Prof.

educator : Ardelean Ana

C.S.E.I. ,,Cristal ” Oradea
Prin varietatea tipologică şi prin consecinţele asupra
vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie
de deficienţe are o puternica influenţă asupra calităţii
şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le
stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării
parţiale sau totale a aportului informaţional de la
nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de
informaţii la nivelul structurilor cerebrale superioare.
 
 Compensarea deficienţelor vizuale reprezintă o
componentă a mecanismului biologic de menţinere şi
redresare a funcţiilor vitale din organism care exprimă
în cel mai înalt grad ultrasensibilitatea sistemului
biologic la perturbări ale echilibrului şi dinamicii sale
având la bază plasticitatea deosebită a sistemului
nervos central.
Activităţile didactice (şi nu numai) trebuie să se
bazeze pe metode intuitive -principiul fundamental al
educării şi instruirii deficienţilor de vedere este
principiul intuiţiei.
 1) Educaţia tactil-kinestezică urmăreşte reeducarea
raportului dintre senzaţia vizuală de cea tactil-
kinestezică ,în sensul asigurării suportului tactil-
kinestezic al percepţiei vizuale, îmbogăţirea percepţiei
vizuale, controlului şi autocontrolului simţului tactil-
kinestezic, dezvoltarea capacităţii de fixare (obiecte,
litere, imagini) fără suportul celorlalţi analizatori
(pentru ambliopi) şi formarea abilităţilor necesare
învăţării scris-cititului în sistemul Braille.
 2) Educaţia auditivă
urmăreşte formarea capacităţii de a
diferenţia sunetul de zgomot ,de a
deosebi anumite sunete, precum şi
diferenţierea sunetelor muzicale şi
educarea auzului fonematic, valorificarea
auzului pentru facilitarea orientării şi
locomoţiei, utilizarea auzului pentru
compensarea deficienţelor de vedere.
 3) Educaţia olfactiv-gustativă
urmăreşte formarea capacităţii de
identificare şi discriminare a senzaţiilor
olfactive şi gustative, utilizarea
diferitelor tipuri de semnale olfactive în
orientare, identificarea calităţii
alimentelor pe baza mirosului şi gustului,
localizarea pe baza mirosului a
eventualelor surse de pericol.
 4) Antrenamentul vizual complex
urmăreşte activizarea şi antrenamentul
resturilor de vedere în parametrii
fiziologici, dezvoltarea schemelor şi
modelelor perceptive, a strategiilor de
explorare oculomotorie, a coordonării
vizual-motorii, a capacităţii de structurare
perceptiv-motrice a spaţiului şi a
proceselor cognitive superioare.
 Este un sistem de scriere folosit de către persoanele cu deficienţe de vedere.
Literele sunt compuse din puncte ieşite în relief care pot fi simţite cu ajutorul
degetelor.
Sistemul a fost creat de Louis Braille în anul 1825. Are la bază o matrice de 6 puncte
aranjate pe 2 coloane de câte 3 puncte astfel :
 Punctul 1 în stânga sus, rândul 1 coloana1;
 Punctul 2 în stânga mijloc, rândul doi coloana 1;
 Punctul 3 în stânga jos, rândul 3 coloana 1;
 Punctul 4 în dreapta sus, rândul 1 coloana 2;
 Punctul 5 în dreapta mijloc, rândul 2 coloana 2;
 Punctul 6 în dreapta jos, rândul 3 coloana 2.
Alfabetul Braille poate fi scris de mână, de la dreapta la stânga cu ajutorul unui
punctator pe hârtie. Când foaia este întoarsă pe dos, punctele ies în relief, iar textul poate
fi citit de la stânga la dreapta; se poate realiza și cu ajutorul instrumentelor clasice, tăbliță
și punctator,dar se utilizează tot mai mult mașinile de scris (analoage celor de
dactilografiat) sau cu ajutorul tehnologiei de acces (imprimante Braille analoage celor
standard).
Pentru a atinge un număr cât mai mare de caractere și simboluri reprezentate, sistemul
apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinații de puncte ale grupului
fundamental. Cele 63 de combinații posibile din acest tipar alcătuiesc litere, numere,
semne de punctuație, etc Se pot reprezenta un număr mult mai mare de semne din diverse
sisteme cum ar fi cel matematic, logic, muzical, etc. Sistemul Braille se folosește de
asemenea de context pentru a conferi aceluiași aranjament de semne sau combinație
de puncte semnificații multiple

Blandul, C. V. (2005) Introducere in
problematica psihopedagogiei speciale, Edit.
Universitatii din Oradea, Oradea
 Buica, C. B. (2004) Bazele Defectologiei , Edit.
Aramis, Bucuresti
 Chelemen, I. (2007) Persoanele cu dizabilitati.
Abordari teoretice, Edit. Universitatii din Oradea,
Oradea
 Ghergut, A. (2005) Sinteze de psihopedagogie
speciala, Edit. Polirom, Iasi  
Vă multumesc!!!