SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

PLOIESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICAREA PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

ABSOLVENT: COORDONATOR:

SESIUNEA
IUNIE-IULIE 2015
NEUROTONICE

2
 MOTTO

"Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca,

desi aproape toti se nasc cu ea." (Hipocrate)

3
 CUPRINS

ARGUMET 5

CAPITOLUL 1: NOTIUNI DE FIZIOPATOLOGIE 6

1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE 6
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE 11
CAPITOLUL 2: MEDICAMENTE NEUROTONICE 21
2.2 GENERALITATI 21
2.3 PRINCIPII DE TRATAMENT 22
CAPITOLUL 3 FARMACOTERAPIE 28
3.1. REPREZENTATI 28
CONCLUZII 39
ANEXE 40
BIBLIOGRAFIE 41

ARGUMENT

4
 La examenul neurologic se pot identifica diferitele afectiuni cerebrale ale maduvei
spinarii si ale nervilor. Acest examen este util si pentru a depista bolile musculare, deoarece
contractia musculara depinde de stimularea nervoasa. Cele doua componente principale ale
examenului neurologic sunt istoricul medical si examenul fizic (care include si evaluarea
statusului mintal). Daca este necesar se folosesc proceduri cu ajutorul carora se poate confirma
diagnosticul sau se pot exclude alte boli posibile.
Examenul neurologic este diferit de examenul psihiatric, acesta din urma fiind orientat pe
comportamentul persoanei. Insa cele doua tipuri de examene se suprapun intr-o oarecare
masura deoarece, comportamentul anormal ofera frecvent indicii despre bolile cerebrale
organice.
Inainte de efectuarea examenului fizic medicul sta de vorba cu pacientul. Pacientii sunt
rugati sa descrie simptomele pe care le au in prezent, precizand cat mai exact care sunt acestea
si cat de des apar, cat de severe sunt, cat timp dureaza si daca manifestarile interfera cu
desfasurarea activitatilor zilnice. Numeroase simptome diferite pot fi cauzate de boli
neurologice, insa unele dintre ele pot fi cauzate de boli de alta natura.
Pacientul este intrebat si despre bolile pe care le-a avut in trecut sau pe care le are in
prezent, precum si despre interventiile chirurgicale pe care le-a suferit, despre boli grave ale
rudelor apropiate, despre alergii si despre medicamentele pe care le ia in prezent. In plus
medicul poate intreba daca pacientul are dificultati legate de locul de munca sau de familie,
cum ar fi decesul unei persoane apropiate, deoarece astfel de circumstante pot afecta starea de
sanatate a persoanei si capacitatea individului de a face fata starii de boala.
Atunci cand se suspecteaza prezenta unei boli neurologice in timpul examenului fizic
medicii evalueaza de obicei toate sistemele organismului, insa se orienteaza in special asupra
sistemului nervos. Aspectele examenului neurologic includ evaluarea statusului mintal, a
nervilor cranieni, a nervilor motori si senzoriali, a reflexelor, a coordonarii, a posturii, a
mersului, a reglarii proceselor interne (de catre sistemul nervos autonom) si a fluxului sanguin
cerebral.

CAPITOLUL 1

5
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Sistemul nervos are doua parti componente: sistemul nervos central (creierul si maduva
spinarii) si sistemul nervos periferic (nervii din afara creierului si a maduvei spinarii).
Unitatea functionala fundamentala a sistemului nervos este celula nervoasa (neuronul).
Functionarea organismului depinde de functiile izolate ale diferitelor organe, coordonate,
controlate si conduse de sistemul nervos.
Aceasta coordoneaza activitatea tuturor organelor precum si relatiilor organismului ca
intreg cu mediul extern.
Datorita coordonarii si reglarii nervoase mentionate organismul se comporta ca o
unitate functionala.
Proprietatea sistemului nervos de a realiza aceasta coordonare se numeste functie
integrativa. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos , dar organul de
integrare propriu-zisa care subordoneaza si functiile celorlalte etaje este scoarta cerebrala.
Se deosebesc un sistem nervos vegetativ si un sistem nervos al vietii de relatie, alcatuit
din sistem nervos central si sistem nervos periferic.
Sistemul nervos vegetativ nu este cum se credea in trecut un sistem autonom
independent, este o componenta a sistemului nervos care isi poate desfasura activitatea si
independent de vointa.
Activitatea sa este reglata de regimentele superioare ale sistemului nervos central si in
mod special de scoarta.
Sistemul nervos vegetativ – coordoneaza activitatea organelor interne, bataiile inimii si
presiunea sanguina, distributia sangelui, frecventa miscarilor rspiratorii, secretia, etc.
Cele doua componente ale sistemului nervos vegetativ simpaticul si parasimpaticul,
exercita asupra fiecarui organ actiuni antagonist: unul stimuleaza, celalalt inhiba.
Excitatia simpatica mareste metabolismul, deci creste caldura, glicemia, accelereaza
bataiile inimii, diminueaza circulatia periferica si creste circulatia cerebrala.
Parasimpaticul are actiune antagonista - el creste anabolismul.

6
 Sistemul nervos este constiuit din elemente esentiale:
Neuronul - celula nervoasa propriu – zisa si nevroglia – tesut de sustinere .
Neuronul unitatea anatomo – functionala a sistemului nervos este alcatuita din corpul
celular si prelungirile sale.
Acestea sunt: axonul - prelungire de obicei unica si lunga prin care influxul nervos pleaca
de la celula; si dendritele – prelungiri scurte prin care influzul vine la celula.
Fibra nervoasa – este continuarea axonului si este constituita dintr-un fascicul de
neurofibrite, numite chidrax invelite sau nu de o teaca de mielina
Prin intermediul fibrelor nervoase se realizeaza o legatura intre doi neuroni, legatura care
poarta denumirea de sinapsa.
Circulatia influxului nervos la nivelul sinapsei se face intr-o singura directie, de la
cilindrax, si corpul celular.
Energia care circula de-a lungul fibrei nervoase se numeste impuls nervos.
Dupa sensul impulsului nervos se deosebesc un neuron aferent - care conduce impulsul de
la periferie catre centru ( calea senzitiva ) si un neuron aferent care conduce influzul de la
centru la periferie (calea motorize ).
Excitatiile mediului extern si excitatiile pornite de la muschi, tendoane, articulatii, periost
se transmit prin intermediul sistemului nervos al vietii de relatie; In excitatiile plecate de la
viscere se transmit pe calea sistemului nervos central vegetative.
Aceste senzatii sunt receptionate de organe specializate, numite receptori, care poti fi :
- extrareceptori, care culeg excitatiile pornite de la mediul extern ;
- proptoreceptori care culeg informatii de la muschi, tendoane, articulatii ;
- interoceptori care culeg excitatiile viscerale.
Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori si vegetativi.
Pe calea lor vin informatii de la periferia corpului, sau din organelle interne care vor
merge prin intermediul neuronului senzitiv spre centru, influzul nervos transmitandu-se spre
organele efectuare pe calea neuronului motor, a nervilor motori.
In general nervii periferici sunt mixti leziunea lor provocand tulburari chimice, motorii si
sensitive.
Din nervii periferici fac parte nervii cranieni in numar de 12 perechi si nervi rahidieni.
SNC – este alcatuit din encefal care este format din doua emisfere centrale.
Formatiunile de la baza craniului, triunchiului cerebral, cerebel si maduva spinarii.

7
 Emisferele cerebrale – prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos
Fiecare dintre ele cuprind cate patru lobi : frontal, parietal temporal si occipital.
Acestia sunt impartiti prin santuri si circumvolutii.
Encefalul este format din substanta cenusie si substanta alba.
Substanta cenusie – prezinta numeroase celule de diferite forme si dimensiuni, alcatuind la
suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nucleii cenusii centrali.
In scoara se regasesc 14 miliarde de celule.
Substanta alba – este formata din fibre nervoase care realizeaza legatura intre diferite zone
corticale ( fibra de asociatii ), legatura intre cele doua emisfere ( fibre comisurale – corpul
calos ) si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos central ( fibre de protectie)
Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta cerebrala controleaza intreaga
activitate a organismului .
Ea detine in primul rand functia de reprzentare si selectionare, de elaborare a ideilor –
gandirea ( rationamentul ), denumita de Pavlov “ activitate nervoasa superioara”
Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt innascute, reflexele conditionate
sunt dobandite, aparand in cursul existentei individului, determinate de conditii diferite si
variate ale mediului extern.
La nivelul scoartei se realizeaza integrarea superioara, cu alte cuvinte, adaptarea
organismului la schimbarile mediulu extern, inregistrate cu finete si precizie, precum si
legatura dintre parti ale organismului.
Lobul frontal – corespunde circumferintei centrale ascendante, este sediul neuronului
motor central, deci mediul miscarilor voluntare.
Leziunile lobului frontal se insotesc de tulburari motorii ( paralizii), tulburari in
articulatia vorbirii ( disartrie sau anartrie ), tulburari de comportament.
Lobul parietal – este mediul cortical, analizatorului sensibilitatii generale.
La acest nivel se realizeaza sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate.
Leziunile lobului parietal se vor insoti deci, de tulurari privind aprecirea volumului si a
formei obiectului ( stereagnezie ), a greturilor ( barestezie ), privind discriminarea tactila
(aprecierea distantei dintre doua atingeri ale pielii ).
Distrugerea totala duce la agnezie tactila, adica la nerecunoasterea prin pipait a
obiectivului respectiv.
Lobul temporal - cuprinde sediul cortical al analizatorului auditiv.

8
Surditatea verbala ( bolnavul aude , dar nu intelege ), halucinatii auditive, tulburari de
echilibru, imposibilitatea de a intelege scrisul ( cecitate verbala ), incapacitatea de utilizare a
obiectelor si de efectuare a gesturilor obisnuite ( apraxie ), uneori este pierduta intelegerea
semnificatiei cuvantului vorbit sau scris ( afazie senzoriala ).
Lobul occipital – este sediul capatului cortical al analizatorului viuzal.
Leziunea sa duce la tulburari de orientare in spatiu, tulburari de vedere
(halucinatii vizuale ).
Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striati.
Diencefalul – este alcatuit in principal din : talamus, statia cea mai importanta de releu
pentru toate fibrele sensitive, care merg dspre scoarta cerebrala ( leziunile talamusului
provocand grave tulburari de sensibilitate ) si hipotalamus – coordonatorului sistemului
vegetativ si al sistemului endocrine.
Corpii striati – formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, au un rol deosebit
in realizarea miscarilor autonome. Si a tonusului muscular fiind segmental cel mai important al
sistemului extrapiramidal .Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari incadrate in
notiunea generica de sindrom extrapiramidal.
Triunchiul cerebral – este prima portiune cuprinsa in cutia craniana , in prelungirea
maduvei spinarii.
Tinand seama de importanta centrilor nervosi ( respiratorii, circulatori, de deglutitie) a
cailor si a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral , leziunile acestora produc manifestari
complexe, grave si adesea mortale.
De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante
functii motorii si senzitive.
In sfera muschilor nervilor cranieni si ai centrilor reflexelor vegetative , in trunchiul
cerebral se gasesc o serie de muschi nespecifici care alcatuiesc formatiune reticulara care are
loc in transmiterea spre scoarta cerebrala a diferitelor stimulari extero si interoceptive
contribuind la edificarea starii de veghe. ( de constiinta ).
Cerebelul - asezat in fosa superioara a cutiei craniene , este alcatuit din doua emisfere
laterale cu rol in coordonarea motorie si o regiune mediana , care contribuie in mod deosebit la
mentinerea echilibului , numit vermis
El este legat de neurax prin pediculii cerebelosi.
Functia sa principala consta in reglarea tonusului muscular si coordonarea miscarilor.

9
 Maduva spinarii – ultima portiune a sistemului nervos se prezinta sub forma unui
cilindru de substanta nervoasa care incepe de la bulb si se termina la L2 .
Este impartita in doua jmatati simetrice , fin formata din substanta cenusie
Substanta cenusie este situate central si imbraca aspectul literei “H “
Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare sensitive , iar
cele laterale au functii vegetative.
Substanta alba este alcatuita din cai motorii descendente si cai sensitive ascendente.
In fiecare jumatate de maduva se disting trei coordonate de substanta alba ,separate de
emergentele radacinilor anteriore ( motorii ) si posterioare senzitive.
Cordonul anterior contine fascicolul piramidal direct.
Cordonul posterior contine fascicolele Goll si Burdanch , care conduc spre centrii
superiori sensibilitatea tactila si profunda constienta .
Cordonul lateral contine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centri superiori
informatii legate de sensibiliatea termica , dureroasa si profunda inconstienta.
Tot la nivelul cordonului lateral coboara fascicolul piramidal incrucisat, si caile
extrapiramidale spre celula neuronului periferic , aflata in cordoanele anterioare , de unde
porneste calea motorie finala.
Leziunile maduvei provoaca grave leziuni senzitive , motorii si vegetative.
La nivelul dintre cele doua radacini – anterioara (motorie) si posterioara ( senzitiva) - se
formeaza nervii rahidieni.
Pe traiectul radacinii posterioare exista o umflatura , ganglionul spinal, care contine
corpul celular al primului neuron senzitiv periferic.
Nervii rahidieni dau nastere nervilor periferici.
Sistemul nervos central ( encefalul si maduva spinarii ) este acoperit si protejat de cele
trei foite meningiene: DURAMATER –o membrane fibroasa in contact cu osul , ARAHNOIDA
- o foita subtire care captuseste fata interna a duramaterului si PIAMATER - un tesut celular
bogat vascularizat care acopera tesutul nervos.Spatiul subarahnoidian cuprins intre piamater si
arahnoida contine lichidul cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre plexuri
coroide si patrunde in spatiile subarahnoide prin orifiuciul lui Magendie si Laschka.
In interiorul encefalului se afla un sistem de cavitati SISTEM VENTRICULAR , in care
se formeaza si circula LC .
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

10
 Hipoxia (anoxia) este o stare patologică determinată de scăderea cantităţii de oxigen
din ţesuturi. Ea apare atunci când nivelul oxigenului gazos din organism este prea mic, sau
atunci când consumul de oxigen, realizat de către ţesuturi, este mai mare decât disponibilul de
oxigen.
Hipoxia este cauzată de factori externi (insuficienţa oxigenului din aer, prezenţa unor
gaze toxice – monoxid de carbon, gaz cian, clor, etc., respiraţie necorespunzătoare -
superficială) sau interni (schimburi gazoase defectuoase în plămâni, capacitate alterată a
sangelui de a fixa oxigenul cu ajutorul hemoglobinei, insuficienţă circulatorie, schimburi
alterate de gaze la nivelul membranei celulare, etc.). Deoarece pătrunderea oxigenului în celule
se realizează pe căi destul de complicate, motivele unei respiraţii celulare relativ
necorespunzătoare pot fi variate.
Există şi cauze mecanice ale hipoxiei, în care, prin blocarea sau prin presiunea
exercitată asupra căilor respiratorii ori asupra vaselor arteriale (care transportă oxigen),
se poate compromite oxigenarea adecvată a ţesuturilor. Cele mai sensibile celule la starea de
hipoxie sunt neuronii. De aceea anoxia este întotdeauna însoţită de tulburări nervoase care, în
funcţie de gravitate, se manifestă prin, iritabilitate, dureri de cap, slăbiciune, oboseală,
anestezie, paralizia unor centrii nervoşi, etc..Acestea se însoţesc cu simptomele specifice lipsei
de oxigen al altor ţesuturi, aparate şi sisteme (respirator, circulator, locomotor).
Hipoxia acuta severa, prin lezare nervoasa, poate lasa sechele pentru toata viata.
Pe langa starile acute de hipoxie, exista forme subacute sau cronice, cu manifestari mai sterse.
Hipoxia cerebrala este o boala de urgenta care necesita tratamentul imediat. Cu cat este
alimentat creierul cu oxigen mai repede, cu atat sunt evitate leziunile severe si moartea.
Hipoxia la altitudine mare
Poate aparea la ascensiuni montane din cauza scăderii presiunii partiale a oxigenului cu
altitudinea. Aceasta produce probleme respiratorii. Ca adaptare la hipoxie locuitorii de la
altitudini ridicate au nivele sanguine ridicate ale eritrocitelor.
Hipoxia la scafandrii
Hipoxia este scăderea nivelului de oxigen dintr-un amestec respirator. Un amestec
respirator este hipoxic dacă presiunea partiala a oxigenului din acest amestec, pO2, este mai
mică de 0,17 bar (sc. abs.).
Simptome

11
 Simptomele hipoxiei provin fie de la un echipament defect sau prost reglat, fie de la o
respiratie incorectă si pot fi:
respiratie grea
dureri de cap
chiar pierderea cunostintei
senzatie de greata
Prevenire
Pentru limitarea efectelor hipoxiei, scafandrul trebuie să efectueze sub apă în timpul
scufundării, o manevră respiratorie constând dintr-o serie de inspiratii profunde si expiratii
fortate în scopul ventilării cât mai bune a plamanilor, manevră ce poartă numele de
hiperventilatie controlată.
Hipoxia este o condiţie patologica în care organismul ca un întreg (Hipoxie generalizata)
sau o regiune a organismului (ţesut hipoxic) este lipsit de oxigen adecvat de aprovizionare.
Variatiile concentratiilor de oxigen arterial poate fi parte a fiziologiei normală, de exemplu, în
timpul exerciţiilor fizice intense. O neconcordanţă între oxigen si cererea sa la nivel celular
poate rezulta într-o stare hipoxica. Hipoxia în care este completa privarea de oxigen de
aprovizionare este denumita anoxie.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza care a stat la baza hipoxiei.
Tratamentul implica: asistenta respiratorie, controlul frecventei cardiace, medicamente
pentru controlul tensiunii arteriale.
Simptome
Simptomele de hipoxie cerebrala includ: schimbari ale atentiei, slaba hotarare,
necoordonarea miscarilor, lipsa raspunsului la lumina.
Daca ramane numai tensiunea arteriala si functia cardiaca, creierul poate fi considerat complet
mort.
Modificarile in sistemul nervos central, in special la nilul centrilor superiori, sunt extrem
de importante. Hipoxia acuta produce tulburari de judecata, de coordonare motorie si un lou
clinic apropiat de cel din alcoolismul acut. Cand hipoxia e de durata mai mare, apar oboseala,
apatia, somnolenta, neatentia, timpul de reactie intarziat, si reducerea capacitatii de munca.
Cand hipoxia devine mai severa, sunt afectati centrii din trunchiul cerebral si moartea survine
de obicei prin insuficienta respiratorie. Odata cu reducerea Pao2 scade si rezistenta

12
cerebrovasculara si creste fluxul sanguin cerebral, tinzand sa reduca hipoxia cerebrala. Pe de
alta parte, cand reducerea Pao2 e acompaniata de hiperventilatie si diminuarea Paco2,
rezistenta cerebrovasculara creste, fluxul sanguin scade si hipoxia e sporita.Creierul, maduva
spinarii si nervii periferici, mai vechi din punct de vedere filogenetic, sunt relativ insensibili la
hipoxie. Hipoxia produce de asemenea arterioconstrictie pulmonara, care serveste dirijarii utile
a sangelui din portiunile slab ventilate spre cele mai bine ventilate ale plamanului. Cu toate
acestea, are dezavantajul de a creste rezistenta vasculara pulmonara si postsarcina ventriculului
drept.
O perturbare complexa a functiilor celulare rezulta din efectele meolice ale hipoxiei
acute severe. In ficat si muschi, meolismul glucidic decurge normal anaerob (adica fara
oxidare) pana la stadiul formarii acidului piruvic. Meolizarea piruvatului necesita oxigen si,
cand acesta e insuficient, o proportie in crestere de piruvat e redusa la acid lactic, care nu poate
fi caolizat mai departe. Din acest motiv exista o crestere a lactacidemiei cu scaderea
bicarbonatului si acidoza meolica consecutiva. In aceste imprejurari, energia totala obtinuta din
caolizarea materialului nutritiv este mult redusa si cantitatea de energie disponibila pentru
continuarea resintezei de componente fosfat-macroergice devine inadecvata, conducand la
perturbari complexe ale functiei celulare. Cea mai mare parte a raspunsului respirator la
hipoxie ia nastere in chemoreceptorii speciali din carotida si aorta, desi centrul respirator din
trunchiul cerebral e de asemenea stimulat direct de lipsa de oxigen. Cresterea consecutiva a
ventilatiei, cu pierdere de dioxid de carbon, duce la alcaloza respiratorie. Pe de alta parte,
difuziunea cantitatilor suplimentare de acid lactic din tesuturi in sange tinde sa produca acidoza
meolica, in ambele cazuri, cantitatea totala de bicarbonat si, implicit, puterea de combinare a
dioxidului de carbon, tinde sa se diminueze.
Presiunea scazuta a oxigenului in orice tesut determina vasodilatatie locala, iar
vasodilatatia difuza ce apare in hipoxia generalizata produce cresteri ale debitului cardiac total.
La pacientii cu boli cardiace preexistente, dezvoltarea hipoxiei si necesitatile tesuturilor
periferice pentru un debit cardiac crescut pot precipita insuficienta cardiaca congestiva. La
pacientii cu cardiopatie ischemica, o reducere a Pao2 poate intensifica ischemia si afecta in
consecinta functia ventriculara stanga. Hipoxia prelungita sau severa poate de asemenea afecta
functiile hepatica si renala.Unul din cele mai importante mecanisme compensatoare pentru
hipoxia prelungita este cresterea concentratiei de hemoglobina. Aceasta nu se datoreaza
stimularii directe a maduvei osoase, ci efectului eritropoietinei. Nivelul de eritro-poietina este

13
crescut de hipoxie si s-a constatat ca productia ei este reglata de echilibrul dintre cererea si
oferta de oxigen la nivel tisular.
Involutie
Atrofie fiziologica consecutiva scaderii functiei unui organ sau tesut:
- involutie senila: atrofia tuturor tesuturilor si organelor la batranete
- involutia unor glande si si organe legate de activitatea endocrina: atrofia uterului si a
glandelor mamare dupa menopauza
- involutie timica, proces de liza pe care-l sufera timusul:
a) lent, la pubertate
b) rapid, in stress
- involutie uterina: revenire progresiva, dupa nastere, a uterului la starea normala.
Traumatismele craniene sunt frecvente. Principala lor cauza este reprezentata de
accidentele rutiere, responsabile de jumatate din traumatismele craniene severe, in particular la
tineri, la care constituie prima cauza de mortalitate. Alte origini sunt caderile, indeosebi inainte
de 15 ani si dupa 65 ani, apoi accidentele de munca si sportive, accidentele casnice si
agresiunile.
In afara cazurilor celor mai benigne, caracterizate printr-o durere, un hematom sau o
plaga a pielii capului, traumatismele craniene pot fi sursa leziunilor primare (care apar imediat)
sau secundare (care se produc la cateva ore pana la cateva luni dupa traumatism).
Traumatismele cranio-cerebrale au influente asupra intregului organism. Deoarece
functiile vegetative sunt controlate de catre creier, conexiunile cerebroviscerale si somato-
viscero-cerebrale vor fi afectate, orice impact asupra creierului va determina reactii la distanta,
va fi afectat echilibrul intregului organism, mai mult sau mai putin, in functie de severitatea
traumatismului cranio-cerebral. De multe ori traumatismele cranio-cerebrale severe sunt
insotite si de afectarea directa a altor parti ale corpului, procese care au loc in cadrul aceluiasi
eveniment traumatic, rezultand politraumatisme.
Leziunile primare - Leziunile primare sunt osoase sau encefalice.
- Leziunile osoase sunt fracturile boltei craniene (prin soc direct) si cele ale bazei craniului
(prin propagarea socului). Exista doua varietati deosebite de fractura: fractura cu deplasare, un
fragment osos fiind deplasat si infundat, si fractura deschisa, cu plaga a pielii capului. O
fractura nu antreneaza in mod obligatoriu consecinte grave, dar poate provoca, mai ales in caz
de deplasare, leziuni ale encefalului, primare sau secundare.

14
- Leziunile encefalului cuprind comotia cerebrala, contuzia cerebrala si hematomul subdural
acut. Comotia cerebrala se traduce prin leziuni difuze ale substantei albe provocate de
deplasarea si intinderea structurii nervoase in momentul impactului. Ea este responsabila de o
pierdere imediata a starii de constienta, durata ei fiind proportionala cu intensitatea leziunilor.
Contuzia cerebrala comporta o distrugere a celulelor nervoase si mici focare de sangerare.
Leziunile contuziei pot fi localizate la punctul de impact al traumatismului sau de partea opusa
atunci cand rezulta dintr-un mecanism de contralovitura. Ele antreneaza, in functie de
localizarea lor, tulburari de comportament sau un usor deficit motor, in general fara gravitate si
reversibil. Hematomul subdural acut este o punga de sange colectat in grosimea meningelor. El
genereaza rapid o paralizie si tulburari ale constientei (somnolenta care poate merge pana la
coma).
Leziunile secundare - se produc intr-un interval care poate merge de la cateva ore pana
la cateva luni dupa traumatism, si pot aparea chiar atunci cand nu exista o fractura.
Hematoamele intracraniene sunt responsabile de o treime din decesele tardive prin traumatisme
craniene. Este vorba de hematoame extradurale, situate intre duramater si cutia craniana, si de
hematoame subdurale cronice, situate intre encefal si duramater. Primele se manifesta prin
dureri de cap si tulburari ale constientei (somnolenta, coma). Celelalte se traduc, in interval de
cateva zile pana la cateva luni dupa traumatism prin dureri de cap, o hemiplegie, o afazie, o
stare de pseudodementa sau doar de confuzie la subiectul varstnic, tulburari ale
comportamentului (inchidere in sine). Pericolul acestor doua tipuri de hematom rezida in
compresia pe care o provoaca asupra creierului. Modul de instalare a simptomelor pe care le
produc este cu atat mai putin rapid cu cat hematomul apare mai tarziu. Intr-un mare numar de
cazuri, aceste hematoame pot fi depistate prin scanerul cerebral si pot fi tratate, la nevoie,
printr-o interventie chirurgicala de urgenta.
Tulburarile echilibrului hidro-electrolitic
Mai mult de jumatate din pacientii cu traumatisme cranio-cerebrale severe prezinta
tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic. Aceste tulburari apar in special la pacientii aflati in
stare de coma mai mult de 24 de ore. O parte din aceste dezechilibre se produc si ca urmare a
tratamentului instaurat pentru traumatismul cranio-cerebral. La orice pacient se vor monitoriza
pierderile lichidiene prin montarea unei sonde urinare si a unei sonde nazo-gastrice. In cazul
cresterii debitului urinar si a scaderii densitatii urinii in contextul unui traumatism cranio-
cerebral, se va suspecta un diabet insipid.

15
 Diabetul insipid apare ca urmare a scaderii contentratiei de hormon antidiuretic (ADH
sau vasopresina), care este produs de catre glanda hipofiza. Mai exact, vasopresina (sau ADH)
este produs de neuronii magnocelulari din nucleii supraoptici si paraventriculari ai
hipotalamusului si stocat apoi in lobul posterior al glandei hipofize. Hormonul si proteina care
il transporta trec in circulatia sistemica printr-un mecanism de exocitoza dependent de calciu.
Vasopresina isi exercita actiunea la nivelul tubului distal renal determinand reabsorbtia apei,
ceea ce va duce la modificarea osmolaritatii si a debitului urinar. In traumatismele severe ale
capului, acest hormon poate fi produs in cantitate insuficienta, ca urmare rinichii nu vor mai fi
capabili sa retina apa si sodiul, aceste elemente eliminandu-se prin urina.
Tulburari respiratorii
In urma unui traumatism cranio-cerebral sever, la unii pacienti se instaleaza o hipoxie
acuta. Controlul neurogen al actului respirator se desfasoara in segmentul bulbar, pontin si
cortical. Dintre acestea, segmentul bulbar si pontin sunt cele mai importante, aici fiind centrii
nervosi care coordoneaza automatismul respirator, involuntar. Segmentul cortical comanda
actul voluntar respirator. Daca leziunile intereseaza segmentele pontin si bulbar, atunci efectele
asupra automatismului respirator sunt grave.
Tulburari de concentrare si memorie
Dificultatea de concentrare este o disfunctie cerebrala, o reactie dezadaptativa la un
mediu ostil sau inadecvat, o lipsa de maturitate, o caracteristica innascuta sau un efect al
educatiei insuficient structurate.
Concentrarea atentiei presupune capacitatea de a-ti fixa activitatea mentala pe un obiect
sau pe o sarcina si de a inhiba alte centre de interes perturbatoare, practic este vorba de o
activitate de selectare si de filtrare a informatiei. Aceasta activitate selectiva sta, de fapt, la
baza invatarii.
Studii recente arata ca exista o legatura evidenta directa intre puterea de concentrare si
fier si zinc. Deficienta de zinc poate conduce la pierderea capacitatii de concentrare si la o
memorie mai putin buna pe termen scurt, iar pierderea abilitatii de concentrare poate fi un
indicator prematur al carentei de fier.
Excesul sau deficitul de hrana influenteaza negativ puterea de concentrare. Pe de alta
parte si somnul insuficient conduce la pierderea capacitatii de concentrare.
Orice afectiune, chiar si gripa, poate afecta capacitatea de memorare a creierului. Atunci
cand sistemul imunitar se lupta cu o anumita afectiune, sau atunci cand o persoana se confrunta

16
cu o durere persistenta, capacitatea de concentrare este afectata, si prin urmare apar si
probleme de memorie.
Capacitatea normala de functionare a creierului poate fi afectata de diferite afectiuni sau
situatii, care pot conduce de la degradarea memoriei pana la dementa.
Problemele de memorie nu sunt cauzate doare de leziuni sau afectiuni care apare la
nivelul creierului. Factorii de mediu, psihologici si emotionali pot avea un impact negativ
asupra memoriei, inclusiv asupra stocarii, pastrarii, activarii, recuperarii ulterioara si folosirii
informatiilor sau a amintirilor.
Stresul si tensiunile au un impact negativ semnificativ asupra capacitatii indivizilor de a
memora deoarece cauzeaza un deficit de atentie si exercita o presiune neadecvata asupra
abilitatilor mentale.
Oxigenul este unul din cei mai importanti factori care asigura buna functionare a
creierului si, implicit, a memoriei. Cand creierul nu este suficient oxigenat, acesta nu
functioneaza in parametrii normali si nu poate stoca sau utiliza informatiile amintire. De
regula, oxigenarea insuficienta a creierului conduce la scaderea performantei creierului si are
drept rezultat diminuarea puterii de concentrare.
Factori de mediu si fizici, care conduc la scaderea oxigenarii creierului si a fluxului
sanguin cerebral, dieta neadecvata, lipsa activitatilor fizice, prezenta toxinelor in mediul
inconjurator si supraponderabilitatea conduc in cele din urma la deteriorarea memoriei.

Bolile genetice de metabolism.

 Fenilcetonuria (oligofrenia fenilpiruvică, boala Fölling) este cea mai frecventă eroare
ereditară a metabolismului aminoacizilor. Este o tulburare genetică a metabolismului
fenilalaninei, caracterizată prin absenţa sau lipsa de activitate a fracţiunii labile a
fenilalanin-hidroxilazei, care în mod normal, în prezenta NADP redusă, transformă
fenilalanina în tirozină. Se evidenţiază din perioada de sugar prin retard neuropsihic
(profund), iritabilitate, crize convulsive, stereotipii, modificări ale tonusului muscular,
miros caracteristic al urinii, copii blonzi, cu tegumente depigmentate, ochi albaştri
deschis, testul screening Guthrie pozitiv.

17
  Boala Hartnup asociază leziuni cutanate şi ale mucoaselor, neurologice (ataxie
cerebeloasă, tremurătură intenţională, nistagmus), retard psihic, hiperaminoacidurie,
triptofanurie uşor scăzută.
 Boala Menkes se caracterizează prin întârziere mintală, sindrom extrapiramidal, crize
de opistotonus, convulsii, cecitate corticală, hipotrofie staturo-ponderală.
Traumatismul cranio-cerebral, în perioada de maximă vulnerabilitate a sistemului nervos
central din primii 3 ani de viaţă, dacă depăşeşte prin intensitatea lui plasticitatea proprie
vârstei, va marca evoluţia ulterioară a copiilor. Acest lucru este cu atât mai probabil cu cât
găseşte un teren pregătit de alte suferinţe (malformaţii, suferinţă perinatală) şi aproape sigur
dacă în urma lui se vor organiza focare epileptice.
Un număr mare de copii care au suferit traumatisme cranio-cerebrale (58%) prezintă tulburări
de conduită dezadaptative şi chiar tendinţe antisociale.

Tulburari functionale cerebrale dupa accidente cerebrale

Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care
furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin.
In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca
rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate
functiona adecvat.
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau
poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din
orice alta regiune a organismului.
AVC hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul creierului (numita hemoragie
intracerebrala) sau in spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Sangerarea in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp indelungat
a tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de ruperea unui
anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub control.
Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista simptome
de accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic se poate administra un
activator tisular de plasminogen (t-PA), un medicament care dizolva cheagurile. Acest

18
medicament este recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca este administrat in primele
3 ore de la debutul simptomelor.Totusi t-PA , poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la
un pacient cu un accident vascular cerebral hemoragic, cauzat de o sangerare.
De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de cheagurile
sanguine, medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt folosite pentru prevenirea
AVC-urilor ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt de obicei administrate dupa
tratamentul initial. Ele nu sunt recomandate in primele 24 de ore de la administrarea de t-PA.
Cele doua tipuri de medicamente folosite pentru prevenirea formarii cheagurilor sunt :
 antiagregantele plachetare, care impiedica cele mai mici celule din sange sa formeze
agregate. Aspirina este cel mai folosit antiagregant plachetar pentru prevenirea
accidentului vascular cerebral. Aggrenox este o combinatie de aspirina si dipiridamol
cu eliberare prelungita, si care previne aparitia unui AVC ischemic. Aggrenox reduce
riscul unui AVC la fel de eficient ca aspirina si semnificativ mai mult decat
clopidogrelul.
 anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru formarea normala
a cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulante (in principal warfarina) este
cea mai buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in inima din cauza
fibrilatiei arteriale, a infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare cardiace si a
insuficientei cardiace.

Astenie, surmenaj psihic

Oboseala obisnuita care are o stare normala,care apare dupa solicitare si dispare dupa
repaus.Surmenajul este oboseala acumulata, in care rezervele organismului sunt secatuite.
Surmenajul cedeaza mai greu si necesita instituirea unui program complex de combatere a
oboselii.
Surmenajul se manifesta in timp cu numeroase simptome de cele mai multe ori
mascate .
Astenia fizica este unul dintre cele mai importante semne si se traduce prin senzatia de
molesala accentuata, de slabire a fortei musculare. Persoana in cauza constata ca efectueaza cu
mai multa greutate unele activitati fizice,profesionale, observa ca oboseala se instaleza mai

19
repede si este mai accentuata. Astenia psihica este si ea de multe ori prezenta, facandu-si
simtita prezenta sub masca celor mai diverse simptome: dezinteres (apatie, inertie, lipsa de
participare si initiativa), sentimente de neputinta si nesiguranta. Pot sa apara tulburari de
memorie, dificultati de invatatre, raspunsuri mai lente si gresite, reducerea atentiei etc.
Pe un alt plan, aceasta oboseala cronica duce de asemenea la instabilitate emotionala. Individul
oscileaza de a stari de fericire la stari de depresie si invers.
Din pricina neraspandirii, reactiilor apar frecvent izbucniri de manie, nerabdare,
frustrare. Respectul de sine scade si deseori apar indoielei cu privire la propriile valori.
Pe langa astea se poate constata o scadere reala a efecientei in munca si scaderea rezistentei
organismului la infectii.

Dezvoltare psihomotorie deficitara la copii

Ca orice însuşire biologică ce se distribuie în mod gaussian în populaţia generală,
calităţile funcţionale ale creierului depind în cea mai mare măsură de zestrea ereditară, care
diferă de la individ la individ, putând să fie însă modificate prin intervenţia a numeroşi factori
patogeni, care afectează dezvoltarea şi maturizarea sistemului nervos central, alterând astfel
substratul biologic al vieţii psihice. Factorii extrinseci pot favoriza sau împiedica punerea în
valoare a potenţialului individual. Un rol deosebit de important îl are calitatea educaţiei, a
mediului cultural în care trăieşte copilul, deoarece se presupune astăzi că factorii care
influenţează dezvoltarea neuronilor, multiplicările ramurilor dendritice şi lărgirea contactelor
sinaptice în perioada postnatală sunt de origine ambientală. Deprivarea maternă, carenţele
severe şi de durată în stimularea psihoafectivă în primii 2-3 ani de viaţă pot duce la deficienţe
intelectuale. Strâns legate de aceste aspecte sunt şi situaţiile în care deficienţele senzoriale,
instrumentale sau emoţionale pun pe copil în situaţia de a nu putea beneficia de acţiunea
stimulativă a ambianţei.

20
 CAPITOLUL 2
GENERALITATI
PRINCIPII DE TRATAMENT
2.1. GENERALITATI

Neurotonicele : sunt medicamente activatoare sau reglatoare ale metabolismului

cerebral si proceselor biochimice neuronale, mai ales cand acestea sunt afectate in suferinte
cerebrale acute sau cronice, produse prin hipoxie, involutie, traumatisme.
Afectiunile vasculare cerebrale sunt cele mai importante cauze de mortalitate si
invaliditate din lume. Insuficienta circulatorie cerebrala-este legata de existenta unor factori
cauzali, predispozitia familiala, alimentatia bogata in glucide si lipide, hipertensiunea arteriala,
sedentarismul, obezitatea, alcoolismul, tabagismul precum si starile de tensiune psihica
prelungite si repetate.
Infarctul cerebral - embolia cerebrala-apare datorita procesului de astupare a arterei
cerebrale. Dupa o ameteala si o durere de cap puternica se constata ca ambele membre sunt
paralizate. Infarctul se poate instala brusc prin pierderea cunostiintei si persoana poate intra in
coma.
Hemoragia cerebrala - apare in urma ruperii peretelui unei artere cerebrale si predomina la
barbati. Se produce de obicei brusc cu cefalee violenta,ameteala mare, greturi, varsaturi urmate
de pierderea cunostiintei si coma. In timpul comei, bolnavul nu raspunde la nici un excitant
extern-ciupire, intepare, apasarea globilor oculari etc.
Tumorile cerebrale - sunt afectiuni grave ale sistemului nervos. Aproape toate tumorile
cerebrale pot fi tratate neurochirurgical cu conditia sa fie diagnosticate la timp.
Dementa - degradare accentuata a psihicului prin leziuni multiple si difuze ale creierului si
in special a scoartei cerebrale,in urma unor infectii, a unor ramolismente multiple in creier,
tumori sau alti factori. Este o saracire mare a gandirii bolnavului, astfel incat acesta poate
ajunge sa nu mai stie sa se hraneasca,urineaza si defeca oriunde se gaseste (gatism), nu stie sa
se pastreze curat. Cauzele mai importante sunt :involutia (distrugerea) progresiva a celulelor
nervoase la unii batrani (dementa senila), procese degenerative cu distrugerea progresiva a
celulelor nervoase in boli rare care apar in general la persoane cu varsta de la 50 de ani (boala
PIK, boala Alzheimer) artroscleroza cerebrala,care poate duce progresiv la stramtorarea vaselor

21
de sange,ceea ce face ca celulele nervoase sa fie prost hranite si sa se distruga treptat. Sifilisul
netratat la timp uneori poate,dupa 5-20-30 de ani de la infectie sa inceapa sa produca leziuni
ale creierului si in special ale scoartei cerebrale (dementa sifilitica se numeste paralizie
generala progresiva). Nevrita-inflamatie localizata a unuia sau mai multor nervi periferici.
Dupa teritoriul pe care il inerveaza si dupa caracterul nervului (senzitiv, motor sau mixt) apar si
simptomele de amorteala, dureri, furnicaturi, in cazul unor nervi zenzitivi: tulburari de vedere,
de auz, in cazul unui nerv senzorial: paralizie in cazul unui nerv motor, tulburari asociate in
cazul unui nerv mixt).
Scleroza multipla - este o afectiune autoimuna, inflamatoare, demielinizanta, multifocala,
primara a sistemului nervos central, indusa de factori din mediului extern inca necunoscuti, ce
apare la adultii tineri susceptibili din punct de vedere genetic.

2.3. PRINCIPII DE TRATAMENT

Hipoxia cerebrala este o lipsa de oxigen in partea exterioara a creierului, in zona numita
emisfera cerebrala. Termenul este folosit de obicei cu referire la o lipsa de oxigen in intreg
creierul.
Cauze.
Exista multe cauze de hipoxie cerebrala: asfixierea prin inhalare de fum, otravirea cu
monixid de carbon, stop cardiac, sufocarea, complicatii ale asteniei generale, compresia din
trahee, boli care cauzeaza pierderea de miscare a muschilor respiratori, supradoza de droguri,
altitudinile mari, accidentarile inainte in timpul sau imediat dupa nastere, strangulare, accident
vascular cerebral, tensiune arteriala foarte scazuta.Celulele creierului sunt extrem de sensibile
la lipsa de oxigen
Unele celule incep sa moara la 5 minute dupa ce nu mai sunt aprovizionate cu oxigen.
Ca urmare aceasta boala poate provoca moartea rapida.
Diagnostic
Hipoxia cerebrala este de obicei diagnosticata pe baza istoricului medical al persoanei
si un examen fizic.
Testele care sunt efectuate si pot determina cauza de hipoxie includ: ecocardiograma,
electrocardiograma, electroencefalograma, imagistica prin rezonanta magnetica.

22
 Tratament
Hipoxia cerebrala este o boala de urgenta care necesita tratamentul imediat. Cu cat este
alimentat creierul cu oxigen mai repede, cu atat sunt evitate leziunile severe si moartea.
Tratamentul depinde de cauza care a stat la baza hipoxiei.
Tratamentul implica: asistenta respiratorie, controlul frecventei cardiace, medicamente
pentru controlul tensiunii arteriale.

ATEROSCLEROZA CEREBRALĂ
Ateroscleroza cerebrală debutează lent, prin tulburări nevrotice: cefalee, astenie,
insomnie, vâjâituri în urechi, senzaţie de furnicături sub pielea capului, ameţeli. Treptat se
instalează tulburări de memorie, scăderea capacităţii de lucru, instabilitatea sau labilitatea
emoţională. Pe acest fond pot apărea sindroame depresive, confuzionale, paranoid-halucinatorii
sau cu aspect pseudo-demenţial. Caracteristic este faptul că pacienţii - spre deosebire de cei ce
suferă de psihoze şi demenţă senile - sunt conştienţi de bolile lor şi de multe ori, în stare
depresivă se sinucid. Ateroscleroza duce curand la demenţa aterosclerotică, această fază
urmând de obicei accidentelor cerebrale (microictusuri) sau episoadele psihotice. Evoluţia
durează între 2 şi 15 ani şi sfârşitul are loc prin ictus apoplectiform sau boli intercurente
somatice.
Tratamentul constă în odihnă, administrare de hormoni (foliculină), Gerovital,
Mecopar, Clofibrat, vit. B. Tratamentului obişnuit în psihozele ASC i se asociază tranchilizante
şi neuroleptice.
Psihozele de involutie.
Psihozele de involuţie cuprind psihozele presenile şi senile. Involuţia apare la om în
jurul vârstei de aproximativ 45 de ani, se instalează treptat şi continuă progresiv până la
sfârşitul vieţii. între 45 de ani şi până la jurul vârstei de 60 de ani este cuprinsă perioada
presenilă, iar de la 60 de ani începe perioada senilizării. Etiologia incriminată în apariţia
psihozelor de involuţie ţine în mare măsură de scăderea posibilităţilor de adaptare a indivizilor
la situaţii grele (menopauza, andropauza, singurătatea).
Nevroza astenica
La nivelul aparatului respirator nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau
de "nod în gât". Cefaleea are caracterul unei dureri "în casca", cu punct de plecare occipital.
Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:

23
 - simpla - neurastenia clasica descrisa mai sus;
- anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva;
- cenestopata, ce se îmbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neuro-
vegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, întepaturi, furnicaturi în membre, de-a
lungul rahisului etc. Aceasta forma evolueaza un timp îndelungat si este destul de rebela la
tratament.
De mare importanta în ceea ce priveste diagnosticul diferential al nevrozei astenice, este
sindromul pseudonevrotic cu care încep multe boli psihice: debutul neurasteniform al
schizofreniei, debutul neurasteniform în ateroscleroza cerebrala, unele boli neurologice ca
scleroza în placi, cerebrastenia dupa un traumatism cranio-cerebral, tumori cerebrale, unele
boli cu etiologie infectioasa sau toxica (P.G.P., hepatita epidemica sau toxica, intoxicati cu Pb,
oxid de carbon etc.).
Tratament: folosirea cât mai judicioasa a perioadelor de concedii anuale, a zilelor de
odihna. Restabilirea somnului prin medicamente hipnotice, sedative curente (Meprobamat),
tranchilizante minore (Dormital, Lauronil etc.). Pentru combaterea asteniei se administreaza
tonice: vitaminele B1, B6 B12, Lecitina sub forma de pulbere sau sirop, Meclofenoxat.
Durerea de cap se poate combate cu injectii i.v. cu sulfat de magneziu, gimnastica în aer liber,
bai, masaj si, eventual, cura sanatoriala cu program de odihna activa si psihoterapie (culterapie
= auditii muzicale, îndrumarea pacientilor spre ocupatii placute, ca pictura, lucrul de mâna
etc.).
Atrofia Cerebrala
Atrofia cerebrala denumeste orice degenerare morfologica si functionala a tesutului
cerebral, produsa de distrugerea celulelor nervoase si a legaturilor neuronale. Cand procesul de
atrofiere se generalizeaza si afecteaza toata structura cerebrala se observa deshidratarea
tesutului cerebral si reducerea in dimensiuni a acestuia. In cazul atrofiei focale sunt afectate
structura si functiile unei singure arii cerebrale. Modificarile structurii cerebrale perturba viata
motorie, psihica si afectiva a bolnavului. Randamentul intelectual se reduce considerabil, in
stadiile avansate de atrofie cerebrala ajungandu-se la dementa totala.
Cauze
Atrofia cerebrala se manifesta intr-un numar mare de afectiuni cerebrale, fiind rezultatul
evolutiei acestora. Manifestarile si evolutia atrofiei cerebrale difera de la persoana la persoana,
in functie de tipul afectiunilor asociate sau de cauza principala.

24
 Diagnosticare
Diagnosticul atrofiei cerebrale se stabileste pe baza simptomatologiei specifice, a
tomografiei computerizate si a rezonantei magnetice nucleare cerebrale.
Tratament
Procedurile de acupuncturaa si extractele hidroalcoolice din plante sunt utilizate in scheme
de tratament speciale, stabilite in functie de conditia bolnavului si de evolutia afectiunii de la
debut pana in momentul inceperii tratamentului. Schemele sunt ajustate pe parcursul
tratamentului in functie de evolutia pacientului si de reactia organismului sau la terapiile
aplicate. Cand afectiunea se afla intr-un stadiu avansat iar ariile cerebrale sunt puternic alterate
de procesul de atrofiere se izoleaza aceste zone pentru a stopa evolutia afectiunii. Functiile
indeplinite de acele arii sunt transferate catre zone de tesut cerebral sanatos. Structura tesutului
cerebral din aceste zone este similara cu cea a ariilor initiale. Procedura este posibila prin
accesarea zonei cerebrale ce contine informatii despre structura si functiile intregului creier.
Creierul realizeaza in timp real o harta a zonelor cerebrale active si a functiilor pe care le
indeplinesc acestea si stocheaza informatiile intr-o arie cerebrala specifica. Accesand aceasta
regiune din creier se preiau informatiile necesare pentru transferul functiilor afectate de
procesul degenerativ. Regenerarea ariei cerebrale atrofiate este posibila cand tesutul cerebral
este partial afectat de procesul degenerativ. In aceasta situatie regiunile degenerate sunt
disfunctionale, insa intr-un stadiu ce permite refacerea vascularizatiei si restabilirea nivelului
optim de oxigenare. Procedurile de tratament restabilesc si functiile metabolice
locale.Regenerarea ariei cerebrale atrofiate este posibila cand tesutul cerebral este partial
afectat de procesul degenerativ. In aceasta situatie regiunile degenerate sunt disfunctionale,
insa intr-un stadiu ce permite refacerea vascularizatiei si restabilirea nivelului optim de
oxigenare. Procedurile de tratament restabilesc si functiile metabolice locale. Simultan sunt
inlaturati factorii care au produs atrofia cerebrala, fenomen ce opreste in primul rand avansarea
procesului degenerativ si pregateste tesutul cerebral afectat pentru procedurile ulterioare de
relocare a functiilor sau de regenerare a regiunilor atrofiate. Simultan sunt inlaturati factorii
care au produs atrofia cerebrala, fenomen ce opreste in primul rand avansarea procesului
degenerativ si pregateste tesutul cerebral afectat pentru procedurile ulterioare de relocare a
functiilor sau de regenerare a regiunilor atrofiate.

25
 DIAGNOSTICAREA TULBURARILOR DE MEMORIE
Diagnosticul de tulburare de memorie este stabilit in urma a numeroase investigatii si
teste detaliate, screening profesional si evaluarea memoriei de catre un medic specialist.
Tulburarile de memorie au simptome comune in perioada de debut si pot fi identificate de catre
membrii familiei, rude sau prieteni. Dementa este o afectiune caracterizata prin scaderea
progresiva a abilitatilor mentale. Ca urmare a acestui simptom, viata personala a bolnavului se
va schimba radical.
Tratament si prevenire
Procesul de formare si stocare al amintirilor este complex si implica, mai ales,
activitatea creierului. Desi, unele simptome nu pot fi controlate, exista totusi strategii de
imbunatatire a capacitatii de memorare.
Modificari ale dietei, programului de odihna, practicarea activitatilor fizice si de rutina
sunt simple strategii pentru prevenirea si ameliorarea tulburarilor de memorie. De asemenea,
remediile homepate ajuta la prevenirea problemelor de memorie, mentinand armonia si
echilibrul sistemic al creierului si al sistemului nervos, fara efecte secundare sau sedare.
Totoodata, se recomanda si un tratament pentru imbunatatirea circulatiei sangvine la nivel
cerebral, deoarece, astfel, creierul este oxigenat optim iar capacitatea de memorare va
functiona iarasi in parametrii normali.

Oxigenoterapia hiperbară
Oxigenoterapia hiperbara este o forma de tratament recunoscuta medical, pe plan mondial,
prin care pacientul aflat intr-o barocamera inspira oxigen pur la o presiune ridicata. Acest
principiu se bazeaza pe legi fizice si fiziologice demonstrate.
Aceasta concentratie crescuta de oxigen in sange face ca fiecare celula a corpului omenesc sa
fie aprovizionata optimal cu oxigen, chiar si in cazul unor afectiuni ce deterioreaza vasele
sangvine sau transportul hemoglobinal, avand un efect terapeutic benefic in cazul multor
patologii.
Efectele oxigenului hiperbar: competitiv mărit în prezenţa monoxidului de carbon,
ducând la eliminarea rapidă a acestuia din organism în caz de intoxicaţie; de şuntare a
transportului hemoglobinal (deoarece oxigenul se dizolvă în cantitate mare în plasmă, în
barocameră hemoglobina nu mai este necesară, oxigenul ajungând în ţesuturi în formă
dizolvată); de penetrare mărită a moleculei de oxigen în ţesuturi ca urmare a unei presiuni

26
parţiale ridicate (adică oxigenul pătrunde în ţesuturi mult mai adânc şi mai departe de vasele
sagvine); masiv anti-edematos, dar spre deosebire de alte medicamente care reduc edemul cu
hipoxie, oxigenul hiperbar reduce edemul cu hiperoxie(în mod normal țesuturile ischemizate ca
urmare a unui edem progresiv devin hipoxice ceea ce duce în continuare la cresterea edemului
și a ischemiei – oxigenarea hiperbară asigură suportul de oxigen al țesuturilor ischemice
ducând la reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricție reflexă cu hiperoxie);
angioneogenetic, de creare de noi capilare sangvine în țesuturile hipoxice ducând la accelerarea
vindecării ţesuturilor lezate, dar și de îndesirea rețelei de capilare în țesuturile normal
vascularizate cu efecte benefice asupra funcționalității acestora; de activare a fibroblastelor,
osteoclastelor şi osteoblastelor cu sinteză de colagen şi regenerare osoasă, ducând la o
vindecare rapidă şi reducerea cicatricelor; de activare a leucocitelor şi macrofagelor ducând la
îmbunătăţirea răspunsului imunitar; bactericid şi de inactivare a toxinelor bacteriene, şi anume
oxigenul, de la a o anumită presiune parțială, are un efect toxic asupra oricărei bacterii, atât
anaerobe cât și aerobe, nici o bacterie nemaifiind viabilă. Ca urmare a acestui efect oxigenul
hiperbar este singura terapie antibacteriană în cazul infecţiilor cu bacterii polirezistente sau cu
evoluție fulminantă.
Oxigenarea celulară are loc ca urmare a transportului oxigenului din aerul inspirat la
nivel celular cu ajutorul fixării acestuia de hemoglobină în condiţiile unui sistem de capilare
adecvat. Întreruperea sau tulburarea transportului hemoglobinal sau al reţelei de capilare, dar şi
a fluxului sangvin duce la condiţii de hipoxie cu urmările cunoscute în medicină. Creşterea
presiunii parţiale a oxigenului duce şi la creşterea difuzibilităţii acestuia în ţesuturi, astfel că,
deşi în plasmă se află o cantitate similară de oxigen transportului hemoglobinal, efectivitatea
acestuia este mult sporită prin mărirea distanţei efective de la capilar în structurile care pot fi
aprovizionate cu oxigen.

27
 CAPITOLUL 3
FARMACOTERAPIE

Neurotonicele : sunt medicamente activatoare sau reglatoare ale metabolismului

cerebral si proceselor biochimice neuronale, mai ales cand acestea sunt afectate in suferinte
cerebrale acute sau cronice, produse prin hipoxie, involutie, traumatisme.

Indicatii:
 Suferinte neuronale, de orice cauza, la orice varsta :
 Tulburari metabolice, cerebrale
 Tulburari functionale cerebrale dupa accidente cerebrale
 Tulburari cerebrale acute (hemoragie cerebrala, coma traumatica sau toxica)
 Suferinte psihice cronice(post-traumatice, de involutie)
 Astenie, surmenaj psihic, convalescenta.
 Tulburari de concentrare si memorie
 Dezvoltare psihomotorie deficitara la copii

3. 1. REPREZENTANTI :
1. ACIDUL GLUTAMIC
Are ca rol principal furnizarea sursei de energie pentru creier. Acesta are capacitatea de a
colecta excesul de amoniac din organism, care poate inhiba creierului, convertindu-l in
glutamina. Dat fiind faptul ca glutamina produce o sporire considerabila a nivelului de acid
glutamic, un deficit al acesteia poate determina carenta celui de-al doilea.Pe langa faptul ca are
un rol important in dezvoltarea inteligentei (ridicand chiar si coeficientul de inteligenta al
copiilor retardati), glutamina s-a dovedit utila si in tratamentul impotriva alcoolismului.
Totodata, s-a descoperit ca are rol in vindecarea ulcerelor si atenuarea oboselii, putand trata
deasemenea depresiile si impotenta. In ultimul timp a fost folosita cu rezultate bune in
tratamentul unor boli ca senilitatea si schizofrenia.
Prezentare farmaceutica: Acid aminat dicarboxilic, constituent normal al proteinelor
animale si vegetale.

28
 Actiune terapeutica : favorizeaza fixarea reflexelor conditionate , amelioreaza functiile
psihice si evolutia mintala a inapoiatilor mintali. Aleioreaza functiile psihice ale oligofrenicilor.
Favorizeaza revenirea din coma hipoglicemica.
Indicatii: Inapoiati mintal, stari mongoloide, oligofrenie de diferite aspecte, in coma
hipoglicemica grava si coma hepatica, se recomanda asociat la terapia cu glucoza.
Reactii adverse : greata, varsaturi, insomnie, stare de excitatie.
Mod de administrare : per os si parenteral.
Conservare : loc uscat.

2.MECLOFENOXAT
Indicatii: Ca medicatie adjuvanta in stari de obnubilare (dupa traumatisme, interventii
chirurgicale, accidente cerebro-vasculare), stari comatoase,confuzie mintala, delirium tremens,
tulburari de memorie, tulburari psihocomportamentale de batranete, surmenaj, anoxie la nou-
nascut, intarziere psihosomatica la copii, sechele postencefalitice, tulburari endocrine prin
dereglare hipotalamo-hipofizara.
Contraindicatii : Psihoze endogene cu neliniste si agitatie, tulburari extrapiramiale ; prudenta in
starile de excitatie. Folosirea de catre sportivi nu este permisa(reactie pozitiva la controlul anti-
doping).
Administrare :
Adulti : oral, 2-3 comprimate de 3-4 ori/zi (in cazurile grave se pot folosi initial 2g/zi) ; in
injectii (continutul unu flacon se dizolva in 5ml solutie salina izotona sterila), intravenos lent

29
(2ml pe minut) sau intramuscular cate 1-2 flacoane de 1-4 ori/zi (in functie de situatia
clinica) .Copii : 1-2 comprimate de 3ori/zi.
Actiune : Antianoxic si regulator metabolic neuronal, provoaca vasodilatatie cerebrala
prelungita, indeosebi la nivelul substantei cenusii..
Reactii adverse : rareori iritabilitate, insomnie (ultima doza se administreaza la ora 16) sau
oboseala ; uneori iritatia venei injectate
Sinonime : Centrophenoxine, Helfergin, Lucidril.

3. PIRACETAM
Forma de prezentare : Comprimate 400mg, 800mg, 1200mg, sol.inj. 1g/5ml.
Indicatii : Deficite cognitive si neurosenzoriale cronice la varstnici (cu exceptia starilor
de dementa); vertij; adjuvat in dislexie la copiii peste 9 ani; mioclonii corticale postanoxice.
Propus ca tratament al urmarilor accident vascular cerebral ischemice. Infarct cerebral
constituit, sechele de accidente cerebro-vasculare, sindroame posttraumatisme si dupa
interventii chirurgicale craniene, stari de precoma si coma ; involutie intelectuala la batrani,
tulburari de comportament in epilepsie, sechele psiho-afective ale encefalopatiilor, vertije de
origine centrala ;tulburari neuropsihice ale alcoolismului cronic, sindrom de abstinenta la
alcoolici, delirium tremens ; intarziere psihica, tulburari de comportament si adaptare la copii.

30
 Actiune farmacoterapeutica : medicament nootrop, favorizeaza procesele mintale si
protejeaza neuronii cerebrali fata de agresiuni.

Contraindicatii : Insuficienta renala severa, prudenta sau se evita in primul trimestru

de sarcina, prudenta la epileptici si in insuficienta renala moderata(doze mai mici).

Reactii adverse : Ocazional fenomene minore de excitatie psihomotorie, insomnie,

agresivitate, stimulare sexuala ; este posibila favorizarea descarcarilor epileptogene ; mai rar
greata, voma, diaree, gastralgii.
Mod de administrare : In stari de deficite cognitive si neurosenzoriale cronice la
varstnici si in vertij - oral, dupa mese 2,4 g/zi in 2-3 prize. in accident vascular cerebral
ischemice - oral 2,4 g/ zi, maximum 4,8 g/zi in 2-3 prize; la nevoie se adm. parenteral 3-12
g/zi. In mioclonii corticale postanoxice se incepe cu 6-8 g/zi, maxim 24 g/zi. in dislexie la copii
- 50 mg/kg si zi in 3 prize. injectiile se pot adminstra intravenos in bolus sau in perf sau
intramuscular in insuficienta renala, doza de piracetam se ajusteaza in functie Cl. creatinina: Cl
40-60 ml/min: 1/2 din doza uzuala; Cl 20-40 ml/min: 1/4 din doza uzuala; Cl < 20 ml/min: CI

31
4. PYRITINOLUM
Actiune terapeutica
Agent neurodinamic care, printr-un mecanism de reglare metabolica la nivel neuronal,
intensifica starea de veghe si amelioreaza epuizarea nervoasa a structurilor corticale si
subcorticale, creste atentia si concentratia diminuate de oboseala.
Indicatii :tulburari de involutie psihica, in urma unor procese degenerative cerebrale;
tulburari de circulatie si metabolism cerebral, procese vasculare senile si presenile cu stari
confuzionale; encefalopatii etilice si intoxicatii; sechele posttraumatism craniocerebrale;
sindrom neuroastenic; la copii cu astenie, intarzieri in dezvoltarea psihosomatica, tulburari de
comportament, debilitate fizica, tratamentul intermitent al migrenelor. Piritinolul realizeaza
uneori beneficii terapeutice in poliartrita reumatoida.
Doze si mod de administrare
Adulti: 300 mg (3 drajeuri)/zi, in 3 prize. Copii mari: 100-200 mg (1-2 drajeuri)/zi.
Contraindicatii
Insuficienta hepatica, tulburari hematologice, lupus erimatos diseminat, miastenia grava,
dermatozele severe, antecedentele de reactii adverse grave la penicilamina, stari de agitatie
psihomotorie.
Masuri de precautie
Pentru a evita aparitia insomniei, mai ales la copii, se impune administrarea ultimei doze la
distanta de ora de culcare.Sarcina si alaptare: se administreaza cu prudenta.
Reactii adverse
Piritinolul este obisnuit bine suportat cand se foloseste pe perioade relativ scurte pentru efecte
neurotrope. Dupa administrare indelungata pot aparea eruptii cutanate alergice, greata, voma,
diaree, trombocitopenie, leucopenie, proteinurie, polimiozita, tulburari de tip miastenic. Rar
pot aparea agitatie, iritabilitate, anxietate, tulburari de somn, care dispar dupa reducerea
dozelor.

32
5. LECITINA
Descriere
De o importanta vitala pentru organismul uman, Lecitina asigura transmiterea impulsului
nervos de la o celula nervoasa la alta. Pe langa cresterea puterii de concentrare, lecitina are un
efect pozitiv si asupra nivelului colesterolului, impiedica formarea calculilor biliari, combate
caderea parului si asigura sanatatea pielii. Ajuta la dizolvarea depozitelor de grasime si
participa la mentinerea unui nivel adecvat al lipidelor in sange.

Mod de administrare : Ca supliment alimentar, se recomanda una sau doua capsule

pe zi.

6. PRAMIRACETAM

Pramistar se utilizează pentru tratamentul tulburărilor de memorie şi de concentrare

datorate degradării celulelor creierului din cauza unor afecţiuni ale vaselor de sânge care
alimentează creierul şi care apar mai ales la vârstnici. Substanţa activă din Pramistar este
pramiracetamul, care îmbunătăţeşte memoria şi capacităţile de învăţare.

Doza recomandată este în general de 1 comprimat (600 mg) la 12 ore, fără a depăşi 2
comprimate (1200 mg) pe zi.

Apariţia unui efect semnificativ clinic este de aşteptat doar după 4 – 8 săptămâni de
tratament.

33
 La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Dacă aveţi afectare a rinichilor (disfuncţie renală) uşoară sau moderată, discutaţi cu
medicul dumneavoastră înainte să luaţi acest medicament.

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

Reactii adverse

Ca toate medicamentele, Pramistar poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la

toate persoanele. Frecvenţa posibilelor reacţii adverse prezentate mai jos este definită utilizând
următoarea convenţie:
- foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10)
- frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
- mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
- rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
- foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
- cu frecvenţă necunoscută (frecvenţă care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pramistar este în mod normal bine tolerat. În studiile clinice au fost raportate următoarele
reacţii adverse:

Frecvente: ameţeli, agitaţie, insomnie, greaţă, dureri în partea superioară a abdomenului;

Mai puțin frecvente: uscăciunea gurii, tulburări ale digestiei (dispepsie), scăderea apetitului,
tremurături, stare de confuzie;

Rare: tulburare a dispoziției predominant depresivă, crampe musculare, emisie voluntară și

repetată de materii fecale în afara locurilor rezervate acestui scop (encoprezis) sau pierdere
involuntară de urină (enurezis).

34
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.

7. VINPOCETINE

Actiune terapeutica
Vinpocetine este un derivat al substantei naturale vincamin alcaloid, un extract din Vinca
minor, cu o eficienta de patru ori mai mare ca substanta din care provine. creste metabolismul
la nivelul creierului prin cresterea sintezei de atp. Deasemenea creste utilizarea de oxigen de
catre creier si scade agregarea plachetara. Initial a fost recomandata sa fie folosita in afectiunile
hipoxemiante severe sau de cauza ischemica. In aceste conditii, vinpocetina exercita un efect
neuroprotectiv semnificativ, salvand pana la 50 % din neuroni care in absenta administrarii s-ar
fii pierdut. Creste sinteza unor neurotransmitatori care sunt implicati in functii critice ale
creierului cum ar fii: memoria, concentrarea si starea de spirit. Vinpocetina are efect
vasodilatator la nivelul analizatorilor vizual si auditiv, ameliorand o serie de afectiuni care au
ca mecansim principal vascularizatia (vertijul, tinitus, senzatia de zgomot in ureche,
retinopatia).
Indicatii
Accident vascular sau dementa de cauza vasculara. Boala Alzheimer. Tinitus. Stimulent psihic.
Doze si mod de administrare
Se admonistreaza 1 cpasula de 2 sau 3 ori pe zi. Doza de intretinere recomandata este de 30
mg pe zi.

35
Reactii adverse
Poate sa dea senzatia de greata, cap greu, anxietate, roseata la nivel facial, insomnie, dureri de
cap, senzatia de gura uscata. Uneori poate sa dea scaderea tensiunii arteriale.

Masuri de precautie
Nu se aministreaza la femeile gravide (nu se cunosc efectele asupra fatului). Nu este cunoscuta
siguranta folosirii lor la persoanele cu afectiuni renale sau hepatice. Persoanele care au
probleme de coagulare, tensiune mica si tulburari de comportament nu ar trebui sa le fie
administrat acest medicament. Nu trebuie sa fie folosit cu doua saptamani inainte de o
interventie chirurgicala sau stomatologica. a fost raportat un caz de agranulocitoza dupa
administrarea de vinpocetina.
Interactiuni medicamentoase:
Nu trebuie sa fie administrata persoanlor care iau mdicamente sau plante cu efect anticoagulant
sau antiplachetar (aspirina, clopidogrel, ticlopidina, (Trental) pentoxifilina, vitamina E, usturoi,
ginkgo sau warfarina

36
8. Hidrolizat de creier ( Cerebrolysin)

Forma de prezentare : Solutie injectabila/perfuzabila 215,2 mg/ml hidrolizat peptidic din

creier de porcina; cutie x 10 f. x 1 ml; cutie x 5 f. x 5 sau 10 ml
Indicatii : disfunctii organice, etabolice si neurodegenerative ale creierului, in special in
dementa senita de tip Alzheimer ; complicatii post-apoplectice ; traume cranio-cerebrale ;
traume post-operatorii, contuzii cerebrale sau comotii.
Doze si mod de administrare:
Este de preferat terapia zilnica in cure de 10-20 zile. Disfunctii ale creierului, organice,
metabolice si neurodegenerative (dementa) 5-30 ml; complicatii post-apoplectice: 10-50 ml;
Traume cranio-cerebrale: 10-50 ml; Copii 1-2 ml. Eficacitatea terapiei poate fi crescuta prin
repetarea curelor, pana nu se mai observa imbunatatiri ale starii de sanatate. Dupa cura initiala,
frecventa dozelor poate fi redusa la de 2-3 ori/saptamana. intre cure trebuie lasate pauze, durata
acestora fiind egala cu cea a curei. Se administreaza doze de pana la 5 ml intramuscular si de
pana la 10 ml intravenos.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la unul din componentele medicamentului; Epilepsie; Afectiuni renale
severe.
Atentionari:
Se recomanda atentie speciala: diateza alergica; epilepsie si convulsii.
Reactii adverse:
In cazuri rare efectele tratamentului au fost asociate cu: agitatie, hiperventilatie, hipertonie,
oboseala, tremor, depresie, apatie, ameteala si simptome de gripa; atacuri tip “mare rau” si
convulsii; dereglari gastro-intestinale (pierderea apetitului, dispepsia, diareea, constipatia,
voma si greata). in cazul inj. prea rapide poate aparea o senzatie de caldura sau sudoare,

37
ameteala si in cazuri izolate palpitatii sau aritmie; reactii locale la locul inj. (iritare, prurit sau
senzatie de arsura); hipersensibilitate sau reactii alergice, cum ar fi reactii ale pielii, reactii
locale vasculare, dureri de cap, dureri de ceafa, febra, dureri lombare, dispnee, frisoane si stari
de soc.

9. Hemopreparat Deproteinizat (Actovegin)

Forma de prezentare : drajeuri, Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din
sange de vitel. Solutie injectabila, 200mg/5ml,creama, unguent.
Indicatii : in tratamentul afectiunilor metabolice si circulatorii cerebrale.
- Profilaxia si tratamentul tulburarilor circulatorii si trofice cerebrale (AVC
Ischemice, tratamentul traumatismelor craniocerebrale).
- Profilaxia si tratamentul afectiunilor vasculare periferice (arteriale sau venoase) si a
sechelelor acestora(angiopatii arteriale si ulcer varicos).
- Tratamentul grefelor cutanate.
- Tratamentul arsurilor, eroziunilor cutanate si leziunilor produse prin contact cu
lichide fierbinti.
- Tratamentul plagilor la pacienti cu deficit de recuperare: ulcere torpide cutanate sau
mucoase si escare de decubit.
- Profilaxia si tratamentul leziunilor cutaneo-mucoase induse de radioterapie.
Contraindicatii : produsul nu trebuie utilizat daca pacientul se cunoaste alergic la Actovegin
sau medicamente similare.In timpul sarcinii Actovegin poate fi administrat numai la prescriptia
medicului. In timpul alaptarii nu exista contraindicatii de utilizare.

38
 CONCLUZII

Cunoaşterea ca formă de înţelegere a universului înconjurător se structurează pe forma

materială organică numită sintetic “materia cenuşie”. Ea este compusă dintr-o reţea de neuroni
interconectaţi, care fac ca informaţiile să fie stocate în fişiere diverse ce pot fi accesate şi
folosite în situaţiile existente.
Apariţia memoriei coincide cu apariţia lumii vii.
Oricât de jos este situată pe scara evoluţiei, entitatea biologică dispune de memorie care
îi permite să evite pericolele vitale. Memoria actuală se suprapune cu memoria filogenetică şi
se creează o memorie caracteristică fiecărui individ în parte.
Lipsită de această memorie, vietatea dispare pentru că nu mai poate deosebi situaţiile
banale de cele cu adevărat periculoase. Prin dezvoltarea speciilor, memoria capătă valenţe
adaptative, recunoscându-se că memoria omului este cu totul alta decât cea a maimuţei sau
delfinului.
Creierul uman stochează informaţiile în raport cu mediul înconjurător, socio-
profesional, prin lanţuri de algoritmi complecşi care se modifică de la o perioadă la alta.
Îmbunătăţirea memoriei este factorul esenţial în aprofundarea cunoaşterii.
Menţinerea unei mase active neuronale este o condiţie importantă pentru evitarea
deteriorării neurologice. Menţinerea unor vase elastice, lipsite de plăcile adenomatoase ,
reprezintă calea spre antiaging neuronal.
La orice vârstă neurotonicele sunt binevenite.

39
ANEXE

Medicamente neurotonice pe baza de plante

Denumire Compozitie Doze recomandate

1. Memotelon Lecitina, tinctura de propolis, 1 - 3 comprimate pe zi sau

tinctura Usturoi, tinctura de dupa sfatul medicului.
Ginkgo Biloba.

2. Adaptelon Catina, polen, lecitina, 1 - 3 comprimate pe zi sau

tinctura de propolis, de dupa sfatul medicului.
leuzeia, ginkgobiloba.

3. Memorex Gingko biloba extract - 80 copii peste 12 ani: 1

mg; Spirulina Platensis - 170 capsula/zi inainte de masa;
mg; Epikuron (Lecitina) - -adulti 1 pana la 2 capsule/zi,
200 mg inainte de mesele principale.
4. Cerebro Protect Ginkgo Biloba 198mg, 4-6 capsule pe zi cu apa
Harpagophytum 99mg, inainte sau dupa masa.
Paducel 33mg

5. Memory Blend 800 mg amestec de Menta cate 2 capsule de 2 ori/zi la

(partea aeriana), Ginseng- masa sau conform
siberian (radacina), Gotu recomandarii consultantului
Kola (partea aeriana), Kelp de specialitate
(planta intreaga), Rozmarin
(partea aeriana), Damiana
(frunza), Nuc cenusiu
(scoarta), sodiu 10 mg.
6. Ginkogin ginkgo biloba, ginseng si 2 capsule de 2 ori/zi
usturoi

BIBLIOGRAFIE

40
 1. Agenda medicala 2014 - Editia de buzunar, Editura Medicala

2. Medicul de familie editia 4- Neurologie, Prof.univ. dr. Constantin Popa,

Editura National, 1997

3. MedEx editia 7, Editura MedicArt, 2011

4. Memomed 2014

5. Tratat de farmacologie, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicala, 2011

6. Agenda medicala Merck- Medicul Casei,

6. www.sfatulmedicului.ro

7. www.medipedia.ro

41