Îngrijirea Bolnavilor Cu Depresie

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
TINERETULUI ŞI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „RADU MIRON” VASLUI
EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE NIVEL 3 AVANSAT
Calificarea: Asistent Medical Generalist
PROIECT DE ABSOLVIRE
COORDONATOR:
PROF. BIRCA CRISTINA
ABSOLVENT:COSTIN ALEXANDRU DANIEL

VASLUI
2018
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
TINERETULUI ŞI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „RADU MIRON” VASLUI
EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE NIVEL 3 AVANSAT
Calificarea: Asistent Medical Generalist
ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU
DEPRESIE
COORDONATOR:
PROF. BIRCA CRISTINA
ABSOLVENT:COSTIN ALEXANDRU DANIEL
VASLUI
2018
2
MOTTO:
″Melancolia este ameninţarea cea mai comună, cea mai crudă, cea
mai goală, cea mai sfăşietoare care poate atinge psihicul făcându-i
vivisecţia şi pierzându-l odată cu individul″
Yves Pelicier (1979)
3
Cuprins
CAP. 1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI NERVOS
CAP. 2. NOŢIUNI DE PATOLOGIE
CAP. 3. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
CAP. 4. EVALUAREA SEVERITĂŢII BOLII
CAP. 5. NOŢIUNI DE TERAPIE ŞI ÎNGRIJIRE
CAP. 6. ROLUL ASISTENTEI ÎN EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE
CAP. 7. DOSAR DE ÎNGRIJIRE(TREI CAZURI)
CAP. 8. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
4
REFERAT
Asupra lucrarii cu tema
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU DEPRESIE
ABSOLVENT: COSTIN ALEXANDRU DANIEL
1.Componenta lucrarii
Lucrarea este structurata clasic, dintr-o parte generala, teoretica si o parte de cercetare personala.
Partea personala isi propune cateva prezentari de cazuri clinice, insistand asupra programului de
recuperare si ingrijire.
2.Continutul teoretic al lucrarii

Continutul lucrarii cuprinde 8 capitole.
Partea generala este realizata pe baza undei bogate biografii din care au fost extrese cele mai recente
informatii legate de anatomia si fiziologia corpului uman, urmate de etiopatogenie,
simptomatologie, diagnostic si tratament, evolutie si prognostic, perecum si procesul de ingrijire si
recuperare.
3. Bibloiografia consultata
Lucrarea przinta o lista bibliografica alcatuita din 3 titluri consultate direct de catre absolvent.
4.Conculzuii asupra lucrarii

Lucrarea respecta cerintele formale stabilite, cuprinde 62 de pagini care respecta conditiile de
tehnoredactare, respectand strucutra unui proiect de absolvire a specializarii de asistent medical
generalist.
Lucrarea relelva acuratetea si meticulozitatea cu care a lucrat absolventul , precum si corectitudinea
si disciplina in activitatea depusa.
In baza celor expuse, aavand in vedere continutul lucrarii precum si aspectul ingrijit, consider ca
lucrarea merita calificativul maxim.
Nota propusa : 10(zece)

INDRUMĂTOR
Asistent Medical Bîrcă Cristina
5
CAP. 1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mişcare la alta, totul, fără excepţie.

Sistemul nervos este cea mai complexă şi cea mai importantă reţea de control şi de distribuţie a
informaţiilor. Fără sistem nervos nu există auz şi vedere. Nu este durere şi bucurie, dar nu sunt nici
mişcări coordonate, ar fi de neînchipuit reglarea unor funcţii fiziologice ca digestia sau respiraţia
fără să mai vorbim despre importanţa memoriei şi a luării de decizii, despre sentimente, afectivitate,
gândire şi vorbire.
Partea sistemului nervos central în cutia craniană se numeşte encefal sau creier. Acesta se
formează din vezica neurală primitivă şi cuprinde 3 părţi:
 Trunchiul cerebral;
 Cerebelul;
 Creierul propriu-zis.
Fig. nr. 1 Sistemul nervos central

Creierul propriu-zis se află în continuarea trunchiului cerebral, ocupând partea
superioară a cutiei craniene, fiind formată din:
- diencefal;
- emisfere cerebrale.
Anatomia emisferelor cerebrale

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului care se dezvoltă
din vezicula telencefalică. Există două emisfere cerebrale despărţite prin fisura interemisferică, fiind
unite în partea bazală prin formaţiuni comisurale de substanţă albă:
 corpul calos;
 trigonul cerebral;
 chiama optică;
 spaţiul perforat anterior;
 tubercinereum;
Fig. nr. 2 Emisferele cerebrale
 tija pituitară;
 corpii mamilari;
 spaţiul perforat posterior;
6
 pedunculii cerebrali.
Fiecare emmisferă are trei feţe (externă, internă, inferioară) care sunt brăzdate de numeroase
şanţuri de diferite adâncimi care diferenţiază circumvoluţii ce măresc suprafaţa scoarţei cerebrale.
Suprafaţa emisferelor cerebrale este de 1800 – 2200 cm2.
Scizurile celor două emisfere sunt:
 şanţul central Rolando;
 şanţul lateral Sylvius;
 şanţul perpendicular extern;
Fig. nr. 3 Șanț lateral
 şanţul perpendicular intern.
Scizurile determină pe suprafaţa emisferelor lobi ce poartă denumirea oaselor
cutiei craniene în dreptul căruia se află:
 lobul frontal: - se evidenţiază girusurile frontale Fv, F2, F3 si
girusul precentral ascendent;
 lobul pariental: - se distinge girusul postrolandic
sau parietal ascendent;
 lobul temporal: - se evidenţiaza girusurile:
- temporal superior (Tj);
- temporal mijlociu (T2);
- temporal inferior (T3); Fig. nr. 4. Lobii emisferelor
cerecerebrale
 lobul occipital: - sunt situate girusurile occipitale: superior, mijlociu şi inferior (Oj,02, 03);
 lobul insulei.
Structura emisferelor cerebrale

 ventriculii laterali 1 şi 2;
 sistemul limbic sau linencefalul format din două straturi celulare: efectro şi receptor
 structuri nervoase formate din:
- substanţa perforată anterior;
- lobii olfactivi;
- cârligul hipocampului;
- cortexul preamigdaloidian.
 corpii striaţi formaţi din substanţă albă la interior şi substanţă cenuşie la exterior şi
formează scoarţa cerebrală;
 substanţă albă formată din: fibre de proiecţie, fibre comisurale, fibre de asociere.
7
Structura celulară a scoarţei celulare
Scoarţa cerebrală este o zona din creier formată în special din celule nervoase şi
care acoperă în întregime emisferele cerebrale.
Scoarţa cerebrală se diferenţiază în două zone distincte:
 Alocortexul format din două straturi de celule:
- receptor;
- efector;
- strat granular la exterior format numai din neuroni senzitivi;
- strat piramidal la interior format din neuroni motori şi de asociaţie;
 Izocortexul (neocortexul) format din şase straturi succesive:
- strat molecular;
- strat granular extern;
- strat piramidal extern;
- strat granular intern;
- strat piramidal intern
- strat fusiform polimorf.
şi cinci zone:
- zone senzitivo-senzoriale;
- zone motorii;
- zona premotorie;
- câmpul frontal.
Sistemul nervos îndeplineşte rolul de reglare, coordonare şi integrare a funcţiilor tuturor
organelor. El asigură în acelaşi timp unitatea organismului cu mediul înconjurător, realizând unitatea
organism-mediu şi coordonează activitatea organelor interne.
Sistemul nervos central este în permanenţă informat prin stimulii recepţionaţi din afara şi din
interiorul organismului, ceea ce face posibilă integrarea organismului în mediul înconjurător şi
menţinerea constantă a mediului intern (homeostazia). Reglarea nervoasă a funcţiilor corpului se
bazează pe activitatea centrilor nervoşi care prelucrează informaţiile intrate şi elaborează comenzi ce
sunt transmise efectorilo. Fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcţionale:
- compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese de la nivelul receptorilor;
- compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.
8
Deci fiecare organ nervos are două funcţii fundamentale: funcţia senzitivă şi funcţia motorie.
La nivelul emisferelor cerebrale mai apare şi funcţia psihică. Separarea funcţiilor sistemului nervos
este doar cu caracter didactic; în relitate nu există activitate senzitivă fără manifestări motorii şi
viceversa, iar stările psihice derivă din integrarea primelor două.
Funcţiile fundamentale ale sistemului nervos sunt funcţia reflexă şi funcţia de conducere.
Funcţia reflexă
Reflexul reprezintă mecanismul fundamental de activitate a sistemului nervos. El reprezintă
reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone receptoare. Termenul a fost introdus în
urmă cu 300 de ani de către matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes. Răspunsul reflex
poate fi excitator sau inhibitor.
La realizarea unui reflex participă cinci componente anatomice: receptorul, calea aferentă,
centri, calea eferentă şi efectorul. Ele alcătuiesc împreună arcul reflex.
Receptorul este de obicei o celulă sau un grup de celule diferenţiate şi specializate în celule
senzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare). Alţi receptori sunt corpusculii senzitivi alcătuiţi
din celule, fibre conjunctive şi formaţiuni nervoase dendritice (receptorii tegumentari şi
proprioceptorii). Uneori rolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendritelor
(receptorul olfativ, receptorii dureroşi).
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei excitantului în influx nervos. Fiecare
receptor este specializat în transformarea unei anumite forme de energie din mediu (excitanţi sau
stimuli) în informaţie nervoasă specifică (influxul nervos sau potenţialul de acţiune) cu amplitudine
proporţională cu intensitatea excitantului. În acelaşi timp, fiecare receptor poate fi stimulat de orice
formă de energie dacă depăşeşte cu mult intensitatea normală; astfel celulele vizuale pot fi excitate
şi de energii mecanice mari (o lovitură cu pumnul în ochi provoacă senzaţii vizuale rudimentare).
Receptorii se pot clasifica după mai multe criterii.
 dup localizare:
- exteroceptori, situaţi la nivelul pielii şi organelor de simţ, care culeg din mediul extern
stimuli termici, dureroşi, tactili, olfactivi, vizuali, auditivi;
- proprioceptorii, situaţi la nivelul muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor, periostului şi
ligamentelor;
- interoceptori (visceroceptori) care culeg stimulii de la nivelul arborelui vascular şi al
organelor interne (viscere).
 după specializare:
- mecanoreceptori, sensibili la excitanţii mecanici;
9
- chemoreceptori, sensibili la acţiunea substanţelor chimice;
- osmoreceptori, sensibili la variaţiile presiunii osmotice;
- termoreceptori, sensibili la variaţiile de temperatură;
- voloreceptori, sensibili la variaţiile de volum;
- fotoreceptori, sensibili la energiile luminoase;
- algoreceptori, sensibili la stimulii nocivi, dureroşi.
Activitatea sistemului nervos somatic şi a celui vegetativ nu se desfăşoară separat ci într-o
unitate perfectă; hipotalamusul, sistemul limbic şi scoarţa cerebrală integrează şi coordonează
activitatea viscerelor, glandelor endocrine şi cea somatică. În felul acesta se realizează atât unitatea
organismului în ansamblu cât şi unitatea organism-mediu.
Funcţia de conducere
Excitaţiile culese la nivelul suprafeţelor receptoare sunt conduse spre centrii, iar comenzile
elaborate aici sunt conduse la periferie la organele efectoare. Întreg sistemul nervos apare ca un
ansamblu imens de circuite funcţionale, bidirecţionale prin care informaţiile circulă necontenit.
Viteza de conducere a influxului nervos depinde de structura şi grosimea fibrelor nervoase.
Fibrele cu diametru mare conduc mai repede decât cele înguste, iar pentru aceeaşi grosime fibrele
mielinice conduc cu viteze mai mari decât cele amielinice. Viteza cea mai mare o au fibrele căilor
proprioceptive (120 m/s) iar viteza cea mai redusă o au fibrele amielinice ca transmit stimulii
dureroşi (0,5 m/s). Conducerea excitaţiei de la periferie spre centru se numeşte conducere afentă, iar
a comenzilor de la centru la periferie se numeşte conducere eferentă.
Funcţia de conducere şi funcţia reflexă sunt strâns corelate, separarea lor se face numai în
scopuri didactice.
Atât sistemul nervos somatic cât şi cel vegetativ au o componentă centrală (centrii nervoşi)
situată în sistemul nervos central (măduva spinării şi encefalul) şi o componentă periferică
(ganglioni şi trunchiuri nervoase), ce constituie sistemul nervos periferic.
10
CAP. 2. NOŢIUNI DE PATOLOGIE
Depresia este o tulburare psihiatrică foarte comună şi poate fi descrisă ca reactivă sau
endogenă.
Depresia endogenă apare în fazele depresive ale psihozelor afective, diferenţiindu-se
formele bipolare (în cadrul formelor ciclice maniaco-depresive) şi formele monopolare, sau
depresiile monofazice. Depresia reactivă apare de obicei la personalităţile anterior nevrotice, debutul
este insidios, caută contacte sociale, se agravează vesperal, prezintă insomnie de adormire, nu apar
de obicei alterări ale motricităţii, suicidul este mai puţin frecvent în comparaţie cu depresia
endogenă, rar există rude de sânge cu aceeaşi problemă.
Se pare că depresia reactivă este cel mai obişnuit tip de depresie, aceasta se distinge de cea
endogenă prin faptul că este determinată de factori psihosociali, este precedată de evenimente
stresante, este lipsită de factori biologici în determinare. Persoanele se simt rău, sunt nervoase,
furioase. Acest tip de depresie poate apărea după o perioadă lungă stresantă şi chiar după încetarea
acestei perioade..
Semnele depresiei pot fi:
 Oboseală fizică marcantă;
 Stare psihică proastă, tristeţe, melancolie, prezente zi de zi, 24 din 24 de ore.
 Diminuarea interesului pentru orice fel de activitate (legată de familie şi gospodărie, de
profesie, de hobby-uri, de viaţa sexuală etc.);
 Pierderea poftei de mâncare sau, dimpotrivă, apetit exagerat, asemănător bulimiei;
 Insomnie sau tendinţa de a dormi cât mai mult, ca un fel de refugiu din realitate în somn;
 Lentoare în mişcări sau, la extrema cealaltă, agitaţie psihomotorie;
 Aparţtia unui puternic sentiment de neîncredere în forţele proprii, de lipsa de valoare
personală şi de autoculpabilizare;
 Diminuarea capacităţtii de gândire, de concentrare şi de memorare.
Femeile sunt cele mai afectate de depresie. Cercetatorii tind să explice incidenţa mare a
depresiei în rândul femeilor prin faptul că acestea se confruntă de-a lungul vieţii cu mult mai multe
situaţii de dezechilibru hormonal (alta posibilă cauză a depresiei).
Mini-episoadele depresive care se asociază cu sindromul premenstrual ar avea drept cauza
existenţa unui exces de estrogeni şi un deficit de progesteron.
11
Depresia de după naştere, care se manifestă prin epuizare fizică, crize de plâns şi
neîncrederea în capacitatea de a fi o mamă bună, este explicată printr-o scădere bruscă a nivelului
estrogenilor şi progesteronului.
Depresia de menopauză, exprimată prin iritabilitate, insomnie, crize de plâns etc., se explică,
în parte, prin diminuarea ratei estrogenilor.
Se ştie că "sezonul depresiilor" începe la sfârşitul lunii septembrie şi durează până la
mijlocul primăverii. Statisticile spun că circa 18-20% dintre persoane suferă de depresie şi că 80%
dintre acestea sunt reprezentate de femei. Tratamentele care există astăzi au eficienţa, cercetările
medicale care vizează depresia sunt promiţătoare, dar medicii susţin că metoda cea mai eficace, de
inlăturare a acestei boli, este expunerea cât mai îndelungată la lumina, preferabil la cea solară.
12
CAP. 3 . EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
Depresia, stare mentală, caracterizată printr-o cădere a tonusului psihic, manifestată prin
lasitudine, oboseal, descurajare, tendinţe pesimiste. Se compune dintr-un trepied simptomatic ce se
referă la modificarea dispoziţiei (care devine tristă sau anxioasă), a gândirii (în sensul inhibiţiei) şi a
funcţiilor psihomotorii (P. Kielholz). Aceste trei simptome ale sindromului depresiv au fost
denumite de Kielholz ca simptome de baza, sau cardinale, cărora li se pot adăuga simptome
accesorii (secundare).
Datorită programului tot mai încărcat, cerinţelor tot mai mari şi mai diverse ale societăţii,
oamenii alocă tot mai puţin timp relaţiilor directe dintre ei, preferă să comunice prin e-mail, discută
tot mai puţin într-un cuvânt preţul plătit este singurătatea.
Pe de altă parte viaţa tot mai grea şi mai dură, competiţia tot mai acerbă, cunoştinţele care se
cer, sunt un efort greu de suportat pentru psihicul oamenilor.
Unele studii arată că în ţările vestice, cu toate că nivelul de trai este semnificativ mai crescut
decât în est, şi rata sinuciderilor este mai mare. În altă ordine de idei, alcoolul şi drogurile, precum şi
bătrâneţea sunt alţi factori foarte insemnaţi în apariţia depresiilor
Vestea bună este că depresia poate fi tratată. Din nefericire însă, foarte mulţi oameni ignoră
simptomele acetei boli şi ezită să caute ajutor.
Cele mai obişnuite tratamente sunt:
 Medicamente care ajută la corectarea dezechilibrelor chimice din creier;
 Consilierea efectuată de un specialist psiholog, psihiatru sau neurolog;
 Tratament medicamentos plus consiliere şi ajutarea pacientului să facă faţă
problemelor şi crizelor vieţii, dependenţei de alcool/droguri şi altor probleme care se asociază
adeseori cu depresia.
Unele cărţi îi ajută pe pacienţă să înţeleagă mai bine şi să încorporeze armonios elementele
sănătăţii mintale în viaţa lor. Biblia, studiată în profunzime, este extrem de utilă în acest sens.
Grupele şi cercurile de suport conduse de specialişti competenţi în managementul depresiei pot
fi foarte utile şi eficiente.
Identificarea gândurilor exagerat de negative sau de auto-critice şi dezvoltarea unor atitudini
mai realiste, de acceptare de sine.
Fărâmiţarea problemelor copleşitoare din prezent în componente mai mici şi identificarea unor
paşi concreţi de soluţionare a lor.
13
Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos în pas vioi timp de 30-45 de minute zilnic. S-
a demonstrat, prin numeroase studii, că activitatea fizică regulată este eficientă în prevenirea şi
tratamentul depresiei.
Unele plante medicinale cum ar fi Hypericum perforatum sau sunătoarea par să aibă un efect
semnificativ împotriva formelor medii de depresie.
14
CAP.4. EVALUAREA SEVERITĂŢII BOLII
Depresia acoperă un spectru larg de simptome:

 Simptome specifice:
- dispoziţia depresivă;
- pierderea intereselor şi bucuriilor;
- reducerea energiei;
 Simptome adiţionale:
- reducerea capacităţii de concentrare a atenţiei;
- reducerea stimei de sine şi neîncrederea în sine;
- idei de vinovăţie şi lipsa de valoare (chiar în episoadele uşoare);
- viziune tristă şi pesimistă asupra viitorului;
- idei sau acte de auto-vătămare sau suicid;
- somn perturbat;
- apetit diminuat.
 Simptome somatice:
- pierderea interesului sau a plăcerii în activităţi alteori plăcute;
- lipsa reacţiei emoţionale la circumstanţe sau evenimente plăcute;
- trezirea matinală cu cel puţin 2 ore decât de obicei;
- agravare matinală;
- lentoare sau agitaţie psihomotorie dovedită;
- scăderea marcată a apetitului;
- pierderea în greutate (5 % din greutatea corporală în ultima lună);
- scăderea marcată a libidoului.
Din perspectiva intensităţii, ICD-10 prevede trei intensităţi: uşoară, moderată şi severă a
episodului depresiv. Fiecare din aceste trei tipuri de depresie are anumite simptome clinice, oarecum
specifice, care o definesc şi ce-i conferă mai mult sau mai puţin complexitatea.
Episodul depresiv uşor implică o depresie care se manifestă mai ales în plan hedonic- prin
anhedonie. Individul îşi pierde bucuria şi interesul, dispoziţia afectivă este depresivă. Individul îşi
poate îndeplini activităţiile obişnuite cu dificultate, fără să înceteze să funcţioneze complet. Din
perspective simptomatice, diagnosticul este susţinut prin cel puţin două din simptomele specifice
(cardinale) şi cel puţin două din simptomele adiţionale. Dacă în cursul episodului există şi simptome
15
somatice, ca să apară în formularea diagnostică, ele trebuie să fie cel puţin patru. Durata episodului
depresiv trebuie să fie cel puţin două săptămâni.
Episodul depresiv moderat implică o afectare mai mare decât precedentul. Dispoziţia afectivă
depresivă moderată are repercursiune asupra activităţii profesionaleşi domestice. Poate fi prezentă
anxietatea. Din perspectiva diagnosticului, sunt necesare cel puţin două din simptomele specifice
(cardinale) şi cel puţin patru simptome adiţionale. Dacă există simptome somatice, ca să fie
menţionate diagnostic ele trebuie să fie cel puţin patru. Criteriul duratei episodului este de cel puţin
două săptămânii.
Episodul depresiv sever necesită prezenţa celor trei simptome specifice (cardinale) şi patru sau
mai multe din simptomele adiţionale. Unele simptome adiţionale pot fi severe.
În situaţia episodului depresiv sever, pacientul nu mai este în stare să-şi continue activitatea
profesională sau domestică. Spre deosebire de celelalte episoade, depresia severă poate fi cu sau fără
simptome psihotice.
16
CAP. 5. NOŢIUNI DE TERAPIE ŞI ÎNGRIJIRE
Potrivit DSM-III-R, depresia şi distimia sunt categorii clasificate sub eticheta de “tulburări
ale dispoziţiei”, în timp ce anxietatea este diagnosticată ca fiind tulburare a dispoziţiei.
În cadrul “tulburărilor dispoziţiei”, DSM-III-R diferenţiază între “depresia majoră” şi starea
“mai puţin decât depresia majoră”, de exemplu: “depresia atipică” şi “distimia”.
O dată cu introducerea antidepresivelor acuma 40 de ani, experienţa, mai ales cu inhibitori
de monoaminoxidoze (IMAO), a arătat ca din punct de vedere terapeutic are sens să se considere
anxietatea şi distimia ca fiind forme uşoare ale stărilor depresive (Bech, 1981) care, ca şi în
majoritatea depresiilor, ar putea fi subcalificate în endogene (biologice) sau reactive (psihogene).
Studii epidemiologice recente (Augst, 1990) şi studii farmacoloogice (Bech şi colab., 1990) au arătat
ca depresia şi distimia sunt tulburări mai severe decât anxietatea. Din cauza că IMAO au efect mare
în anxietatea şi stările distimice de natura endogenă, ele au fost deseori clasificate ca fiind
anxiolitice; de fapt ele sunt antidepresive.
Prin evaluarea scalelor de evaluare s-a cercetat dacă diferenţa dintre depresie şi anxietate este
cauzată de intensitate (depresii având scoruri atât la componente depresive cât şi la componentele
anxioase) sau dacă diferenţa se datorează profilului simptomatic.
Sistemul compus de evaluare diagnostică în bolile depresive (CODE - Composie Diagnostic
Evaluation System) este o metodologie în nosologia psihiatrică permiţând studiul relaţiilor dintre
diferitele clasificări din bolile mentale. Permiţând compararea sistemelor diagnostice derivate din
diferite principii nosologice, sistemul CODE poate fi folosit în screeningul categoriilor valide de
boli mentale şi în identificarea tratamentului adecvat al categoriilor diagnostice cu ajutorul
psihotropelor. Dezvoltarea sistemului CODE diferă de alte sisteme prin capacitatea sa unică de a
produce diagnostice multiple pe baza unui singur interviu.
Componentele esenţiale ale sistemului CODE sunt special divizate în algoritmi care pot
evalua pacientul prin multiple sisteme diagnostice în acelaţi timp. Unităţiile elementare ale
instrumentului diagnostic sunt „codurile”, fiecare „cod” fiind responsabil pentru o formă diferită a
expresiei clinice. În ultima analiză, aceste coduri furnizează componentele constituitive ale formelor
distincte şi ale subformelor tulburărilor psihiatrice. Dacă psihipatologi şi nosologia pot determina
categorii diagnostice semnificativ clinic şi omogen biologic, se poate considera ca acestea pot fi
identificate prin sistemul CODE. În acest caz sistemul CODE ar trebui de asemenea să identifice
natura manifestărilor (de ex., psihopatologic, performanţa sau comportamentul social) care
contribuie la decizia diagnostică (Ban, 1990). Pentru a atinge obiectivele sale, sistemul CODE şi
17
fiecare CODE din cadrul sistemului constă dintr-un set de simptome (“coduri”) care permit
diagnosticul în acord cu toate sistemele care contribuie la decizia diagnostică (Ban, 1990). Pentru a
atinge obiectivele sale, sistemul CODE şi fiecare CODE din cadrul sistemului constă dintr-un set de
simptome (“coduri”) care permit diagnosticul în acord cu toate sistemele diagnostice:
 un interviu semistructurat adecvat şi capabil să sustragă toate simptomele şi să stabilească
„prezenţa” sau „absenţa” simptomelor.
 un set de arbori decizionali diagnostici care permit organizarea simptomelor în tulburări
psihiatrice distinctive.
Mai mult, deoarece sistemul CODE este un sistem computerizat, în completarea
interviului se poate obţine diagnosticul în toate clasifcările diagnostice ce sunt incluse în sistem, cu
identificarea variabilelor ce contribuie la decizia diagnostică.
CODE constă dintr-o scală de evaluare pentru bolile depresive (RSDD) şi
subscala de evaluare a severităţii în tulburările depresive (RSASDD). RSDD se bazează pe 90 de
caracteristice ale bolilor depresive, fiecare fiind evaluată în termeni de „prezent” sau „absent”, ca în
tabelul următor:
RSDD Variabila SSIDD DIAGNOSTIC EVALUARE
Nr. număr sistem Prez/Abs
31 Gânduri obsesive LX EK
32 Dispozitive anxioasă XVII ACFGKMQRS
33 Schimbări reactive ale XXVIII BHJNSTY
dispoziţiei
34 Dispoziţie depresivă XVIII ABCEFGHIJ
35 Depresie nemotivată XIX BY
36 Evaluări depressive XXIX BY
37 Paratimie LXXXVII SY
38 Anxietate XV BEFGKLMOXY
39 Disforie XXI BCDEQRSUVXY
40 Disforie nemotivată XXII BY
41 Îngustarea afectului XXIII BCDVY
42 Anhedonie XXIV CESTVY
43 Indiferenţa apatică XXVI CDJLSVY
44 Sentiment de pierderea XXVIII BCDEY
18
simţirii
45 Sentimente de inadecvare XLII BCEHIKMOSTUY
46 Sentimente de vinovăţie XLV BCERGIJMNOQRSTUVY
47 Sentimente de secătuire XLVII BENS
48 Pierderea intereselor XXV EILQRSTVY
49 Neplăcere XX BVY
50 Pierderea speranţei XXX BCEIKNSTUVY
Variabilele structurii determinante sunt prezentate sub patru capitole majore corespunzător
studiilor de dezvoltare a bolilor depresive, de ex. Debut (trei variabile), secţiune transversală (71
variabile), evoluţie (şase variabile) şi deznodământ (o variabilă).
Variabilele secţiunea transversală sunt prezentate sub 12 capitole corespunzătoare (în mare
măsură) cu titlurile simptomelor psihopatologice şi ale semnelor somatice ale sistemului
AMDP(Guy şi Ban, 1982). Cele 12 capitole ale secţiunii transversale sunt: tulburări de atenţie şi
memorie (o variabilă), tulburările formate ale gândirii (şase variabile), deliruri (două variabile),
tulburări ale gândirii (şase variabile), fobii şi compulsii (patru variabile), tulburări ale afectului (29
variabile), tulburări ale impulsurilor şi psihomotricităţii (10 variabile), tulburări circadiene (două
variabile) şi tulburări variate (trei variabile).
Diagnosticul depresiei (endogenă versus reactivă) a fost investigat mai mult în studiile
sihofarmacologie decât în cercetarea epidemiologică. Scalele diagnostice se ocupă de teoriile
etiologice pentru a explica sau a predicta stările depresive. Aceste scale acoperă o perioadă
retrospectivă mai lungă decât scalele de simptome cum sunt scalele Hamilton. Scalele de diagnostic
măsoară natura şi înclinaţia ipotetică, în timp ce scala Hamilton măsoară apariţia simptomelor
cuprinzând ultimele trei sau patru zile.
19
CAP. 6. ROLUL ASISTENTEI ÎN EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE
Conceptul despre boală
Boala este ruptura acestui echilibru, al acestei armonii, este un semnal de alarmă transpus
printr-o suferinţă psihică, psihologică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau
definitivă.
Conceptul despre îngrijirea medicală
Este răspunsul la această ruptură a echilibrului, este ajutorul dat individului sănătos sau
bolnav la menţinerea sau recuperarea sănătăţii ori asistarea lui în ultimele sale momente prin
îndeplinirea sarcinilor de care el însuşi se achită dacă are o forţă, voinţă sau posedă cunoştinţele
necesare, iar prin îndeplinirea acestor funcţii sa-l ajuţi să-şi recucerească independenţa cât mai
repede.
Definiţia îngrijirilor după OMS
Îngrijirile sunt o parte importantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii care cuprind
promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate
unităţiile sanitare, aşezări comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
Definiţia îngrijirilor după V. Henderson
Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare,
să ajuţi individul fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea
sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibe tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentru a o face şi
să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil.
Funcţiile asistentei medicale
 Funcţii de natură independentă: - asistarea temporală sau definitivă a pacientului

în propria iniţiativă în următoarele situaţii:
- îngrijiri de confort atunci când el nu-şi poate îndeplini aceste
funcţii când este singur;
- asistenta stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu
aparţinătorii;
- asistenta transmite informaţii, ascultă pacientul şi îl susţine;
- asistenta este alături de individ şi colectivitate în vederea promovării unor
condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
 Funcţii de natură dependentă: - aplicarea la indicaţiile medicului a metodelor de
20
observaţie şi tratamentelor de readaptare, observarea modificărilor provocate de boală sau tratament
şi informarea medicului în legătură cu acestea.
 Funcţii de natură interdependentă: - colaborarea cu alţi profesionişti din
domeniul sanitar, social, educativ, administrativ şi participarea la activităţi interdisciplinare.
 Alte funţii:
- funcţia profesională;
- funcţia educativă;
- funcţia economică;
- funcţia de cercetare.
În cazul pacientului depresiv:
 rol independent:
- îngrijiri de confort atunci când nu şi le îndeplineşte singur;
- supraveghere mai ales la depresivii cu tentative de suicid;
- stabilirea de relaţii de încredere astfel încât pacientul să-şi
verbalizeze problemele;
- ascultă şi susţine pacientul.
 rol dependent:
- aplică la indicaţia medicului tratamente de readaptare, metode de
observaţie, observă modificări provocate de boală sau tratament (reacţii adverse) şi informează
medicul în legătură cu acestea.
 rol interdependent:
- colaborează cu alţi profesionişti (pshiholog, ergoterapeut), învederea stabilirii planului
de recuperare a pacientului.
 alte fucţii:
- îşi perfecţionează cunoştiinţele, citeşte reviste de specialitate
pentru a fi la curent cu toate noutăţiile apărute în domeniu;
- educă pacientul în legătură cu modul de viaţă.
21
CAP. 7. DOSAR DE ÎNGRIJIRE (TREI CAZURI)
1. Culegerea datelor;
2. Identificarea problemelor de îngrijire;
3. Planificarea îngrijirilor;
4. Punerea în practică a obiectivelor urmărite
5. Evaluarea.
1. Culegerea datelor
Culegerea datelor este o etapă absolut necesară în a identifica nevoile de dependenţă şi
independenţă a pacientului.
Această culegere s-a făcut prin observaţie, examen clinic, discuţii cu rude apropiate,
foaie de observaţie, etc.
CAZUL I
Nume şi prenume: M.V
Vârsta: 58
Sex: feminin
Diagnostic: - episod depresiv major.
Motivele internării:
- insomnii;
- inapetenţă;
- izolare socială şi familială;
- inversiune afectivă.
Antecedente heredo-colaterale: - pacienta neagă existenţa acestora.
Antecedente personale:
- bolile copilăriei;
- două naşteri normale, un avort.
Condiţiile de viaţă şi muncă: - condiţii de viaţă corespunzătoare, mediul rural;
- profesia: - .
Comportare faţă de mediu: - orientarea temporo-spaţial, refuză contactul cu ceilalţi.
Istoricul bolii:
- după o viaţă normală (căsătorită, doi copii sănătoşi, relaţii intrafamiliale
22
armonioase), începe să aibă diverse plângeri şi nemulţumiri;
- îşi acuză soţul de infidelitate, că o neglijează, copii că sunt obraznici şi
neascultători, nu mai suportă muzica şi buna dispoziţie, nu-şi mai suportă prietenele, nu-i mai place
să iasă în oraş, nu-i mai pasă de înfăţişarea exterioară.Treptat această stare depresivă se accentuează,
pacienta se retrage tot mai mult în sine, îşi pierde şi interesul faţă de preajmă, stă mai mult singură în
cameră refuzând să vorbească şi chiar să mănânce.
2.Identificarea problemelor de îngrijire
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

- manifestări de dependenţă: -;
- manifestări de independenţă:- respiraţie amplă, R= 18 resp/min, P= 80 b/min,
TA=110/70 mm Hg.
2. Nevoia de a bea şi de a mânca:
- manifestări de dependenţă: - nu vrea să se alimenteze;
- manifestări de independenţă: - cavitatea bucală roz şi umedă, reflex de deglutiţie
prezent.
3. Nevoia de a elimina:
- manifestări de dependenţă: - dificultate în a defeca;
- manifestări de independenţă: - ;
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
- manifestări de dependenţă: - dificultate de a rămâne în poziţie funcţională;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- manifestări de dependenţă: - ore insuficiente de somn;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
- manifestări de independenţă: - îmbrăcăminte adecvată climatului, vârstei ;
7. Nevoia de a fi curat, şi a-şi proteja tegumentele:

- manifestări de dependenţă: - refuzul de a îndeplini regulile îngrijirilor de igienă;
- manifestări de independenţă: -;
8. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:
23
- manifestări de independenţă: - tegumente de culoare roz, trnspiraţie minimă, T=36,8;
9. Nevoia de a evita pericolele:
- manifestări de dependenţă: - slăbiciune fizică;
- manifestări de independenţă:- ;
10. Nevoia de a comunica
- manifestări de dependenţă: - refuzul de a comunica;
11. Nevoia de a reacţiona conform credinţei şi valorilor sale
- manifestări de independenţă:- acţionează conform propriilor convingeri şi valori ;
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
- manifestări de dependenţă: - imposibilitatea de a face ceva;
13. Nevoia de a se recrea
- manifestări de dependenţă: - tristă, anxioasă;
14. Nevoia de a învăţa
- manifestări de dependenţă: - apatie;
3. Planificarea îngrijirilor
 A bea şi de a mânca:
- problema pacientului: - refuză să mănânce;
- diagnostic de îngrijire: - inapetenţa;
- obiectiv: combaterea inapetenţei.
 A elimina:
- problema pacientului: - urina în cantităţi reduse;
- diagnostic de îngrijire: - deshidratarea;
- obiectiv: - combaterea deshidratării.
24
 A avea o bună postură:
- problema pacientului: - refuză să se ridice din pat;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea de a se menţine în poziţie funcţională;
- obiectiv: - pacienta să se deplasese.
 A dormi şi a se odihni:
- problema pacientului: - pacienta nu poate dormi;
- diagnostic de îngrijire: - insomnie;
- obiectiv: - combaterea insomniei.
 A se îmbrăca şi dezbrăca:
- problema pacientului: - refuză să se îmbrace;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca;
- obiectiv: - pacienta să se îmbrace şi dezbrace fără ajutor.
 A fi curat, şi a-şi proteja tegumentele:
- problema pacientului: - refuză să se spele;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în aşi păstra tegumentele curate;
- obiectiv: - pacienta să-şi facă singură toaleta.
 A menţine temperatura corpului în limite normale:
- problema pacientului: - febra;
- diagnostic de îngrijire: - hipertermie;
- obiectiv: - combaterea hipetermiei.
 A evita pericolele:
- problema pacientului: - pacienta este anxioasă;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a-şi păstra singură de grijă;
- obiectiv: - pacienta să fie în siguranţă.
 A comunica:
- problema pacientului: - refuză să comunice;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a comunica cu ceilalţi;
- obiectiv: - pacienta să comunice cu cei din jur.
 A-şi practica religia:
- problema pacientului: - nu participă la manifestări religioase;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea de a participa la manifestări religioase;
- obiectiv: - pacienta să poată practica religia.
 A fi util:
25
- problema pacientului: - nu face nimic;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a face ceva util;
- obiectiv: - pacienta să fie în stare să facă ceva.
 A se recrea
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea de a se recrea;
- obiectiv: - pacienta să se recreeze.
S-au mai efectuat:
 recoltări de sânge pentru stabilirea analizelor;
 recoltarea de urină;
 teste psihologice;
 scale de evaluare a severităţii bolii;
 prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti;
 urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative;
 administrarea tratamentului prescris de medic;
 refacerea echilibrului hidro-electrolitic.
26
- PRIMA ZI -
PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE
- pacienta refuză să manânce - reluarea apetitului - psihoterapie - pacienta trebuie forţată să
- pacienta este stimulată să mănânce mănânce
- i se administrează vitamine la
indicaţia medicului
- a elimina - reluarea eliminării normale - i se administrează lichide în - eliminarea în cantităţi redusă
cantităţi mari
- a-şi menţine temperatura - combaterea febrei - i se administrează lichide şi la - în urma măsurilor luate febra
în limite normale indicaţia medicului antipiretice scade
- a comunica - contactul cu ceilalţi - pacienta face : - psihoterapie - pacienta nu acceptă contactul
- terapie de grup cu cei din jurul ei încă
- terapie familială
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - este pusă de către cadru medical să - pacienta a dormit 2-3 ore
facă plimbări seara noaptea
- i se administrează sedative şi
antidepresive la indicaţia medicului
27
- ZIUA A II- A-

- recoltarea examenului de - stabilirea calităţii urinei - se captează urină pentru examenul de - pacienta nu a refuzat procedura
urină urină
- recoltarea de sânge - stabilirea valorilor normale - pacientei i se recoltează sânge venos - pacienta a suferit bine
şi patologice pentru VSH, hemograma, glicemie, intervenţia de recoltare
probe hepatice
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă a bolnavei - scor scala Beck-12
şi scalele de depresie Beck, Hamilton - scor scala Hamilton-32
- a comunica - contactul cu ceilalţi - psihoterapie - pacienta nu acceptă contactul
- terapie de grup cu ceilalţi
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - plimbări seara - pacienta a dormit 2-3 ore
- sedative şi antidepresive la indicaţia noaptea
medicului
28
- ZIUA A III- A-

- pacienta refuză să - pacienta să se mobilieze - psihoterapie cu blândeţe dar - pacienta este convinsă cu greu
părăsească patul fermitate să părăseasc patul
- este dată jos din pat
- pacienta refuză să se spele - pacienta să fie capabilă să-şi - este dusă la baie - cu puţin ajutor reuşeşte să-şi
facă singur toaleta - supravegheată până îşi face toaleta facă toaleta
zilnică
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi scalele - scor scala Beck-10
de depresie Beck, Hamilton - scor scala Hamilton-30
- terapie de grup cu ceilalţi dar nu pentru mult
- terapie familială timp
29
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - pacienta face plimbări seara - pacienta a dormit 2-3 ore
- i se administrează în continuare noaptea
sedative şi antidepresive la indicaţia
medicului
- ZIUA A - IV- A-

- inapetenţa - pacienta să mănânce - psihoterapie - pacienta începe să mănânce
corespunzător - hrana să fie prezentată atrăgător,
meniul să fie în funcţie de preferinţele
pacientei
- igiena precară - pacienta să prezinte - este convinsă să-şi facă toaleta - pacienta are o ţinută adecvată
tegumente şi mucoase curate - este însoţită la baie
- este supravegheată să aibe haine
curate
30
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi scalele - scor scala Beck-12
de depresie Beck, Hamilton - scor scala Hamilton-32
- terapie de grup cu ceilalţi dar nu pentru mult
- terapie familială timp
- sedative şi antidepresive la indicaţia noaptea
medicului
31
5.Evaluare
Episodul depresiv major este o boală psihică care poate fi extrem de gravă
(mergând uneori până la sinucidere), iar tratamentul unor astfel de tulburări durează de
obicei destul de mult – de la minim câteva săptămâni până la câteva luni de zile.
În cazul de faţă, sub tratament cu antidpresive atipice prescris de medicul
psihiatru (Remeron în doze terapeutice), tratament care a fost asociat cu sedative, şedinţe
de grup şi psihoterape, pacienta a avut o bună remisiune după şapte săptămâni.
După externare, pacienta şi-a reluat rutinele zilnice, are o bună relaţie cu membrii
familiei şi cu cei din jur. Urmează în continuare tratament antidepresiv de susţinere,
control lunar prin cabinetul de psihiatrie teritorial, merge la şedinţe de psihoterapie însă
pe viitor prognosticul bolii este favorabil.
La acest caz a avut o importanţă decisivă implicarea familiei, folosirea
antidepresivelor de ultimă generaţie, prezentarea precoce la medic şi nu în ultimul rând
răbdarea şi perseverenţa personalului de îngrijire.
32
CAZUL II
Culegerea datelor este o etapă absolut necesară în a identifica nevoile de dependenţă
şi independenţă a pacientului.
Nume şi prenume: N.D.

Vârsta: 47
Sex: feminin
Diagnostic: - episod depresiv major.
- insomnii;
- refuz alimentar;
- idei de persecuţie.
Antecedente heredo-colaterale: - psihoză paranoidă.
- bolile copilăriei;
- o naştere prin cezariană.
Condiţiile de viaţă şi muncă: - condiţii de viaţă la limita subexistenţei, mediu rural;
- profesia: vânzătoare.
Comportare faţă de mediu: - uşor confuză, refuză contactul cu ceilalţi.
Istoricul bolii:
- divorţează acu 3 ani după o căsnicie normală (soţul şofer, o fiică studentă), când
relaţiile familiale au devenit tot mai tensionate deoarece începe să aibă un comportament
bizar pentru cei din jur. Are perioade de veselie exagerată, când merge în baruri, îşi
donează lucrurile din casă, îmbrăcămintea, este certată cu cei din jur, etc.
- în ultimele câteva săptămâni nu mai iese din casă, plânge majoritatea timpului,
nu mai mănâncă, nu se mai îngrijeşte. Se internează în spitalul de psihiatrie Palazu Mare
33
fiind trimisă de medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi tratament de
specialitate.
Examenul clinic general:
- tegumente şi mucoase palide;
- hipotensiune arterială;
- stare de nervozitate;
- aspect neîngrijit, neglijent;
- comportament adecvat ideilor de persecuţie pe care le are pacienta şi de
percepere eronată a realităţii.
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

- manifestări de independenţă:- respiraţie normală.
2.Nevoia de a bea şi de a mânca:
- manifestări de dependenţă: - alimentaţie insuficientă în calitate şi cantitate;
- manifestări de independenţă: -.
- manifestări de dependenţă: - nu sunt;
- manifestări de dependenţă: - refuzul de a se ridica din pat, anxietate;
- manifestări de dependenţă: - ore insuficiente de somn, idei delirante;
- manifestări de dependenţă: - refuză să se îmbrace şi dezbrace;
34
- manifestări de dependenţă: -îşi neglijează toaleta, are nevoie de ajutor;
- manifestări de dependenţă: - creşterea temperaturii;
- manifestări de dependenţă: - teamă, anxietate, idei delirante;
- manifestări de dependenţă: - imposibilitatea de a comunica;
- manifestări de dependenţă: - nu participă la manifestări religioase;
- manifestări de independenţă:-;
- manifestări de dependenţă: - imposibilitatea de a face ceva;
- manifestări de dependenţă: - tristă, anxioasă;
- manifestări de dependenţă: - apatie, dezinteres;
3.Planificarea îngrijirilor
- problema pacientului: - refuză să mănânce;
- obiectiv: - pacienta să mănânce corespunzător din punct de vedere calitativ
şi cantitativ.
35
- obiectiv: - pacienta să se deplasese.
- problema pacientului: - pacienta nu poate dormi;
- obiectiv: - combaterea stării depresive care dă somn.
- problema pacientului: - refuză să se îmbrace;
- problema pacientului: - refuză să se spele;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a-şi păstra tegumentele curate;
- obiectiv: - pacienta să-şi facă singură toaleta.
 A menţine temperatura corpului în limite normale:
- problema pacientului: - febra;
- diagnostic de îngrijire: - hipertermie;
- obiectiv: - combaterea hipetermiei.
- problema pacientului: - pericol de suicid, idei delirante;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a-şi păstra singură de grijă;
- obiectiv: - pacienta să fie în siguranţă.
 A comunica:
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea în a comunica cu ceilalţi;
- obiectiv: - pacienta să comunice adecvat cu cei din jur.
 A-şi practica religia:
- problema pacientului: - nu participă la manifestări religioase;
- diagnostic de îngrijire: - dificultatea de a participa la manifestări religioase;
- obiectiv: - pacienta să poată practica religia.
36
 A fi util:
 A se recrea
- obiectiv: - pacienta să se recreeze.
S-au mai efectuat:
 administrarea tratamentului prescris de medic.
 refacerea echilibrului hidro-electrolitic;
 supravegherea permanentă;
 terapie de grup şi comportamentală;
 terapie ocupaţională.
37
- PRIMA ZI-

- din cauza ideilor delirante, - reluarea apetitului cât mai - psihoterapie - pacienta trebuie forţată să
pacienta refuză să mănânce repede posibil - pacienta este stimulată să mănânce
mănânce
- pacientei i se administrează
vitamine
-a elimina - pacienta să urineze - pacientei i se administrează - eliminarea în cantitate redusă
lichide în cantităţi mari
- a-şi menţine temperatura în - combaterea febrei - se administrează lichide şi la - în urma măsurilor luate febra
limite normale indicaţia medicului antipiretice scade
- pacienta refuză să-şi facă - pacienta să se păstreze curată - baia şi toaleta intimă le face - tegumente, îmbrăcăminte şi
toaleta sub supravegherea personalului aspect îngrijit
- psihoterapie
- nu comunică adecvat cu cei - pacienta să aibă o bună relaţie - psihoterapie - pacienta acceptă cu greu
din jur cu cei din jur - terapie de grup contactul cu ceilalţi
- sedative noaptea
- neuroleptice şi antidepresive
la indicaţia medicului 38
- ZIUA A- II- A-

- recoltarea examenului de - stabilirea calităţii urinei - captarea urinii pentru - bolnava nu a refuzat
urină examenul de urină procedura
- recoltarea de sânge - stabilirea valorilor normale şi - recoltarea de sânge venos - bolnava a suferit bine
patologice pentri VSH intervenţia de recoltare
- hemograma
- glicemie
- probe hepatice
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi - scor scala Beck- 12
scalele de depresie Beck, - scor scala Hamilton- 32
Hamilton
39
- a se recreea - pacienta să se recreeze - este însoţită în club la TV - pacienta este puţin mai
- plimbări la atelierele de relaxată
terapie ocupaţională
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - plimbări seara - pacienta a dormit câteva ore
- sedative noaptea
la indicaţia medicului
-
-
-
-
-
-
40
- ZIUA A- III- A-

- stare de iritabilitate - pacienta să fie liniştită - sedative la indicaţia medicului - pacienta nu a refuzat
-psihoterapie tratamentul
- severitatea bolii - stabilirea gradului de - teste psihologice (pt. indici de - pacienta a cooperat cu
severitate a bolii depresie şi psihoză) psihologul şi asistenta de
- scale de evaluare a depresiei serviciu
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi - scalele folosite indică un risc
scalele de depresie Beck, crescut de suicid
Hamilton
- a comunica - contactul cu ceilalţi - psihoterapie - pacienta acceptă cu greu
- terapie de grup contactul cu ceilalţi
- a se recreea - pacienta să se recreeze - este însoţită în club la TV - pacienta este puţin mai
- plimbări la atelierele de relaxată
terapie ocupaţională
- sedative noaptea, dimineaţa este mai
- neuroleptice şi antidepresive liniştită
41
- ZIUA A -V- A-

- pacienta este neliniştită, - pacienta să fie liniştită - este mutată în rezerve cu 2 - bolnava este mai liniştită
iritabilă paturi
- terapie individuală
- pacienta nu face nimic - pacienta să facă ceva util - terapie de grup antrenarea în - pacienta este cooperantă
activităţi pavilionare
- este trimisă la terapie
ocupaţională
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi - scor la scalele de depresie
scalele de depresie Beck, mult diminuat
42
Hamilton
- a comunica - contactul cu ceilalţi - psihoterapie - pacienta acceptă contactul cu
- terapie de grup ceilalţi pacienţi şi cu personalul
- a se recreea - pacienta să se recreeze - este însoţită în club la TV - pacienta este mai relaxată
- participă la atelierele de
terapie
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - plimbări seara - pacienta a dormit toată
- sedative noaptea
- ZIUA -V- A-
43
- pacienta este neliniştită - pacienta să fie liniştită - pacienta este mutată în - bolnava este mult mai liniştită
rezerve cu 2 paturi
- pacienta urmează incă terapie
individuală
- pacienta încă nu face nimic - pacienta trebuie motivată să - terapie de grup antrenarea în - pacienta devine mai
facă ceva util activităţi pavilionare cooperantă
- este trimisă la terapie
ocupaţională
- a evita pericolele - pacienta să fie în siguranţă - supraveghere permanentă şi - scor la scalele de depresie
scalele de depresie Beck, diminuate
Hamilton
- a comunica - contactul cu ceilalţi - psihoterapie - pacienta acceptă contactul cu
- terapie de grup ceilalţi pacienţi şi cu personalul
- a se recreea - pacienta să se recreeze - este însoţită în club la TV - pacienta este relaxată
- participă la atelierele de
terapie
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - plimbări seara - pacienta a dormit toată
44
- pacientei i se administrează noaptea
sedative, neuroleptice şi
antidepresive la indicaţia
medicului
45
5. Evaluare
Depresia la pacienţii bipolari este similară cu cea a pacienţilor unipolari

exceptând unele simptome – la cei bipolari creşte mai mult iritabilitatea. În acest caz,
pierderea interesului, inapetenţa şi anhednia au stat în prim plan.
După trei săptămâni de tratament cu valproat de sodiu şi mianserin, psihoterapie,
terapie cognitivă şi de grup, pacienta a putut fi integrată într-o comunitate terapeutică şi
de terapie ocupaţională.
Pacienta a necesitat supraveghere permanentă din partea personalului din cauza
riscului mare de tentative de suicid.
Deoarece PAP-ul este o boală ciclică cu perioade de remisiune şi recăderi va
necesita în continuare tratament şi îngrijiri speciale din partea personalului de
specialitate, în funcţie de natura tabloului psihopatologic.
46
CAZUL III
Culegerea datelor este o etapă absolut necesară în a identifica nevoile de dependenţă
şi independenţă a pacientului.
Nume şi prenume: O.V.

Vârsta: 48
Sex: feminin
Diagnostic: - episod depresiv, reacţie la stres.
- insomnii;
- inapetenţă;
- sentiment de vinovăţie – inutilitate.
Antecedente heredo-colaterale: - ulcer duodenal.
- hepatită virală la 5 ani;
- apendicectomie.
Condiţiile de viaţă şi muncă: - locuieşte împreună cu fiica ei într-un apartament, mediu
urban;
- condiţii de viaţă corespunzătoare;
- nu consuma alcool şi cafea;
- de profesie croitoreasă.
Comportare faţă de mediu: - orietare temporo-spaţial.
Istoricul bolii:
- pacienta este la prima internare într-un spital de psihiatrie, internarea actuală se
face în urma pierderii soţului care a suferit un accident rutier, fapt ce a marcat-o foarte
mult;
47
- în ultima perioadă pacienta nu se alimenta corespunzător, prezint sentimente de
vinovăţie, insomnie, facies plins, stă mai mult retrasă şi nu comunică cu fiica ei. Se
prezint la servicul urgenţă însoţit de fiica ei, fiind trimisă de medicul de familie pentru
investigaţii şi tratament.
Examenul clinic general:
- tegumente şi mucoase palide;
- hipotensiune arterială;
- aspect neîngrijit, neglijent.
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

- manifestări de dependenţă: - respiraţie amplă, ritmică;
- sursa de dificultate:- nu este;
2.Nevoia de a bea şi de a mânca:
- manifestări de dependenţă: - refuzul de a mânca;
- sursa de dificultate:- tulburarea de gândire, depresie;
- manifestări de dependenţă: - dificultatea de a defeca;
- sursa de dificultate:- neconsumarea de alimente, lichide;
- manifestări de dependenţă: - refuză să se ridice din pat;
- sursa de dificultate:- situaţia de criză, depresie;
- manifestări de dependenţă: - dificultate în a dormi;
- sursa de dificultate: - anxietatea, situaţia de criză;
- manifestări de dependenţă: - apatie, pierderea imaginii de sine;
- sursa de dificultate:- tulburare de gândire, depresia;
48
- manifestări de dependenţă: - îşi neglijează toaleta, măsurile de igienă,
tegumente palide;
- manifestări de independenţă: - şedere la pat din cauza depresiei;
- manifestări de dependenţă: - nu prezintă probleme;
- sursa de dificultate: - nu este ;
- manifestări de dependenţă: - îngrijorare, descurajare;
- sursa de dificultate:- starea depresivă;
- manifestări de dependenţă: - refuzul de a comunica;
- manifestări de dependenţă: - îngrijorare, descurajare;
- sursa de dificultate:- depresia, situaţia de criză;
- manifestări de dependenţă: - descurajare, îngrijorare;
- manifestări de dependenţă: - tristeţe;
- manifestări de dependenţă: - apatie;
- sursa de dificultate:- pierderea persoanei dragi;
3. Planificarea îngrijirilor
- problema pacientului: - refuz alimentar;
- obiectiv: - reluarea aportului caloric
 A elimina:
49
- problema pacientului: - dificultatea în a avea scaun;
- diagnostic de îngrijire: - constipaţia;
- obiectiv: - reluarea tranzitului intestinal.
- obiectiv: - pacienta să se deplasese singură.
- problema pacientului: - anxietatea;
- obiectiv: - pacienta să prezinte un somn liniştit calitativ şi cantitativ.
- problema pacientului: - dezinteres pentru ţinuta vestimentară;
- problema pacientului: - dezinteres faţă de măsurile de igienă;
- diagnostic de îngrijire: - deficit în a-şi păstra tegumentele curate;
- obiectiv: - să prezinte tegumente integre şi curate.
- problema pacientului: - teama;
- diagnostic de îngrijire: - starea depresivă;
- obiectiv: - pacienta să se simtă în siguranţă.
 A comunica:
- diagnostic de îngrijire: - alterarea comunicării;
- obiectiv: - pacienta să fie comunicativă.
 A fi util:
- problema pacientului: - sentimentul de inutilitate;
50
 A se recrea
- problema pacientului: - neplăcerea de a efectua activităţi recreative;
- obiectiv: - pacienta să prezinte interes faţă de activităţi.
S-au mai efectuat:
 administrarea tratamentului prescris de medic.
 refacerea echilibrului hidro-electrolitic;
51
- PRIMA ZI-
- a comunica - pacienta să comunice cu cei - psihoterapie - uşor comunicativă
din jur - pacienta este pusă în legătură cu alţi
pacienţi
- constipaţia - pacienta să aibă tranzit - alimentaţie bogată în reziduuri - nu prezintă tranzit intestinal
intestinal prezent (în limite - stabilirea împreună cu pacienta a
fiziologice) unui orar de eliminare
- consumul de lichide
- refuz alimentar - reluarea aportuli - încurajarea pacientei - pacienta refuză să se
- adminsitrarea de vitamine alimenteze
- insomnia - să beneficieze de un somn - tehnici de relaxare înainte de - pacienta în timpul nopţii
corespunzător calitativ şi culcare - doarme foarte puţin (2-3 ore)
cantitativ - plimbări în cursul serii
- administrarea tratamentul
medicamentos la indicaţiile
medicului
- refuz de a se ridica din pat - pacienta să se ridice singură - stimulare şi încurajare pentru a-şi - cu greu pacienta părăseşte
din pat relua activităţiile zilnice patul pentru scurt timp
52
- urmărirea funcţiilor vitale - cunoaşterea funcţiilor vitale - măsurarea TA, puls, diureză - TA= 130/80
- T= 36,4
- P= 80
- diureză prezentă
- depresia - pacienta să fie echilibrată - administrarea tratamentul - stare psihică nemodificată
psihic antidepresiv la indicaţia medicului
- ZIUA A II- A-

- recoltarea examenului de - stabilirea calităţii urinei - captarea urinii pentru examenul de - pacienta nu a refuzat procedura
urină urină
- recoltarea de sânge - stabilirea valorilor normale recoltarea de sânge venos pentru VSH, - pacienta a suferit bine
şi patologice hemograma, glicemie, probe hepatice intervenţia de recoltare
- a evita pericolele - pacienta să beneficieze de un - supraveghere permanentă - pacienta se simte în siguranţă

mediu de siguranţă fără - asigurarea de condiţii de mediu
accidente şi infecţii adecvat pentru a evita pericolele
53
- alimentaţie insuficientă - pacienta să se alimenteze - pacienta este servită cu alimente cu - pacienta se alimentează singură
singură prezentare atrăgătoare
- refuzul de a se ridica din pat - reluarea activităţilor - psihoterapie - pacienta se ridică din pat foarte
- convingerea cu blândeţe şi fermitate greu
pentru a se ridica din pat
- anxietatea - pacienta să fie relaxată - tehnici de relaxare - pacienta nu mai este anxioasă
- tratament medicamentos la indicaţia
medicului
- a se recreea - pacienta să se recreeze - este însoţită în club la TV, plimbări - pacienta este puţin mai relaxată
la atelierele de terapie ocupaţională
- insomnia - pacienta să aibă un somn - psihoterapie - pacienta a dormit 4-5 ore

liniştit - administrarea tratamentului noaptea
medicamentos
54
- ZIUA A III- IVA-
alactik football OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

S01E12 the escape
PROBLEMA
- sentimentul de inutilitate - pacienta să se simtă utilă să- - tratament, încurajare - pacienta îşi recapătă încrederea
şi recapete încrederea în - psihoterapie în forţele proprii
forţele proprii -ergoterapie
- a se recreea - redobândirea interesului - organizarea de activităţi recreative şi - pacienta este mai reţinută faţă
pentru desfăşurarea unor de grup de cei din jur
activităţi recreative - vizionari TV,
- audiţii muzicale
- a evita pericolele - pacienta să fie echilibrată - crearea unui mediu optim pentru ca - pacienta este în siguranţă
psihic pacienta să-şi poată exprima emoţiile,
nevoile
- supraveghere
- a comunica - contactul cu ceilalţi - psihoterapie - pacienta acceptă cu greu
- terapie de grup contactul cu ceilalţi
55
- depresia, anxietatea - pacienta să fie echilbrată - administrarea medicamentelor şi - pacienta este mai echilibrată
psihic supravegherea efectelor acestora psihic
- furnizarea de explicaţii asupra
îngrijirilor programate
- sedative, neuroleptice şi noaptea, dimineaţa este mai
antidepresive la indicaţia medicului liniştită
- ZIUA A – IV-A-
- sentimentul de inutilitate - pacienta să se simtă utilă să- - pacienta este încurajată - pacienta îşi recapătă încrederea
şi recapete încrederea în - psihoterapie în forţele proprii
forţele proprii -ergoterapie
- a se recreea - redobândirea interesului - organizarea de activităţi recreative şi - pacienta este mai reţinută faţă
pentru desfăşurarea unor de grup de cei din jur
activităţi recreative - vizionari TV
- audiţii muzicale
- a evita pericolele - pacienta să fie echilibrată - crearea unui mediu optim pentru ca - pacienta este în siguranţă
psihic pacienta să-şi poată exprima emoţiile,
nevoile
56
- pacienta este supravegheată
- a comunica - restaurarea contactului cu - psihoterapie - pacienta acceptă contactul cu

ceilalţi - terapie de grup ceilalţi
- depresia, anxietatea - pacienta să fie echilbrată - administrarea medicamentelor şi - pacienta este mai echilibrată
psihic supravegherea efectelor acestora psihic
- furnizarea de explicaţii asupra
îngrijirilor programate
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - este pusă să facă plimbări seara - pacienta a dormit câteva ore
- i se administrează sedative, noaptea, dimineaţa este mai
neuroleptice şi antidepresive la liniştită
indicaţia medicului
- ZIUA A -V- A-

- comunicarea - pacienta să fie comunicativă - este încurajată, ascultată, lasată să-şi - pacienta este comunicativă
exprime sentimentele
57
- pacienta încă nu face nimic - pacienta să facă ceva util - terapie de grup - pacienta sa se simtă utilă
- antrenarea în activităţi pavilionare
- este trimisă la terapie ocupaţională
- a se recreea - pacienta să prezinte o stare - planificarea activităţilor împreună cu - pacienta nu a refuzat
de bună dispoziţie pacienta activităţiile recreative
- organizarea de activităţi recreative de
grup
- depresia - pacienta să nu mai fie - psihoterapie - pacienta acceptă contactul cu
depresivă - tratament medicametos ceilalţi pacienţi şi cu personalul
- a dormi, a se odihni - pacienta să se odihnească - plimbări seara - pacienta a dormit toată noaptea
- sedative, neuroleptice şi
antidepresive la indicaţia medicului
5. Evaluare
Sub tratament antidepresiv (marilan, doze terapeutice), terapii nemedicamentoase şi supraveghere permanentă, starea pacientei
se îmbunătăţeşte semnificativ în două săptămâni.
Va urma tratament antidepresiv şi supraveghere psihiatrică în ambulator.
58
59
CAP. 8. CONCLUZII
Depresia este o problemă majoră de sănătate publică în întreaga lume,

determinând suferinţă şi mizerie atât celor afectaţi cât şi famililor lor. De aceea această
problemă trebuie cunoscută, trebuie aduse sugestii şi stimulată gândirea fiecăruia în
folosul celor ce trebui să înţelagă natura tulburării şi să înteprindă ceva pentru a ajuta
pacienţii şi comunităţile căror le aparţin pentru a face faţă problemelor pe care le ridică
tulburarea depresivă.
Bolile depresive sunt caracterizate printr-o mulţime de perturbaţii ale funcţiilor
vitale. Ritmul somnului şi al respiraţiei, reglarea temperaturii, necesarului de hrană,
pierdera apetitului sexual, impotenţa şi amenore, activitate cardiovasculară şi digestie,
oscilaţii ale dispoziţiei, iniţiativelor şi spontaneităţii şi activităţii.
Recuperarea necesită o perioadă lungă de timp (fiecare antidepresiv îşi face
efectul de regulă după aproape două săptămâni), iar supravegherea ridică probleme
complexe şi costuri ridicate.
De aceea, bolile depresive sunt o mare problemă şi totodată provocare pentru
lucrătorii din domeniul sanitar şi pentru întreaga comunitate.
Episodul depresiv major este o boală psihică care poate fi extrem de gravă
(mergând uneori până la sinucidere), iar tratamentul unor astfel de tulburări durează de
obicei destul de mult – de la minim câteva săptămâni până la câteva luni de zile.
În cazul primei paciente, tratamentul cu antidpresive atipice prescris de medicul
psihiatru (Remeron în doze terapeutice), tratament care a fost asociat cu sedative, şedinţe
de grup şi psihoterape, a dus la o revenire a pacientei după şapte săptămâni.
După ce a fost externată, pacienta şi-a reluat rutinele zilnice, având o bună relaţie
cu membrii familiei şi cu cei din jur. Urmează în continuare tratament antidepresiv de
susţinere, control lunar prin cabinetul de psihiatrie teritorial, merge la şedinţe de
psihoterapie însă pe viitor prognosticul bolii este favorabil.
60
Depresia la pacienţii bipolari este similară cu cea a pacienţilor unipolari
exceptând unele simptome – la cei bipolari creşte mai mult iritabilitatea. În acest caz,
pierderea interesului, inapetenţa şi anhednia au stat în prim plan.
Celei de-a doua paciente i s-a administrat un tratament cu valproat de sodiu şi
mianserin, psihoterapie, terapie cognitivă şi de grup, timp de trei săptămâni, pacienta
putând fi integrată într-o comunitate terapeutică şi de terapie ocupaţională.
Cele trei cazuri prezentate anterior au avut nevoie de supravegherea atentă a
personalului medical, asistenta medicală fiind nevoită să acorde o atenţie deosebită
acestor pacienţii. Toate pacientele refuzau să mănânce, să comunice cu persoanele din
jurul lor, însă cu ajutorul tratamentelor antidepresive, terapiilor nemedicamentoase şi
supraveghere permanentă, starea acestor paciente se îmbunătăţeşte semnificativ în două
săptămâni.
Asistenta medicală a reuşit să stabilească relaţii de încredere cu pacientele şi cu
familia acestora. La indicaţiile medicului asistenta a aplicat metode de observaţie şi
tratamente de readaptare, a observat modificările provocate de boală sau tratament
(reacţii adverse) şi informează medicul în legătură cu acestea. A acordat o atenţie
deosebită pacientelor cu tentative ridicată de suicid, fiind lângă ele şi acultându-le,
încecând să le educe în legătură cu modul de viaţă in vederea prevenirii recăderilor.
61
BIBLIOGRAFIE
1. Ghid de nursing – Lucreţia Titirică, Ed. Viaţa Medicală, Bucureşti 1995

2. Anatomia omului, vol.II – V.Papilian, Ed. Medicală, Bucureşti 1939
3. Fiziologia sistemului nervos – note de curs - Gabriela Raveica, Bacău
2007
4. Synopsis of psyhiatry – Kaplan & Sadock’s, Eight Edition Wiliam &
Wilkins, Lippincott
5. Nursing car plans & Documentattion – Linda J. Carpenito, Third
Edition, Lippincot, 1999
6. Depresii – Noi perspective – Radu Vrasti & Martin Eisemann, Ed. All
Bucureşti 1996
62

Îngrijirea Bolnavilor Cu Depresie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Bolnavilor Cu Depresie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

Calificarea: Asistent Medical Generalist

ABSOLVENT:COSTIN ALEXANDRU DANIEL

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

Calificarea: Asistent Medical Generalist

ABSOLVENT:COSTIN ALEXANDRU DANIEL

Yves Pelicier (1979)

CAP. 2. NOŢIUNI DE PATOLOGIE

CAP. 3. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

CAP. 4. EVALUAREA SEVERITĂŢII BOLII

CAP. 5. NOŢIUNI DE TERAPIE ŞI ÎNGRIJIRE

CAP. 6. ROLUL ASISTENTEI ÎN EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE

CAP. 7. DOSAR DE ÎNGRIJIRE(TREI CAZURI)

Asupra lucrarii cu tema

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU DEPRESIE

ABSOLVENT: COSTIN ALEXANDRU DANIEL

2.Continutul teoretic al lucrarii

4.Conculzuii asupra lucrarii

Nota propusa : 10(zece)

Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mişcare la alta, totul, fără excepţie.

Fig. nr. 1 Sistemul nervos central

Anatomia emisferelor cerebrale

Structura emisferelor cerebrale

Depresia acoperă un spectru larg de simptome:

 Funcţii de natură independentă: - asistarea temporală sau definitivă a pacientului

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

7. Nevoia de a fi curat, şi a-şi proteja tegumentele:

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

Nume şi prenume: N.D.

2.Identificarea problemelor de îngrijire

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

Depresia la pacienţii bipolari este similară cu cea a pacienţilor unipolari

Nume şi prenume: O.V.

2.Identificarea problemelor de îngrijire

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

- a evita pericolele - pacienta să beneficieze de un - supraveghere permanentă - pacienta se simte în siguranţă

- insomnia - pacienta să aibă un somn - psihoterapie - pacienta a dormit 4-5 ore

alactik football OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

- a comunica - restaurarea contactului cu - psihoterapie - pacienta acceptă contactul cu

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢIE EVALUARE

Depresia este o problemă majoră de sănătate publică în întreaga lume,

1. Ghid de nursing – Lucreţia Titirică, Ed. Viaţa Medicală, Bucureşti 1995

S-ar putea să vă placă și