Tema 2

Intocmiți un referat cu tema diagnosticul diferențial în practica logopedică, pornind de la

taxonomiile însușite.

In diagnosticul diferential in practica logopedica, examinarea nu se

limiteaza doar la precizarea aspectelor simptomatologice, ci se extinde si asupra
etiologiei, examinarea are ca si scop, pe langa stabilirea diagnosticulul si stabilirea
prognosticului tulburarii. Se urmareste daca deficienta este provocata de probleme
ale aparatului fonoarticulator, sau a deprinderilor defectuoase de pronuntie.
Examinarea se poate extinde pe mai multe saptamani, in functie de gravitate. In
stabilirea diagnosticului, logopedul poate apela la medici neurologi, ORL-isti,
endocrinologi, etc.
Examinarea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
-sa fie complexa, sa cuprinda toate aspectele limbajului: pronuntia, lexical,
grammatical, lexical, semantic, scris-citit, fonetic, etc.
-sa se precizeze daca tulburarile de limbaj presupun o interactiune cu alte
componente ale personalitatii;
-sa se urmareasca analiza evolutive-dinamica e tulburarii, ce presupune elucidarea
factorilor ce au intervenit de la aparitia tulburarii pana la forma actuala. Fiecare
tulburare poate fi atat cauza cat si efect a tulburarii actuale;
-rezultatele trebuie consemnate in fisa logopedica.

Problematica dificultăţilor/tulburărilor tulburărilor specifice de limbaj, a

tulburărilor de scris/citit este dezbătută de specialişti din diferite perspective.
În DSM-5, tulburările specifice de învăţare constituie o categorie diagnostică
inclusă în supraclasa tulburărilor de dezvoltare, cu componentă biologică (Bodea-
Haţegan C, Talaş D, 2016).
Tulburările de neurodezvoltare delimitează acele categorii de tulburări şi
dizabilităţi în care deficitul apare ca urmare a unei disfuncţionalităţi, rezultat al
interacţiunii unor factori de natură organică, biologică, disfuncţionalităţi având
cauze multifactoriale, de ordin genetic, ereditar ori de mediu. Acestea conduc la
afectări la nivelul structurilor cerebrale, cu impact asupra procesării informaţiei
într-un mod fluent şi precis.
DSM-5 stabileşte pentru circumscrierea tabloului tulburărilor specifice de învăţare
patru criterii diagnostice:
 Tulburarea abilităţilor şcolare să se manifeste pentru cel puţin 6 luni, în
ciuda faptului că se asigură intervenţie de specialitate.
 Tulburările specifice de învăţare, tulburările de la nivelul abilităţilor şi
deprinderilor şcolare au un impact important asupra performanţei şcolare a

1
 copilului, acesta înregistrând rezultate şcolare scăzute, mult sub nivelul celor
înregistrate de colegii de aceeaşi vârstă cronologică.
 Nu în toate cazurile tulburările de învăţare se diagnostichează încă din
primul ciclu de şcolaritate. Astfel, este menţionat în DSM-5 faptul că
dificultăţile specifice de învăţare se instalează încă de la debutul perioadei de
şcolarizare, chiar dacă sunt şi situaţii în care acestea se fac simţite doar în
momentul în care volumul sarcinilor şcolare adresate componentei deficitare
(scris, citit, calcul matematic) depăşeşte nivelul limitat al abilităţilor
persoanei în cauză.
 Tulburările specifice de învăţare sunt diagnosticate în absenţa:
 dizabilităţii intelectuale;
 dizabilităţilor senzoriale (perceptiv-auditive sau perceptiv-vizuale);
 tulburărilor neurologice;
 problemelor de natură psihosocială;
 carenţelor instrucţionale şi educative.
Tulburările de limbaj scris/citit acoperă un spectru larg de dificultăţi, în timp ce
dislexia este considerată forma principală de manifestare a acestora (Dyslexia
International, 2014). Tulburările de scris/citit pot fi astfel încadrate, din punctul de
vedere al teoriei lui Paul, 2007 (Bodea-Haţegan, 2016), în tulburări specifice de
limbaj. Aceste tulburări specifice de limbaj se deosebesc de tulburările nespecifice
şi se pot manifesta atât în planul limbajului oral, cât şi în planul limbajului
scris/citit. Tulburările specifice de limbaj sunt tulburările care nu sunt provocate
din cauza unei forme de dizabilitate sau a unui tablou patologic pe baza căruia
caracterul secundar al tulburării să poată fi evidenţiat.  

Implicaţiile medicale ale tulburărilor de limbaj oral şi scris/citit sunt aduse în

discuţie de literatura de specialitate, iar ORL-istul este considerat parte a echipei de
specialişti care abordează holistic tulburarea de limbaj şi comunicare, atât cea
manifestată în planul limbajului oral, cât şi cea manifestată în planul limbajului
scris/citit. Prin urmare, o tulburare de limbaj oral şi scris/citit reclamă necesitatea
evaluării medicale de tip ORL, evaluare care poate sprijini demersul de intervenţie
în mod decisiv prin asigurarea diagnosticului diferenţial. Prin urmare, promovăm
abordarea bidirecţionată, logopedică şi de tip ORL-audiologic, mai ales în maniera
în care American Speech- Language-Hearing Association (ASHA) o face.
Prin urmare, se urmăreşte sublinierea importanţei evaluării ORL, în vederea
stabilirii corecte a unui diagnostic logopedic.
Pentru materializarea acestui obiectiv se va prezenta un studiu de caz în care
evaluarea ORL a realizat diagnosticul diferenţial şi a permis terapeutului
limbajului elaborarea unui demers de intervenţie adecvat.

2
Prezenţa tulburărilor de scris/citit în ciclul primar impune colaborarea cadrului
didactic cu specialiştii în terapia limbajului, precum şi cu specialiştii din domeniul
ORL, în cazul de faţă audiologul, pentru a stabili împreună care sunt direcţiile de
intervenţie. Terapeutul limbajului va include în programul de intervenţie sarcini de
lucru specifice, în funcţie de natura erorilor prezente atât în citire, cât şi în scriere.
Deşi terminologia se schimbă frecvent în domeniul terapiei tulburărilor de limbaj şi
comunicare, rolul terapeutului limbajului este de a interveni cât mai devreme şi de a
identifica cele mai eficiente metode şi strategii de intervenţie, în funcţie de diagnostic,
pentru a preveni eşecul şcolar al copilului sau chiar abandonul şcolar.

1. ASHA. About the American Speech-Language-Hearing Association (ASHA). 2020. [cited in 16.03.2020] Available
from: https://www.asha.org/about/.

2. Bodea-Haţegan C. Tulburările de limbaj şi comunicare. In: Roşan A. Psihopedagogia specială. Evaluare şi intervenţie.
Iaşi, Polirom, 2015.

3. Bodea-Haţegan C. Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschide. Editura Trei, Bucureşti, 2016.

4. Bodea-Haţegan C, Talaş D (coord.). Fluenţa verbală. Direcţii teoretice şi aplicaţii psihopedagogice/Verbal Fluency.
Theoretical Directions and Practical Approaches. Revised Edition. Gatineau Symphologic Publishing/Argonaut.
Canada/Cluj-Napoca. (2016). p. 267.

5. Bodea-Haţegan C, Talaş D, Trifu R. Cititul cu voce tare – modalitate de dezvoltare a abilităţilor lexicale (Aloud
reading – technique for developing lexical abilities). Revista Română de Terapia Tulburărilor de Limbaj şi
Comunicare. III/2017; Nr. 1, ASTTLR, Cluj-Napoca. (2017); pp. 89-97.

6. Bodea-Haţegan C, Talaş D, Trifu R. Fluenţa citirii orale – norme pentru limba română, în Revista Română de Terapia
Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare. Revista Română de Terapia Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare. IV/2018;
Nr. 2, ASTTLR, Cluj-Napoca, pp.3-11.