SENSURI ALE CUVNTULUI DREPT

1. Drept = tiina dreptului

2. 3.

Drept obiectiv = totalitatea normelor juridice aplicabile Drept subiectiv = prerogativa unei persoane de a face sau de a cere (pretinde) ceva

4. 5. 6.

Drept pozitiv = normele legale n vigoare la un moment dat Drept opus lui nedrept; drept = moral, etic, just Drept = n calitate de (s-a prezentat drept....)

7. Drept n sens de vertical

8. 9.

Drept n sens de plan, nenclinat, perfect orizontal Drept n sens de unghi de 90 de grade (unghi drept) n sens de neted, fr asperiti

10. Drept

11.Drept opus lui curb sau strmb

12. Drept

opus lui stng.

Etimologia i sensurile termenului drept

Explicarea notiunii de drept inseamna, de fapt, a raspunde la intrebarea: Ce este dreptul? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat din numeroase optici si puncte de vedere, aceasta datorita complexitatii, importantei si implicatiilor dreptului asupra relatiilor sociale, a conduitei si intereselor individului uman si al colectivitatilor socio-umane. Indiferent de varietatea raspunsurilor posibile la aceasta intrebare, cel putin doua aspecte ale problemei sunt necesare si inevitabile, si anume: explicarea etimologiei si originii, ale sensurilor si acceptiunilor termenului drept1) in limbajul juridic si, respectiv, explicarea conceptului sau a categoriei de drept, a definitiei dreptului. (vezi, cap. II) Cunoasterea si explicarea fenomenului drept a constituit din cele mai vechi timpuri si pana in prezent o preocupare legitima nu numai a eruditilor sau specialistilor ci si a omului simplu, a cetateanului. Aceasta pentru ca dreptul a avut si are cele mai complexe interferente cu libertatea si interesele omului in societatea organizata ca stat. De aceea, primele reflectii si elaborari teoretico-explicative asupra fenomenului drept au aparut inca in antichitate, in operele si scrierile unor filosofi, imparati sau juristi ei epocii - cu deosebire ai antichitatii romane. Ele au fost continuate apoi in operele filosofice si politico-juridice ale Evului Mediu - mai cu seama in perioadele renascentista, iluminista si a revolutiilor burgheze, ca in epoca moderna si contemporana cunoasterea dreptului sa se dezvolte considerabil, constituindu-se complexul sistem al stiintelor juridice, ca o ramura distincta a stiintelor socio-umaniste. Pana in secolul al XIX-lea cand stiinta dreptului se va delimita intr-o ramura distincta a stiintelor, explicatia fenomenului drept era realizata din perspectiva filosofiei, moralei, eticii, a politicii, istoriei etc., de unde si marea diversitate de intelesuri si definitii date dreptului.

In acest proces istoric-evolutiv multimilenar s-a decantat si cristalizat concomitent atat forma semantica a termenului drept cat si diversele sale acceptiuni sau sensuri in care a fost si este utilizat. Sub aspect etimologic termenul sau cuvantul drept isi are originile in cuvantul latinesc directum directus al carui sens originar, exprima insa ideea de rectiliniu, in inteles material sau fizic de linie dreapta, unghi drept, de ceva direct etc. O asemenea acceptiune a cuvantului drept este si in prezent utilizata atat in vorbirea curenta cat si in limbajul unor specialitati cum ar fi tehnica, matematica, fizica etc. Totodata, la originile termenului drept a stat si cuvantul latinesc dirigo care insemna a carmui, a dirija sau orienta, a conduce. Prin evolutie si combinarea acestor termeni, cuvantul drept a inceput a exprima ideea de conducere sau carmuire dreapta a oamenilor, de a-i dirija pe linia dreapta a conduitei sau faptelor stabilite prin norme sau legi, de a decide in mod corect, drept in baza legilor De la acest inteles originar, termenul drept a primit inca din antichitate si alte doua acceptiuni: una filosofica si cealalta juridica. In acceptiunea filosofica termenul a fost utilizat inca de Aristotel, Platon si alti filosofi antici pentru a exprima ideea de echitate, de justete, de dreptate, in inteles preponderent etic (drept-nedrept, just-injust, a da fiecaruia ceea ce i se cuvine, de a fi corect etc.). In acceptiunea juridica termenul a fost consacrat pentru a exprima un alt continut: Prin drept a inceput a se intelege ansamblul de legi si norme considerate drepte, juste, corecte care guvernau viata si activitatea de stat a unei societati, norme sau legi instituite si aplicate de autoritatile puterii statale
3

avand caracter obligatoriu fiind asigurate in aplicarea lor prin forta de constrangere a statului. Totodata termenul drept a mai fost utilizat si pentru a exprima activitatea de aplicare a legilor in intelesul de a face dreptate, de a infaptui justitia, dreptatea. (Dreptul este - afirmau unii jurisconsulti romani - arta binelui si a dreptatii - jus est ars boni et acqui). In aceasta acceptiune generica (juridico-filosofica) termenul drept s-a raspandit apoi treptat si in alte limbi, cu adaptarile semantico-fonetice corespunzatoare, ca de exemplu: in limba italiana - diritto, in limba franceza droit; in germana - Recht, in engleza - Right si Law, in limba romana drept s.a. Trebuie observat in acelasi timp faptul ca in antichitate Romanii au creat un corespondent semantic al termenului drept, si anume, termenul jus - jusum (care la origini insemna porunca, a porunci) si care, in diferite formulari si asocieri cu alti termeni, putea exprima existente distincte din sfera dreptului, ca de exemplu : un ansamblu de norme sau legi dintr-un anumit domeniu (jus gentium = dreptul gintilor sau jus publicae = drept public sau jus privatum = dreptul privat etc.); sau, putea exprima activitatea de infaptuire a dreptului (justitia, jurisprudentia etc.); sau, exprima denumirea unor institutii sau persoane legate de aplicarea sau interpretarea dreptului - jurisconsult, juris, justitia etc. (Tot de la Romani vine si cuvantul Lex = lege, in intelesul ei de norma suprema de drept. In limba romana termenii drept si respectiv juridic (de origine latina) au dobandit mai multe acceptiuni sau sensuri, dupa cum sunt utilizati in limbaj curent, de nespecialitate sau de specialitate juridica (A se vedea in acest sens si acceptiunile termenului in Dictionarul explicativ a limbii romane).

In limbajul juridic de specialitate termenul drept este utilizat fie singular, de sine statator, fie in corelatie cu alti termeni sau atribute exprimand astfel continuturi diferite. In acest fel, termenul drept are mai multe acceptiuni, din care mai uzitate sunt: drept obiectiv, drept subiectiv, drept pozitiv, drept material sau substantial, drept procesual sau procedural, stat de drept, ordine de drept, ramura a dreptului, sistem al dreptului, stiinta a dreptului, drept intern drept international, drept public, drept privat etc. (In cele ce urmeaza ne vom referi doar la cateva din aceste expresii, celelalte fiind explicate pe parcursul expunerii cursului sau vor fi cunoscute in studiul celorlalte discipline de invatamant). Cel mai larg, mai raspandit sens al termenului drept este acela de drept obiectiv. Prin drept obiectiv se intelege totalitatea normelor juridice dintr-o societate, ansamblul de norme instituite, elaborate si aplicate de organe competente ale statului, a caror respectare este obligatorie fiind garantate la nevoie prin forta de constrangere a puterii de stat. Cand termenul drept este utilizat fara un alt atribut se intelege ca este vorba de dreptul obiectiv, adica de ansamblul de norme juridice existente in acea societate (De observat ca in acest context atributul obiectiv care insoteste uneori termenul drept nu are acceptiunea filosofica a cuvantului obiectiv. Se stie ca in filosofie prin termenul obiectiv se intelege o existenta ce este independenta de vointa si actiunea subiectului uman, spre deosebire de termenul subiectiv care exprima, dimpotriva, o existenta ce tine de vointa sau actiunea subiectului uman. In limbaj juridic, termenul obiectiv in asociere cu termenul drept exprima doar faptul ca ansamblul sau totalitatea de norme juridice din societate constituie o existenta independenta de vointa sau dorinta unora sau altora din subiectii sociali. Asadar, termenul obiectiv are in acest context un inteles mai restrans decat cel utilizat in acceptiune filosofica).

Dreptul obiectiv cuprinde norme juridice impersonale abstracte, care nu se adreseaza unei persoane anume, si este divizat in doua ramuri fundamentale: pe de o parte, dreptul public care cuprinde normele juridice aplicabile raporturilor ce se stabilesc pe de o parte intre organele statului, in calitate de subiecte de drept, iar pe de alta parte raporturilor ce se stabilesc intre organele statului si privati (de exemplu normele de drept constitutional, de drept administrativ, de drept penal, de drept international public, etc.), iar pe de alta parte dreptul privat care cuprinde normele juridice aplicabile persoanelor fizice sau juridice si raporturilor dintre ele (de exemplu normele de drept civil, de dreptul familiei, de dreptul muncii, de drept privat international). O alta acceptiune, cu totul diferita de prima, este exprimata prin termenul sau expresia de drept subiectiv. Prin drept subiectiv se intelege prerogativa (indreptatirea, indrituirea) unei persoane, subiect al unui raport juridic concret de a detine un bun, a savarsi un fapt sau actiune, de a pretinde unui alt subiect sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, in virtutea normelor dreptului obiectiv. Cu alte cuvinte, prin drept subiectiv se exprima dreptul sau prerogativa ce apartine unui titular sau subiect concret al unui raport social determinat (De exemplu, toate drepturile civile: de proprietate, succesiune, drepturile de creanta etc. sunt drepturi subiective; sau drepturi constitutionale cum sunt: dreptul la viata, la munca, invatatura, la vot etc. sunt drepturi subiective ale persoanei umane). De remarcat ca in limbajul juridic englez se face o delimitare si mai neta intre dreptul obiectiv si cel subiectiv in sensul ca pentru dreptul obiectiv se utilizeaza termenul Law iar pentru dreptul subiectiv - termenul Right. Din cele prezentate mai sus, in legatura cu cele doua acceptiuni (drept obiectiv si drept subiectiv), se pot observa urmatoarele aspecte): intre cele doua
6

acceptiuni exista o legatura indisolubila, legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita, numai in masura in care sunt recunoscute de dreptul obiectiv. Altfel spus, dreptul obiectiv constituie cadrul de principialitate si reglementare juridica pentru recunoasterea si exercitarea drepturilor subiective, cum si pentru executarea obligatiilor co intre cele doua acceptiuni ale termenului drept exista urmatoarele deosebiri: a) in timp ce drepturile subiective sunt strans legate de titularul lor, dreptul obiectiv este alcatuit din reguli de conduita generale si abstracte, tipice, care se adreseaza tuturor subiectelor de drept, unei (unor) categorii de subiecte de drept sau detinatorului unei calitati (functii), dar nu ca persoana concreta ci ca detinator al acelei functii; si b) drepturile subiective sunt infinite ca numar, in timp ce regulile de drept, ori cat de multe ar fi ele, sunt totusi, limitate ca numar. Legatura indisolubila dintre dreptul subiectiv si dreptul obiectiv rezulta si mai puternic daca se analizeaza prerogativele concrete recunoscute subiectelor de drept in corelatie cu normele juridice care le reglementeaza, motiv pentru care se poate aprecia ca aceasta legatura corect retinuta si inteleasa constituie o cheie importanta in activitatea de aplicare a regulilor de drept (impersonale, abstracte) la spetele concrete. Un alt sens al termenului drept este cel de drept pozitiv. Prin drept pozitiv se intelege totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat. Prin aceasta expresie sau termen se opereaza distinctia in sfera dreptului obiectiv dintre categoriile de norme care au iesit din vigoare, care nu se mai aplica fiind trecute in

arhiva istorica a dreptului si, respectiv, categoria normelor care sunt in actiune. Expresiile de drept substantial sau drept material si respectiv de drept procesual sau drept procedural au urmatoarele acceptiuni: Prin drept substantial sau material se intelege ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un continut normativ propriu-zis, adica normeaza, stabilesc conduite, fapte, actiuni ale subiectilor intr-un raport juridic, in timp ce prin expresia 'drept procesual' (sau procedural) se exprima categoria normelor juridice care cuprind in continutul lor proceduri, modalitati, mijloace prin care se aplica normele dreptului substantial sau material. De exemplu, Codul civil sau Codul penal cuprind norme ale dreptului material sau substantial, in timp e Codul de procedura civila si Codul de procedura penala cuprind norme de drept procesual. In unele acte normative mai ample (Legi, Ordonante guvernamentale, Hotarari ale guvernului sau in Hotarari ori Decizii ale organelor locale) normele de drept material (substantial) si cele de drept procesual sunt cuprinse in corpul aceluiasi act normativ. In acest caz normele de drept procesual (de procedura) sunt formulate de regula in partea finala a acelui act normativ sau sunt elaborate in acte separate ce poarta, in mod frecvent, denumirea de instructiuni sau acte de aplicare. Un alt sens al termenului drept este cel de drept national care desemneaza dreptul obiectiv al unui stat anume, aplicat de autoritatile abilitate ale statului respectiv (de exemplu: dreptul roman, dreptul german, dreptul francez, etc.). Expresia de drept international desemneaza totalitatea normelor juridice cuprinse in tratatele internationale care pot fi definite ca acordurile de vointa realizate intre doua sau mai multe state prin care acestea reglementeaza o
8

anumita sfera a relatiilor internationale. Dreptul comunitar - desemneaza normele juridice cuprinse in prevederile tratatelor Comunitatii Europene si celorlalte acte fundamentale, care reglementeaza diferite domenii ale statelor membre ale Comunitatii Europene (economic, politic, militar, monetar, social, etc). Termenul drept este utilizat in mod frecvent si in acceptiunea de stiinta a dreptului sau de stiinte juridice. Prin stiinta dreptului se intelege acea ramura a stiintelor socio-umaniste care are ca obiect cercetarea, explicarea si interpretarea ansamblului de norme juridice precum si ale activitatii legate de elaborare si aplicarea dreptului. In mod frecvent pentru expresia stiinta dreptului se utilizeaza si sinonimul: stiinte juridice. Ele exprima in esenta acelasi continut, dar sfera lor de cuprindere este diferita. Astfel, tinand seama de distinctia facuta mai sus intre normele dreptului substantial si a dreptului procesual, in limbajul de specialitate juridica se considera uneori ca prin termenul stiinta dreptului s-ar avea in vedere doar ramura stiintei ce are ca obiect sfera sau categoria normelor dreptului substantial (material) iar prin termenul de stiinte juridice s-ar avea in vedere stiinta fenomenului juridic in ansamblul sau avand ca obiect de studiu atat ansamblul normelor dreptului material cat si al dreptului procesual, precum si ansamblul de activitati si institutii din sfera dreptului cum ar fi, de exemplu, ansamblul institutiilor si activitatilor legate de elaborarea si aplicarea sau realizarea dreptului. Rezulta ca spre deosebire de termenul drept, termenul juridic are in acest context, dar si in general vorbind, un inteles si o sfera mai larga de cuprindere. In acelasi mod trebuie intelese, in limbaj juridic, si expresiile frecvent utilizate ca alternative sau sinonime cum sunt: norma de drept - norma juridica, raport de drept - raport juridic, fapt sau act de drept - fapt sau act juridic,
9

raspundere juridica etc.

Ati ales cuvantul drept

(Dati CLICK pe cuvantul in engleza pentru a vedea ce sensuri mai are si cum se pronunta !!!)
Parte de Romana Engleza vorbire Cuvnt gsit: drept Adjectiv drept clean-cut Adjectiv drept equitable Adjectiv drept erect Adjectiv drept ethic Adjectiv drept ganoid Adjectiv drept impartial Adjectiv drept level Adjectiv drept quitable Adjectiv drept righteous Adjectiv drept standing Adjectiv drept straight Adjectiv drept unbiased Adjectiv drept uninclined Adjectiv drept upright Adjectiv drept upstanding Adjectiv drept vertical Adjectiv drept patent Adjectiv drept righteous Adjectiv drept unlimited Adjectiv drept clear-cut Sensurile in romana ale cuvantului in engleza drept, uniform drept, echitabil, just drept, vertical moral, etic, just, drept, echitabil neted (despre solzi), fin, drept imparial, drept, just, neutru neted, drept, orizontal just, echitabil, drept cinstit, drept drept, vertical, perpendicular drept, rectiliniu absolut corect, drept, imparial, neprtinitor nenclinat, drept, neaplecat drept, vertical, perpendicular drept (despre poziie) vertical, drept, pe vertical autorizaie, drept, privilegiu just, drept, justificat direct, drept, indiscutabil, hotrt drept, direct
10

Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adjectiv Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb Prepozitie Prepozitie Substantiv Substantiv Substantiv

drept direct drept fair drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept drept

direct, drept corect, cinstit, drept bun (d. rude, mai ales veri), drept (d. rude, mai ales german veri), nrudit, primar (d. rude, mai ales veri) just drept, corect lineal liniar, rectiliniu, linear, drept sheer perpendicular, drept, abrupt law drept, corect reasonable drept sincer, deschis, direct, drept, simplu, franc, fr transparent echivoc, lipsit de ambiguitate right drept, corect due drept, exact fairly corect, sincer, drept, imparial, obiectiv justly corect, drept, just, meritat, pe merit plumb fig exact, drept rightfully (n mod) just, (n mod) drept straightly direct, drept, neocolit truly drept, exact, just, precis directly exact, drept endways drept, n picioare pointdeschis, drept blank uprightly cu cinste, (n mod) drept, (n mod) cinstit square drept, vertical, perpendicular right drept, just, corect unto spre, nspre, ctre, alturi, drept, n as ca, n calitate de, drept, pn la prerogative privilegiu, drept, prerogativ privilege privilegiu, avantaj, drept, favoare act doveditor al unui drept, calitate, document, title drept
11

Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv Substantiv

drept drept drept drept drept drept drept drept drept

entitlement drept justice dreptate, drept, echitate liberty drept, privilegiu right drept, justiie, putere charter drept (juridic) right drept, privilegiu tenement privilegiu, drept, avantaj, nlesnire royalty drept (regal) claim drept

12