MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ ”OCROTIREA”

CLUJ-NAPOCA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. DR. VASILE NEGREAN
COORDONATOR NURSING:
AS. SORIN IUONUT

Absolvent:
ANA-MARIA-ELENA TIȘE

1
 2022

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ ”OCROTIREA”
CLUJ-NAPOCA

PARTICULARITĂȚI DE
ÎNGRIJIRE A
PACIENȚILOR CU
DEMENȚA ALZHEIMER

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. DR. VASILE NEGREAN
COORDONATOR NURSING:
AS. SORIN IUONUT

Absolvent:
ANA-MARIA-ELENA TIȘE

2
 Pagina
I. ARGUMENT.............................................................................
II. CONȚINUT...............................................................................
II.1. Scopul: ...........................................................................................
II.2. Obiective........................................................................................
II.2.1. Anatomia și fiziologia sistemului nervos
II.2.2. Demența
II.2.3. Demența Alzeimer
II.3. Problemele practice soluționate.....................................................
III. CONCLUZII.............................................................................
IV. BIBLIOGRAFIE........................................................................
ANEXE......................................................................................

3
 I. ARGUMENT

Preocuparea primordiala a medicinii contemporane este promovarea şi ocrotirea sănătății. Ea

se ocupa de promovarea acelor factori şi condiții care asigură sănătatea deplină şi îndelungată,
prelungesc durata vieții şi fac ca bătrânețea să vină cât mai târziu şi cu un grad cât mai redus al
scăderii capacitații de lucru. Sănătatea, acea stare completă de bine general, fizic, mental şi social,
este definiția data de Organizația Mondiala a Sănătății (O.M.S.) stării de sănătate.
Viața omului poate fi pusă oricând in pericol de o amenințare psihică apărută brusc care îl
aduce într-o stare critică, acută ce trebuie rezolvată de personalul de la secția de geriatrie, cu
promptitudine şi deosebită competență.
Ca elevă, în stagiul practic am acționat cu exigență adaptându-mă cerințelor de azi ale
profesiei de asistent medical care trebuie să stea nu numai alături de bolnav lângă patul său ci şi
alături de om lângă așternutul singurătății lui, unde durerile mistuie surd.
Acesta este motivul pentru care am ales ca tema a proiectului „Demența Alzheimer”,
diagnostic pe care l-am întâlnit totodată și la bunicul meu.
Prin absolvirea acestei școli, în viitoarea meserie de asistent medical, mă voi dărui cu
pasiune şi știință fiecărui caz în parte pentru că o părticică din sănătatea semenilor noștri se
datorează şi nouă.

4
 II. CONȚINUT

II.1. Scopul

Boala Alzheimer a fost pentru prima dată descrisă de medicul german Alois Alzheimer în
anul 1906, în articolul intitulat “O afecțiune gravă caracteristică a cortexului cerebral” ce a
apărut în revista Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin.
Alois Alzheimer (1864-1915) era de formație psihiatru și neuropatolog și a identificat boala la
una dintre pacientele Azilului Municipal de bolnavi psihic din Frankfurt (Auguste Deter în
vârstă de 51 de ani), al cărui caz l-a urmărit din 1901 până în 1906, când pacienta a decedat. Ea
prezenta tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante şi disfuncționalitate
psihosocială iar diagnosticul anatomic post-mortem a consemnat: hidrocefalie internă şi externă
moderată; atrofie cerebrală, arterioscleroză a vaselor cerebrale mici și o serie de modificări
necunoscute până atunci (depozite proteinacee și aberații citoscheletice).

II.2. Obiective
II.2.1. Anatomia și fiziologia sistemului nervos

Sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervoşi şi nervilor care asigură
comanda, coordonarea viscerelor şi a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale şi funcţiile
psihice şi intelectuale.
Sistemul nervos (SN), împreună cu sistemul endocrin, reglează majoritatea funcţiilor
organismului. SN are rol în reglarea activităţii musculaturii şi a glandelor secretorii (atât exocrine,
cât şi endocrine) în timp ce sistemul endocrin reglează, în principal, funcţiile metabolice. Reglarea
activităţii musculare scheletice este realizată de SN somatic, iar reglarea activităţii musculaturii
viscerale şi a glandelor (exo- şi endocrine) este realizată de SN vegetativ. Între SN şi sistemul
endocrin există o strânsă interdependenţă. Sistemul nervos (SN) este un sistem de integrare a vieţii
somatice, vegetative şi endocrine.
5
Avem astfel:
 sistem nervos somatic (SNS) → prin care se asigură legătura cu mediul înconjurător;
 sistem nervos vegetativ (SNV) → prin care se asigură conducerea şi funcţionarea organelor
interne.
Reglarea nervoasă a funcţiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoşi care
prelucrează informaţiile primite şi apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest
punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcţionale:
1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese la nivelul receptorilor;
2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.
Aşadar, fiecare organ nervos are două funcţii fundamentale: funcţia senzitivă şi funcţia
motorie. Mecanismul fundamental de funcţionare a sistemului nervos este actul reflex (sau simplu,
reflexul). Reflexul reprezintă reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone
receptoare. Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din cinci componente
anatomice: receptorul, calea aferentă, centrii nervoşi, calea eferentă şi efectorii.
1. Receptorul → structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variaţii de potenţial gradate
proporţional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferenţiate şi
specializate în celule senzoriale (gustative, auditive, vestibulare).
2. Calea aferentă → receptorii vin în contact sinaptic cu terminaţiile dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali sau din cei de pe traiectul unor nervi cranieni (senzitivi şi micşti).
3. Centrii nervoşi → in cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv şi unul
motor), centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe monosinaptice).
Prin centrul unui reflex se înţelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la
actul reflex respectiv.
4. Calea eferentă → reprezintă axonii neuronilor motori somatici şi vegetativi prin care se transmite
comanda către organul efector.
5. Efectorii → pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt muşchii striaţi, iar pentru sistemul
nervos vegetativ sunt muşchii netezi, glandele endocrine şi cele exocrine.
Sistemul nervos este format din ţesutul nervos, constituit din celule specializate (neuroni) şi
din celule de susţinere (celule nevroglice) : Neuronul este unitatea morfo-funcţională a sistemului
nervos. Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă

6
adaptată la recepţionarea şi transmiterea informaţiei, unitatea elementară (celulară), embriologică,
anatomică, funcţională, trofică şi metabolică a sistemului nervos.
Funcţionarea sistemului nervos face să intervină un lanţ de neuroni, care se articulează între
ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui
influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta, de exemplu, muşchiul în
cazul unei sinapse neuromusculare. Această transmisie este realizată prin intermediul unei substanţe
chimice denumită neurotransmiţător.
După funcţia pe care o îndeplinesc, neuronii pot fi:
 receptori (senzitivi) – care, prin dendritele lor, recepţionează stimulii din mediul exterior sau
din interiorul organismului (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi);
 motori – ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori sau
visceromotori);
 intercalari (de asociaţie) – care fac legătura între neuronii senzitivi şi motori.
Un neuron este constituit dintr-un corp celular (soma), în care se găseşte un nucleu şi din
prelungiri, axonii pe de o parte, dendriticele de cealaltă parte. Dendritele recepţionează impulsul
nervos şi îl conduc spre corpul neuronului.Impulsurile sunt primite de către dendrite prin sinapse.
Axonul este proiecţia neramificată a unui neuron, care conduce impulsul nervos dinspre
corpul celular (soma) spre periferie, unde contactează alte celule nervoase, glande sau muşchi prin
sinapse. Axonii pot fi foarte lungi, de exemplu cei mai lungi axoni sunt cei care formează nervul
sciatic, adică cei care pleacă din baza coloanei vertebrale şi ajung în degetul mare al fiecărui picior:
pot avea până la un metru. În porţiunea terminală se ramifică în aşa numiţii “ butoni terminali”, care
conţin vezicule cu mediatori chimici, ce mediază transmiterea influxului nervos la nivelul
sinapselor. Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron şi un organ
efector (muşchi, glandă etc.).
Corpii neuronali constituie substanţa cenuşie a SN iar prelungirile, substanţa albă.
Nevroglia are rolul de susţinere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a
influxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre
deosebire de neuron care nu este. Din punct de vedere al numărului, celulele gliale se găsesc în
organismul uman în raport de 10 / 1 faţă de neuroni.
Creierul şi măduva spinării sunt formate în cea mai mare parte din substanţă albă şi substanţă
cenuşie. Substanţa cenuşie o formează corpul neuronului, în timp ce substanţa albă conţine axonii

7
izolaţi cu tecile de mielina. Substanţa cenuşie din măduva spinării este înconjurată de masa nervoasă
a substanţei albe, în schimb în creier substanţa cenuşie este aşezată periferic.
Lichidul cefalorahidian (LCR) este un lichid care se găseşte în cavităţile ventriculare ale
creierului şi în canalul central al măduvei spinării, precum şi între foiţele care învelesc diversele
părţi ale sistemului nervos central. Rolul fiziologic al LCR este de protecţie biomecanică
(amortizare şi menţinere a formelor anatomice proprii ale aSNC) şi biodinamica (eliminarea
surplusului de lichid interstiţial, menţinerea homeostaziei mediului în care funcţionează neuronii).
Meningele este învelişul encefalului şi al măduvei spinării format din trei membrane
conjunctive:
 dura mater, constituită din ţesut conjunctiv dens, slab vascularizat; aderă la formaţiunile
osoase ce protejează organele nervoase ,craniul şi coloana vertebrală
 arahnoida este un ţesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater. Între ea şi piamater există
lichid cefalorahidian (LCR);
 pia mater este un ţesut conjunctiv care aderă la organele nervoase. Are vascularizaţie
nutritivă.

Anatomia şi fiziologia aparatului nervos

Structura sistemului nervos
Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din două ansamble distincte, sistemul nervos
central şi sistemul nervos periferic.
Sistem nervos central (nevrax) - format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectaţi
între ei şi dintr-un ţesut de susţinere interstiţial (nevroglie). El cuprinde encefalul protejat de craniu
şi măduva spinării, amplasată în coloana vertebrală.

ENCEFALUL
Este partea superioară a sistemului nervos central, constituită din trunchiul cerebral,
diencefal, din cerebel şi din creierul mare (emisferele cerebrale), asigurând controlul întregului
organism.Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Sediul principal al acestui proces
este scoarţa cerebrală care funcţionează în strânsă legătură cu numeroase structuri subcorticale.

8
 Informaţia pătrunde în sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este transmisă
pe căi specifice la scoarţă, în ariile senzitive specifice. Aceste informaţii sunt apoi comparate, la
nivelul ariilor asociative, cu informaţiile culese de la ceilalţi analizatori, precum şi cu datele din
memorie. Pe baza sintezei complexe a tuturor informaţiilor este elaborată starea de conştienţă şi sunt
luate deciziile automate şi cele voluntare.
Encefalul ocupă cutia craniană şi conţine elementele:
 trunchiul cerebral, care prelungeşte măduva spinării, amplasat în coloana vertebrală,
cuprinde, începând de jos în sus, bulbul rahidian, protuberanţa inelară şi pedunculii
cerebrali;
 diencefalul;
 cerebelul sau creierul mic este o masă rotunjita situată în spatele trunchiului cerebral;
 misferele cerebrale ( creierul mare ).
Encefalul este protejat de către oasele cutiei craniene, membranele meningeale, lichidul
cefalorahidian.
Trunchiul cerebral
Format din trei etaje: bulbul (măduva prelungită), puntea lui Varolio (protuberanţa) şi
pedunculii cerebrali (mezencefal). Uneşte encefalul cu măduva spinării. Bulbul şi puntea au o
porţiune ventrală, în care predomină substanţa albă, şi o porţiune dorsală, în care predomină
substanţa cenuşie. Substanţa albă asigura conexiunile de la un punct la altul al encefalului, precum şi
între encefal şi măduvă. Substanţa cenuşie asigura receptarea informaţiilor, analizarea lor şi
elaborarea răspunsurilor (contracţiile musculare, de exemplu).
Funcţiile trunchiului cerebral :Unele funcţii ale trunchiului cerebral se desfăşoară la
nivelul componentelor sale, iar altele sunt realizate de ansamblul elementelor care îl formează. La
nivelul bulbului, întâlnim două funcţii fundamentale ale SN: funcţia reflexă şi funcţia de conducere.
În bulb se închid numeroase reflexe, dintre care unele au rol vital. Distrugerea bulbului duce la
moarte imediată. Principalele reflexe bulbare sunt acelea care asigură reglarea a trei funcţii cardinale
ale organismului: digestia, circulaţia şi respiraţia. Puntea este sediul a numeroase reflexe, dintre care
enumerăm: reflexul cornean de clipire (produce închiderea pleoapelor la stimularea corneei),
reflexul auditiv de clipire (clipit reflex, determinat de un zgomot neaşteptat), reflexele masticator,
salivator al glandelor submaxilare şi sublinguale, lacrimal, de supt, maseterin (reflex miotatic al
muşchilor maseteri).

9
 Diencefalul
Mai este denumit şi creierul intermediar fiind aşezat deasupra mezencefalului şi sub
emisferele cerebrale, care îl acoperă. În unele clasificări este introdus în structura creierului propriu-
zis (mare). Structura- este compus din: talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus. In legatura
stransa cu diencefalul sunt doua glande endocrine: hipofiza pe partea ventrala si epifiza pe partea
dorsala.
Hipotalamusul este partea din diencefal conectată la reglarea activităţii viscerale, la
activitatea sistemului nervos vegetativ şi la reglarea sistemului endocrin. Hipotalamusul reprezintă
centrul superior de integrare, reglare şi coordonare ale funcţiilor principale ale organismului. Are
legături strânse cu scoarţa cerebrală, mai ales cu sistemul limbic, participând la integrarea
vegetativo-somatică şi la elaborarea reacţiilor instinctive şi emoţionale.
Talamusul reprezintă de fapt doua structuri de marimea unor nuci, impartite si ele in mici
nuceli. Sunt un fel de relee situate deasupra trunchiului cerebral, care primesc informatiile venite de
la diferitele organe de simt si le analizeaza inainte de a le trimite la cortexul cerebral.
Metatalamus este format din cele doua perechi de corpi geniculati, 2 mediali (stâng si
drept) si 2 laterali (stâng si drept), care sunt situati înapoia talamusului. Corpul geniculat medial
reprezinta releul talamic al caii auditive, în timp ce corpul geniculat lateral reprezinta releul talamic
al caii vizuale. Corpul geniculat medial are conexiuni cu colicul inferior homolateral, iar cel lateral,
cu colicul superior homolateral.
Epitalamus este constituit din glanda epifiza si nucleul habenular, legat de centrii olfactivi
de la baza emisferelor cerebrale. Nucleul habenular intervine in orientarea capului in functie de
sursa olfactiva (de miros).

Cerebelul
Se află în cutia craniană în partea inferioară, posterioară a acesteia. Este poziţionat în spatele
trunchiului cerebral. Cerebelul are forma unui fluture, prezentând o porţiune mediană, vermisul, şi
două porţiuni laterale, voluminoase, numite emisferele cerebeloase.
Funcţiile cerebelului sunt: funcţia reflexă şi funcţia de conducere.

Creierul mare ( emisferele cerebrale )

10
 Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Sunt separate prin fisura
longitudinală şi unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară
şi comisura fornixului. Se mai numeşte telencefal. Sunt 3 şanturi principale, respectiv: şantul central
(scizura lui Rolando), şantul lateral (scizura lui Silvius) si şantul parieto-occipital (scizura
perpendiculară). Aceste 3 scizuri mari delimiteaza cei 4 lobi cerebrali (frontal, temporal, parietal si
occipital). Dacă este secţionat se observă substanţa cenuşie, la suprafaţa emisferelor sau aglomerată
în anumiţi nuclei din profunzimea creierului, şi substanţa albă în interior. Substanţa cenuşie
corespunde zonelor cu aglomerări de celule nervoase, iar cea albă fibrelor nervoase, prelungiri ale
celulelor din substanţa cenuşie. Sustanta albă asigura conducţia influxului nervos fie de la un centru
nervos la altul, fie între un centru nervos şi un nerv.
Fiecare emisfera asigură controlul motricitaţii si al sensibilitaţii din jumatatea de corp opusă:
fibrele nervoase ajung in partea opusă corpului, traversând linia mediană a trunchiului cerebral sau a
măduvei spinării. Emisfera dreaptă acţionează asupra părţii stângi a corpului şi invers. Dar cele două
emisfere nu au nici acelaşi volum şi nici aceleaşi funcţii. Intr-adevăr, localizarea zonei vorbirii
diferă de la individ la individ: la dreptaci (80 % din populaţie), această zonă se află in emisfera
stângă; la majoritatea stângacilor, aceasta exista în cele două emisfere sau, mai rar, (5 %), este
situată doar in emisfera dreaptă. Se spune ca emisfera în care este situată zona vorbirii este cea
dominantă. Activitatea mai complexă a membrului superior drept, precum şi localizarea centrului
vorbirii în emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stângă fiind mai dezvoltată la
dreptaci.

Structura
a) Scoarţa cerebrală ( cortexul cerebral ). Stratul exterior de la nivelul creierului. El este împărţit
în mai mulţi lobi: frontal, parietal, temporal şi occipital. Reprezintă etajul superior de integrare a
activităţii sistemului nervos. Segmentul cel mai evoluat al nevraxului, centrul integrator al
senzaţiilor, motricităţii, conştiinţei, voinţei, învăţării, memoriei, stărilor emoţionale şi
comportamentale. Cortexul cerebral este stratul exterior de la nivelul creierului.
Suprafaţa scoarţei cerebrale variază între 1400 – 2800 cm 2, din care mai puţin de jumătate
este vizibilă la suprafaţă, restul fiind ascunsă în şanţuri şi fisuri. Grosimea ei este între 1,5 – 4,5 mm.
Scoarţa cerebrală este divizată, în funcţie de apariţia pe scala evolutivă, în arhicortex, paleocortex şi

11
neocortex. Neocortexul este cel mai nou apărut şi constituie aproximativ 90% din totalitatea
cortexului cerebral.
 Paleocortexul (sistemul limbic) → cele mai importante componente ale sistemului limbic
sunt calea olfactivă, formată din nervii olfactivi şi bulbul olfactiv, corpul amigdalian. Are rol
determinant in mecanismele memoriei de lungă durată (la acest nivel se pare că sunt stabilite
aspecte legate de ceea ce trebuie memorat şi unde se va stoca informaţia), emoţii (este
structura cea mai importantă pentru viaţa emoţională, fiind numit „centrul emoţional ”,
comportament , motivaţie si dorinţă sexuală).
 Neocortexul → alcătuit din şase straturi celulare, reprezintă sediul proceselor psihice
superioare – activitatea nervoasă superioară – ANS. Curent, prin aceasta se înţeleg procesele
care stau la baza memoriei, învăţării, gândirii, creaţiei.
b) Substanţa albă şi substanţa cenuşie. Substanţa (materia) cenuşie este un ţesut de culoare gri,
aflat în măduva spinării şi encefal, fie în profunzimea creierului mare sau la suprafaţa celui mic şi a
emisferelor cerebrale. Are rol de centru nervos: primeste mesajele, analizeaza informatiile si
elaborează răspunsurile. Substanţa (materia) albă este un ţesut de culoare albicioasă, aflat în măduva
spinării şi encefal, care asigură transmiterea influxului nervos de la un centru nervos la celălalt sau
de la un centru neros la un nerv.
Funcţiile scoarţei cerebrale
La baza proceselor corticale stau actele reflexe. Există două categorii de reflexe:
necondiţionate şi condiţionate. Reflexele necondiţionate sunt înnăscute şi comune tuturor
indivizilor, sunt constante şi invariabile, adică nu dispar şi se produc în acelaşi fel, ori de câte ori
excitantul se repetă; se moştenesc, adică se transmit neschimbate generaţiilor de indivizi din aceeaşi
specie; arcul lor reflex se închide la nivelele inferioare ale axului cerebro-spinal (măduvă, trunchi
cerebral) şi au căi preformate (există şi la naştere) . Unele reflexe necondiţionate sunt simple: clipit,
tuse, strănut, vomă, secreţie salivară, altele sunt reflexe complexe care se produc în lanţ şi sunt
cunoscute sub numele de instincte: alimentar, de apărare, de reproducere, etc.
Reflexele condiţionate sunt dobândite în cursul vieţii, sunt temporare, individuale şi nu au
căi preformate. Arcurile lor reflexe se închid la nivelul cortexului. Reflexele condiţionate se
formează pe baza celor necondiţionate, prin coincidenţă repetată în timp a doi excitanţi, unul
necondiţionat şi unul condiţionat. Mecanismul formării unui reflex condiţionat constă în stabilirea
unei legături funcţionale temporare între focarele de excitaţie corticală ale celor doi excitanţi care

12
coincid (necondiţionat şi condiţionat), în situaţiile în care excitantul condiţionat este foarte puternic
şi nu este urmat de excitantul necondiţionat sau este urmat la un interval mare de timp, focarul
necondiţionat este inhibat şi reflexul nu se mai produce.
Excitaţia şi inhibiţia sunt două procese fundamentale care reprezintă două stări funcţionale
ale sistemului nervos. Excitaţia este starea de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care
transmisă la un organ efector (muşchi, glanda etc.), provoacă, menţine sau accelerează activitatea
acestuia. Inhibiţia este procesul opus excitaţiei prin care se ajunge la diminuarea, întârzierea sau
încetarea activităţii organului efector. Ea este, de asemenea, un proces activ.

MĂDUVA SPINĂRII
Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de circa 40
cm, care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la vertebrele inferioare. Este
compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase.
Măduva spinării are două funcţii principale. În primul rând, ea funcţionează ca un sistem de
conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această funcţie este îndeplinită
prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi, ce
pleacă din diferite părţi ale creierului. Ele coboară pe distanţe variate prin măduva spinării şi la
capătul lor la mare distanţă de creier, vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor
senzitivi sau motori aparţinând sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin
intermediul sinapselor, între neuronii periferici şi cei spinali. A doua funcţie a măduvei spinării este
funcţia reflexă prin care se controlează activităţile reflexe simple. Aceasta se obţine prin neuroni, ale
căror prelungiri se extind pe distanţe mici în sus şi în jos prin măduva spinării şi prin interneuroni
care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi şi cei motori.
Limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenţei primului nerv
spinal (C1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2. Măduva spinării nu ocupă toată
grosimea canalului vertebral. Între peretele osos al vertebrelor şi măduvă se află cele trei membrane
ale meningelor vertebrale care asigură protecţia şi nutriţia măduvei. Măduva spinării este protejată
de către canalul coloanei vertebrale, meninge şi lichidul cefalorahidian.
Structura

13
 Măduva spinării este formată din substanţă cenuşie, dispusă în centru, sub formă de coloane,
având în secţiune transversală aspectul literei „H” şi substanţă albă la periferie, sub formă de
cordoane.
1. Substanţa cenuşie → este constituită din corpul neuronilor. Bara transversală a „H”-ului
formează comisura cenuşie a măduvei, iar porţiunile laterale ale „H”-ului sunt subdivizate în coarne:
anterioare, laterale şi posterioare. Ea conţine corpi ai neuronilor, deci aici se află centri nervoşi. În
coarnele anterioare se găsesc neuroni motori şi somatici. Au rolul de a controla activitatea
musculaturii striate, determinând contracţia acesteia. Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi
(aduc şi duc informaţii de la organele interne). În coarnele posterioare ale măduvei spinării se găsesc
neuronii somatici şi senzitivi, care aduc informaţii de la organele receptoare (ex: de la piele). În
jumătatea anterioară a coarnelor laterale se găsesc neuroni visceromotori – care realizează
motilitatea (contracţia) musculaturii netede viscerale. În jumătatea posterioară a coarnelor laterale se
găsesc neuroni viscerosenzitivi, care primesc informaţii de la organele interne (exemplu: durerea de
stomac).
2. Substanţa albă → conţine axoni grupaţi în fascicule. Deci, ea are funcţia de conducere a
impulsurilor nervoase:
 spre creier (căi ascendente, senzitive);
 dinspre creier (căi descendente, motoare);
 între etajele măduvei.
Substanţa albă este alcătuită din prelungiri ale neuronilor din măduva spinării sau din alte
formaţiuni nervoase, şi se grupează în tracturi şi fascicule, care se împart în:
 fascicule ascendente (senzitive) – care aduc informaţii de la periferie (organele receptoare)
până la centrii nervoşi;
 fascicule descendente (motorii) – care duc informaţii (comenzi) de la centrii nervoşi până la
periferie (organele efectoare).
Substanţa cenuşie este formată în mare parte din corpi neuronali, dar printre aceştia se află şi
prelungiri neuronale (axoni şi dendrite). Substanţa albă conţine majoritar axoni mielinizaţi, dar
printre aceştia se găsesc şi corpi neuronali, dendrite sau axoni fără mielina.
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

14
 Sistemul nervos periferic cuprinde acele componente ale sistemului nervos, care se află în
afara creierului şi a măduvei spinării (cele două formând sistemul nervos central): nervii cranieni,
nervii spinali şi ganglionii spinali cu prelungirile lor.
Nervii sunt alcătuiţi de fibrele nervoase ale neuronilor (axoni şi dendrite), care mai cuprind
celulele lui Schwan (mielina). Fibrele nervoase răspândite în axul cerebrospinal participă la
formarea căilor de conducere iar cele din afara axului, la formarea nervilor periferici. Aşadar, nervul
reprezintă o aglomerare de prelungiri ale neuronului. Neuronul este o celulă nervoasă, nervul fiind o
aglomerare de axoni şi dendrite. Într-un nerv coexista două feluri de fibre: fibrele, care conduc
informaţiile spre organe şi ţesuturi, fibrele senzitive, care transportă informaţiile către sistemul
nervos central. Printre fibre, se deosebesc, de altfel, fibrele somatice (aparţinând sistemului nervos al
vieţii de relaţie, conştient), care inervează muşchii scheletici, pielea şi articulaţiile, şi fibrele
vegetative (aparţinând sistemului nervos autonom), care inervează peretele şi muşchii viscerelor,
glandelor.
Ganglionul nervos este o îngrămădire de celule, formând o mică umflătură pe traiectul
nervilor. Un ganglion nervos conţine corpii celulari ai neuronilor (celule nervoase), micile centre de
comandă ale neuronilor ale căror prelungiri formează nervii.
Nervii spinali
Nervii spinali sau rahidieni, în număr de 31 de perechi, au originea în măduva spinării şi
constituie căile de conducere a influxului nervos spre/şi de la măduva spinării. Nervii spinali sunt
nervi micşti, fiind alcătuiţi din fibre senzitive şi fibre motorii.
Nervii spinali aparţin sistemului nervos somatic periferic. El constituie căile de conducere a
impulsurilor nervoase ( receptori – centrii nervoşi medulari – organul efector ).
Nervii spinali sunt MICŞTI, în număr de 31 de perechi; 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5
sacrali, 1 coccigian.
Nervul spinal este format din două rădăcini, trunchi şi ramuri. Nervii spinali sunt formaţi din două
rădăcini:una anterioară (ventrală), motorie şi una posterioară (dorsală), senzitivă, care prezintă pe
traiectul ei ganglionul spinal.
Nervii cranieni sunt reprezentaţi de componenta craniană a sistemului nervos periferic,
fiind nervi cu origine la nivelul encefalului. Omul posedă 12 perechi de nervi cranieni, dintre care
10 îşi au originea aparentă în trunchiul cerebral. Nervii cranieni asigură inervaţia senzitivo-motorie a

15
extremităţii cefalice şi de asemenea importante funcţii senzoriale. Dupa caz, ei transportă stimulii de
la organele de simţ până la creier, transmit comenzile motorii ale creierului către diferiţi muşchi.
Tipuri de nervi → nervul olfactiv, optic (transmite informaţia vizuală), nervul oculomotor
(inervează muşchiul ridicător al pleoapei), nervul facial (inervează muşchii feţei, ai gâtului şi
permite închiderea gurii), nervul spinal (controlează muşchiul sternocleido – mastoidian →
înclinarea capului de aceeaşi parte şi rotirea spre partea opusă) , etc.
Sistemul nervos periferic are două mari componente: sistemul nervos somatic, care se
găseşte sub control conştient, şi sistemul nervos autonom, care este sub control subconştient.
Sistemul nervos somatic → are un rol dublu. În primul rând, colectează informaţii din mediul extern
de la organele de simţ, cum ar fi ochii, care conţin celule receptoare specializate. Semnalele de la
aceşti receptori sunt transportate apoi către sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. În al
doilea rând, transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la muşchii scheletici,
iniţiind astfel mişcarea. Comandă mişcările şi poziţia corpului şi permite perceperea de către piele a
diferitelor senzaţii (tactile, căldură, durere) şi descoperirea prin celelalte organe de simţ a mediului
înconjurător (văz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi şi neuroni motori. El este
format din :
 Centri nervoşi situaţi în encefal şi măduva spinării ;
 Nervi aferenţi externi , care conduc informaţia de la organele de simţ spre sistemul nervos
central;
 Nervi eferenţi somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre
muşchii scheletici.
Sistemul nervos vegetativ (autonom) → coordonează funcţiile automate, fără un efort mental
deliberat din partea noastră, ale unor organe cum ar fi inima, plămânii, stomacul, intestinul, vezica
urinară, organele sexuale şi vasele sanguine. El este alcătuit în întregime din nervi motori aranjaţi în
releu pornind de la măduva spinării către diferiţi muşchi. Reglează activitatea organelor interne,
( viscerelor ) la vertebrate. Denumit încă şi sistem nervos autonom, el este complementar sistemului
nervos somatic şi reglează îndeosebi respiraţia, digestia, excreţiile, circulaţia ( bătăile cardiace,
presiunea arterială ).
Sistemul nervos vegetativ poate fi împărţit în:
 Sistem nervos parasimpatic este, ca regulă generală, responsabil de punerea în stare de
odihnă a organismului, regenerarea după stres şi funcţionarea digestiei. El acţionează prin

16
 intermediul unui neurotransmiţător, acetilcolina, şi încetineşte ritmul cardiac, stimulează
sistemul digestiv şi limitează contracţiile sfincterelor.
 Sistem nervos simpatic → sau sistemul nervos ortosimpatic, pune organismul în stare de
alertă şi îl pregăteşte pentru activitate. Ei acţionează prin intermediul a doi neuro –
transmiţători, adrenalina şi noradrenalina. Acest sistem creşte activitatea respiratorie, dilata
bronhiile şi pupilele, contracta arterele, face să fie secretata sudoarea, în schimb, el frânează
funcţia digestivă.
Acest sistem funcţionează relativ independent de sistemul nervos central (creier)
Întregul sistem autonom este controlat de o zonă din creier numită hipotalamus. Dacă, de
exemplu, nivelul oxigenului scade în urma efortului, hipotalamusul comandă sistemului autonom
creşterea frecvenţei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat.

II.2.2. Demența

DEFINIȚIE
Demența este o stare psihopatologică caracterizată printr-o istovire psihică, progresivă şi
globală, cauzată de o afecțiune organică a creierului care evoluează spre cronicizare. Demența se
caracterizează în esență printr-o deteriorare mentală; atenția devine deficitară, memoria este alterată,
judecata este perturbată.
Demența este o degradare a vieții mentale.
Sindromul demențial este o manifestare a leziunilor cerebrale; unele leziuni sunt vizibile cu
ochiul liber la autopsie şi au o localizare relativ cu cea a tumorilor.
Demențele sunt relativ frecvente la vârstnici.
ETIOLOGIE
Forma clinică particulară de demență presenilă descrisa de Alzheimer (1906-1911) apare
între 45 – 65 de ani cu o frecvență mai mare la sexul feminin.
Etiologia este practic necunoscută, se discută o multitudine de factori de risc, de la ereditate
şi predispoziții până la infecții şi intoxicații. În ultima vreme se insista asupra factorilor generali
fizici, psiho-sociali nocivi care ar juca un rol important în apariția dementei Alzheimer, cum ar fi:

17
boli somatice cu evoluție prelungită cronică, boli intercurente, epuizare fizică, subalimentație,
supraalimentație şi intoxicație.
Dintre factorii psiho-sociali fac parte: stresul, doliul, pensionarea, schimbarea mediului de
viată, intoleranța grupului familial, însingurarea.
LISTA CELOR MAI FRECVENTE CAUZE ALE DEMENTEI
Corticale: - Boala Alzheimer
- Sindromul Down
- Boala Pick
- unele forme de degenerare ale lobului frontal
Subcorticale: - Boala Parkinson
- Boala Huntington
- Dementa cu corpii Lewy
- Hidrocefalia
- Paralizia supranucleară progresivă
- Atrofia sistemică multiplă
- Hematom subdural
- Degenerescenta cortico-bazală
Mixte: - Scleroza multiplă
- Boli cerebro-vasculare
- Degenerescența lobară frontală
- Dementa frono-temporală
- Boala Creutzfeldt-Iakob
- Encefalopatie posttraumatică
- Encefalopatie toxică şi anoxică
- Dementa din cancerul non-metastatic
- Tumori craniene
- Stări deficitare, tulburări endocrine, alcoolism, depresie
- Boli infecțioase cronice: sifilis, meningita cronică, AIDS
- Demența degenerativă

18
 II.2.3. Demența Alzheimer

1. Simptome
o Cognitive: tulburări de memorie, limbaj, atenție; apraxie, agnozie, tulburări ale
funcțiilor executive
o Non-cognitive: agitație, irascibilitate, agresivitate, halucinații, idei delirante, false
recunoașteri, tulburări ale dispoziției, dezinhibiție sexuală, tulburări de somn, tulburări
ale comportamentului alimentar
În stadiul de început cele mai evidente sunt tulburările de memorie, gândire și limbaj iar
funcțiile motorii și controlul propriului corp sunt încă intacte. Instalarea bolii este de obicei graduală
iar primele simptome observabile sunt de regulă pierderile de memorie și dificultăți în a învăța
material nou. Pierderile în memoria de scurtă durată pot să ia forme diverse de la a pierde lucruri
până la a uita mâncarea pe aragaz, dar în cazurile mai severe se poate ajunge și la pierderi din
memoria de lungă durată (ex: uitarea numelor persoanelor apropiate). Modificările sunt subtile în
acest stadiu și pot să se extindă și asupra personalității pacientului, care este mai agitat ca de obicei,
se enervează mai ușor, obosește mai ușor si nu mai face față schimbărilor mediului. Poate fi de
asemenea afectată realizarea sarcinilor spațiale, pacientul având dificultăți în a se orienta intr-un
mediu nou și se poate chiar pierde. Durata acestui stadiu poate varia de la câteva luni, la 3-4 ani,
după care urmează perioada de stare, care însă nu poate fi foarte bine delimitată.
Dificultățile în limbaj se manifestă prin afazie, bolnavul având dificultăți în a înțelege
limbajul, răspunde parafrazic, uită sau nu găsește denumirile unor obiecte din viața de zi cu zi sau nu
poate pronunța numele unor persoane. În stadiul avansat pot să apară fenomene precum ecolalia
( repeta cuvintele pe care le aude la alții), palilalie ( repetarea continua a cuvintelor sau sunetelor
proprii) sau logoclonii ( repetarea unei silabe de la mijlocul sau finalul unui cuvânt).
Un alt sector afectat ar fi cel senzorial, astfel bolnavii pot să prezinte agnozie optică datorită
afectării lobului occipital. Agnozia reprezintă incapacitatea de a recunoaște culorile, formele sau
fizionomiile în situația în care funcția vizuală este intactă. La început bolnavii eșuează în a
recunoaște obiecte uzuale precum masa, televizorul iar în stadiile avansate pot fi incapabili în a
recunoaște persoanele apropiate sau chiar propria imagine. Tot în acest sector bolnavii pot prezenta

19
dificultăți în a identifica obiecte uzuale prin simțul tactil, în situația în care acest simț este intact ( nu
pot identifica corect un creion ținut în mână).
Persoanele cu demență pot prezenta deasemnea de timpuriu și apraxie ( diminuarea
progresiva a capacitații de a executa activități motorii obișnuite chiar dacă funcția motorie,
senzorială și capacitatea de înțelegere a sarcinii sunt intacte). Astfel activități precum îmbrăcatul,
prepararea mâncării, pieptănatul sau pornirea mașinii sunt perturbate și abilitatea de a le realiza se
diminuează progresiv.
Funcția de execuție este și ea afectată, iar perturbările în acest domeniu afectează capacitatea
de gândire abstractă, de a face față unor sarcini sau situații noi sau de a procesa informații complexe
prin acestea fiind afectată calitatea vieții de zi cu zi, capacitatea de a funcționa corespunzător în
domeniul profesional etc.
În ultimul rând, trebuie să menționam că demența se asociază și cu schimbări ale
personalității, defectele fiind în primul rând exacerbate, și tulburări ale dispoziției. Bolnavii pot
manifesta comportamente sociale inadecvate situației, comportament sexual dezinhibat, ignorarea
igienei corporale, apatie, izolare socială, dispoziție depresivă care poate sau nu să fie asociată cu
unele tulburări neurovegetative precum tulburările de somn; anxietate. Unii bolnavi prezintă reacții
catastrofale, adică reacții emoționale copleșitoare la stimuli stresori minori, precum schimbarea
rutinei zilnice sau în mediu ( strigp, țipă, bat cu pumnii în ușă, pot fi chiar agresivi cu persoanele
apropiate sau autoagresiv etc.). Pot deasemnea să apară idei delirante mai ales de persecuție,
infidelitate, credințe iraționale cum că lucrurile i-au fost furate sau că rudele sunt de fapt impostori
precum și false recunoașteri ale unor persoane străine. Unii bolnavi prezintă deasemnea și
halucinații, îndeosebi vizuale .
În faza terminală, demența intră într-un stadiu general și profund în care pe lângă
modificările cognitive apar și modificare în autocontrolul proceselor fiziologice precum lipsa de
control a sfincterelor, incapabilitatea de a înghiți, apar reflexe oral și de pretensiune forțată, în care
bolnavul plescăie și are tendința de a apuca obiecte cu gura în momentul în care acestea sunt
apropiate de față, apar dificultăți majore la nivelul controlului motric, pacienții având dificultăți la
mers, în final ajungând incapabili să meargă.

2. Etiologie

20
 Aceasta boala este determinată de o multitudine de factori care ar putea fi împărțiți în factori
genetici și factori de mediu.
Factori genetici:
 în demența Alzheimer cu debut timpuriu (înainte de 60 de ani) există o transmitere
evident ereditară , responsabile fiind gena proteinei precursoare a amiloidului, situată pe
cromozomul 21 și care se transmite autozomal dominant; mutații pe cromozomul 14
(presenilina 1) și pe cromozomul 1 (presenilina2). Acest timp de demență Alzheimer are
o incidență foarte scăzută, de aprox. 2-5% din totalul cazurilor de Alzheimer. Rudele de
gradul II ale persoanelor cu acest tip de boala Alzheimer au șanse de 50 % de a face
boala.
 în demența Alzheimer cu debut târziu, după 60 de ani, nu a fost identificată încă o genă
anume care provoacă boala, dar a fost identificat un factor de risc, și anume alela APOE
4, de pe cromozomul 19, care apare în aprox. 40% din cazuri.
Factori de mediu:
 alimentația ( se pare că o dieta bogată în lipide și glucide , care creste nivelul
colesterolului seric )
 aluminiul care este neurotoxic ( unele studii au pus în evidență nivele crescute de
aluminiu în creierul bolnavilor de Alzheimer)
 traumatisme-cranio-cerebrale
 unele infecții virale ( precum unele virusuri herpetice care pe fondul unor scăderi ale
sistemului imunitar se activează și determină inflamarea țesutului cerebral)
 boli vasculare (hipertensiune, infarct miocardic etc.)
 factori neuro-chimici ( scăderea neuro-transmițătorilor, receptorilor și a sistemelor
enzimatice)
Trebuie să menționăm ca nici unul dintre acești factori nu acționează independent, demența
fiind rezultatul interacțiunii între factorii genetici și factorii de mediu.

3. Factori de risc
 Vârsta : sunt afectate 2-3% dintre persoanele între 65-74 ani; 7 % din persoanele între 75-
84 de ani; aprox. 40 % dintre persoanele peste 85 de ani

21
  Antecedente familiale : pentru rudele de gradul I ale persoanelor afectate de Alzheimer cu
instalare timpurie șansele cresc la aprox. 50% , iar pentru rudele persoanelor cu
Alzheimer cu instalare târzie șansele cresc de 2-3 ori față de populația generală.
 Sexul: femeile sunt mai predispuse decât bărbații la aceasta boală datorită efectelor
menopauzei, prezentei genelor implicate în Alzheimer pe cromozomul X și a incidenței
crescute a alelei APOE4 la femei
 Hipertensiune, arterioscleroza, infarct miocardic pot să crească șansele de 2-3 ori față de
populația generală
Se estimează că aproximativ 30 milioane de oameni suferă de demență iar rata anuala
a diagnosticărilor de demență este de aproximativ 4.6 milioane. Luând în considerare ca
aprox. 60% dintre cazurile de demență de datorează bolii Alzheimer, cifrele nu sunt deloc
încurajatoare.

4. Consult de specialitate
Demența Alzheimer este o boala progresiva și degenerativă care în momentul de față nu
poate fi tratată așa încât este foarte importantă depistarea sa cât mai rapidă pentru a putea
îmbunătății calitatea vieții bolnavului. De obicei pacientul nu vine din inițiativa proprie la medic ci
este adus de rude sau persoane apropiate.
Consultul de specialitate cuprinde:
1. Examinarea somatică generală : pe lângă examenele de rutină trebuie să se
concentreze și pe existența unor alte cauze care ar putea explica starea pacientului: boli cardio-
vasculare, afecțiuni ale glandei tiroidiene etc. Se vor testa deasemnea tonusul și forța musculară a
pacientului, coordonarea, acuitatea vizuală și se va încerca excluderea unor afecțiuni neurologice
care ar putea prezenta simptome asemănătoare.
2. Evaluarea psihologică: aceasta va încerca să identifice existența unor semne și
simptome specifice și relevante pentru diagnosticul de demență. Medicul va discuta cu pacientul și
va urmări să vadă dacă există semne precum: semnul întoarcerii capului (tendința pacientului de a
întoarce capul spre aparținători când este întrebat ceva), tulburări ale memoriei de scurtă durată
(pacientul poate fi rugat să învețe o lista de cuvinte și apoi să o reproducă), tulburări ale limbajului
( capacitate de conversație scăzută, repetări, neînțelegerea unor cuvinte, incapacitatea de a își găsi
cuvintele, exprimarea în scris), tulburări ale atenției, perturbări în funcția executivă ( se cere

22
pacientului să numere descrescător din 7 în 7, să recite alfabetul etc.), existența halucinațiilor,
depresiei, agresivității etc. Pe lângă examinarea bolnavului, medicul va încerca să stabilească
modificările in viața de zi cu zi a pacientului din relatările aparținătorilor, semnele observate de
aceștia, istoricul pacientului și istoricul familial.
Aplicarea unor instrumente de diagnostic a funcțiilor cognitive de genul: MMSE (Mini
Mental State Examination), COR ( Scala de cotare a demenței clinice), GOR (Scala deteriorării
globale), ADAS-Cog ( Scala de evaluare a cogniției în boala Alzheimer).
3. Teste de laborator: în funcție de rezultatele examenului fizic, medicul poate
recomanda analize de sânge care ar putea identifica anumite afecțiuni precum diabetul, carențe de
vitamine, disfuncții ale glandei tiroidiene, infecții virale, sau investigații neuroimagistice precum:
tomografia computerizata ( care poate evidenția gradul și localizarea atrofiei cerebrale sau prezența
unor leziuni cerebrale) sau imagistica de rezonanță magnetică ( poate identifica scăderea densității
substanței albe) etc.

Alte investigații neuroimagistice folosite sunt PET (tomografia cu emisie de pozitroni) care
pune în evidenta scăderea metabolizării glucozei în creierul persoanelor cu Alzheimer, și SPECT
(tomografia computerizata cu
emisie de fotoni) care se
utilizează mai mult pentru
diagnosticul diferențial între
demența Alzheimer și
dementa vasculară.

RMN : Stânga - creierul unei persoane cu Alzheimer ce prezintă atrofie corticală;

Dreapta - creierul unei persoane învârstă sănătoasă.

23
 5. Diagnostic
Criterii de diagnostic pentru dementa Alzheimer (DSM IV –R):
A. Dezvoltarea de deficite cognitive multiple, manifestate prin ambele:
(1) deteriorarea memoriei (deteriorarea capacității de a învăţa o informaţie nouă ori de a evoca o
informaţie învăţată anterior);
(2) una (sau mai multe) din următoarele perturbări cognitive:
(a) afazie (perturbare de limbaj);
(b)apraxie (deteriorarea capacităţii de a realiza activităţi motorii, în dispreţul funcţiei
motorii intacte);
(c) agnozie (incapacitatea de a recunoaşte sau identifica obiectele, în dispreţul funcţiei
senzoriale intacte);
(d) perturbare în funcţia de execuţie (adică, în planificare, organizare, secvenţiere,
abstractizare).
B. Deficitele cognitive de la criteriile A1 şi A2 cauzează, fiecare, o deteriorare semnificativă în
funcţionarea socială sau profesională şi reprezintă un declin semnificativ de la nivelul anterior de
funcţionare.
C. Evoluţia este caracterizată prin debut gradual şi declin cognitiv continuu.
D. Deficitele cognitive de la criteriile A1 şi A2 nu se datorează nici uneia din următoarele:
(1) altor condiţii ale sistemului nervos central care cauzează deficite progresive de memorie şi
cunoaştere (de ex., maladie cerebro-vasculară, maladie Parkinson, maladie Huntington,
hematom subdural, hidrocefalie cu presiune normală, tumoră cerebrală);
(2) condiţiilor sistemice, cunoscute a cauza demenţă (de ex., hipotiroidismul, deficienţa de
vitamină B12 sau de acid folic, deficienţa de niacină, hipercalcemia, neurosifilisul, infecţia cu
HIV);
(3) condiţiile induse de o substanţă.
E. Deficitele nu survin exclusiv în cursul unui delirium.
F. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (de ex.: tulburarea depresivă
majoră, schizofrenia).

6. Diagnostic diferential

24
 Chiar dacă boala Alzheimer este răspunzătoare pentru 2 treimi din cazurile de demență
înregistrate nu este totuși singura boală care se asociază cu demența. Diagnosticul diferențial are
rolul de a identifica corect afecțiunea de care suferă un pacient, prin excluderea oricăror altor boli
cu simptome asemănătoare.
În primul rând, diagnosticul diferențial trebuie făcut între diferitele tipuri de demență pe baza
istoricului medical al pacientului și a examinărilor clinice de rigoare. Investigațiile neuroimagistice
pot diferenția între demența Alzheimer și dementa vasculară prin identificarea semnelor neurologice
specifice fiecăreia. În acest sens sunt utile informațiile despre debutul bolii (brusc sau treptat),
evenimentele precursoare debutului bolii precum și probarea prin teste de laborator a unor condiții
medicale generale asociate cu demența.
 Dementa vasculară – se datorează unor accidente cerebrale vasculare sau leziuni ale creierului
ce determină scăderea nivelului de oxigen care ajunge la creier și care cauzează moartea
neuronilor ( 20% din cazurile de dementa). Simptomele includ pierderi de memorie,
incontinența și dificultăți în coordonarea diferitelor grupe de mușchi. Simptomele pot să apară
brusc și apoi să se stabilizeze sau chiar să se diminueze până la următorul set de microinfarcte
corticale.
 Demența cu corpi Lewy – se datorează prezenței unor structuri de dimensiuni mici numite
corpi Lewy care se formează în neuroni, provocând degenerarea țesutului cerebral. Cauzează
simptomele tipice de demență incluzând pierderi de memorie, halucinații, depresie și paranoia.
 Maladia Pick sau demența fronto-temporală: provoacă degenerarea progresivă a neuronilor din
lobul frontal și lobii temporali ducând până la moartea acestora. Este dificil de deosebit de
demența Alzheimer, dar semnul caracteristic este schimbarea bruscă de personalitate care are
loc asociată cu schimbări ale comportamentului social. Grupa de vârstă între 40-60 ani este cea
mai predispusă la această boală.
 Hipocefalia cu presiune normală – este cauzata de schimbări în structura creierului și poate fi
identificată prin investigații neuroimagistice. Cauzează pierderi de memorie, demență,
incontinență urinară și un mers caracteristic.
 Boala Huntington : boala neurologică transmisă ereditar care provoacă schimbări ale
comportamentului și demența dar are un element specific, anumite mișcări involuntare ca de
dans.

25
 Boala Parkinson: afecțiune neurologică progresivă ce distruge celulele nervoase responsabile
pentru controlul muscular drept urmare afectează controlul mușchilor și mișcarea. Simptomele
includ tremur, dereglarea echilibrului, mers dificil și o ținută rigidă. Aproximativ 20% din
persoanele afectate dezvoltă în stadiile avansate grade de demență variabile.
 Delirul – deteriorarea memoriei și a atenției survin de asemenea și în delir dar acesta are o alta
evoluție clinică decât demența deoarece deteriorările cognitive fluctuează în timp în cazul
delirului spre deosebire de demență unde sunt relativ stabile.
 Cauze secundare de demență : Demența alcoolică sau datorată consumului de substanțe – este
de multe ori reversibilă în momentul în care substanța responsabilă nu mai este consumată;
deficiente ale vitaminelor E, B, sau acid folic; boli infecțioase care afectează sistemul nervos
central (HIV, meningita, encefalita, boala Creutzfeldt-Jakob, neurosifilis)
 Tulburări metabolice: diabet, hipotiroidism, insuficiența renală severă
 Tumori cerebrale : datorita presiunii care o exercita pot provoca moartea țesutului cerebral și
pot cauza diverse simptome, inclusiv demența.
 Tulburarea depresivă majoră sau Pseudo-demența : apare de obicei la persoanele în vârstă care
se confruntă cu probleme majore de sănătate, factori stresori majori ce pot provoca depresie.
Tratarea depresiei de obicei rezultă în dispariția simptomelor de demență.
 Tulburarea amnezică : caracterizată printr-o deteriorare severă a memoriei, dar sunt absente
celelalte modificări cognitive specifice dementei
 Retardul mental: modificări cognitive specifice dar care apar înaintea vârstei de 18 ani
 Schizofrenia: asociată de asemenea cu modificări ale funcțiilor cognitive și ale
comportamentului social, dar de obicei mai puțin severe decât în demență și cu un pattern
specific, precum și cu un debut mai timpuriu.
 Demența nu trebuie confundată cu declinul normal ce survine odată cu înaintarea în vârstă

7. Tratament
Demența Alzheimer este momentan o boală incurabilă și drept urmare tratamentul se refera
la ameliorarea simptomelor și încetinirea pe cât posibil a evoluției bolii. Tratamentul cel mai
important este cel medicamentos dar acesta trebuie însoțit și de terapie psihosocială, mai ales în faza
de început a bolii.

26
 Tratament medicamentos
 Simptome cognitive
a. Inhibitori ai acetil colinesterazei : cresc nivelul acetilcolinei în creier îmbunătățind astfel
memoria și învățarea și pot diminua intensitatea simptomelor cognitive cu până la 12 luni.
Exemple: Aricept (donezepil HCL), Exelon (rivastigmina), și Razadyne,Remynilin sau
Rivalin (galantamina) pentru demența ușoară și moderată; Aceste medicamente
îmbunătățesc calitatea vieții pacienților dar nu încetinesc boala și în momentul în care nu
mai sunt eficace tratamentul se completează cu :
b. Preparate antagoniste ale NMDA (N-metil-D-aspartat): Namenda, Axura (memantină)
pentru demența moderată sau severă (reglează nivelul de glutamat din creier și
îmbunătățește procesarea informațiilor).
 Simptome comportamentale
a. Anxiolitice – pentru tratarea anxietății, agitației și agresivității
b. Antidepresive
c. Anti-psihotice – pentru tratarea halucinațiilor și simptomelor paranoice (risperidona,
haloperidol, olanzapina ) –în general tratamentul cu antipsihotice trebuie recomandat doar
după o analiza cost –beneficii în funcție de fiecare individ în parte pentru a minimaliza
efectele adverse
Exista și alte tratamente care sunt în curs de dezvoltare și care ar putea în viitor oferi o
speranță persoanelor afectate de boala Alzheimer. Un exemplu ar fi imunizarea pacienților
diagnosticați cu demența Alzheimer cu un vaccin care ar permite sistemului imun să producă
anticorpi împotriva depozitelor de beta-amiloid (fac parte din proteina precursoare amiliodului și se
găsesc în plăcile senile) din creier. Alte medicamente în curs de testare sunt Xaliproden ( pentru a
stopa procesul de degenerare neuronală), Tramiprosat (3APS sau Alzhemed) pentru prevenirea
formarii plăcilor senile etc.
Trebuie să menționam că în majoritatea cazurilor pacienții cu Alzheimer pot fi îngrijiți la
domiciliu de către aparținători în fazele incipiente sau moderate ale bolii, dar în momentul în care
boala intră în stadiul avansat îngrijirea devine din ce în ce mai dificilă și trebuie luată în considerare
varianta îngrijirii specializare a bolnavului fie la domiciliu de către o persoană cu pregătire în
domeniu, fie într-o instituție specializată în tratarea acestui gen de boală.

27
Psihoterapie
Se referă la terapia psihosocială și comportamentală care poate aduce beneficii bolnavului cu
demență, dar mai ales în stadiile de început ale bolii. Terapia ajută pacientul să se adapteze
emoțional bolii și eventual depresiei în cazul în care aceasta apare. Psihoterapia are ca scop
îmbunătățirea calității vieții pacientului dar se adresează și aparținătorilor sau persoanelor care au în
grija un bolnav cu demență. Din păcate pe măsură ce boala avansează psihoterapia își pierde
eficacitatea. Psihoterapia și terapia psihosocială poate fi împărțită în funcție de simptomele pe care
se focusează : simptome comportamentale, simptome emoționale, simptome cognitive și terapie de
stimulare. Rezultatele lor sunt însă limitate.
Studiile disponibile despre efectele terapiei comportamentale nu au putut demonstra o
îmbunătățire semnificativă a funcționarii generale a pacienților cu demență, dar există dovezi că
poate diminua sau elimina anumite probleme comportamentale cum ar fi agitația, agresivitatea.
Simptomele emoționale pot fi abordate prin terapii de genul psihoterapiei suportive,
integrare senzorială, iar simptomele cognitive abordează orientarea în realitate și formarea/păstrarea
competentelor axându-se pe memorie și limbaj.

8. Prognostic
Având în vederea originea multifactorială a bolii Alzheimer, nu există o formulă exactă care
să poată preveni apariția acestei boli, dar medicii recomandă evitarea anumitori factori de risc,
depistarea precoce a unor condiții medicale care pot favoriza apariția dementei precum și o
alimentație și un stil de viată sănătos. Prognosticul persoanelor afectate de demența Alzheimer
variază de la individ la individ, dar în medie speranța de viată a acestora este de 8-10 ani de la
apariția primelor simptome. Aceasta prognoza variază interindividual în funcție de vârsta la care a
apărut boala și de celelalte afecțiuni medicale asociate bolii. Din acesta perspectivă este foarte
importantă examinarea medicală de specialitate periodică pentru ca medicul să evalueze starea de
sănătate a pacientului, evoluția bolii și răspunsul bolnavului la terapie. Se pot identifica din timp
anumite probleme care apar pe parcursul bolii și se poate ajusta/modifica tratamentul în funcție de
acestea. Afecțiunile des asociate cu demența Alzheimer sunt cele precum boli renale, pneumonie,
artrita, afecțiuni tiroidiene, tulburări de vedere sau auz, afecțiuni gastrice, diverse infecții etc.. Chiar
dacă problemele nu sunt majore ele pot contribui la starea de agitație, anxietate sau confuzie a

28
bolnavului, iar tratarea lor corespunzătoare îmbunătățește calitatea vieții pacientului dar și a
aparținătorilor.
Un element important este terapia sportivă atât pentru bolnav cât și pentru persoanele în
îngrijirea cărora se află, precum și educarea acestora pentru a putea face față simptomelor bolii.
Medicul are datoria de a sprijini aparținătorii cu informații despre modul în care trebuie organizată
rutina de zi cu zi a persoanelor cu demență, despre organizarea cât mai eficientă și simplă a mediului
în care aceștia trăiesc și mai ales despre strategii de copping cu modificările cognitive,
comportamentale și de personalitate ale bolnavilor, care adesea sunt greu de înțeles și acceptat de
către persoanele apropiate.

II.3. Problemele practice soluționate

CAZURI CLINICE

CAZ I
Date personale:
Nume și prenume : P.M
Vârsta : 68 ani
Sex : F
Mediu :urban
Diagnosticul la internare : Demență Alzheimer
Motivele internării: stări de neliniște psiho-motorice, tulburări hipnice, perioade de comportament
dezorganizat cu dromomanie
Antecedente heredo – colaterale:
 Fără importanță psihiatrică
Antecedente personale, fiziologice și patologice: S=6 , N=2 , Av=4 ,Menarha= 14 ani, Menopauza
= 48 ani, prezente bolile copilăriei
 Demență Alzheimer(2015)
 HTA, CIC, AIT (2010)
 Hipercolesterelemie

29
  DZ tip II
 Gastritră cronică
 Discopatie lombară
Condiții de viață și de muncă:
 Școlarizare 8 clase
 Căsătorită, 2 copii; locuiește cu soțul în mediul urban, relații familiale armonioase
 A lucrat 35 de ani croitoreasă, pensionată de vârstă
Comportamente ( fumat, alcool, etc ) : Țigări nu, alcool ocazional, cafea 2 căni / zi
Medicație de fond administrată înaintea internării : ( inclusive preparate hormonale și
imunosupresoare ):Siofor - 2 tablete/zi, Enap 10 mg – 1 tabletă/zi, Lipanthyl – 1 tabletă/zi, Sermion
– 2 tablete/zi, Axicept 10 mg – 1 tabletă/zi,Fiopoidal 100 mg – ½ tablete/zi la nevoie

Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 68 de ani, cunoscută cu antecedente psihiatrice din 2015 la a patra
internare, ultima internare a fost anul trecut. Este în evidență cu demență Alzheimer. Se prezintă
adusă de familie pentru un tablou psihopatologic dominat de: stări de neliniște psihomotorice,
tulburări hipnice, perioade de comportament dezorganizat, diomiomanie. Simptomatologia s-a
agravat progresiv în ultimele luni , motiv pentru care se internează pentru reevaluare clinică și
terapeutică.
EXAMEN OBIECTIV
 Stare generală : bună
 Stare de nutriție : bună
 Facies necaracteristic
 Tegumente și mucoase palide
 Fanere : limite normale
 Țesut conjunctiv : adipos bine reprezentat
 Sistem ganglionar :superficial nepalpabil
 Sistem muscular: normoton, normochinetic
 Sistem osteo – articular : integru, mobil, deseori la percuția CV lombare, durere

30
APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, MV prezent bilateral, suflu fiziologic,
sonoritate pulmonară bilaterală
APARAT CARDIOVASCULAR: zgomote cardiace ritmice, puls periferic prezent bilateral, TA =
160/90 mmHg, AV = 78 bătăi/min
APARAT DIGESTIV: abdomen elastic, mobil nedureros spontan și la palpare, tranzit intestinal
prezent.
FICAT, CĂI BILIARE, SPLINA: limite normale
APARAT URO – GENITAL: loje renale libere, micțiuni fiziologice
SISTEM NERVOS, ENDOCRIN,ORGANE DE SIMȚ: ROT prezente bilateral, fără semen de
iritație meningeală
EXAMEN RADIOLOGICE:
CT = atrofie corticală , leziune ischemică frontal stângă
EXAMEN NEUROLOGIC : absența semnelor neurologice de focar.
EXAMEN PSIHIATRIC :
 Mimica : hipomobilă
 Ținuta vestimentară : neîngrijită
 Atitudine : aparent cooperantă
 Contact verbal : se stabilește, parțial eficient
 Conștiința : clară, a bolii psihice absente
 Orientarea : orientată spațial, uneori dezorientată temporal
 Percepția : în momentul examinării fără modificări productive
 Atenția : hipopiosexie globală
 Memoria : hipomnezie de fixare și evocare
 Gândirea : coerentă ,vâscozitate, organizare diminuată, ideație delirantă
 Limbaj : coerent
 Activitate : labilitate emoțională, episoade de iritabilitate, irascibilitate
 Voința și activitatea voluntară : stări de neliniște psihomotorie
 Viața instinctuală : păstrată, îngrijire scăzută
 Ritm nictemeral : insomnii mixte
 Personalitate : actuală, în contextual bolii de bază.

31
 EXAMENUL PSIHOLOGIC : MMSE= 14p ( disfuncție conjuctivă moderată )
TRATAMENT :Aricept 10 mg.-1 tb/zi, Ebixa 10 mg.-1/2tb/zi Tiopridol 100mg.-2tb/zi
+medicație personală
Nr Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de dependență Sura de
Crt independență dificultate

1. Nevoia de a comunica Apatie, neîncredere, contact ne- Situația de

criză
adecvat cu realitatea, dificultate
(depresia)
în a-și exprima sentimentele,
emoțiile, plâns frecvent
2. Nevoia de a avea o Independentă
postură și poziție bună
3. Nevoia de a fi curat Independentă

4. Nevoia de a bea și a Dezechilibrul metabolismului Polifagie,

mânca glucidic
Poliurie
5. Nevoia de a te îmbrăca și Independentă
dezbrăca
6. Nevoia de a respira și a Independentă
avea o bună circulație
7. Nevoia de a menține Independentă
temperatura corpului în
limite normale
8. Nevoia de a elimina Disurie Alterarea
parenchimu-
Polakiurie
lui urinar
9. Nevoia de a dormi și a se Treziri frecvente Depresia
odihni
Ore insuficiente de somn
10. Nevoia de a evita Neliniște, anticiparea evenimen- Situația de
pericolele telor negative, insomnie
criză
11. Nevoia de a acționa Independentă
credinței și valorilor
proprii
12. Nevoia de a fi util și a te Izolare de anturaj și mediu Depresia
realiza
Aparență tristă

32
13. Nevoia de a învăța Independentă

14. Nevoia de a te recreea Independentă

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Nr Problema Sursa de Manifestări de dependenţă Diagnostic de

crt dificultate nursing
1. Alimentație Polifagie Dezechilibrul metabolismului Alimentație
inadecvată Polidipsie glucidic inadecvată prin
Poliurie surplus
2. Anxietate Situația de criză Neliniște, anticiparea evenimen- Anxietate
Depresia telor negative, insomnie
3. Alterarea Depresia Treziri frecvente Insomnie
somnului Ore insuficiente de somn
4. Alterarea Situația de Apatie, neîncredere Comunicare
comunicării criză(depresia) Contact neadecvat cu realitatea ineficace la nivel
Dificultate în a-și exprima afectiv
sentimentele, dorințele, emoțiile
Plâns frecvent, închidere în sine
5. Alterarea Alterarea paren- Disurie Eliminare urinară
eliminării chimului urinar Polakiurie cantitativ și calitativ
6. Singurătate Depresia Izolare de anturaj și mediu Izolare de anturaj și
Aparență tristă mediu,aparență tristă

33
 PLAN DE NURSING

Nr Diagnostic Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

crt de nursing
1. Alimentație Pacienta să ob- Am asigurat alimentația pacientei: Pacienta a
inadecvată țină echilibrul -Evaluăm nevoile cantitative și calitative înțeles expli-
prin surplus metabolismului în funcție de vârstă, sex, stare de boală cațiile date
glucidic pe tim- -Am explicat pacientei principalele Pacienta do-
pul spitalizării alimente cantitativ : P 13-15%, L30- rește o lista cu
Să se alimen- 35%, G 50% (250-300 HC) alimentele per-
teze în raport cu -Am explicat că în rația alimentară /24h mise/ interzise
nevoile sale can- pentru activitatea ușoară se recomandă pentru a res-
titativ și calita- în plus pecta regimul
tiv/24h -Am explicat pacientei numărul DZ
meselor/24h : 4-5-6(3 principale, 2-3
gustări)
-Am sfătuit pacienta că alegerea
alimentelor de face în funcție de
continutul de glucide. Alimente
interzise: zahăr, produse zaharoase,
fructe uscate, prăjituri, legume uscate,
siropuri, struguri, prune. Alimente
permise cântărite: pâine (50%G),
cartofi(20%G), paste făinoase, fructe,
legume(peste 5-6%G), lapte, brânză,
mămăligă.
-Am explicat pacientei alimentele
permise necântărite: carne și derivate,
pește, ouă, brânzeturi, smântână, unt

34
 legume(varză, conopidă, fasole verde,
roșii).
-Am conștientizat pacienta despre
recoltarea sângelui pentru glicemie și a
urinei pentru glicozurie
-Am pregătit materialele necesare și am
recoltat analizele de laborator indicate
de medic
-Am explicat pacientei că medicația
pentru DZ a fost suprimată pentru că
G=65mg% și să respecte regimul
alimentar de DZ
-Am sfătuit pacienta să respecte lista cu
alimentele permise/interzise pentru
regimul de DZ și să își efectueze
glicemia și glicozuria
2. Anxietate Ca pacientei să-i Am identificat împreună cu pacienta Pacienta a în-
dispară semnele cauzele anxietății, am liniștit pacienta și țeles importan-
anxietății pe pe- am informat-o despre investigațiile de ța și necesita-
rioada spitalizării laborator și importanța acestora tea investigații-
Am pregătit pacienta pentru recoltarea lor de laborator
sanguină și urinară (glicemie și Analizele au
glicozurie) ieșit în limite
Am liniștit pacienta cu privire la normale
rezultatul analizelor
Creez un mediu optim pentru ca Pacienta tole-
pacienta să își poată exprima emoțiile, rează tratamen-
sentimentele, nevoile, adaptându-l la tul, nu prezintă
mediul spitalicesc reacții adverse
Încurajez pacienta la lectură, asigur Anxietatea dă
legătura acesteia cu familia semne de

35
 Explic pacientei clar și concis rolul dispariție
medicației prescrise de medic, urmăresc
efectele și comportamentul pacientei în
urma tratamentului
3. Insomnie Pacienta să poată Reduc zgomotul din mediul spitalicesc: Pacienta se
dormi cel puțin închid ușa salonului, se evita zgomotul simte odihnită,
6h fără trezire puternic și brusc, nu se vorbește tare se trezește rar
Pacienta să se numai când este necesar. noaptea
simtă odihnită Favorizez ritualurile adormirii: citit, Pacienta este
după ce a dormit exerciții de relaxare capabilă să
Reduc stresul emoțional, antrenez doarmă numă-
factorii care perturba somnul rul de ore pe
Administrez de somnifere la indicația care le dorește,
medicului înțelegând fac-
Favorizez starea de bine: administrarea torii care per-
de analgezie/sedative cu 30 min înainte turbă/favori-
de culcare, purtarea de haine comode, zează somnul
igiena corporală corespunzătoare,
urmăresc ca salteaua să fie confortabilă,
cearceaful curat și uscat, indic pacientei
să urineze înainte de culcare.
Educ pacienta să evite factorii
perturbatori ai somnului: cofeina, stres,
oboseală. Informez pacienta despre rolul
somnului și a odihnei stabilind un orar
de somn și odihnă
4. Comunicare Pacienta să își Identific și evaluez factorii care au Pacienta vor-
ineficace la exprime senti- declanșat anxietatea bește calm, cu-
ni-vel mentele de calm Facilitez exprimarea sentimentelor, ajut noaște mijloa-
afectiv și liniște împăr- pacienta să își cunoască valoarea și cele de comu-
tășind sentimen- punctele forte, ajut pacienta să își nicare, este ori-

36
 tele, nevoile, exprime preferințele și să ia decizii entată în timp
emoțiile și altora Explic pacientei mijloacele de comu- și spațiu, echi-
nicare cu ceilalți astfel încât să se facă librată psihic
înțeleasă
5. Eliminare Să nu existe dis- Am informat pacienta despre in- Urina are ca-
urinară can- urie, polakiurie, vestigațiile de laborator și importanța racteristici nor-
titativ și poliurie acestora male, frecvența
calitativ Am pregătit pacienta pentru proba micțiunilor
examenului de urina(glicozurie) și este normală,
urocultură pacienta nu
Am liniștit pacienta cu privire la prezintă semne
rezultatul analizelor de deshidrata-
Administrez medicație la indicația re.
medicului pentru ameliorarea durerii și Ph-ul este în
antibiotic în cazul în care există infecție limitele
urinară normale
6. Singurătate Pacienta să nu se Asigur pacientei condiții de mediu Pacienta nu se
mai simtă singu- adecvate, favorizând adaptarea la noul mai simte sin-
ră, să se poată mediu. gură, comunică
baza pe cei Ajut pacienta să își recunoască anxi- mai bine cu cei
apropiați atunci etatea, implic pacienta în activități (citit, din familie,
când vrea să își integrame) este echilibrată
expună senti- Asigur pacientei legătura cu familia psihic
mentele, emoțiile încurajând-o să-și exprime sentimentele
Pacienta să fie Învăț pacienta tehnici de relaxare și îi
echilibrată psihic explic beneficiul psihoterapiei

CAZUL II
Date personale:
Nume și prenume : M. I
37
Vârstă : 71 ani
Sex : M
Mediu :urban
Diagnosticul la inetrnare : Demență Alzheimer
Motivele internării: stări de neliniște psiho-motorice, tulburări hipnice, perioade de comportament
dezorganizat cu dromomanie, halucinații
Antecedente heredo – colaterale:
 Fără importanță psihiatrică
Antecedente personale, fiziologice și patologice: prezente bolile copilăriei
 Demența mixtă (2010)
 HTA, CIC, AIT (2005)
 TCC (2009)
Condiții de viață și de muncă:
 Școlarizare 12 clase
 Văduv , 3 copii; locuiește singur
 A lucrat 40 de ani sticlar, pensionat de vârstă
Comportamente ( fumat, alcool, etc ) :Țigări 5-10/zi, alcool ocazional, cafea 2 căni / zi
Medicație de fond administrată înaintea internării : Enap 10 mg – 1 tableta/zi, Lipanthyl – 1
tableta/zi, Sermion – 2 tablete/zi, Fiopoidal 100 mg – ½ tablete/zi la nevoie
Istoricul bolii:
Pacient În vârstă de 71 de ani, cunoscut cu antecedente psihiatrice din 2010 la a șasea
internare, ultima internare a fost în 15.06.2018. Este în evidență cu demență Alzheimer. Se prezintă
adus ambulanță pentru un tablou psihopatologic dominat de: stări de neliniște psihomotorice,
tulburări hipnice, perioade de comportament dezorganizat, diomiomanie. Simptomatologia s-a
agravat progresiv în ultimele săptămâni , motiv pentru care se internează pentru reevaluare clinică și
terapeutică.

EXAMEN OBIECTIV
 Stare generală : bună
 Stare de nutriție : alterată
38
  Facies necaracteristic
 Tegumente și mucosae palide
 Fanere : limite normale
 Țesut conjunctiv : adipos bine reprezentat
 Sistem ganglionar :superficial nepalpabil
 Sistem muscular: normoton, normochinetic
 Sistem osteo – articular : integru, mobil
APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, MV prezent bilateral, suflu fiziologic,
sonoritate pulmonară bilaterală
APARAT CARDIOVASCULAR: zgomote cardiace ritmice, puls periferic prezent bilateral, TA =
145/85 mmHg, AV = 81 bătăi/min
APARAT DIGESTIV: abdomen elastic, mobil nedureros spontan și la palpare, tranzit intestinal
prezent.
FICAT, CĂI BILIARE, SPLINA: limite normale
APARAT URO – GENITAL: loje renale libere, micțiuni fiziologice
SISTEM NERVOS, ENDOCRIN,ORGANE DE SIMȚ: ROT prezente bilateral, fără semen de
iritație meningeală
EXAMEN RADIOLOGICE: CT = atrofie corticală , leziune ischemică frontal dreaptă
EXAMEN NEUROLOGIC : absența semnelor neurologice de focar.
EXAMEN PSIHIATRIC :
 Mimica : hipomobilă
 Ținuta vestimentară : relative îngrijită
 Atitudine : cooperantă
 Contact verbal : se stabilește, parțial eficient
 Conștiința : clară, a bolii psihice absente
 Orientarea : orientate spațial, uneori dezorientat temporal
 Percepția : în momentul examinării fără modificări productive
 Atenția : hipopiosexie globală
 Memoria : hipomnezie de fixare și evocare
 Gândirea : coerenta ,vâscozitate, organizare diminuată, ideație delirantă

39
  Limbaj : coerent
 Activitate : labilitate emoțională, episoade de iritabilitate, irascibilitate
 Voința și activitatea voluntară : stări de neliniște psihomitorie
 Viața instinctuală : păstrată, îngrijire scăzută
 Ritm nictemeral : insomnii mixte
 Personalitate : actuală, în contextual bolii de bază.

EXAMENUL PSIHOLOGIC : MMSE= 15p ( disfuncție conjuctivă moderată )

TRATAMENT : OXAZEPAM 10 mg.-1 -1-2 tb/zi, TIORIDAZIN 5mg per. Os 2-2-2 dj/zi
DORMICUM la nevoie, Tiopridol 100mg.-2tb/zi +medicație personală
Nr Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de dependență Sura de
Crt independență dificultate
1. Nevoia de a comunica Plâns frecvent, frică neîncrede- Anxietate
re, închiderea în sine, prezența Lipsa cu-
ideilor delirante (halucinații), noașterii a
dificultate de a-și exprima sen- mijloacelor
timentele , dorințele , emoțiile de a comuni-
ca, izolare
2. Nevoia de a avea o Independent
postură și poziție bună
3. Nevoia de a fi curat Independent
4. Nevoia de a bea și a Inapetența, ingestie de alimente Depresie
mânca
ce nu satisfac nevoile sale Anxietate
5. Nevoia de a te îmbrăca și Independent
dezbrăca
6. Nevoia de a respira și a Independent
avea o bună circulație
7. Nevoia de a menține Independentă
temperatura corpului în
limite normale
8. Nevoia de a elimina Independent
9. Nevoia de a dormi și a se Ore insuficiente de somn Anxietate
odihni
Dificultate de a dormi Depresie

40
10. Nevoia de a evita Idei pesimiste, inapetența , Amenințarea
pericolele
Lipsa de interes, tristețe integrității
Comportament depresiv și a- psihice, de-
gresiv, frica, ideație suicidală
presie, idei
de suicid
11. Nevoia de a acționa Dificultate de a controla Situația de
credinței și valorilor
evenimentele criză, pier-
proprii
Dificultate de a lua decizii derea intere-
sului
12. Nevoia de a fi util și a te Independent
realiza

13. Nevoia de a învăța Lipsa de interes, de a învăța Lipsa de

Refuzul de a învăța și de a ști motivație
Neacceptare
a bolii
14. Nevoia de a te recreea Neparticipare la activități Dispoziție
recreative, refuzul de a par-
depresivă
ticipa la activități recreative
Oboseală

STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Nr. Problema Sursa de dificultate Manifestări de dependență Diagnostic de nursing

Crt.
1. Alimentație Depresie Inapetența Alterarea stării de nutriție:
inadecvată Anxietate Ingestie de alimente ce nu insuficient în raport cu
prin deficit Situația de criză satisfac nevoile organismului nevoile organismului
2. Insomnia Anxietate Depresie Ore insuficiente de somn Alterarea modului de
Situația de criză Dificultate de a dormi somn
3. Riscul violen- Amenintarea in- Idei pesimiste, inapetența , Risc de a-și face rău
ței de sine tegritati psihice Lipsa de interes,tristețe
însuși Depresie Comportament depresiv și a-

41
 Idei de suicid gresiv, frica, ideație suicidală
4. Comunicare Anxietate Plâns frecvent, frică Comunicare ineficientă la
inadecvata la Lipsa de cunoaște- Neîncredere ,închiderea în nivel afectiv
nivel afectiv re a mijloacelor sine
eficace de a Prezența ideilor delirante
comunica (halucinații)
Izolare Dificultate de a-și exprima
sentimentele , dorințele ,
emoțiile
5. Sentiment de Situația de criză Dificultate de a controla Perturbarea stimei de sine
neputință Pierderea interesu- evenimentele
lui Dificultate de a lua decizii
6. Dezinteres în Dispoziție depresi- Neparticipare la activități Dezinteres în a îndeplini
a îndeplini vă recreative, refuzul de a par- activități recreative
activități Oboseală ticipa la activități recreative
recreative
7. Dezinteresul Lipsa de motivație Lipsa de interes, de a învăța Ignoranță manifestată prin
și refuzul de a Neacceptarea bolii Refuzul de a învăța și de a refuzul de a învăța
învăța ști

PLAN DE NURSING

Nr. Diagnostic de Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

Crt nursing
1. Alterarea stării Ca pacientul să se Se asigură alimentația în funcție Apetitul paci-
de nutriție: in- alimenteze normal în de preferințele bolnavului și de entului revine la
suficient în decurs de 3 zile, să necesități, toate pentru a-i stimula normal, se ali-
raport cu nevo- fie echilibrat hidroe- apetitul. Dacă refuza alimentele mentează și hi-
ile organis- lectrolitic pe perioada se utilizează alimentarea paren- dratează cores-
mului spitalizării. terală. punzător.
42
 Regimul alimentar este unul
normal, dar mai bogat în legume
și fructe.
Bolnavul va avea mai multe mese
pe zi, ușoare și dese.
2. Alterarea mo- Ca pacientul să aibă Am asigurat pacientului un mediu Pacientul
dului de somn un somn corespunză- relaxant pentru un somn odihnitor doarme noaptea
tor din punct de Am aerisit încăperea pacientului
vedere calitativ și Nu am lăsat pacientul în timpul
cantitativ pe timpul zilei prea mult să se odihnească,
spitalizării iar seara se asigură o cameră
liniștită lipsită de factori nocivi
Delegat administrarea de
DORMICUM înainte de culcare
3. Comunicare Ca pacientul să își Am discutat cu pacientul despre După 6 zile
ineficienta la exprime sentimentele, problemele lui ,l-am încurajat să pacientul este
nivel afectiv să își ex-prime își exprime sentimentele, ideile, mai comuni-
încrederea, emoțiile, dorințele. cativ, coope-
nevoile, în termen de Am explicat pacientului tipul rează cu echipa
6 zile intervențiilor și a tratamentului de îngrijire
aplicat.
Am ajutat pacientul să identifice
posibilitățile sale de a asculta, de
a schimba idei cu colegii de
salon, cu pacienții de aceeași
vârstă și de a crea legături
semnificative.
Am făcut cunoștință pacientului
cu alți pacienți de vârsta lui cu
evoluție favorabilă.
Am rugat colegi de salon să

43
 antreneze pacientul în diferite
discuții.
Delegate: am administrat la
indicația medicului
TIORIDAZIN 5mg 2-2-2 dj/zi
OXAZEPAM 10mg 1-1-2 tb/zi
4. Risc de a-și Ca pacientul să-și Am aplicat aceleași intervenții ca Pacientul nu
face rău exprime absența ide- și în cazul diagnosticului “ mai prezintă
ilor suicidare în Comunicare ineficientă la nivel idei suicidare
termen de 7 zile afectiv”
Ca pacientul să fie Am supravegheat pacientul pe
echilibrat psihic pe perioada spitalizării
perioada spitalizări
5. Perturbarea Ca pacientul să Am încercat să pun în valoare După 7 zile
stimei de sine prezinte percepție de capacitatea , talentele și reali- sentimental de
sine și să o poată zările anterioare ale pacientului inutilitate a scă-
afirma în termen de 7 Am dat posibilitatea pacientului zut în intensi-
zile să participe la diferite activități tate.
care să-i dea sentimentul de Pacientul doreș-
utilitate te să-și reia
L-am sfătuit să participe la activitatea coti-
ergoterapie (să învețe să facă diană și să
sculpturi în piatră) revină la muncă
6. Dezinteres în a Ca pacientul să Am încurajat pacientul să se După 7 zile pa-
îndeplini efectueze activități plimbe zilnic cate 30 de minute cientul partici-
activități recreative în termen (dimineața și seara) pă la activități
recreative de 7 zile L-am sfătuit să citească , să recreative și se
asculte muzică, să facă sport. simte relaxat
7. Ignoranța Ca pacientul să se Am discutat cu pacientul despre După 10 zile
manifestată poată concentra și să efectele tratamentului și i-am pacientul este
prin refuzul de manifeste interes explicat că numai prin echilibrat psi-

44
 a învăța pentru învățare în redobândirea forțelor proprii își hic, se poate
decurs de 10 zile va putea relua munca concentra asu-
Am asigurat un mediu adecvat pra cititului și
(temperatura camerei = 18-25° C, așteaptă cu
umiditate normală 35% iluminare nerăbdare să se
potrivită, liniște) întoarcă la în
Am sfătuit pacientul să citească mediul său de
cărți de specialitate cu temele sale acasă
preferate

CAZ III
Date personale:
Nume și prenume : G. D.
Vârstă : 69 ani
Sex : F
Mediu : urban
Diagnosticul la inetrnare : Demență Alzheimer
Motivele internarii: stări de neliniște psiho-motorice, tulburări hipnice, perioade de comportament
dezorganizat cu dromomanie
Antecedente heredo – colaterale: Fără importanță psihiatrică
Antecedente personale, fiziologice si patologice: S=2 , N=1 , Ab=1 ,Menarha= 15 ani, Menopauza
= 51 ani, Prezente bolile copilăriei
 Demență mixtă (2012)
 HTA, CIC, (2005)
 DZ tip I
 Discopatie dorso-lombară
 AVC ischemic (2010-frontal stânga, 2011- parietal dreapta)
Condiții de viață și de muncă:
 Școlarizare 12 clase
 Divorțată, 1 copil locuieste singură

45
  A lucrat 32 de ani tricoteză, pensionată de vârstă
Comportamente ( fumat, alcool, etc ) : Țigări ocazional, alcool ocazional, cafea 2 căni / zi
Medicație de fond administrată înaintea internării : Siofor - 1 tabletă/zi, Enap 10 mg – 1
tableta/zi,Nitroglicerină 1 tabletă/zi sub lingual la nevoie, Lipanthyl – 1 tableta/zi, Sermion – 2
tablete/zi, Axicept 10 mg – 1 tableta/zi, Xanax 25mg- 1 tabletă/zi la nevoie
Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 68 de ani, cunoscută cu antecedente psihiatrice din 2018 la a treia
internare, ultima internare a fost august 20120. Este în evidență cu demență Alzheimer. Se prezintă
adusa de familie pentru un tablou psihopatologic dominat de: stări de neliniște psihomotorice,
tulburări hipnice, perioade de comportament dezorganizat, diomiomanie. Simptomatologia s-a
agravat progresiv în ultimele 2 săptămâni , motiv pentru care se internează pentru reevaluare clinică
și terapeutică.
EXAMEN OBIECTIV
 Stare generală : bună
 Stare de nutriție : bună
 Facies necaracteristic
 Tegumente și mucoase palide
 Fanere : limite normale
 Țesut conjunctiv : bine reprezentat
 Sistem ganglionar :superficial nepalpabil
 Sistem muscular: normoton, normokinetic
 Sistem osteo – articular : integru, mobil, deseori la percuția CV dorso-lombare
APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, MV prezent bilateral, suflu fiziologic,
sonoritate pulmonară bilaterală
APARAT CARDIOVASCULAR: zgomote cardiace ritmice, puls periferic prezent bilateral, TA =
155/95 mmHg, AV = 70 bătăi/min
APARAT DIGESTIV: abdomen elastic, mobil nedureros spontan și la palpare, tranzit intestinal
prezent.
FICAT, CĂI BILIARE, SPLINA: limite normale
APARAT URO – GENITAL: loje renale libere, micțiuni fiziologice.

46
 SISTEM NERVOS, ENDOCRIN,ORGANE DE SIMȚ: ROT prezente bilateral, fără semen de
iritație meningeală
EXAMEN RADIOLOGICE:
CT = atrofie corticala , leziune ischemică frontal stângă și parietal dreaptă
EXAMEN NEUROLOGIC : absența semnelor neurologice de focar.
EXAMEN PSIHIATRIC :
 Mimica : hipomobilă
 Ținuta vestimentară : îngrijită
 Atitudine : cooperantă
 Contact verbal : se stabilește, parțial eficient
 Conștiința : clară, a bolii psihice absente
 Orientarea : uneori dezorientată spațial, uneori dezorientată temporal
 Percepția : în momentul examinării fără modificări productive
 Atenția : hipopiosexie globală
 Memoria : hipomnezie de fixare și evocare
 Gândirea : coerentă ,vâscozitate, organizare diminuată, ideație delirantă
 Limbaj : coerent
 Activitate : labilitate emoțională, episoate de iritabilitate, irascibilitate
 Voința și activitatea voluntară : stări de neliniște psihomitorie
 Viața instinctuală : păstrată, îngrijire
 Ritm nictemeral : insomnii mixte
 Personalitate : actuală, în contextul bolii de bază.

EXAMENUL PSIHOLOGIC : MMSE= 13p ( disfuncție conjuctivă moderată )

TRATAMENT : Aricept 10 mg.-1 tb/zi, Ebixa 10 mg.-1/2tb/zi, Tiopridol 100mg.-2tb/zi +medicație
personală
Nr. Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de dependență Sura de
crt independență dificultate

1. Nevoia de a comunica Apatie, închidere în sine, contact Situația de

47
 neadecvat cu realitatea, dificultate criză
(depresia)
în a-și exprima sentimentele,
dorințele, emoțiile, plâns frecvent,
2. Nevoia de a avea o postură Independentă
și poziție bună
3. Nevoia de a fi curat Independentă

4. Nevoia de a bea și a mânca Dezechilibrul metabolismului Polifagie,

glucidic
Poliurie
5. Nevoia de a te îmbrăca și Independentă
dezbrăca
6. Nevoia de a respira și a Independentă
avea o bună circulație
7. Nevoia de a menține Independentă
temperatura corpului în
limite normale
8. Nevoia de a elimina
9. Nevoia de a dormi și a se Treziri frecvente Depresia
odihni
Ore insuficiente de somn
10. Nevoia de a evita pericolele Neliniște, insomnie Situația de
Anticiparea evenimentelor criză
negative
11. Nevoia de a acționa Independentă
credinței și valorilor proprii

12. Nevoia de a fi util și a te Izolare de anturaj și mediu Depresia

realiza
Aparență tristă
13. Nevoia de a învăța Independentă

14. Nevoia de a te recreea Independentă

Nr Problema Sursa de Manifestări de dependenţă Diagnostic de

crt dificultate nursing
1. Alimentație Polifagie Dezechilibrul Alimentație inadec-
inadecvată Polidipsie metabolismului glucidic vată prin surplus

48
 Poliurie
2. Anxietate Situația de criză Neliniște, insomnie Anxietate
Depresia Anticiparea evenimentelor
negative
3. Alterarea Depresia Treziri frecvente Insomnie
somnului Ore insuficiente de somn
4. Alterarea Situația de criză Apatie, închidere în sine Comunicare ineficace
comunicării (depresia) Contact neadecvat cu la nivel afectiv
realitatea
Dificultate în a-și exprima
sentimentele, dorințele,
emoțiile
Plâns frecvent, neîncredere
5. Singurătate Depresia Izolare de anturaj și mediu Izolare de anturaj și
Aparenta tristă mediu, aparență tristă

Nr Diagnostic Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

crt de nursing
1. Alimentație Pacienta să obți- Am asigurat alimentația pacientei: Pacienta a
inadecvată nă echilibrul me- -Evaluăm nevoile cantitative și calitative înțeles expli-
prin surplus tabolismului glu- în funcție de vârstă, sex, stare de boală cațiile date
cidic pe timpul -Am explicat pacientei principalele
spitalizării alimente cantitativ : P 13-15%, L30- Pacienta do-
Să se alimen- 35%, G 50% (250-300 HC) rește o lista cu
teze în raport cu -Am explicat că în rația alimentară /24h alimentele per-
nevoile sale pentru activitatea ușoară se recomandă mise/ interzise
cantitativ și în plus pentru a res-
calitativ/24h -Am explicat pacientei numărul pecta regimul
meselor/24h : 4-5-6(3 principale, 2-3 DZ
gustări)
49
 -Am sfătuit pacienta că alegerea
alimentelor de face în funcție de
conținutul de G. Alimente interzise:
zahăr, produse zaharoase, fructe uscate,
prăjituri, legume uscate, siropuri,
struguri, prune. Alimente permise
cântărite: pâine (50%G), cartofi(20%G),
paste făinoase, fructe, legume(peste 5-
6%G), lapte, brânză, mămăligă.
-Am explicat pacientei alimentele
permise necântărite: carne și deri-vate,
pește, ouă, brânzeturi, smântână, unt
legume(varză, conopidă, fasole verde,
roșii).
-Am conștientizat pacienta despre
recoltarea sângelui pentru glicemie și a
urinei pentru glicozurie
-Am pregătit materialele necesare și am
recoltat analizele de laborator indicate
de medic
-Am explicat pacientei că medicația
pentru DZ a fost suprimată pentru că
G=71mg% și să respecte regimul
alimentar de DZ
-Am sfătuit pacienta să respecte lista cu
alimentele permise/interzise pentru
regimul de DZ și să își efectueze
glicemia și glicozuria
2. Anxietate Ca pacientei să-i Am identificat împreună cu pacienta Pacienta a în-
dispară semnele cauzele anxietății țeles importan-
anxietății pe pe- Am liniștit pacienta și am informat-o ța și necesi-

50
 rioada spitalizării despre investigațiile de laborator și tatea investiga-
importanța acestora țiilor de labora-
Am pregătit pacienta pentru recoltarea tor
sanguină și urinară (glicemie și Analizele au
glicozurie) ieșit în limite
Am liniștit pacienta cu privire la normale
rezultatul analizelor
Creez un mediu optim pentru ca Pacienta tole-
pacienta să își poată exprima emoțiile, rează tratamen-
sentimentele, nevoile, adaptându-l la tul, nu prezintă
mediul spitalicesc reacții adverse
Încurajez pacienta la lectură, asigur Anxietatea da
legătura acesteia cu familia semne de
Explic pacientei clar și concis rolul dispariție
medicației prescrise de medic, urmăresc
efectele și comportamentul pacientei în
urma tratamentului
3. Insomnie Pacienta să poată Reduc zgomotul din mediul spitalicesc: Pacienta se
dormi cel puțin închid ușa salonului, se evita zgomotul simte odihnită,
6h fără trezire puternic și brusc, nu se vorbește tare se trezește rar
Pacienta să se numai când este necesar. noaptea
simtă odihnită Favorizez ritualurile adormirii: citit, Pacienta este
după ce a dormit exerciții de relaxare capabilă să
Reduc stresul emoțional, antrenez doarmă numă-
factorii care perturba somnul rul de ore pe
Administrez de somnifere la indicația care le dorește,
medicului înțelegând fac-
Favorizez starea de bine: administrarea torii care per-
de analgezie/sedative cu 30 min înainte turbă/favori-
de culcare, purtarea de haine comode, zează somnul
igiena corporală corespunzătoare,

51
 urmăresc ca salteaua să fie confortabilă,
cearceaful curat și uscat, indic pacientei
să urineze înainte de culcare.
Educ pacienta să evite factorii
perturbatori ai somnului: cofeina, stres,
oboseală. Informez pacienta despre rolul
somnului și a odihnei stabilind un orar
de somn și odihnă

4. Comunicare Pacienta să își Identific și evaluez factorii care au Pacienta vor-

ineficace la exprime senti- declanșat anxietatea bește calm tot
nivel afectiv mentele de calm Facilitez exprimarea sentimentelor, ajut timpul, cunoaș-
și liniște împăr- pacienta să își cunoască valoarea și te mijloacele
tășind sentimen- punctele forte de comunicare,
tele, nevoile, Ajut pacienta să își exprime prefe- este orientată
emoțiile și altora rințele și să ia decizii, explic pacientei în timp și spa-
mijloacele de comunicare cu ceilalți țiu, echilibrată
astfel încât să se facă înțeleasă psihic și utili-
zează mijloace
de comunicare
adecvate stării
ei
5. Singurătate Pacienta să nu se Asigur pacientei condiții de mediu Pacienta nu se
mai simtă singu- adecvate, favorizând adaptarea la noul mai simte sin-
ră, să se poată mediu. gură, comunică
baza pe cei Ajut pacienta să își recunoască an- mai bine cu cei
apropiați atunci xietatea, implic pacienta în activități din familie,
când vrea să își (citit, integrame) este echilibrată
expună senti- Asigur pacientei legătura cu familia psihic
mentele, emoți- încurajând-o să-și exprime sentimentele
ile, pacienta să Învăț pacienta tehnici de relaxare și îi

52
 fie echilibrată explic beneficiul psihoterapiei
psihic

III. CONCLUZII

Demenţa nu este o afecţiune în sine, ci un grup de manifestări care trădează declinul

funcţiilor mentale (de exemplu tulburări de memorie, gândire, limbaj, comportament), care poate fi
produs de un grup eterogen de maladii şi condiţii patologice. De cele mai multe ori acestea sunt
incurabile, evoluţia lor agravându-se în timp, ea putând fi doar încetinită pentru o perioadă limitată.
Îngrijirile acordate bolnavului sunt laborioase, dar esenţiale. Astfel, el trebuie supravegheat
pentru a nu se rătăci sau a-şi pune viaţa în pericol. Pe cât posibil trebuie încercat să se comunice cu
el, prin propoziţii simple, scurte, menţinând contactul vizual sau eventual folosind imagini dacă nu
mai înţelege cuvintele.
Pentru a se evita confuzia este bine să se eticheteze încăperile şi chiar obiectele pe care le
foloseşte. Pentru a nu-l dezorienta activităţile trebuie să se desfăşoare după o rutină bine stabilită,
care nu trebuie schimbată decât dacă e absolut necesar. În cameră, pe holuri, lucrurile trebuie aşezate
în ordine, pentru a preveni căderea şi, de asemenea, în acelaşi scop toate obiectele trebuie menţinute
la locul lor, evitându-se mutarea lor nejustificată. Obiectele sau substanţele periculoase trebuie
ascunse. Cât timp este posibil este bine ca bolnavul să îndeplinească activităţile care îi sunt
accesibile, însă fără a-l presa şi fiind gata de a interveni pentru a-l ajuta.
El trebuie bine hrănit, cu o dietă echilibrată, bine hidratat, ajutat la masă pentru că, în
stadiile avansate, afectarea masticaţiei şi a înghiţirii favorizează pătrunderea accidentală a hranei în
căile respiratorii, ducând la blocaje sau la pneumonie de aspiraţie. Pe de altă parte bolnavii nu mai
prezintă senzaţia de foame şi sete. Şi activităţile dedicate igienei trebuie desfăşurate consecvent, mai
ales după instalarea incontinenţei.

IV. BIBLIOGRAFIE

1. Alexopoulos, GS, Jeste, DV, et all. Treatment of dementia and its behavioral disturbances.
Introduction: methods, commentary, and summary. Postgrad Med. 2005 Jan;Spec No:6-22.

53
2. APA Practice guideline for the
treatment of pacients with alzheimers desease
and other dementias. Second ediction. 2007
3. Braaten, Alyssa J. , Parsons, Thomas D.,
McCue, Robert ,Sellers, Alfred,
Burns, William J. Neurocognitive
differential diagnosis of dementing
deseases:Alzheimer dementia, Vascular
Dementia, Frontotemporal Dementia and Major Depresive Desorder. Intern. J. Neuroscience,
116:1271–1293, 2006
4. Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, ed. All , 2009
5.Larousse , Dicţionar de medicină , ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998
6. Romila, Aurel coord. DSM IV-ed revizuita. Ed. Pegasus.2000.
7. Ferri, Cleusa P , Prince, Martin et all. (2005). Global prevalence of dementia: a Delphi consensus
study. The Lancet, Vol 366 December 17/24/31, 2005
8.Titircă Lucreţia, Ghid de nursing vol l , ed. Viaţa medicală românească , Bucureşti 1995
9.Titircă Lucreția , Breviar de explorări și îngrijiri special acordate bolnavului, Ed. Viața Medicală
Românească, București, 2011
10. Tudose, Florin. Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. (2007)

V. ANEXE

54
Diferențe între creierul unei persoane sănătoase si a unui pacient cu Alzheimer în masă cerebrală.

Tomografii: 1. a unui creier sănătos; 2. a unui bolnav de maladia Alzheimer

55