apartament cu două camere.
Istoricul bolii:
Pacientul relateaza ca boala actuala a debutat în urmă cu câteva luni datorită programului
foarte încărcat de la locul de munca si a problemelor familiale (divorț).
Acuza insomnii, neliniste, tristete, plâns, inapetență.
Simptomele s- au exacerbat în urma cu doua saptamâni, motiv pentru care se internează.

Examen de boli interne:

Obiectiv: examen clinic în limite normale
Biologic: ficat mărit de volum
Diagnosticul: steatoză hepatică toxică, anemie uşoară
Recomandări: Esenţiale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni

Examen psihologic:
Consultări: dizarmonic ansamblul structural în contextul toxicofiliei etanolice. Actualmente
dispoziţie depresivă severă cu nivelul de anxietate severă (după scara Beck) cu nivel de anxietate
severă (scara STAI).
- dificultăţi adaptive socio-profesionale şi familiale
- toleranţa scăzută la frustrare cu marcate tendinţe de interpretare, izolare de societate,
trăirea dureroasă a solitudinii.
- multiple preocupări hipocondriac-cenestapate şi tendinţe psihastene
- inabilităţi în gestionarea conflictelor cu gânduri de inutilitate existenţială, fără idei
suicidare. Tendinţa de a amplifica importanţa evenimentelor negative.
-
Examen psihiatric:

Pagina 62
 Facies cu note triste, mimică şi gestică hipomobile.
Discretă disartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic abuziv în
antecedente psihiatrice sau confuzii onirice, neagă sevraje complicate.
Anxietate marcată, dificultăţi de controlare, dismnezii de fixare şi evocare disproxexie,
randament util diminuat.
Labilitate emoţională, toleranţă scăzută la frustrare cu crize de scurt circuit.
Tulburări hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate.

Consult neurologic:
Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic.
Diagnostic:, polineuropatie senzitivo-motorie a membrelor inferioare pe fond toxic
carenţial.
Pacientul este internat pe urgență prezentând tăieturi de cuțit pe brațe și pe abdomen, de
dimensiuni mici, ce nu pun în pericol viața, în stare avansată de ebrietate, este pansat și
reechilibrat hemodinamic fiind trimis apoi pe secția de Psihiatrie pentru consult de specialitate.

Examinări de laborator
LOW NORMAL HIGH UNITS REFERENCE RANGE
Glucoză 91 mg/d/ 70 – 118
Uree 34 mg/d/ 15 - 55
Creatinină 0,8 mg/d/ 0,5 - 1,5
Colesterol 164 mg/d/ 140 - 240
Trigliceride 145 mg/d/ 50 – 180
G:P:T: 44 I.U/ | 6 –50
G.O.T. 50 I.U/ | 8 – 42
G.G.T. 41 I.U/ | 6 - 40

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
Nevoia Manifestări de Manifestări de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a Nevoie afectată Frecvența respiratorie 25-30
avea o bună circulație r/min., dispnee tip polipneic
Pagina 63

2.Nevoia de a bea și a
mânca
3.Nevoia de a elimina
4.Nevoia de a se mișca și a
avea o bună postură
5.Nevoia de a dormi, a se
odihni
6.Nevoia de a se îmbrăca și
dezbrăca
7.Nevoia de a-și menține
temperatura în limite
normale
8. Nevoia de a fi curat
TA-110/70mm Hg, AV-100
p/min
Nevoie afectată Greaţă,vărsături
Nevoie afectată Pacientul la internare nu
prezintă dificultate de a micţiona
şi defeca.
Odată cu intrarea lui în sevraj
etanolic la aceste forme de
eliminare se adaugă şi diaforeza,
pierderi patologice prin polipnee
şi cele din perioada febrilă
(pacientul având o temperatură
de 38,30 C).
Nevoie afectată Mers ebrios - tremurături ale
membrelor
Nevoie afectată Somn redus, prezintă insomnii.
Pe timpul zilei este agitat din
cauza oboselii accentuate fiind
liniştit sub doza de neuroleptice
şi tranchilizante.
Nevoie afectată Pe tot parcursul internării,
pacientul a fost ajutat în
satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraţiei existând
riscul apariţiei escarei.
Nevoie afectată În timpul sevrajului temperatura
corpului a fost de 38,30 C. Se
încearcă o scădere a acesteia
prin administrarea de antibiotice
injectabile și supozitoare,
antitermice.
Nevoie afectată Pe tot parcursul internării,
pacientul a fost ajutat în
satisfacerea acestei nevoi din
Pagina 64

9.Nevoia de a evita
pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de a acționa după Nevoie afectată
credințele și valorile sale
12.Nevoia de a se realiza
13.Nevoia de a se recrea
14.Nevoia de a învăța
Probleme:
pricina transpiraţiei existând
riscul apariţiei escarelor.
Nevoie afectată Risc de suicid
Pe tot parcursul sindromului de
sevraj, pacientul prezintă
halucinaţii şi este confuz,
iritabilitate şi agitaţie
psihomotorie, ceea ce duce la
afectarea integrităţii fizice.
Risc de accidente,
comportament agresiv
Nevoie afectată În timpul perioadei de sevraj,
pacientul nu era comunicativ şi
sociabil, prezentă dezorientare
temporo-spaţială. Era agitat şi
iritabil în prezenţa apropiaţilor şi
cadrelor medicale.
Pacientul a declarat că se simte
frustrat datorită sentimentului de
inutilitate pe care îl trăieşte.
Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de
munca sa, dar din cauza bolii
sale nu-şi mai poate realiza
sarcinile impuse de locul de
muncă.
Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de
munca sa, dar din cauza bolii
sale nu-şi mai poate realiza
sarcinile impuse de locul de
muncă.
Nevoie afectată Deficit de cunostinţe
Pagina 65
 1. Dezechilibru nutriţional, hidro-electrolitic şi acido-bazic legat de sevrajul etilic
manifestat prin: greţuri, scădere ponderală, deprinderi alimentare deficitare.
2. Alterarea respiraţiei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin
dispnee de tip polipneic (25 - 30 respiraţii/min.)
3. Alterarea somnului din cauza orelor puţine de somn manifestată prin insomnie,
agitaţie în timpul zilei şi a consumului abuziv de alcool.
4. Hipertermie din cauza stării de sevraj manifestată prin febră moderată, 38,30C.
5. Lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienei din cauza stării de agitaţie psiho-
motorie manifestată prin necoordonarea mişcărilor.
6. Alterarea comunicării la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitaţiei
psihomotorii manifestată prin halucinaţii, anxietate, dezorientare temporo-spaţială.
7. Insuficiente cunoştinţe despre boală.
8. Anxietate. Dispoziţie depresivă, randamentul util diminuat, scăderea interesului şi a
plăcerii.
9. Diminuarea interesului față de efectuarea activităților cotidiene datorită consumului
de alcool.
10. Deficit de autoîngrijire datorită folosirii alcoolului și datorită agitației psihomotorii.
Manifestări de dependență (semne și simptome)

- tulburări ale stării de conștiență în perioada sevrajului

- tulburări de gândire (sentiment de vinovăție )
- tulburări de memorie
- tulburări ale dispoziției (depresie)
- tulburări afective
- tulburări de voință (activități nefinalizate)
- tulburări de activitate (agitație psihomotorie)
- tulburări de comunicare (verbală sau scrisă)
- tulburări de comportament instinctual (diminuarea instinctului alimentar)
- tulburări organice (creier, ficat)

Intervenții delegate:
Pacientului i se recoltează probele biochimice indicate de medic.
I se administrează zilnic (la indicația medicului) lichide, medicamente.
Se vor corecta carenţele vitaminice.

Pagina 66
Tratament
- Glucoză 5% 5oo ml
- B1 2 f. i.m.
- B6 1 f. i.m.
- Aspatofort 2 f. Perfuzabil
- Imodium 1 tb
- Diazepam 1 f. 10 mg. i.m.
- Tiapridal 1 f. 10 mg. i.m
- Carmabazepină 200 mg. 2 tb.
- Silimarină 2 tb.

Pagina 67
Cazul I
Îngrijirea pacientului cu tentativă de suicid prin autoagresiune.
Nume F. Prenume N.
DIAGNOSTIC MEDICAL: NEVROZĂ ASTENICĂ CU ELEMENTE DEPRESIVE
Diagnostic nursing: Pacientul prezintă toate cele 14 nevoi fundamentale afectate
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE MANIFESTĂRI DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
DIFICULTATE DE NURSING AUTONOME ȘI
DEPENDENȚĂ DELEGATE
1. NEVOIA DE Alterarea Psihologic; - tahipnee Alterarea Pacientul să aibă AUTONOME R 25-30 r/min
A AVEA O respiraţiei anxietate - anxietate respiraţiei din 16-18 r/min Supraveghează P=96
BUNĂ cauza stării de comportamentul
RESPIRAȚIE agitaţie psiho- bolnavului
motorie - măsor R .P, T.A.
manifestată prin - așeză bolnavul în
dispnee de tip decubit dorsal
polipneic 25 - DELEGATE
30 -la indicatia medicului
respiraţii/minut administrează Glucoză
5% ,diazepam 1fiola
2. NEVOIA DE Alimentație Biofiziologice: Greață,vărsături Alterarea stării Pacientul să se AUTONOME Pacientul
A BEA ȘI A inadecvată - intoxicație de nutriție prin alimenteze - alimentează pacientul prezintă o stare
MÂNCA alcoolică deficit corespunzător - asigură condițiile de de subnutriție la
Psihologice: - inapetență Să se hidrateze mediu necesare servirii internare,70 kg,
-anxietate corespunzător mesei la 1,88m și 40
- alimenteză pacientul ani, este hrănit

Pagina 68
 în cantități mici și dese corespunzător
- hidrateză pacientul pe parcursul
cu 2 l lichide zi internării și
- conștientizează ajunge la 71kg
pacientul asupra
importanței regimului
alimentar în
menținerea sănătății

DELEGATE
- la indicaţia medicului
administrează perfuzia
cu Glucoză 5% 500
ml, vit B1, B6
3. NEVOIA DE Vărsături Alterarea -greață -vărsături -combaterea AUTONOME Pacientul
A ELIMINA alimentare parenchimului -apatie vărsăturilor - linișteşte bolnavul și prezintă
hepatic -anxietate îl ajută în timpul vărsături în
vărsăturilor prima zi, care
- îi oferă un pahar cu se reduc și
apă să-și clătească dispar din ziua
gura după vărsături a treia.
DELEGATE
- la indicaţia medicului
administrează Omeran
3tb/zi

Pagina 69
4. NEVOIA DE Dificultăți în a Intoxicație Mers ebrios Diminuarea Pacientul să nu AUTONOME Pacientul
A SE MIȘCA ȘI se mișca alcoolică - tremurături ale mobilității fizice aibă dificultăți -Supraveghează prezintă la
A AVEA O Sindrom de membrelor de mișcare pacientul internare mers
BUNĂ sevraj - Ajută pacientul în ebrios care se
POSTURĂ - durere efectuarea mișcărilor modifică apoi
- Îl sprijină în timpul în tremurături
deplasărilor ale membrelor
DELEGATE și capului în
-la indicaţia medicului zilele din care
administrează intră în sevraj
Tiapridal 1f 10mg i.m
5. NEVOIA DE Dificultatea de -anxietate -insomnie -ore insuficiente -program de AUTONOME În prima zi
A DORMI ȘI A a se odihni -durere -somn perturbat de somn odihnă și somn - ajută pacientul să-și pacientul a
SE ODIHNI -stare de agitație odihnitor planifice activitățile dormit 12ore
cotidiene - zilele 2,3,4,5
-observă și notează prezintă un
calitatea, orarul somn agitat,
somnului fragmentat, fără
- întocmește un a avea numărul
program de odihnă de ore necesar
corespunzător - în zilele
DELEGATE următoare
-la indicaţia medicului calitatea
administrează somnului s-a
Diazepam 1f. i.m. îmbunătățit,

Pagina 70
 -administrare pacientul
Carbamazepină 200 odihnindu-se
mg. 2 tab
6. NEVOIA DE Dificultate de - durere - mișcarea cu - schimbarea cu - pacientul să se AUTONOME -schimbarea
A SE a se îmbrăca și - anxietate greutate a greutate a poate îmbrăca și - ajută bolnavul să se lenjeriei de corp
ÎMBRĂCA ȘI dezbrăca - starea de membrelor lenjeriei de corp dezbrăca schimbe se face cu
DEZBRĂCA ebrietate inferioare autonom - explică bolnavului că dificultate în
-pacientul să fie este important să fie primele 3zile
îmbrăcat cu îmbrăcat cu pijamale -în următoarele
lenjerie curată curate zile bolnavul
este capabil de
a se îmbrăca și
dezbrăca singur
7. NEVOIA DE hipertermie -proces -diaforeză -febră moderată -pacientul să AUTONOME -în zilele3,4,5
A MENȚINE inflamator -creșterea 38,3 C aibă temperatura - măsoară temperatura pacientul
TEMPERATU temperaturii peste corpului zilnic prezintă
RA ÎN LIMITE limitele normală - aerisește camera hipertermie din
NORMALE normalului aproximativ - asigură îmbracaminte cauza stării de
37 grade C lejeră sevraj,
-aplică comprese reci manifestată prin
DELEGATE febră moderată
-administrează 38,3 C
medicația -în zilele
recomandatată de următoare
doctor; Algocalmin 1 temperatura

Pagina 71
 fiolă ajunge între
37-38 grade C
8. NEVOIA DE Atingerea - slăbiciune - diaforeză Lipsa - pacientul va AUTONOME - în zilele 1, 2
A FI CURAT, integrității - necoordonarea - plăgi la nivelul autonomiei în avea - ajută împreună cu pacientul este
ÎNGRIJIT, DE tegumentelor mișcărilor antebrațelor și efectuarea tegumente şi aparţinătorii pacientul ajutat în
A PROTEJA abdomenului îngrijirilor mucoase integre să facă duş în fiecare efectuarea
TEGUMENTE igienice din pe tot parcursul dimineaţă îngrijirilor
LE ȘI cauza stării de internării, va fi -are grijă ca pacientul igienice
MUCOASELE agitaţiei capabil să aibă o îmbrăcăminte - în zilele 3,4,5
psihomotorie să-şi acorde lejeră este capabil de
manifestată prin îngrijiri igienice - pansează plăgile a efectua
necoordonarea autonome peste îngrijirea
mişcărilor. 10 zile. personală
9. A EVITA - anxietate - plăgi prin - agitație - durere - evitarea AUTONOME În primele zile
PERICOLELE - dispoziţie autoagresiune -iritație -risc de a-și face suicidului - supravegheză pacientul
depresivă -pierderea stimei -agresivitate rău -redobândirea permanent pacientul prezintă stare
-durere de sine -tentativă de suicid interesului - asigură condiții de de agitație
-afectare fizică -incapacitate de -neîncredere pentru mediu adecvate, pentru crescută,
și psihică a face față desfășurarea a evita pericolele prin amenințând
-risc de realității unor activități autoaccidentare că se va
autogresiune - calmarea -asigură un mediu de sinucide, fiind
-riscul pacientului protecție psihică și foarte agresiv
violenței față Din ziua 5 sub
de alții DELEGATE efectul
-la indicaţia medicului medicației

Pagina 72
 administrează starea psihică se
medicaţia prescrisă îmbunătățește,
Diazepam nemaifiind
i.m,Tiapridal agresiv și agitat
10. NEVOIA Agresivitate Diminuarea - agitație - comunicare -bolnavul să AUTONOME În primele zile
DE A - comunicare stimei de sine - agresivitate dificilă comunice - liniștește bolnavul cu pacientul
COMUNICA ineficientă la - anxietate - îngrijorare adecvat privire la starea sa comunică
nivel afectiv - familiarizează ineficient fiind
- confuzie bolnavul cu privire la agitat și
starea sa neliniștit
- cercetează Din ziua 5
posibilitățile de pacientul
comunicare a începe să
bolnavului comunice bine
cu cadrele
medicale și
ceilalți pacienți
11. NEVOIA Dificultatea de - neacceptarea Neliniștea - neliniștea față Să îndeplinească AUTONOME În primele 3
DE A a acționa bolii - spitalizarea de sine acțiuni după - susţine moral zile pacientul
ACȚIONA conform - autopedepsirea sistemul său de pacientul este agitat,
CONFORM propriilor - frustrare valori - ajută bolnavul să-și neinteresat de
PROPRIILOR convingeri -să-și exprime identifice cauza nici o
CONVINGERI, rezolvarea frustrării preocupare
DE A conflictului - îl încurajează să-și Din zilele
PRACTICA exprime sentimentele următoare

Pagina 73
RELIGIA și nevoile pacientul are
mici activități și
preocupări
12. NEVOIA Dificultate de - perturbarea - nu poate trece Alterarea stimei Să participe la AUTONOME La internare
DE A FI se realiza stimei de sine peste anumite de sine activități la - îndrumă pacientul pacientul era tot
PREOCUPAT Sentiment de - singurătate momente critice alegere spre activități utile timpul
ÎN VEDEREA neputință -nemulțumire - îl ajută în reevaluarea nemulțumit și
REALIZĂRII capacităților sale neinteresat de
- îl susține în nimic, pe
realizarea unor parcursul
proiecte internării a
început să fie
preocupat de
mici activități
practice
13. NEVOIA Dezinteres în a -durere -anxietate -neparticiparea -să participe la AUTONOME În primele trei
DE A SE îndeplini -stare depresivă -conflicte și la activități activități -planifică activități zile pacientul
RECREA activități -slăbiciune eșecuri în recreative recreative recreative împreună cu nu prezintă
recreative îndeplinirea pacientul interes pentru
rolurilor sociale -are în vedere ca nici o activitate,
activitățile să nu-l apoi și-a revenit
suprasolicite participând la
activități
recreative
14 . NEVOIA Dificutate de a -anxietate -bolnavul nu are Lipsa -să fie informat AUTONOME Pacientul

Pagina 74
DE A ÎNVĂȚA învăța -dificultatea cunoștinte cunoștințelor despre boala sa -corectează prezintă
CUM SĂ-ȚI Lipsa de accesului la referitoare la boală despre boală deprinderile cunoștinte
PASTREZI cunoștinte informație și importanța nesănătoase minime despre
SĂNĂTATEA respectării -stimulează dorința de boala sa, a fost
tratamentului cunoaștere informat
-conștientizează despre
bonavul asupra problemele sale
responsabilității de sănătate și
privind sănătatea modul de
îmbunătătire a
sănătății

Pagina 75
 Sub tratamentul specific, vitamine şi anxiolitice, evoluţia pacientului este favorabilă,
externându-se după 18 zile, cu recomandările: continuă tratamentul efectuat, întreruperea
definitivă a consumului de alcool, dispensarizare psihiatrică teritorială.

Se externează cu indicaţiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor

Continuarea tratamentului cu:

Coaxil 1 – 1 - 1 minim 3 luni
Carmabazepină 200 mg. 1 – 1 - 1 tb./zi 1 an
Viplex 1 - 1 - 1 cps./zi 1 lună
Antalcoplant 20 - 0 - 0 pic./zi, 1 an

Pagina 76
CAZUL I.I
Pacient cu NEVROZĂ ASTENICĂ

CULEGERE DATE
Nume și Prenume: L.C
Sex: feminin
Vârsta:30 ani
Nationalitate: română
Domiciliu: com. Dumești, județul Vaslui
Date Antopometrice
- Greutate – 64 Kg
- Înălțime – 172 cm
- Grup sanguine – 0 I
-
Alergii: neagă

Proteze – nu prezintă

Acuitate Vizuală și Auditivă – bună

Somn Modificat – insomnie

Mobilitate – integră
Antecedente Heredocolaterale – nesemnificative
Antecedente Personale – Apendicectomie în 1995

Condiții de viață și muncă – Pacienta locuiește cu mama într-o casă cu 3 camere, bine încălzite,
salubre. Dispune de venituri materiale decente. A efectuat 8 clase primare la o școală normală.
Gusturi personale și obiceiuri – Pacientul preferă carnea de pasăre și lactate, consumator
ocazional de cafea, tutun, nu consumă băuturi alcoolice.

Motivele Internării:
- tentativă de suicid
- stare de neliniste psihomotorie
- delir de persecuție

Pagina 77
 - interpretativitate
- suspiciozitate
- insomnie

Istoricul bolii
Pacienta relatează că boala actuală a debutat în urmă cu aproximativ doi ani de când a
pierdut o sarcină (singură). De câteva luni acuză insomnii, nelinişte, tristețe, fatigabilitate,
inapetență, astenie, motiv pentru care se internează.
Diagnostic la internare: Nevrovă astenică

Ezamen clinic general

Tegumente și mucoase – palide
Sistem limfoganglionar – nepalpabil
Aparat digestiv
Sistem Osteoarticular – intregru
Aparat respirator – torace normal conformat cu sonoritate pulmonară bilaterală. Murmur
vezicular prezent, R=18/min
Aparat Cardiovascular TA= 120/70 mm Hg
Puls = 78p/min
Cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute
Dentiţie incompletă
Limba de aspect normal
Abdomen suplu nedureros la palpare, participă spontan la mișcările respiratorii
Tranzit intestinal prezent
Nu prezintă grețuri, vărsături
Ficat, Căi biliare, Splina = în limite mormale
Aparat urogenital
- lojele renale libere nedureroase
- urina cu aspect macroscopic normal
Sistemul nervos
- ROT prezente bilateral
- Orientat temporo-spațial
- Stare de neliniște psihomotorie
- Delir de persecuție
- Suspiciozitate

Pagina 78
- Insomnie
Examene paraclinice și funcționale:
TA 120/70mmHg
Glicemie-94mg%
Colesterol-1.40g%
VSH-10mm/1h
Creatinină-1.19mg%
Ureea Sg-0.30g%
Calcemie-7.0mg%
TGP-19.60 U.I
TGO-17.8 U.I
Fibrinogen
Examen urină
Sumar de urină
Culoare: Galbenă-citrin
Ph-acid
Densitate 1010-1025
Urobilinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoza: absentă
Pigmenți biliari – absenți
Rare epitelii
Frecvente leucocite
Numeroase hematii
Urocultura
După toaleta riguroasă a organelor genito-urinare se recoltează urina din mijloculul jetului urinar
într-o eprubetă sterilă - Negativă

Coprocultura
Se recoltează scaun în recipiente sterile speciale, din trei locuri diferite - Negativă

Pagina 79
 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de îngrijire)
Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, după cum urmează:
Nevoia Manifestări de Manifestări de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a Frecvența respiratorie Nevoia nu este afectată
avea o bună circulație normală vârstei 18r /min.
Respirație bună pe nas de tip
costal inferior: TA-
120/70mm Hg, AV-78p/min

2.Nevoia de a bea și a Reflex de deglutiție Nevoia nu este afectată

mânca prezent, digestie
nestingherită, tranzit
intestinal prezent.
3.Nevoia de a elimina Lojele normale libere, Nevoia nu este afectată
micțiuni fiziologice, scaun
normal 1/zi
4.Nevoia de a se mișca și a Postura adecvată și mișcări Nevoia nu este afectată
avea o bună postură adecvate. Facies sumbru,
ochii încercănați
5.Nevoia de a dormi, a se Nevoie afectată Somn modificat. Adoarme cu
odihni greutate și se trezește obosit
Stare de neliniște, insomnie,
oboseală, iritabilitate
6.Nevoia de a se îmbrăca și Capacitate fizică de Nevoia nu este afectată
dezbrăca îmbrăcare și dezbrăcare -
haine adecvate
7.Nevoia de a-și menține Temperatura corporală Nevoia nu este afectată
temperatura corpului în 36.7ºC măsurată în axilă.
limite normale Piele roz, transpirație
minimă, temperatura
mediului ambiant 22ºC
8. Nevoia de a fi curat Igiena corespunzătoare. Nevoia nu este afectată
Piele curată, netedă,
catifelată, normal

Pagina 80

9.Nevoia de a evita Nevoie afectată
pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de a acționa după Nevoie afectată
credințele și valorile sale
12.Nevoia de a se realiza
13.Nevoia de a se recrea
14.Nevoia de a învăța
PROBLEME DE DEPENDENȚĂ
 anxietate severă
pigmentată
Nevoie afectată
Nevoie afectată
Stare de destindere crescută Nevoia nu este afectată
în fața televizorului, petrece
10-12 h în fața acestuia,
merge cu prietenii în oraș
ocazional
Dorință și interes de
independență, prezintă
interes în acumularea de
cunoștințe, prezintă
abilitatea de a învăța
Pagina 81
Risc de suicid
Insecuritate fizică și psihologică
Vulnerabilitate față de pericole.
Afectare psihică. Risc de
accidente, comportament agresiv
Comunicare ineficientă la nivel
afectiv – agresivitate. Oboseală,
tulburări de gândire,
suspiciozitate
Pierderea imaginii de sine,
tulburări de gândire
Religie ortodoxă, nu folosește
obiecte religioase
Frustrare
Lipsa motivației, ambiției
Devalorizare, diminuarea
motivației interesului
Tulburări de gândire, pierderea
imaginii de sine
Nevoia nu este afectată
  perturbarea imaginii de sine
 incapacitatea de a se odihni
 comunicare inadecvată la nivel afectiv
 dificultatea de a-și asuma rolul social
 incapacitatea de a se adapta la realitate
 vulnerabilitate față de pericole
 deficit de cunoștinte

DIAGNOSTIC DE NURSING
- Idei suicidare, amenințări cu suicidul.
- Anexietate severă din cauza afectării psihice manifestată prin suspiciozitate, interpretivitate.
- Insomnie datorită agitației psihomotorii manifestată prin ore insuficiente de somn, treziri
frecvente.
-Vulnerabilitate față de pericole datorită tulburării de gândire manifestată prin insecuritate
psihologică.
- Comunicare inadecvată la nivel afectiv datorită afectării gândirii manifestată prin
comportament agresiv.
- Dificultate în a acționa conform propriilor convingeri datorită afectării psihice manifestată prin
frustare.
- Alterarea capacității de realizare datorită tulburării de gândire și pierderea de sine, manifestată
prin lipsa motivației.
- Deficit de cunoștinte medicale din cauza tulburării de gândire manifestată prin lipsa de
informații.

TRATAMENT
Zyprexa Cp. 10.mgOral
Antipsihotic 10 mg
NitrazepamCp. 5 mg Oral
Anticonvulsivant 5 mg
Plegomazinf. i.m.
Hipotermizant12.5 mg
Diazepam f, 10 mg
Anticonvulsivant 10 mg
Recalcefiant 750 mg 250 mg
Piracetam Cp 250 mg Oral

Pagina 82
 Nootrop 800 mg 400 mg
Vitamine Complex C 1 dr/zi

PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii

nevoilor afectate.

OBIECTIVE
- asigurarea condițiilor optime de spitalizare prin plasarea pacientului într-un salon luminos,
aerisit, cu temperatură și umiditate optimă (22 de grade C), lipsa curenților de aer, cu pat
confortabil și cu lenjerie de pat curate precum și lenjerie de corp curate.
- pacientul să beneficieze de repaus fizic și psihic.
- pacientul să fie alimentat corespunzător diagnosticului și zilei de boală pe toată durata
spitalizării.
- pacientul să fie supravegheat atent pe toată durata internării.
- asigurarea medicației prescrise de medic
- pacientul să beneficieze de pregătire fizică și psihică adecvată în vederea oricărei tehnici
înterprinse.
- menținerea funcțiilor vitale și vegetative în limite normale și notarea lor în foaia de
temperatură.
- pacientul să beneficieze de o igienă corespunzătoare.
- menținerea legăturii pacient-familie pe toată durata spitalizării.
- pacientul să prezinte o stare de confort fizic și psihic în următoarele zile.
- prevenirea complicațiilor prin îndepărtarea obiectelor ascuțite din preajma pacientului,
izolarea lui în camera special amenajată sau imobilizarea lui în camașă specială până la
diminuarea agitației psihomotorii.
- pacientul să-și satisfacă autonom nevoile fundamentale în următoarele zile.

INVESTIGAŢIILE DELEGATE
1. recoltarea produselor biologice pentru analize de laborator: sânge și urină;
2. administrez la indicațiile medicului tratamentul neuroleptic asociat cu sedative,
tranchilizante, hipnotice și vitamine.

INVESTIGATIILE AUTONOME
- asigur condițiile de microclimat și mediu securizat

Pagina 83
- am schimbat lenjeria de pat și de corp a pacientului
- supraveghez, măsor și notez în foia de temperatură funcțiile vitale ale pacientului
- colaborez cu echipa de îngrijire
- asigur regimul alimentar corespunzător
- încurajez pacientul ori de câte ori este nevoie
- informez familia despre starea pacientului
- pregătesc fizic și psihic pacientul în vederea oricărei tehnici ce urmează a fi efectuată
- însoțesc pacientul în altă secție de la orice alt examen recomandat de specialitate
- planific timpul de odihnă pentru ca pacientul să beneficieze de un număr de ore suficiente de
somn
- supraveghez atent comportamentul pacientului și informez medicul cu privire la orice
schimbare
- imobilizez pacientul la indicația medicului în cămașa specială pentru evitarea rănirii sale
sau a celor din jur
- efectuez educația pentru sănătate și verific gradul de luare la cunoștință de către pacient și
de către familie
- însoţesc pacientul pe tot parcursul externării până la redarea acestuia familiei

EVALUARE
- Amenințările cu suicidul și ideile suicidare au dispărut din comportamentul pacientului
- În timpul spitalizării au fost asigurate pacientului condiții optime de microclimat și mediu
securizat
- S-au asigurat condiții de igienă corespunzătoare
- În urma tratamentului neuroleptic atipic, anxietatea pacientului a fost diminuată la minim prin
aplicarea unui tratament sedativ și a unui program de odihnă
- Insecuritatea psihologică a fost diminuată pacientul fiind încrezător în vindecarea sa.
- Comunicarea la nivel afectiv a fost modificată, pacientul este calm, liniștit, își poate exprima
sentimentele, emoțiile
- Sentimentul de frustare al pacientului a fost înlăturat, pacientul este încrezător în Dumnezeu că
va depăși situația de criză
- Pacienta și-a recăpătat încrederea și stima de sine parțial, recunoaște că are nevoie de ajutor
- Lipsa cunoștințelor despre boală, tratament, stare de neliniște, au fost înlăturate parţial având în
vedere capacitatea de înţelegere a pacientului.
EXAMINAREA PACIENTULUI

Pagina 84
Pacientul L.C în vârstă de 30 ani s-a internat în serviciul Psihiatrie pentru amenințări cu suicidul,
idei suicidare, stare de neliniște psihomotorie, delir de persecuție, interpretativitate,
suspiciozitate, insomnie.
Sub tratament neuroleptic atipic, sedativ anxiolitic, evoluția a fost favorabilă. Se externează
ameliorat.

RECOMANDARI LA EXTERNARE
- Respectarea normelor de viață și alimentație corespunzătoare
- Evitarea stresului
- Evitarea de consum de alcool, tutun, cafea
- Respectarea tratamentului, medicamentelor prescris de medic Zyprexa 10mg cp1/zi= 3 luni,
Fluoxetină 20mg cp1/zi=3 luni
- Control periodic prin ambulatorul de specialitate
- Supravegherea permanentă medico-socială
- Prezentarea de urgență la medic în cazul revenirii sau acutizării simptomelor

Pagina 85
CAZUL 2
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU NEVROZĂ ASTENICĂ - PLAN NURSING

Nume: L Prenume: C
Diagnostic medical: NEVROZĂ ASTENICĂ
Diagnostic de nursing: pacient parțial dependent în satisfacerea a 5 nevoi fundamentale
Data internării: 18.02.2021
Data externării: 02.03.2021

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE MANIFESTĂRI DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

DIFICULTAT DEPENDENȚĂ C
E DE
NURSING
1.NEVOIA Dificultatea de a -anxietate -insomnie -ore -program de AUTONOME În primele zile
DE A se odihni -stare de agitație -somn perturbat insuficiente de odihnă și somn -ajută pacientul să-și pacientul
DORMI SI A somn corespunzător planifice activitățile prezintă un somn
SE ODIHNI cotidiene agitat,
-observă și notează fragmentat
calitatea, orarul În zilele
somnului următoare
-întocmește un calitatea
program de odihnă somnului s-a
corespunzător îmbunătățit,
organismului pacientul
DELEGATE odihnindu-se
-la indicaţia medicului
administrează
Diazepam 1f. i.m
2.NEVOIA -anxietate -incapacitate de -agitație -risc de a-și -evitarea AUTONOME În primele zile
DE A EVITA -risc de a face față -iritație face rău suicidului, -supraveghează pacientul
PERICOLEL autogresiune realității -agresivitate calmarea permanent pacientul prezintă idei
E -tulburări de -tentativă de suicid pacientului -asigură condiții de suicidare
gândire -neîncredere mediu adecvate, pentru amenințând cu
a evita pericolele prin autogresiunea.
auto accidentare Dupa ziua 6, este
-stabilește limitele mai calm, și nu
comportamentului mai prezintă

Pagina 86
 acceptat ideile anterioare

DELEGATE
-la indicaţia medicului
administrează
medicaţia prescrisă
3.NEVOIA Comunicare -tulburări de Neliniște, lipsa de -comunicare -bolnavul să AUTONOME Pacientul
DE A ineficientă la gândire liniște sufletească, dificilă comunice -liniștește bolnavul cu comunică
COMUNICA nivel afectiv – -vorbire frământări, adecvat privire la starea sa ineficient
agresivitate, incoerentă anxietate, -familiarizează prezentând
tulburări de -delir sentiment bolnavul cu mediul halucinații și
gândire, -halucinații profund de ambiant stare de delir. Pe
suspiciozitate disconfort și -cercetează parcursul
tensiune posibilitățile de tratamentului
comunicare ale începe să revină
bolnavului la realitate

4.NEVOIA Dificultatea de a -neacceptarea -anxietate -neliniștea față Să AUTONOME Pacientul

DE A acționa conform bolii -stres de sine îndeplinească -să susțină moral prezintă ticuri
ACŢIONA propriilor - tulburări de acțiuni după pacientul comportamentale
CONFORM convingeri gândire sistemul său de -ajută bolnavul să-și ,sentimentul că
PROPRIILO valori identifice cauza este urmărit, și
R CONDIŢII frustrării nu poate face ce
SI -îl încurajează să-și ar vrea. Pe
VALORI,DE exprime sentimentele parcursul
A și nevoile tratamentului
PRACTICA -îl pune în legătură cu problemele se
RELIGIA persoanele dorite ameliorează
5.NEVOIA Dificultate de se -tulburări de -pacientul nu -incapacitate de -să fie conștient AUTONOME Pacientul
DE A SE realiza gândire consideră necesar realizare de propria sa -îndrumă pacientul prezintă o lipsă
REALIZA -anxietate să efectueze valoare spre acivități utile de motivație de a
activități, este -să-și recapete -îl ajută în reevaluarea se realiza fiind
dezinteresat interesul de capacităților sale interesat doar de
-este preocupat în sine și de alții -îl susține în realizarea mici activități pe
permanență de unor proiecte tot parcursul
obsesiile sale internării

Pagina 87
CAZUL III
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU NEVROZĂ ASTENICĂ

GRILA DE CULEGERE DATE

Numele: S. Prenumele: V.A.

Vârsta: 33 ani
Sexul: masculin
Domiciliu: Localitatea Rediu, Județul Vaslui
Data internării: Anul: 2021 Luna: Ianuarie Ziua 19 Ora: 18:05
Data externării: Anul 2021 Luna: Ianuarie Ziua 29 Ora: 12:40
Motivele internării: ingestie voluntară medicamentoasă, în scop suicidar.
Diagnostic la internare: NEVROZĂ ASTENICĂ
Situaţia familial: necăsătorit
Profesia: funcționar
Relaţiile cu familia: bune cu prietenii, este o persoană retrasă
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: neagă luesul, T.B.C.-ul, SIDA, alte boli cronice
în familie
PERSONALE FIZIOLOGICE: dezvoltare fizică în raport cu vârsta
PERSONALE PATOLOGICE: apendicectomie la 12 ani, boli ale copilăriei
FACTORI DE RISC legați de modul viață: de fumător, băutor de cafea, alcoolul ocazinal,
medicația de fond administrată înaintea internării: nu a avut
ISTORICULBOLII: pacientul se prezintă la serviciul UPU pentru dureri abdominale, slăbiciune
musculară, dificultate în vorbire, somnolenţă alternând cu agitaţie
EXAMEN CLINIC
tegumente și mucoase: palide
țesut conjunctiv adipos: normal reprezentat, sistem ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili
sistem muscular: normoton, normokinetic
sistem osteo-articular: integru, articulaţii mobile, nedureroase
aparat respirator: torace normal, mișcări respiratorii ritmice, simetrice
aparat cardio vascular: nu sunt modificări, TA 130/80 mmHg, AV=98/min
aparat digestiv: abdomen sensibil la palpare, greață, ficat, splina, căi biliare: nu sunt modificări
aparat renal: lojile renale libere, nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili, micţiuni fiziologice
aparat genital: organe genitale externe de aspect normal
sistem nervos si organe de simţ: R.O.T. prezent, egal bilateral.

Pagina 88
TRATAMENT: Arnetin, No-spa, Glucoză 5%
MANEVRE/PROCEDURI: lavaj gastric 3 litri
EXAMENE DE LABORATOR: hemoleucograma, uree, creatinină, acid uric, TGP, TGO
REGIM ALIMENTAR: hidric

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de îngrijire)

Nevoia Manifestari de Manifestari de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a Nevoie afectată parțial P 98/min, tahicardic
avea o bună circulație R 27/min ușor dispneic
2.Nevoia de a bea și a Nevoie afectată Dureri abdominale, posibilă
mânca afectare a mucoasei
3.Nevoia de a elimina Nevoie afectată Eliminare renale diminuate
4.Nevoia de a se mișca și a Nevoie afectată Convulsii tonico-clonice
avea o bună postură Hipotonie musculară
5.Nevoia de a dormi, a se Nevoie afectată Somn agitat, neliniștit
odihni
6.Nevoia de a se îmbrăca și Nevoie afectată Incoordonare motorie
dezbrăca
7.Nevoia de a-și menține Nevoia nu este afectată
temperatura în limite T=36,2 grade C
normale
8. Nevoia de a fi curat Nevoie afectată Nu îşi poate efectua singur
îngrijirile igienice.
9.Nevoia de a evita Nevoie afectată Risc de suicid,
pericolele Adinamic, confuz
Risc de loviri, căderi
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată Comunicare ineficientă la nivel
afectiv
11.Nevoia de a acționa Poate practica religia Nevoia nu este afectată
după credințele și valorile
sale
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Starea generală alterată
13.Nevoia de a se recrea Nevoie afectată Nu poate avea activităţi
recreative datorită stării generale
alterate
14.Nevoia de a învăța Nevoie afectată Necesită educație în vederea
aderării la un stil de viață sănătos

INTERPRETAREA DATELOR
Pagina 89
NEVOI NESATISFĂCUTE: din cele 14 nevoi, 11 nevoi sunt de dependenţă, 3 de independență
Diagnosticul de nursing: intoxicaţie acută medicamentoasă (tentativă suicid)
Planificarea îngrijirilor - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor
fundamentale afectate.
Globale: stabilizarea stării generale şi reabilitarea stării psihice.
Specifice:
- să-i diminui disconfortul digestiv
- să-i monitorizez funcţiile vitale
- să-i asigur confortul fizic, linişte, aerisirea încăperii, poziţii confortabile
- să efectuez lavaj gastric
- monitorizarea eliminărilor
- recoltarea de sânge, urină pentru ex. de laborator
- administrarea medicaţiei corespunzătoare
- să previn apariţia complicaţiilor

TRATAMENT
Arnetin 1 fiola i.m.
No-spa 1 fiola i.v.
Glucoză 5% 1 flacon de 1000 ml i.v.
Lavaj gastric 3 litri

EXAMENE PARACLINICE ŞI FUNCŢIONALE

Hemoglobina 14,5% 14,% - 16%
Hematii-4.1ooooo 4-4,5 milioane/mm
Leucocite ±8.900/mm 4000-8000/mm
Ureea 0,25mg% 0,20 ± 0,40mg%
creatinina 0,75mg% 0,6 ± 1,3mg%
acid uric 2,50mg% 3 -5 mg%
Ex neurologic: semne neurologice normale
Examen psihiatric: stare depresivă, necesită internare

Pagina 90
CAZUL 3 - ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU NEVROZĂ ASTENICĂ
Nume S, Prenume V.A
DIAGNOSTIC DE NURSING: PACIENTUL PREZINTĂ 12 NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE MANIFESTARE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

DIFICULTATE DEPENDENTĂ
1.NEVOIA DE A Alterarea anxietate -tahipnee Pacientul să AUTONOME R - 26r/min
AVEA O BUNĂ respiraţiei tahicardie aibă 16-18 -asigurĂ poziția P - 98BPM/ min
RESPIRAȚIE r/min și puls șezând sau semi
60-80 min șezând a
pacientului
-măsoară
R.P ,T.A.
-așeză bolnavul în
decubit dorsal
DELEGATE
La indicaţia
medicului
efectuează lavaj
gastric
-la indicaţia
medicului
administrează
Glucoză 5%
2.NEVOIA DE A Alimentație Abuz de Durere -pacientul să se AUTONOME Pacientul prezintă
BEA ȘI A inadecvată prin medicamente alimenteze -asigură condițiile dureri abdominale
MÂNCA deficit corespunzător de mediu
-sa se hidrateze necesare servirii
corespunzător mesei
-alimenteză şi
hidratează
pacientul

3.NEVOIA DE A Eliminări Intoxicație Oliguria Pacientul să AUTONOME Pacientul are eliminări

ELIMINA urinare medicamentoasă aibă eliminări -asistenta face reduse cantitativ, 500
inadecvate normale zilnic bilanțul ml/zi
Pagina 91
 cantitativ cantitativ hidroelectrolitic.
4.NEVOIA DE A Necoordonarea Durere Dificultăţi de -pacientul să AUTONOME Pacientul prezintă o
SE MIȘCA ȘI A mișcărilor deplasare nu aibă -supraveghează postura corporală
AVEA O BUNĂ Atonie musculară dificultăți de pacientul modificată datorită
POSTURĂ mișcare -ajută pacientul în stării generale alterate
efectuarea
mișcărilor
-îl sprijină în
timpul
deplasărilor

5.NEVOIA DE A Dificultatea de a -anxietate Somn perturbat -program de AUTONOME Pacientul prezintă un

DORMI ȘI A SE se odihni -stare de agitație odihnă și somn -ajut pacientul să- somn agitat
ODIHNI corespunzător și planifice
activitățile
cotidiene
-observă și
notează calitatea,
orarul somnului
DELEGATE la
indicaţia
medicului
adminstrează
tratamentul
prescris.

6.NEVOIA DE A Dificultate de a Durere -mișcarea cu -pacientul să se AUTONOME Pacientul își schimbă

SE ÎMBRĂCA ȘI se îmbrăca și Slăbiciune greutate a poate îmbrăca -ajută bolnavul să anevoios lenjeria de
DEZBRĂCA dezbrăca membrelor și dezbrăca se schimbe corp. Pe parcurs revine
la o îmbrăcare corectă
autonom

7.NEVOIA DE A Carență de Slăbiciune Murdărie Pacientul să AUTONOME Pacientul prezintă

FI CURAT, igienă Durere acumulată prezinte pacientul va face o stare de igienă
ÎNGRIJIT, DE A tegumentele duş în fiecare necorespunzătoare,
PROTEJA curate dimineaţă ajutat dar cu ajutorul cadrelor
TEGUMENTELE de cadrele medicale
ȘI MUCOASELE medicale şi va fi îngrijit
Pagina 92
 aparținători corespunzător

8.NEVOIA DE A - dispoziţie -pierderea stimei Afectare fizică -evitarea AUTONOME- La începutul

EVITA depresivă de sine -tentativă de suicid suicidului supraveghează tratamentului pacientul
PERICOLELE -afectare fizică -incapacitate de -protejarea permanent este confuz, din ziua 2
-afectare psihică a face față pacientului de pacientul începe să fie integrat în
realității pericole -asigură un mediu mediul spitalicesc
de protecție
psihică
DELEGATE
Adminstrarea
tratamentului
9.NEVOIA DE A Comunicare -intoxicație Vorbire incoerentă -bolnavul să AUTONOME Pacientul comunică
COMUNICA ineficientă la medicamente -apatie comunice -liniștește confuz cu cei din jur,
nivel afectiv -idei de suicid adecvat bolnavul cu prezentând stare
privire la starea sa depresivă
-familiarizează
bolnavul cu
privire la starea sa
-cercetează
posibilitățile de
comunicare a
bolnavului
10.NEVOIA DE A -tulburări de -perturbarea Nemulțumire Să participe la AUTONOME Pacientul prezintă puțin
SE REALIZA gândire stimei de sine activități la Îndrumă pacientul interes spre orice
-anxietate alegere spre activități activitate, manifestând
utile stare de apatie
-Îl ajută să-și facă
un plan zilnic
-Orientează
pacientul spre
activităţi
corespunzătoare
capacității lui

Pagina 93
11.NEVOIA DE A Dezinteres în a -stare depresivă -anxietate -să participe la AUTONOME Pacientul prezintă o
SE RECREA îndeplini -conflicte și eșecuri activități -planifică stare generală alterată
activități în îndeplinirea recreative activități
recreative rolurilor sociale recreative
împreună cu
pacientul
12 .NEVOIA DE Dificutate de a Anxietate Nesiguranță -informarea AUTONOME Din a 2-a zi pacientul
A ÎNVĂȚA CUM învăța -durere -carențe pacientului -stimulează începe să fie interesat
SĂ-ȚI PĂSTREZI educaționale despre un mod dorința de să afle mai multe
SĂNĂTATEA de viață cunoaștere despre boala sa
sănătos

Pagina 94
 CONCLUZII

„Multe minuni sunt pe lume, dar nici una ca inima omului”. si aici ataca nevrozele si în special
boala numita „nevroza astenica”.
În aceasta lucrare am încercat sa ating cât mai multe teme din aceasta boala, sa le
cunosc și sa încerc sa ajut persoanele care au fost atinse de ea.

În primul capitol „prezentarea teoretica a bolii” am dat în primul rând definitia neurasteniei care pe
scurt ar fi cam asa: „o stare de mare oboseala, fovorizata de surmenaj si însotita de tulburari psihice
functionale si de dureri cu diferite localizari”.
M-am oprit apoi si am descris cele trei simptome principale ale bolii si anume oboseala, cefaleea si
insomnia.
Dar pe lânga acestea pot aparea si tulburari secundare: tulburari psihice, tulburari senzitivo-
senzoriale, tulburarea afectivitatii, tulburarea vointei, tulburari endocrine.
În ceea ce priveste etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanti raspunzatori pentru
aparitia ei:

= factorul psihogen(tulburari sufletesti)

= factorul somatogen(tulburari organice corporale);

Factorul psihogen sau tulburarile sufletesti se refera la necazurile, grijile, deceptiile, emotiile
neplacute
si prelungite dar si la frustrarile afective, raceala sufleteasca, despartirea de cei dragi si nu în ultimul
rând surmenajul psihic.
Factorul somatogen se refera la foarte multe boli, care fara a provoca în mod direct o nevroza o pot
declansa.
În ceea ce priveste patogenia se pare ca nevroza astenica este mai raspândita la barbati si apare la
persoane
cu un grad mai ridicat de cultura.
În funcție de simptome neurastenia se clasifica astfel:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
Pagina 95
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente pitiatice, sau :
- nevroza de esec;
- nevroza de neadaptare;
- nevroza de frustrare;
- nevroza de asteptare, din punct de vedere al cauzelor declansatoare.
În ceea ce priveste tratamentul, el se desfasoara pe patru planuri:
- tratament igienico-dietetic;
- tratament medicamentos;
- tratament balneofizioterapic;
- tratament psihoterapeutic.

În capitolul doi „supravegherea bolnavului din momentul internarii si pâna la externare si

efectuarea tehnicilor impuse de afectiune” am descris îndatoririle si îngrijirile asistentei medicale
din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu NEVROZĂ ASTENICĂ.
Alimentatia pacientilor este si ea importanta pentru ca de obicei ei prezinta
inapetenta. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , usoare si dese cu alimente bogate
cu legume si fructe.

La pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si

patologice am descris tehnicile de recoltare specifice fiecarei analiza de laborator care se
cere: VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urina.

Iar în final am amintit putin despre profilaxia bolii si externarea bolnavilor.

În capitolul trei am descris cele trei cazuri de boala pe care le-am urmarit în
clinica de psihiatrie.

Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vârsta cuprinsa 30-48 de ani si care
erau internate în clinica cu diagnosticul Neurasteniei si respectiv Nevroza astenica cu
elemente depresive; Trei paciente care datorita unor probleme pe care le-au avut, unor
conflicte sufletesti care s-au declansat la un moment dat, au facut o nevroza astenica dar
care în urma internarii si a tratamentului urmat s-au externat vindecate sau în stare
ameliorata (cazul trei).

Pagina 96
 BIBLIOGRAFIE

1. L. Titircă – „Ghid de nursing” Ed. Viaţa Medicală, 1992.

2. V. Predescu – „Psihiatrie” Ed. Medicală, Bucureşti, 1976.

3. L. Titircă – „Urgenţe medico-chirurgicale” Ed. Medicală, Bucureşti, 2000.

4. Titircă L., Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ed.Viața

5. Românească, București, 2001

6. Durkheim, E – Despre sinucidere, Ed. Institutul European, Iaşi, 1993;

7. Larruse – Dicţionar de psihiatrie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998;

8. Larrouse – Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;

9. Borundel C.,”Manual de medicină internă”, Editura Medicală, Bucureşti,1979

10. Predescu, V – Psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989;

10. www.corpul-uman.com

11. www.sfatulmedicului.ro

12. www.i-medic.ro

13. http://ro.wikipedia.org/wiki/suicid

14. http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul

Pagina 97
15. https://www.scribd.com/doc/56179760/

16. http://pathology.jhu.edu/suicid/BasicOverview3.php?area=ba,

17. http://www.avortul.ro/wp/introducere/etapele-de-evolutie-

18. http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~preventiesemne-si

19. http://vps.intercer.org/issue.php?issue=2007

20. http://www.sfatulmedicului.ro/Suicid_6212

21. http://www.hosptm.ro/files/ghiduri/Ghid 20trat.doc

22. http://www.scritub.com/medicina/Supravegherea-pacientului

Pagina 98