FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI(suport curs)

CAPITOLUL I-Educația și sistemul științelor educației

1.1 Educația. Evoluția conceptului

Educația-componentă complexă a existenței umane

- întâlnire între societate, individ și experiențele de viață

- activitate specific umană care presupune interacțiuni între persoane

- procesul de formare și dezvoltare a personalității copiilor și tinerilor

- fundamentul tuturor proceselor de dezvoltare din lume

Pedagogia-una dintre cele mai puternice arme pentru construcția societăților contemporane

Ed de conservare-încorporează în curicullum idei moștenite din timpuri străvechi

Ed pt viitor-educație de pregătire a structurilor umane pt valorizarea și gestionarea schimbărilor

Ed prin șoc- experiență umană intempestivă care se instalează atunci când o schimbare majoră vine pe nepregătite

Ed formală-ansamblul influențelor sistematice care se desfășoară în instituții școlare

Ed nonformală-influențe educative neformale, organizate într-un spațiu instituționalizat

Ed informală-influențe care se generează în interacțiunile individului cu alte persoane

1.2. Concepția pedagogică a lui J.A.Comenius

Învățământul modern trebuia să conțină 4 cicluri:școala maternă, școala limbajului, școala latină și universitatea și
călătoriile

Învățarea-eficientă daca se sprijină pe observarea realității

-eficientă dacă este legată de anumite similarități

-eficientă când se bazează pe investigarea directă a lucrurilor

1.3. Sistemul științelor educației. Evoluții constrastante

Educația și problematica fenomenului educațional-obiectul de studiu și de cercetare al unei științe-pedagogia

Evoluția pedagogiei-2 direcții complementare

Multiplicarea domeniilor de studiu în pedagogie-proces de fragmentare continuă a pedagogiei

Integrarea domeniilor de studiu ale pedagogiei-direcție inversă față de prima-procesul de direcție de sinteză nouă a
condus la înlocuirea denumirii Pedagogie cu Științele Educației

Ramurile pedagogiei-4 criterii-domeniile pedagogiei, vârsta subiecților educației, diversitatea subiecților educației și
complexitatea domeniului educației

Educația- formarea calităților și instruirea

1. Direcții de integrare a ramurilor pedagogiei. Științele educației

5 domenii de integrare-managementul educațional, teoria și metodologia curriculumului. Teoria și
metodologia instruirii, teoria și metodologia evaluării, teoria consilierii
m.e- rol important;orice acțiune este o acțiune instituționalizată și organizată
-se ocupă de organizarea instituțiilor educaționale
t.m.c-curriculumul-motorul sistemului fără de care nu există educație
t.m.i-analiza procesului de învățământ
t.m.e-știință de sine stătătoare
 t.e-sinteză care încorporează cele mai dezvoltate teorii și aplicații în științele educației

CAPITOLUL II-Factorii dezvoltării personalității umane

2.1 Concepții referitoare la dezvoltarea personalității

Prima concepție sistematică-concepția erediataristă(personalitatea individului este în totalitate rezultatul

determinării genetice, ceea ce copilul moștenește de la părunti

Teoria criminalul înnăscut-trăsăturile negative, criminale sunt determinate genetic

Dreptul la educație-problemă genetică

În pedagogie, aceste concepții nu mai sunt asociate ideologiilor discriminative

2.2 Cercetările de genetică și relevanța lor în educație

1. cercetările de genetică clasică

2. cercetări de genetică modernă

3. cercetări de psihologie genetică

2.3 Rezultate ale unor cercetări ereditariste, clasice și ale cercetărilor de psihologie genetică

Metoda antropometrică-măsurarea caracteristicilor ființei umane

Metoda arborelui genealogic-îmbinare de procedee intuitive

Legea eredității ancestrale-trăsăturile pe care le moștenesc copiii nu provin doar de la părinți-au origine ancestrală

Legea regresiunii filială-proporțională cu abaterea standard a dimensiunilor obținute la semințele noi

-aceste studii de psihologie genetică au avut un impact deosebit în privința concepției și în privința teoriei privind
factorii dezvoltării personalității

Educatia-pornește de la identificarea predispozițiilor native ale copiilor

-se implică în organizarea stimulărilor adecvate particularităților pe care le dețin elevii

CAPITOLUL III-Principiile fundamentale ale educației

3.1.Ce sunt principiule fundamentale ale educației?Ce rol au ele în educație?

Principiile-enunțuri, teze de maximă generalitate, care orientează proiectarea și realizarea activităților umane

Principiile fd ale educației-direcții de natură pedagogică menite să ghideze și să orienteze practicile educaționale

-asigură fundamentarea teoretică și praxiologică în domeniul ed

3.2.Care sunt sursele principiilor fundamentale ale educației?Cum sunt formulate ele în domeniul pedagogiei?

2 surse complementare-cercetarea pedagogică(câmp bogat, orizonturi, conduce la elaborarea de enunțuri și de teze

generale pentru realitățile pedagogice)

-experiența practică(terenul pe care se experimentează și se validează sistematic noi modalități

de lucru)

Teoria lui Jean Piaget

Cercetările sale-categorie de cercetări de bază în pedagogia contemporană care a dus la conturarea pedagogiei
constructiviste

Egocentrismul-obstacol în socializarea copilului

Trăsăturile psihice-plaja de comunalitate a manifestărilor identificate

Psihologia persoanei provoacă la conceperea de modele educaționale mai productive

Principiul respectării paritcularităților individuale și de vârstă în procesul educațional-educația este eficientă dacă este
dimensionată optim la particularitățile individuale ale elevilor

Educatia-continuum, realitate, experiență pe parcursul întregii vieți

Teoria lui P.I.Galperin

-teoria acțiunilor mintaleteoria formării pe etape a noțiunilor și operațiilor mintale

-educația se realizează continuu și pe etape și dpdv pedagogic, interiorizarea se referă la faptul că ceea ce se însușește
în plan mintal se învață, provine din exterior din experiențe concrete

-toate ideile și cunoștințele copilului trec prin acțiunea efectivă exterioară prin operația concrect-obiectuală

-acțiunea mintală-acțiunea exterioară total transferată la nivelul conceptelor și operațiilor mintale

3.3.Prezentarea selectivă a unor principii fundamentale ale educației

-p.e-teze cu caracter teoretic și metodologic care orientează activitatea de proiectare și realizare a activităților
instructiv-educative

Principiul intuiției-învățarea se fundamentează în mod esențial pe utilizarea analizatorilor din procesul de percepție

-percepția-esențială în învățare

Principiile didacticii moderne

(1)Factori cognitivi și metacognitivi

Învățarea este un proces activ, voluntar, personal și mijlocit social

-pe durata procesului de învățare, subiectul creează și dezvoltă operaționalizări și interpretâri personale pentru inf
cu care vine în contact

Subiectul angajat în actul învățării țintește să creeze interpretări și configurații logice și coerente în zona
cunoștințelor dobândite, indiferent de cantitatea și calitatea datelor disponibile

-pe măsură ce subiectul își confruntă achizițiile învățării cu ale altor persoane, sunt înlăturate zonele de
inconsistență cognitivă și sunt revizuite concepțiile anterioare

Construcția cunoștințelor, a structurilor cognitive noi se realizează prin integrarea experiențelor și a

achizițiilor anterioare

Obiectiv general al înv-crearea la toți elevii de semnificații și concepții referitoare la o anumită realitate

Învățarea este semnificativ facilitată de utilizarea strategiilor puternic structurate

De-a lungul copilăriei timpurii, elevii devin deja capabili de metacogniție la nivelul operațional al gândirii

(2)Factori afectivi-motivaționali

Influența motivației asupra învățării

-experiența succesului în învățare este un bun remediu pentru estomparea trăirilor negative și pentru activarea
motivației pozitive

Rolul motivației intrinseci în învățare

-dezvoltarea motivației intrinseci în învățare este așezată între princiiple didactice fundamentale deoarece este
fenerată de învățare ca proces
Principala funcție a motivației este de a susține efortul de învățare

-învățarea eficientă se produce la acele teme la care elevul este capabil să pătrundă elenentele sarcinii și să
sesizeze o anumită relevanță sau utilitate personală

(3)Factori ai dezvoltării personalității

Oportunități și constrângeri în dezvoltare

-dezv fizică, emoțională, socială se desfășoară după o progresie stadială

(4)Factori personali și sociali

Diversitatea socială și culturală

-învățarea este facilitată când elevul are posibilitatea să interacționeze cu colegi diferiți sub aspect social și
cultural

Acceptare socială, imaginea de sine și învățarea

-învățarea și imaginea de sine se susțin reciproc atunci când elevii se acceptă unii pe alții ca individualități

(5)Diferențe interindividuale

Învățarea devine mai productivă dacă sunt respectate diferențele individuale și culturale

-existența diferențelor individuale reclamă adaptare și diferențiere curriculară până la planuri de intervenție
personalizată

Învățarea este însoțită de anumite filtre cognitive și sociale

-structurile cognitive și afective devin repere individuale în construirea cunoașterii

Sugestii metodologice privind procesul de predare

-implicare activă și interactivă a elevilor în procesul de predare-învățare

-asigurare egalității de șanse în educație

-crearea unei atmosfere de lucru pozitive

-etc.

CAPITOLUL IV-Finalitățile educației

-nivel macro-pedagogic-finalitățile educaționale-repere fundamentale în conceperea liniilor de reformă

-nivel micropedagogic-finalitățile educaționale sunt exprimate în competențe generale și specifice. Obiectivele

educaționale orientează întreaga activitate de proiectare

4.1.Idealul educațional-analiză pedagogică

-idealul educațional-finalitatea educației cu gradul cel mai mare de generalitate care se referă la modelul proiecti.
Și programatic de personalitate

-scopurile educaționale-permit o conturare mai clară a finalitătilor educaționale și se formulează pentru segmente
de școlaritate mai largi

-obiectivele educaționale-constituie ipostaza cea mai concretă a finalităților educaționale

4.2.Taxonomia obiectivelor educaționale

-obiective generale, obiective de generalitate medie, obiective operaționale

-obiective cadru(competențe generale), obiective de referință(competențe specifice)

 -obiective cognitive(asimilarea de cunoștințe)

-obiective afectiv-motivaționale-formarea convingerilor ca urmare a acceptării și promovării anumitor valori

-obiective psihomotrii-formarea de operații manuale

1. Cunoașterea-vizează dobândirea de cunoștințe;achiziții ale înv

2. Comprehensiunea-elevul are acces la cunoașterea cu sens

3. Aplicarea-rezolvare de probleme

4. Analiza-stabilirea ideilor principale dintr-un text, identificare de erori, etc

5. Sinteza-demersuri de integrare a unor idei și considerații a unor produse

6. Evaluarea-realizarea de judecăți de valoare și aprecieri

4.4 De la pedagogia pt cunoștințe la pedagogia pentru competențe

-educația își croiește orizont pe coordonate al pedagogiei interactive și ale pedagogiei pentru competențe

Pedagogia clasică-pedagogie a ascultării

Caracteristici-practici asimilaționiste și sufocare informațională și culturală, practici opresive, educație prin

constrângere și pedeapsă, practici pasive, educația centrată pe profesor

Pedagogia contemporană

-management educațional, teoria curriculumului, teoria instruirii și teoria evaluării

Noua pedagogie instrumentează proiectul social, economic, politic, cultural

-școala de succes este una care asigură programe educaționale flexibile, adaptate la diversitatea cerințelor și
capacităților de învățare

-educația ca servicii pt comunitate, profesionalizarea în cariera pedagogică

CAPITOLUL V-Sisteme educaționale contemporane și dezvoltări în pedagogia contemporană

2 mari categorii:s.e organizate ierarhic și s.e organizate după modelul rețelei

o.i-programe de studiu comune și obligativitatea curriculumului

-toate funcțiile și atribuțiile decizionale sunt condensate la vârful ierarhiei

-s.e organizate în rețea-promovează flexibilitatea curriculumului și paradigma adaptării școlii la cerințele și

posibilitățile de instruire ale elevului

-cele 2 structuri se diferențiază prin concepțiile pedagogice care le fundamentează

-școala de tip uni-formă-omogenizarea elevilor și standardizarea formării lor

-curriculum-categorie de componente educaționale foarte variate și structurate după numeroase criterii

-curriculum nucleu-încorporează experiențele de învățare necesare tuturor elevilor școlarizați într-un anumit ciclu de
înv

-curriculum local sau zonal-conținuturi și experiențe de înv specifice comunității în care este situată școala

-curriculum individual-curriculum personalizat în baza a 2 trăsături specifice elevilor:nevoile și posibilitățile lor ed

 FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI(seminar)

Profesorul expert

Profilul profesorului expert-produce o atmosferă de încredere

-greșeala=esențială pt învățare

-nevoile elevului-importante

-nivelul de cunoaștere a disciplinei-ft bun

-găsește soluții la probleme

-anticipează când interesul elevilor scade

-etc

Profesorul expert=profesorul eficient

Profesorii-factori cu cea mai mare influență asupra elevilor

-îndrumători, influenți, implicați activ

-conșțienți de gândirea și nivelul de cunoștințe al elevilor

Teorii ale învățării

Cognitivismul-scop de a determina învățarea și schimbarea, utilizarea strategiilor de înv

-rolul profesorului:proiectarea experiențelor de învățare într-o manieră care să permită asimiliarea inf
de către elevi

-rolul elevului:activ, de procesare->utilizarea informațiilor

-activitățile de înv:utilizarea strategiei centrate pe organizare->procesare eficientă

-evaluarea:raportare la obiectivele care descriu ceea ce ar trebui să știe/să fie capabil să realizeze la
final

-rezultatele înv:depind se ce predă profesorul, dar și de interesul elevului pt procesarea inf

Constructivismul-scop:facilitarea construirii cunoașterii elevului

-rolul profesorului:proiectarea mediului de învățare într-o manieră care să încurajeze procesele de

asimilare->asigurarea suportului elevului în cadrul procesului de înv

-rolul elevului:constructor al unei interpretări a realității->urmare a interacțiunii cu ceilalți indivizi

-act de înv:autentice și centrate pe ceea ce consideră elevul a fi “problematic”

-evaluarea:formativă->pune accent pe interacțiune, probleme și colaborare pe grup

-rezultatele înv:dependente de cum își alege profesorul cadru de înv și activitățile/interacțiunile

facilitate de experiența de înv

Socio-constructivismul-scop:modelarea comportamentelor dezirabile social

-rolul profesorului:modelarea comportamentelor performante, facilitarea socializării

-rolul elevului:implicarea activă în înv

 -act de înv:în funcție de nivelul de dezvoltare cognitivă a copilului->inspirate din
problematica practică și socială cu care se confruntă elevul

-evaluarea:bazată pe criterii clare, cunoscută de elev încă de la anunțarea sarcinii de înv

-rezultatele înv:reflectate în eficiența comportamentului înv de elev

Behaviorismul-scop:comunicarea/transferarea elevului comportamente->cunoștințe sau deprinderi

-rolul profesorului:expunerea materialului structurat și asigurarea asimilării complete de către elevi

-rolul elevului:asimilarea materialului prezentat, utilizarea acestuia pt obținerea performanțelor

-act de înv:cititul, lectura, recenziile și analizele textelor->muncă individuală

-evaluarea:testarea individuală a performanțelor

-rezultatele înv:prin descrierea-condițiilor în care are loc comportamentul

-saricinilor pe care elevul le poate rezolva

Umanismul-scop:formarea unei persoane autonome și responsabile

-rolul profesorului:facilitor al procesului de înv->creare de situații care permit elevilor realizarea de

alegeri/opțiuni->dezvoltarea persoanei în totalitate

-rolul elevului:implicarea activă în înv

-act de înv:elaborate în funcție de nevoile/dorințele persoanei din problematica socială și personală cu

care se confruntă elevul

-evaluarea:transformată în auto-evaluarea progresului înregistrat în cadrul procesului de înv

-rezultatele înv:reflectate în dezvoltarea ființei umane

Complexitatea și importanța educației

Educația-conceptualizare

Concepția- antropocentrică-existența unei naturi umane universale->educația->dezvoltarea calităților generale ale

speciei umane

-sociocentrică-pregă tirea omului pt exercitarea diferitelor roluri sociale

Educația-perspectivă diacronică :-Aristotel(unul din cei mai imp folosofi ai Greciei antice), care a înființat
“Ș coala Peripatetică ”->se încurajau studiile clasice de gramatică, logică, matematică , etc

-Socrate-introduce conceptul de maieutică prin care se descoperă adevă rul

pe calea discuțiilor și a dialogului

-Jan Amos Comenius-lucrarea Didactica Magna(1650)-prima lucrare

științifică de didactică , care reunește și structurează toate cunoștințele de pedagogie existente pâ nă în acel
moment->s-a formulat o nouă abordare a educației, în epoca modernă , educația=dezvoltare, formare

Obiectivul de studiu al pedagogiei

Educația-acțiune specific umană și socială ce se desfă șoară în direcția formă rii și evoluției individului spre
stadiul de personalitate capabilă să se integreze în societate

Funcțiile educației

În raport cu societatea:-transmiterea exp sociale-fiecare individ este un continuator al exp sociale acumulată
pâ nă în momentul respectiv de societate
 -funcția economico-socială :educația are contribuție la progresul social general prin
formarea de indivizi competenți

-educația culturală și axiologică :educația are contribuție la transmiterea și la

dezvolyarea valorilor culturale universale

În raport cu individul-funcția de dezvoltare a potențialului biopsihic:educația mediază și corectează influențele

mediului

-funcția de socializare:educația are rol în socializarea și în integrarea socială a educaților

-funcția de profesionalizare:educația formează și modelează sisteme de competențe

necesare exercită rii unei profesiuni social-utile

Formele educației

Ed formală-ansamblul acțiunilor educative organizate sistematic, desfă șurațe în instituții specializate în

educație

-se transmit conținuturi selectate științific, structurate logic și accesibile

Ed nonformală-ansamblul acțiunilor organizate sistematic în afara sistemului de învă țămâ nt

-mai puțin formalizate, dar realizate de un cadru didactic în conformitate cu finalită ți

educaționale bine precizate

Ed informală-realizată în contextul situațiilor de activitate cotidiană prin intermediul influențelor formative

cotidiene nesistematice, prin intermediul interacțiunilor cu alte persoane în mediul social

-învă țare voluntară și spontană de că tre individ

Paradigme pedagogice contemporane

Învățământul centrat pe elev

Centrarea pe elev-condiție de calitate și eficiență a procesului educativ, cale de rezolvare a dificultă ților
cunoscute de sistemul de înv:diminuarea motivației pentru înv si a importanței creativită ții, centrarea
exagerată pe memorare, etc

Învățământ centrat pe elev vs învățământ centrat pe profesor

Centrat pe elev:formarea cunoștințelor/structurate pornind de la nevoile elevilor

-rolul profesorului este facilitor

-rolul elevului este de a fi activ

-metodele de predare:predominant interactive

-evaluarea:feedback permanent

-mediul educativ:suportiv

Centrat pe profesor-formarea cunoștințelor-transmise de că tre profesori

-rolul profesorului:autoritar

-rolul elevului:pasiv

-metodele de predare:predominant expozitive

-evaluarea:cu funcție diagnostică

-mediul educativ:competitiv, stresant

Principii ale învățământului centrat pe elev

-pr individualită ții, pr încrederii și susținerii, pr creativită ții, pr alegerii

Învățământul centrat pe competențe-conceptualizare

-termenul de competență -apă rut în educație de la primele accepțiuni ale acestuia din domeniul surselor umane
și posibil ca ră spuns de satisfacere de că tre școli și universită ți a cerințelor nediului de afaceri

-comportament manifestat în cadrul unui domeniu de specialitate, sunb forma unor

acțiuni demonstrate în mod consecvent

-caracteristică specifică și de durată care determină obținerea unor performanțe

sociale în realizarea sarcinilor profesionale

-ansamblu de cunoștințe, abilită ți care permit realizarea cu succes a unor sarcini în

contexte profesionale

Categorii de competente:transversale-de dezvoltare personală și profesională ;de rol

-de rol

Profesionale-funcțional-acționale, cognitive

Dimensiunile educației

Educația intelectuală-contribuie la formarea și dezvoltarea capacită ților intelectuale

-achiziția de informații care sunt procesate în propriul sistem cognitiv se transformă în

cunoștințe

Finalită ți:dezvoltarea potențialului cognitiv, dezvoltarea comportamentului intelectual

Realizarea educației intelectuale-exersarea reflecției personale a elevilor, încurajarea elevilor, utilizarea de

strategii metacognitive

Educația morală-relațiile omului cu comunitatea și cu sine însuși

-se urmă rește formarea și dezvoltarea caracterului, a conștinței și conduitei morale

Realizarea educației morale:-explicația morală, exemplu moral, metode specifice modifică rilor
comportamentale

Educația estetică-valorifică în formarea personalită ții umane

-metodologia educației estetice valorifică resursele existente în mediul școlar/extrașcolar

prin discipline școlare care contribuie direct/indirect

Realizarea educației estetice-cercuri artistice, concursuri, participarea la expoziții

Educația religioasă-presupune existența unei dimensiuni transcendente

-reprezintă legă tura liberă și personală a omului cu Divinitatea

Educația fizică-urmă rește dezvoltarea armonioasă a organismului, întă rirea să nă tă ții și cultivarea unor
deprinderi necesare activită ților sportive

-formarea la elevi a unor calită ți morale(simțul dreptă ții, stă pâ nirea de sine, etc)

Educația profesională-pregă tirea continuă în vederea realiză rii eficiente a activită ților profesionale

-orientarea școlară și profesională

Noile educații-civică, pt să nă tate, economică, sexuală, interculturală , etc

 -au apă rut ca ră spunsuri ale educației la problematica tot mai complexă a lumii contemporane

Finalitățile educației

Finalitățile educației-conceptualizare

-exprimă orientă rile și intenționalită țile de la nivelul politicii efucaționale prin raportare la un sistem de
valori;educația->caraxter teleologic și axiologic

La nivel macro-educațional-repere fundamentale în realizarea reformelor educaționale

La nivel micro-educațional-orientează întreaga activitate de realizare a activită tilor instructiv-educative

Funcțiile finalităților educației

Funcția de orientare valorică a procesului educațional-exprimă o opțiune axiologică și o aspirație educațională

Funcția de anticipare a rezultatelor instrucției și educației-prefigurează rezultatele așteptate

Funcția evaluativă și autoevaluativă -stau la baza evaluă rii eficientei activită ții educaționale

Funcția de reglare și autoreglare a procesului educațional-sistematic interrelaționate cu celelalte componente

ale procesului de înv

Idealul educațional

-exprimă orientă rile strategice pt activitatea educativă vă zută în ansamblu, la nivelul întregii societă ți

-condensează modelul de personalitate pe care educația este chemată să îl formeze

Scopurile&obiectivele educaționale

Scopurile educaționale-detaliază idealul educațional la nivelul tuturor dimensiunilor educației

-sunt urmă rite pe parcursul mai multor ani școlari și de mai multe discipline școlare

Obiectivele educaționale-orientează desfă șurarea unor activită ți educative determinate și concrete

Competențele generale-finalită ți educaționale cu grad ridicat de generalitate și complexitate

-formulate la nivelul unei discipline de înv, urmă rite de-a lungul mai multor ani de
studiu

Competențe specifice-finalită ți educaționale care derivă din competențele generale

-formulate la nivelul unei discipline de înv, urmă rite de-a lungul unui an de studiu

Obiectivele operaționale

-au caracterul cel mai concret și sunt valabile pt activită țile didactice, desfă șurate la micronivel pedagogic

-se formulează în termeni de rezultat al înv

-reglarea activită ților instructiv-educative la micronivel educațional

 EDUCAȚIA ȘI MASS-MEDIA

Capitolul I-Câmpul educațional și actorii săi

1.Diversitatea mediului educogen

Educația->ansamblu de influențe exercitate asupra individului prin acțiuni intenționate în scopul modelă rii
personalită ții sale

-se poate realiza fă ră educatori(influențele ambianței socio-culturale)și fă ră intenții educaționale

explicite

-formarea tră să turilor de personalitate->demers multilateral și integral

-indivizii se află sub influența mai multor factori educogeni=>modifică ri în structura personalită ții sale

*educația nu se dobâ ndește în exclusivitate pe bă ncile școlii

“educația globală ”=continuum de situații și circumstanțe de învă țare, ca urmare a variatelor și complexelor
relații pe care le stabilește cu mediul să u de viață

-scopul educației->formarea omului astfel încâ t să corespundă complexelor exigențe sociale

-proces extins și complex ce depă șește ca avergură limitele sistemului de înv

-influențele ed.:inserate în toate activită țile sociale

-rol principal in educație-sistemul de învă țămâ nt

-factori instituționali și neinstituționali

-personalitatea copiilor->multiple experiențe dobâ ndite în legă tură cu situațiile sociale prin care trec în drum
spre maturitate

-formarea omului->acțiunile datorate tuturor factorilor sociali educogeni

2.Formele educației și interdependența lor

-educația formală

-educația neformală

-dezvoltarea și educarea tinerei generații nu este doar sarcina școlii, ci contribuie întregul sistem social

-educația formală ->ghidează și completează achizițiile obținute de că tre elevi prin intermediul educației
neformale

3.Mass-media ca factor educativ

Mass-media->contribuie la socializarea individului și este al 4-lea mediu constant de viață al copilului

->factor educativ care influențează personalită țile și comportamentele indivizilor

->actor activ al jocului social

->a provocat transformă ri în ansamblul condițiilor în care se desfă șoară acțiunile ed

->puternică forță de modelare a personalită ții umane

->educă transmițâ nd informații și impunâ nd valori

->oferă noi posibilită ți de formare și dezvoltare

*mijloacele moderne de comunicare-element fundamental al relației omului cu lumea înconjură toare

 -furnizează o mare parte din informațiile utilizate în existența cotidiană,
contribuind la îmbogă țirea orizontului de cultură generală

4.Mass-media și educația permanentă

-educația-proces permanent în timp și extensiv în spațiu

*ed permanentă =>efort de adaptare la situațui inedite, generate de progresul culturii și civilizației umane

-integrează toate tipurile de exp de înv

-sistem de acțiune din care nu poate fi exclusă valorificarea adecvată a mij de comunicare în
masă

-școala-trebuie să -i cultive tâ nă rului dorința de a se autodepă și printr-un efort continuu de învă țare

-proces menit să creeze structurile și metodele necesare omului pt a se pregă ti și dezvolta în tot cursul
existenței sale

Capitolul II-Sistemul mass-media

1.Terminologie și tipologie

-3 categorii:mijloace tipă rite, bazate pe film, electronice

-televiziunea-cel mai popular mijloc de informare de masă și de divertisment

2.Funcțiile mass-media

-funcția de informare-mass-media:una dintre cele mai utilizate funcție dd informare, unde indivizii sunt ținuți
la curent cu evenimentele

-funcția de culturalizare-odată cu creșterea influenței mass-media în societate, acestea au devenit un adevă rat
difuzor de cultură

-funcția de socializare-mass-media inoculează receptorilor concepții, opinii, în general acceptate de societate-

>le dezvoltă convingerile socio-morale

-funcția de formare a opiniei publice-mass-media(aport semnificativ)-tribună de dezbatere a principalelor

probleme ale vieții cotidiene

-funcția de divertisment-din ce în ce mai imp, deoarece oamenii își gă sesc relaxarea în fața ecranelor

-funcția educativă -imp în societatea modernă ;loc imp în sistemul factorilor educativi

3.Specificul comunicării de masă

“comunicare”->toate interacțiunile umane presupun transmiterea și receptarea unor mesaje

-procesul comunică rii se bazează pe stabilirea unei relații complexe între emiță tor și receptor

*interacțiunea-influențarea reciprocă între persoanele implicate

->comunicarea umană -2 tipuri de relații

a)relații directe-stabilite între 2/mai multe pers care se influențează reciproc

b)relații indirecte-comunicarea este mediată de suporturi tehnologice mai mult sau mai puțin complexe

comunicarea mediată tehnologic-realizată la nivelul unor grupuri umane mai puțin numeroase(teleconferințe,
discursuri)

comunicarea de masă -realizată la nivelul unor conglomerate umane enorme(sistemul editorial, redacțiile de
presă scrisă )
comunicarea mediatică -procesul care permite unor emiță tori să difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv
tehnic

agenții comunică rii-sursa mesajelor este reprezentată îndeosebi de că tre un grup de persoane, care într-un
spațiu instituționalizat acționează ca producă toru de mesaje, transmise unui numă r mare ds pers

canalul de comunicare-emiță torul se adresează receptorului, folosindu-se de diferite canale de difuzare a

mesajelor

feedback-ul-fluxul mesajelor este dublu direcționat

mass-media-oferă idei și imagini a că ror circulație depă șește barierele sociale și geografice

globalizarea-tră să tură caracteristică a comunică rii în lumea modernă

4.Mass-media, o atracție irezistibilă

Mass-media->cuprind în raza lor de influență o masivă populație tâ nă ră , care preferă aceste surse de informare
și divertisment

->parte a sistemului familial și social global

->prezență constantă în viața noastră , afectâ ndu-ne comportamentul cognitiv

-vizionarea programelor cu televiziune=>plăcerea divertismentului=>consumul de imagini tv crescut

a)lb audio-vizual-capabil să medieze receptarea și înțelegerea unor fenomene

b)imp și reprezentă rile-se imprimă mai bine în memorie

*tră im într-o lume creată de mass-media

Capitolul III-Valențele educative ale mass-media în școală

1.Mass-media în școală

Progresul tehnologic->factor exterior sistemului de învă ță mâ nt

Mass-media-rol important în comunicarea interumană

-convertite în veritabile mijloace pedagogice

1.1.Filmul didactic

Mij de comunicare de masă-instrumente utile de instrucție și educație

-filmul didactic:-util și ușor de integrat în lecții

-dezvoltare a capacită ții elevului de a prelucra mesaje informaționale

-suport pedagogic=>diversificsre a modalită ților de expresie didactică

-pune elevilor probleme de gâ ndire și conștiință

-imagini de film-suport intuitiv=>o înțelegere mai bună

-prezentate în mod dinamic=>stâ rnirea curiozită ții

-îmbinare a cunoașterii raționale și afectivită ții

1.2.Tehnologia informațională

-a influențat într-un mod fundamental și educația

-orice informație->mesaj multimedia

-și-au gă sit locul în câmpul educativ

2.Mass-media și intervențiile educațiej neformale

-mass-media-mijloace educative eficiente

-formă de educație atractivă /productivă =>impact asupra individului

-sporește ponderea elementelor non-școlare

-factor formativ complementelor educației școlare

3.Mass-media și influențele educației informale

Copiii->consumatori de televiziune

-mesajele->impact;influențează personalitatea lor în curs de formare, însă poate aduce și probleme

Capitolul IV-Efectele educative ale comunicării de masă

1.Noi experiențe cognitive

-efectele formative ale mass-media(influență la nivelul întregii societă ți):formarea concepției despre lume,
îmbogă țirea vocabularului, etc

-mesajele difuzate->principala modalitate de informare

-televiziunea->cea mai imp sursă de narațiuni a societă ții de masă

-datorită mass-media, care este un mediu simbolic coerent care prezintă numeroase tipuri de educație, copiii
merg la școală cu un bagaj de informații

2.Un sprijin pentru conceptualizarea cunoașterii

-consumul de mesaje->înlocuiesc activită țile culturale tradiționale;un substitut al realită ții

-conceptele->elementul caracteristical al gâ ndirii umane

-cunoașterea->proces de acumulare și prelucrare a experienței senzoriale

-imaginea->importanță deosebită în procesul cunoașterii

-televiziunea aduce o varietate de imagini ce relevă aspecte ale realită ții

3.Repercursiuni formative la nivelul afectivității

-comunicarea mediatică->implicații profunde în experiența afectivă

-mesajele comunicate:informația este dublată de o încă rcă tură emoțională

=>paricipare afectivă intensă din partea receptorului

-mass media->factor activ în dinamica stă rilor sale afective

4.Modelarea comportamentelor

-mass media-influențează comportamentul și acțiunile copiilor

-oferă modele simbolice pentru toate formele de comportament

3 tipuri de efecte comportamentale:

1. Efectele modelă rii

2. Efectele inhibitorii/dezinhibitorii
3. Efectele de facilitare
=>realitatea mediatizată poate influența convingerile și acțiunile indivizilor

-mesaj eficient=>modificarea funcționă rii psihologice a indivizilor

5.Mass-media ca agent al socializării

-mass-media-imp agent al socializă rii

-obiectiv al educației-formarea individului în perspectiva interacțiunilor sociale

-familia=>primul mediu educativ în care se pun bazele socializă rii

-influențele extrașcolare->rol imp în informare

-instituțiile mass-media=>unul din cei mai influenți agenți ai socializă rii

-dezvoltarea mijloacelor de comunicare->impact asupra sentimentului de apartenență al individulhi

-noută țile mass-media=>subiecte ale conversațiilor moderne

Capitolul V-Disfuncții ale comunicării de masă

1.Tradiția atitudinii critice

-efectele mass-media->fenomene cu o semnificație profund umanistă

-cultura de masă->mijloace moderne de reproducere și difuzare

2.Efemeritatea mesajelor și pseudo-informare

-rolul mass-media=>strâ ngerea informațiilor și transmiterea lor unui public câ t mai numeros

-informarea prin televiziune-necesitatea de a se situa în actualitate;asigură o cunoaștere de suprafață

-mass-media->abordează și interpretează viața socială

->angajează prin selecția și ordonarea informațiilor propria viziune a lumii

->creează iluzii/induce în eroare în mod deliberat și inevitabil

3.Pasivism sau activism în receptarea mesajelor?

-cunoașterea-desfă șurate procesuală

-dezvoltarea intelectuală-operațiile efectuate

-mass-media-stare de pasivitate în receptarea orică rui tip de mesaj

-promovează o reprezentare a problemelor sociale conformă cu sentimentul general

-receptarea mesajelor mediatice=>operații de selectare și descifrare

-actul de receptare=procesualitate

-comunicarea prin mass-media->proces ce prezintă un tip specific de interactivitate

4.Uniformizare sau diferențiere?

-nu toată lumea reacționează la fel în urma contactului cu un anumit mesaj al mass-media

-capacitatea individului de a percepe semnificația din mesajele primite este condiționată de atenție și retenție

-opiniile individului-caracter social

-receptarea-activitate situată într-un anumit context socio-cultural, ale că rei circumstanțe influențează modul
în care sunt primite și înțelese mesajele
-tră să turile cognitive/culturale/sociale-afectează procesul de receprare

-receptarea mesajelor transmise prin mijloacele de comunicare de masă generează experiențe diferite

5.Mediatizarea violenței

-violența(este de același tip cu cea cuprinsă în filmele vizionate de că tre individ)-efect al mass-media

-televiziunea->”școală a crimei și delicvenței”=>tinerii au tendința de a reproduce formele de conduită însușite

pe această cale

-vizionarea scenelor de violență ->percepție falsă a realită ții și sporire a agresivită ții comportamentale

-mass-media=>influență nedorită asupra personalită ții individului

=>factor incitativ care gră bește structurarea unor comportamente violente

-mediatizarea violenței NU este singura cauză a creșterii agresivită ții

6.Subminarea interesului față de școală

Efectele negative-atitudinea copiilor față de școală

-mass-media-deviază interesul copiilor pt activitatea școlară

-un simplu factor

-interferează cu mediul socio-cultural în care tră iesc receptorii

-instrument de socializare

7.Criza culturii și pseudocultura

-dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicare a subminat supremația formelor clasice de pă strare a inf

-acțiunile de culturalizare întreprinse de că tre mass-media tind să mențină și să întă rească sisteme simbolice
comune

-mijloacele tehnice de reproducere și comunicare de masă prezintă mesajele culturale sub formă de mă rfuri
destinate consumului curent

-primitorii produselor mass-media=>spectatori pasivi

Capitolul VI-Educația pentru folosirea rațională a mass-media

-mass media oferă numeroase posibilită ți de educare, dar consumul excesiv de mesaje mediatice poate avea
consecințe indezirabile

-mijloacele de comunicare de masă nu-și vor îndeplini funcția educativă dacă destinatarii mesajelor nu au o
pregă tire în sensul înțelegerii și utiliză rii adecvate a acestora

-educația->adaptată unor nevoi care solicită o mediere a relației copilului cu mass media

-mass media->informează și violentează în permanentă pe individ în viața sa privată și socială

-școala trebuie să -și asume sarcina realiză rii educației pentru utilizarea rațională a acestora

-educația pt o utilizare rațională a mass media->dezvoltarea capacită ții de receptare selectivă a mesajelor

-calitatea receptă rii este condiționată și de modul în care este acceptat conținutul acestora
 ASISTENȚA ȘI PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI

MODUL I-Protecția juridică a copilului prin părinți și a drepturilor copilului în România

1.Scurt istoric al drepturilor copilului
-preocupările legate de drepturile copilului se manifestă în a 2-a jumătate a secolului al XIX-lea
-20 noiembrie 1989-s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului
2.Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
-prima lege în domeniul protecției copilului a fost adoptată în 1970
-12.06.1997-Reforma protecției copilului
-noțiunea de copil este definită pt prima dată în legislația națională
-părinții sunt primii responsabili pt creșterea și dezvoltarea copilului
-legea-promovează calitatea în activitățile de protecție a dr copilului
- -pune accent pe prevenirea separării copilului de familie
-interzice orice formă de pedeapsă corporală aplicată copiilor

-promovează colaborarea între instituții și specialiști pentru sprijinirea familiei și a copilului

3.Drepturile și responsabilitățile copilului în legislația românească

-drepturile generale ale omului-generază drepturile copilului

-copiii trebuie să beneficieze de:demnitate, respect, egalitate și dreptate

Drepturi de protecție

-protecția împotriva orică ror forme de abuz fizic/emoțional/de exploatare

-copiii trebuie protejați împotriva unor situații de risc(transfer ilegal în stră ină tate, abuz sexual, trafic de copii,
etc)

-se acordă protecție specială :copiilor refugiați(art.72), copiilor cu dizabilită ți(art.46), copiilor aflați în zone de
conflict armat(art.76), etc.

Drepturi de dezvoltare

-disponibilitatea și accesul la toate tipurile de servicii de bază (educația, serviciile de îngrijire medicală )

-exemple:dreptul la educație, de a crește ală turi de pă rinți, de un bun nivel de trai, de asistență socială, etc.

Drepturi de participare

-permit copiilor să aibă un cuvâ nt de spus în ceea ce privește viața lor

-sunt limitate deoarece pentru a fi exercitate, copiii trebuie să fie capabili să își formeze propriile pă reri

-aceste drepturi se bazează pe 4 principii fundamentale

1. Principiul nediscrimină rii-fiecare copil trebuie să aibe asigurate toate drepturile indiferent de rasă ,
culoare, religie, etc
2. Principiul interesului superior al copilului-trebuie să primeze în toate acțiunile care privesc copiii
3. Dreptul la supraviețuire și dezvoltare-rol-cheie în dezvoltare:pă rinții și familia, dar și statul are
obligația de a-i sprijini
4. Dreptul copilului de a-și exprima liber opiniile-valabil asupra orică ror probleme care îl privesc,
principiu de luat în considerare pt implementarea tuturor celorlalte drepturi din Legea 272/2004
Responabilitățile copilului

-acordarea de drepturi copiilor nu exclude automat autoritatea parentală și responsabilită țile copiilor
-copiii au drepturi și responsabilită ți;ei trebuie să respecte și drepturile și obligațiile celorlalți copii/adulți cu
care relaționează

4. Serviciile specifice protecției copilului din România

-3 tipuri de servicii

Servicii de zi-servicii prin care se asigură menținerea și dezvoltarea capacită ții copilului și a pă rinților, pentru
depă șirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa

Servicii de tip familial-asigură creșterea și îngrijirea copilului separat temporar sau definitiv de pă rinți, la
domiciliul unei persoane fizice sau familii

Servicii de tip rezidențial-rolul acestora este de a asigura protecția, creșterea și îngrijjrea copilului separat,
temporar sau definitiv de pă rinții să i, ca urmare a stabilirii în condițiile de lege a mă surii plasamentului

Modulul 2:Rolul familiei, al școlii, al cadrelor didactice, al comunității locale și al statului în protecția și
promovarea drepturilor copilului

1.Rolul părinților în viața școlară a copilului

-important în dezvoltarea copilului și în formarea lui ca adult->atașamentul

-convenția ONU:-“trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere”

-relația pozitivă cu pă rinții=>sprijin pt nevoile copilului

-pă rinții-responsabili pt educarea, îndrumarea și sfă tuirea copiilor

-separarea copilului de pă rinți->efecte negative

-să ră cia-nu reprezintă un motiv de separare a copiilor de pă rinți;separarea nu poate fi realizată dacă :

 Dezvoltarea copilului nu e pusă în pericol

 Relația pă rinte-copil este securizantă pentru copil
-parteneriatul pă rinți-școală =>rol fundamental în educația, dezvoltarea copiilor, dar și în promovarea și
protecția drepturilor acestora

-implicarea pă rinților în viața școlară a copiilor-model de împă rțire a responsabilită ților privind educarea și
protecția drepturilor generației viitoare

-comitetul de pă rinți ai clasei-partener important al cadrelor didactice în activitatea lor cotidiană de planificare
și organizare a procesului de educație

-implicarea pă rinților și a familiilor=>una dintre cea mai semnificativă modalitate de îmbună tă țire a educației
în cadrul școlii și al comunită ții

-cadrele didactice->concentrate asupra implică rii pă rinților în lucrul direct cu copiii lor în activitatea de
învă țare de acasă

2.Rolul școlii și al cadrelor didactice în promovarea și protecția drepturilor copiilor

-cadrele didactice->rol cheie în îmbună tă țirea și identificarea modalită ților de a întă ri cooperarea și implicarea,
dar și pt a garanta o implementare reală a drepturilor copiilor

-atribuțiile cadrelor didactice în promovarea și protecția drepturilor copiilor:nediscriminarea, interesul

superior al copilului, participarea, dreptul la educație, dreptul la odihnă și vacanță , dreptul de a fi protejat
împotriva abuzului, exploată rii și neglijă rii, munca copilului, protecția împotriva consumului de droguri
-fiecare cadru didactic în parte trebuie să acționeze în așa fel încâ t să faciliteze respectarea drepturilor copilului
la educație

3.Rolul comunității și al autorității publice locale

-3 categorii de “actori” care vin în contact cu copilul și familia sa:

 Membrii comunită ții, în general

 Profesioniști din diferite grupuri profesionale
 Specialiști din serviciile autorită ților publice locale

-membrii comunită ții(vecini, coleg de serviciu, etc)-primii care află despre existența din comunitatea lor a unor
familii în situații de risc

-bună starea comunită ții=>depinde de bună starea fiecă ruia dintre membrii să i și de mă sura în care sunt
pregă tiți să își asume responsabilită țile familiale, profesionale și sociale

-pă rinții cu lipsa de resurse pt asigurarea creșterii adecvate a copiilor pot fi îndrumați de că tre specialiști

-profesioniștii->învestiți în mod oficial cu atribuții în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor

copilului

-autorită țile administrației publice locale-obligați în a sprijini pă rinții în realizarea obligațiilor ce le revin cu
privire la copil

-serviciile publice de asistență socială -identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii pt
prevenirea separă rii copilului de familia sa

-serviciile de zi:asigură menținerea, refacerea și dezvoltarea capacită ții familiilor pt depă șirea situațiilor care ar
putea determina separarea copilului de familia sa

-categorii de servicii de zi:

 Centrul de zi-asigură pe timpul zilei activită ți de îngrijire, dezvoltare, etc pt copii și activită ți de sprijin
și consiliere pt pă rinți
 Centrul de consiliere și sprijin pentru pă rinți-sprijină și asistă pă rinții pt a face față dificultă ților
psihosociale care afectează relațiile familiale
 serviciul de monitorizare, asistență și sprijin al femeii gravide predispuse să își abandoneze copilul-
asigură femeii însă rcinate consiliere și facilitează accesul la servicii medicale de specialitate pentru
prevenirea abandonului copiilor
-direcția generală de asistență socială și protecția copilului-instituție publică cu personalitate juridică , cu rolul
de a asigura pe teritoriul județului aplicarea politicilor de asistență socială în domeniul protecției:copilului,
familiei, vâ rstnicilor, persoanelor cu dizabilită ți, etc

-dgaspc-intervin în situații de abuz

-evaluează situația familiaă și propune instanței stabilirea unei mă suri de protecție pt protecția
copilului să u

-serviciile de tip rezidențjal-servicii prin care se asigură protecția, creșterea copilului separat temporar sau
definitiv de pă rinții să i

 centrele de plasament-furnizarea/asigurarea accesului copiilor pe o perioadă determinată la gă zduire

 centrele de primire a copilului în regim de urgență pentru copilul abuzat-asigurarea protecției copilului
pe o perioada determinată de timp
 centrele maternale-servicii pt protecția copilului de tip rezidențial, organizate pe model familial;asigură
formarea și întă rirea legă turilor familiale
-servicii de tip familial-asigură la domiciliul unei familii creșterea copilului separat temporar/definitiv de
pă rinții să i

Comisia pentru protecția copilului

-desfă șoară activită ți decizionale în materia protecției și a promovă rii drepturilor copilului

6.Rolul statului

-intervenția statului->complementară intervenției autorită ților publice locale;asigură protecția copilului și

garantează respectarea tuturor drepturilor sale

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului-organizată și funcționează ca organ de

specialitate al administrației publice centrale și asigură respectarea drepturilor copilului prin intervenția, în
condițiile legii și în procedurile juridice privind respectarea drepturilor copilului

Oficiul Român pentru Adopții-rol principal în ceea ce privește promovarea adopției naționale

3.Modulul 3-educația cu privire la drepturile omului și drepturile de participare ale copiilor.

Nediscriminarea și dreptul copilului la protecție împotriva abuzului, neglijării, a pedepselor fizice

1. Educația cu privire la drepturile omului

-educația despre și pentru drepturile omului

-educarea copiilor/oamenilor cu privire la drepturile lor->unul dintre obiectivele educației

-le oferă copiilor aptitudinile și cunoștințele de care au nevoie pentru a contribui la o lume fă ră încă lcă ri ale
drepturilor omului

-copiii trebuie să participe la organizarea școlii într-un mod activ și trebuie să își asume responsabilită ți

-conținuturile specifice drepturilor copiilor-introduse direct în programă , ca subiect sau temă

-metodologia participativă -considerată de specialiști în pedagogie ca fiind cea mai eficientă metodă de a
dezvolta aptitudini, cunoștințe atâ t la copii, câ t si la adulți

2.Dreptul copilului la protecție împotriva abuzului, neglijării, a pedepselor fizice și a oricărei forme de
exploatare

-copiii trebuie protejați împotriva orică rei formă de negljență /abuz/violență , protecție care este
responsabilitatea tuturor

-4 tipuri de abuz:fizic, neglijare, sexual, emoțional

-abuzul fizic-cea mai evidentă formă de abuz

-abuzul sexual

-abuzul emoțional-mai greu de evidențiat;nu există semne fizice vizibile

-neglijarea-apare atunci câ nd un copil nu beneficiază de hrană, casă , haine, îngrijire medicală , sprijin emoțional

-exploatarea prin muncă-cel mai ră spâ ndit mod de exploatare și de abuz asupra copiilor din întreaga lume

-agenția națională antidrog, în colaborare cu autoritatea națională pt protecția copilului->obligația de a preveni

folosirea/traficului de droguri de că tre copii

-profesorii trebuie să contribuie la protecția copilului împotriva folosirii drogurilor

3.Modalități de recunoașterea abuzului asupra copiilor și neglijării acestora

-indicii ale abuzului sau neglijă rii la copii:

-schimbă ri neașteptate de comportament/randament școlar

-este întotdeauna circumspect

-nu primește ajutor pt probleme fizice/medicale supuse atenției pă rinților

-indicii ale abuzului sau neglijă rii la pă rinți:

-arată interes scă zut pt copil

-neagă existența problemelor de acasă , dă vina pe copil pentru tot

-îl vede pe copil ca fiind o povară

-dacă are o suspiciune că un copil este neglijat/abuzat/maltratat pe baza semnelor descrise, profesorul trebuie
să acționeze

-profesorii trebuie să protejeze drepturile copilului

 MANAGEMENTUL ACTIVITĂTII INTELECTUALE ȘI AL ÎNVĂȚĂRII EFICIENTE

Modul I-Învățarea umană și eficiența învățării

1.Învățarea umană și învățarea academică

1.1.Cogniție, gândire, învățare umană, delimitări terminologice

-gâ ndirea->rol central în cunoaștere

-metacogniția->gâ ndire despre cunoaștere care determină reflecții cu privire la caracteristicile de ansamblu ale
cunoașterii, la conținutul acesteia, la operațiile specifice și la algoritmi implicați în cunoaștere

-psihologia cognitivă definește metacogniția ca fiind cunoștințele pe care le are subiectul despre funcționarea
propriului să u sistem cognitiv și care pot optimiza funcționarea acestuia

1.2.Învățarea-concept și caracter multidimensional

-învă țarea umană -fenomen complex

-schimbare stabilă în comportamentul/potențialul comportamental al unui organism,

obținută prin integrarea experienței tră ite ca urmare a interacțiunii cu mediul

-achizițiile învă ță rii->apar ca urmare a unei stă ri temporare a organismului/urmare a maturiză rii

-Învă țarea- activitate umană fundamentală care implică persoana de o manieră globală , cu toate resursele de
care aceasta dispune: cognitive, emoționale, fizice, etc

-2 tipuri de procese intercorelate permanent:demersuri de interacțiune a celui care învață cu exteriorul și

demersuri psihologice interne

-3 dimensiuni ale învă ță rii:

 dimensiunea conținuturilor învă ță rii(cunoștințe strategice)

 dimensiunea stimulatoare(emoții)
 dimensiunea socială (a interacțiunii)
-învă țarea-capacitatea de a procesa și de a ră spunde unor stimuli multimodali

-învă țarea academică -procesul de achiziție mnezică , asimilarea activă de informații, formarea de operații
intelectuale, deprinderi motorii, atitudini

1.3.Învățarea academică-esență

-semnificații:-activitate de realizare a unor seturi noi de semnificații și sensuri

-capacitate superioară de înțelegere a realită ții percepute și procesate în moduri care variază cu
personalitatea individului care învață

-produs calitativ și cantitativ al cunoașterii sistematice, formale și nonformale

-etc.

-învă țarea eficientă are 3 caracteristici importante:-activă , orientată că tre scop și duce la rezultate mă surabile

2.Tipuri, forme și niveluri are învățării

-tipurile de învă țare->performanțele cognitive determinate de diferitele forme și niveluri de relaționare a

factorilor care condiționează învă țarea

-după tipologia schemelor mentale implicate:

 învă țare prin acomodare, învă țare prin asimilare, învă țare prin transformare
-după complexitatea mecanismelor implicate:
  învă țare conștientă , complexă , prin încercare și eroare, asociativă , ancorată
-după nivelul intenționalită ții:

 neintenționată , spontană , indirectă , hipnotică

-după modul de dirijare

 :mediată, nedirijată , autoreglată

-după tipul relației didactice:

 Indusă , inter-învă țare, autoînvă țare

-după contextul care o generează :

 Didactică , socială, pe experiența proprie

-formele învă ță rii-element definitoriu->obiectul de studiu

-învă țarea de semnale, de tip stimul-ră spuns, în lanț, prin discriminare, a conceptelor, perceptivă , cognitivă ,
afectivă , etc

-nivelurile învă ță rii-clasificate după criteriul mă surii în care are loc implicarea conștientă a subiectului în
procesul de învă țare

 Învă țare insuficient conștientizată și învă țare conștientă

-6 clase de capacită ți de lucru cu informația:cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, evaluare și creație

-învă țarea-proces ierarhic, în care formele inferioare constituie adesea premise ale formelor superioare de
învă țare

-proces continuu, evolutiv

-elevii:trebuie educați pentru o reflecție asupra modalită ților prin care învață eficient

-învă țarea în mediul virtual-realitate care diversifică în mod spectaculos formele de obiectivare pe care le poate
lua cunoașterea și studiul

3.Teoriile învățării și implicațiile lor în procesul educațional

-teoriile învă ță rii-încercă ri articulate de explicare a faptelor importante care particularizează activitatea
complexă de învă țare

-înțelegerea aprofundată a mecanismelor învă ță rii-necesară în formarea ca profesor, deoarece convingerile pe

care profesorul și le formează are implicații esențiale pt felul în care abordează procesul de dezvoltare a
curriculumului

3.1.Teoriile behavioriste-teză fundamentală :indicatorul învă ță rii este comportamentul exprimat ca stimul

-înțelegerea realită ții obiective se poate face prin cunoașterea caracteristicilor

acesteia, independent de experiența personală

3.2.Teoriile cognitiviste-învă țarea implică întregul sistem cognitiv și detaliază efectele diferitelor
caracteristici și calită ți ale proceselor psihice pt eficiența învă ță rii

-înv are loc prin efortul celui care învață de a stoca și a corela informații după logica
formă rii și aplică rii conceptelor

3.3.Paradigma constructivistă-individul își construiește, de-construiește și reconstruiește activ propria

înțelegere și cunoaștere asupra lumii, integrâ nd exp de cunoaștere asupra acestora, care vor deveni noi baze pt
cunoașterea ulterioară

 Constructivismul incipent-respinge receptarea pasivă a informațiilor din mediu, subliniază rolul

activismului în învă țare
  Constructivismul radical-pune în lumină dinamismul procesului de interpretare a exp de cunoaștere
 Constructivismul cognitiv-dependența nivelul cunoașterii de calitatea procesă rii informației și a
structură rii ei în scheme
 Constructivismul social-ideea medierii sociale a exp de cunoaștere conform că reia construcția
cunoașterii este influențată de interacțiunea cu ceilalți
 Constructivismul cultural-adaugă contextul cultural în care se produce experiența de învă țare
 Constructivismul critic-intrusmente de structurare a cunoașterii constructiviste care denotă
chestionarea adevă rului obiectiv și a controlului profesorului asupra cunoașterii
3.4.Orientarea sociocognitivă-evidențiază rolul factorilor sociali în conturarea comportamentului, învă țarea-
>rezultat al interacțiunii sociale

-învă țarea->rezultat al aritculă rii a 3 categorii de factori:factori de mediu,

personali, comportamente

3.5.Teoriile umaniste-au ca scop susținerea dezvoltă rii depline a potențialului individual

-premisa:nevoia de învă țare și de auto-actualizare este intrinsecă ființei umane

4.Diferențe în comportamentul predilect de învățare. Stilul de învățare/modele și clasificări

-construct discutat în contextul analizei diferențelor interindividuale în abordarea înv și reflectă variațiile ce se
pot înregistra cu referire la modalită tile de procesare și ră spuns în raport cu variabilele unei situații de înv

-stilul de înv-formă particulară a stilului cognitiv

-3 categorii de grupare a stilurilor cognitive/de înv:preferința perceptivă , ritmul conceptual și tipul de

abordare a înv

-stilul vizual. Stilul auditiv, stilul kinestezic, stilul citit-scris, multimodal

-procesarea inf e influențată de tipul de experiențe de invă țare parcurse și de maniera în care acestea sunt
asimilate

-stilul activ, stilul reflexiv. Stilul teoretician, stilul pragmatic

5.Dezvoltarea abilităților personale de studiu

-analiza SWOT

-primul pas spre dezvoltarea abilită ților pers-identificarea acestora, stabilirea punctelor tari și slabe, centrarea
pe aspecte pozitive și planificarea activită ților

Modulul III-Tehnici de învățare academică eficientă

1.Tehnici de scriere.Rigori în compoziția textului

1.1.Produse de scriere academică

-eseuri, articole, referate, etc

1.2.Scrisul academic de calitate

-scrisul-una dintre cele mai frecvente sarcini ale studenților

-comportamente frecvente în râ ndul celor care scriu text științific de calitate:documentare asupra subiectului,
selectarea surselor de utilizat, se gâ ndesc mult, discută despre subiect și modul de tratare, etc

1.3.Strategii de scriere a primului draft

-autorii:scriu un prim draft pe hâ rtie, ulterior îl transcriu electronic, scriu continuu pt a asigura cursivitatea
ideilor, etc

1.4.Pași cheie în redactare și recomandări specifice

-planificarea procesului de scriere și anticiparea reperelor generale ale produsului de scriere, documentarea,
redactarea, revizuirea, publicarea

2.Tehnici de scriere.Vocabularul scrierii academice

2.1.Recomandări privind vocabularul utilizat în scrierea academică

-vocabularul->acurat dpdv științific

-scrisul academic->facilitat prin pregă tirea unir elemente de vocabular precum:verbe prin care se introduce un
citat, adjective pt cuvinte cheie, adverbe pt vb asociate cu redactarea, cercetarea, etc

a. Sugestii privind formularea propozitiilor și a frazelor

-utilizarea eficientă a raporturilor de coordonare sau subcoordonare logică a propozițiilor în cadrul frazelor

-lungimea frazelor

b.Sugestii privind strucrurarea paragrafelor

-un paragraf:se rezumă la dezvoltarea unei singuri idei, conține prop de tip argumente, conține o prop de tip
concluzie

c.Sugestii privind alcătuirea introducerii

-introducerea=>element cheie al orică rui text de tip științific;redactata a.î cititorul să-și poată forma o idee
corectă privind conținutul textului

d.Sugestii de redactare a concluziilor

-concluziile->reafirmă teza din introducere și scopul redactă rii textului

3.Utilizarea organizatorilor cognitivi în prelucrarea informației. Luarea de notițe

3.1.Tehnici de luare a notițelor

-luarea notițelor-activitate prin care studenții consemnează și rețin informații curpinse în mesajul unui
vorbitor

3.1.1.Pregătirea și facilitarea procesului de luare de notițe și de audiere activă a prelegerii academice

-luarea de notițe-asociată cu audierea unei prelegeri

-2 acțiuni centrale:

 Înregistrarea informațiilor(folosire abrevieri, scheme, numerotă ri, marcare cuvinte

cheie, etc)
 Prelucrarea primară a acestora
-abordarea interogativ-reflexivă

3.1.2.Sisteme de luare a notițelor

-ex de redare în scris a ideilor cursului-benefic;presupune o prelucrare conștientă și activă a inf și o anumită
organizare a ideilor

-prelucrarea-organizatorii cognitivi pot fi folosiți și în timpul înregistră rii inf

4.Tehnici de documentare
4.1.Jurnalul de lectură

=>înregistrarea lecturilor parcurse într-o manieră mai puțin structurată

4.1.2.Metoda SINELG pentru activizarea lecturii

-sistemul interactiv de notare și eficientizare a lecturii și gâ ndirii presupune utilizarea unui cod pt a marca
pasajele din text pe parcursul lecturii acestuia

4.3.Utilizarea organizatorilor cognitivi

=>reprezentă ri grafice care ajută la structurarea cunoștințelor

-hă rți conceptuale, listele structurate, tabele, matrici, matricea conceptuală, diagramele

4.4.Tehnici de lectură

-lectura textului științific->eficiența se obține prin parcurgerea unui traseu metodologic care presupune
momente de pregă tire a lecturii

-tehnica ricar, tehnica spir, pqrst

5.Exigențe academice în citare și menționarea surselor de informație

5.1.Tipuri de surse de informații

-că rți, articole, internet, etc

-profesorii și experții->sursă de inf competente și specializate

-colegii->sursă de informare la care se face adesea insuficient apel

-comunitatea->sursă bogată de informații

5.2.Specificul activității de documentare/informare

-documentarea->studierea informațiilor provenind din că rți, mass media

-activitate desfă șurată cu un scop precis:aflarea de informații despre un subiect

-sensuri:diacronic și sincronic

5.3.Exigențe in citarea surselor de informație

American psychological association-oferă un set de criterii pt realizarea referințelor bibliografice:citarea în

text, în lista bibliografică

6.Lectura critică a unui articol de specialitate

-scop:aprecierea valorii instrinseci a articolului citit, prin evaluarea validită ții conținuturilor și concluziilor
formate

-6 factori importanți în determinarea calită ții unui articol:importanța teoretică ,valoarea sa pt studiile viitoare,
calitatea prezentă rii, actualitatea temei tratate, acuratețea metodologică a studiilor raportate, importanța
practică a rezultatelor

7.Microcercetarea. Redactarea unui raport de microcercetare

-microcercetarea-demers investigativ sistematic și organizat, fundamentat pe discursul științific existent la

subiectul investigat și structurat în jurul unor interese de cunoaștere, orientat spre clarificarea unei teme
specifice

7.1.Etape în desfășurarea unei microcercetări

-chestionarea. Planificarea, desfă șurarea investigației, redactarea, editarea și prezentarea raportului

7.2.Redactarea raportului de cercetare

-componentele raportului de cercetare:abstractul, introducerea. Metoda, rezultate și discuții, tabelele și figurile

TIC
Cap I.Tendințe actuale în educație care accentuează inserția noilor tehnologii în activitatea didactică.
Platformele educaționale on-line

-platformele online->posibilitate de a controla în sens pozitiv discuțiile și forumurile

->modalitate eficientă de comunicare cu studenții

->posibilitatea unui contact permanent cu grupul de studenți

Tendințe în educație

1.educația rațională , practică , intelectuală , etc

2.educația interpersonală

3.educația transpersonală , orientată că tre înțelegerea sensului existenței personale

Realizarea unei educații integrale, în care informativul sprijină formativul

-tendința majoră a secolului xx în educație->științifizarea și epistemologizarea ei

-secolul xxi-redescoperă latura formală a educației și consideră prioritară realizarea educației integrale

Recunoașterea importanței educației permanente

-provocă rile deceniilor viitoare se constituie în factori de decizie cu privire la alegerea unor structuri de
formare profesională continuă care să le asigure cu succes profesorilor adaptarea la noile tehnologii didactice
ale sec xxi

Noua alfabetizare

-3 componente omoloage clasicelor competențe:citit, scris, calcul matematic

-noul citit-capacitatea de a căuta și gă si informații prin investigarea diferitelor surse scrise, prin observare și
experimentare

-noul scris-capacitatea de a comunica în hypermedia implicâ nd toate categoriile de informații și resurse

-noul calcul matematic-capacitatea de a proiecta și realiza diverse obiecte și acțiuni în spațiul virtual:reprezintă
o competență de nivel superior referitoare la capacitatea de a utiliza resurse software

Globalizarea

-expresia folosită la descrierea schimbă rilor în societă țile și în economia mondială care rezultă din comerțul
internațional extrem de crescut

-acumulă rile refente din domeniul tehnologiilor și inovația în special în sfera telecomunicațiilor

-internetul->vinovat de fenomenul globaliză rii

-educația->puternic afectată de globalizare

Noile tehnologii ale informației și comunicării reorganizează structurile cognitive implicate în învățare

-program de învă țare, structură :parcurgerea unor etape logice, psiho-logice și pedagogice

-paternul etapelor activită ților de înv prin intermediul tic->model de învă țare

Învățarea înseamnă procesare de informație

-prelucrarea informației-etapă a învă ță rii

-t.i.c-se pliază firesc pe această nouă înțelegere a învă ță rii, datorită similarită ții funcționale a procesă rii
informației realizată de creierul uman și computer
Clasa virtuală

-categorie de aplicații software special proiectată pentru a facilita managementul activită ților didactice și de înv
a elecilor

Platforma on-line utilizată:BSCW

-mediu electronic de învă țare colaborativă

-preia caracteristicile unei clase obișnuite ca mediul de înv, însă online

Atribute generale ale platformei

 Accesibilitatea-disponibilă gratuit
 Interfață -atribut esențial pentru o platformă de cooperare-user frendly
 Suport multilingvistic-prezentarea interfaței cu utilizatorul în 20 de limbi internaționale
Caracteristici ale managementului platformei

 Administrabilitate-posibilită ți de administrare de că tre profesor

 Autentificare-fiecare utilizator își face prin intermediul invitației primite prin email de la profesor un
cont de utilizator
 Polling-posibilitatea de a testa opinii ale utilizatorului în relație cu diverse subiecte
Atribute privind gestiunea informațiilor

 Crearea și postarea documentelor pe platformă-cea mai consistentă aplicabilitate educațională a

platformei
 Versionarea documentelor și “înghețarea lor”-platforma oferă posibilitatea încă rcă rii pe versiuni a
documentelor
 Drepturi de acces-tutorele creează pt fiecare grupuri de utilizatori nivele de acces la documentele
postate pe platformă
 Posibilitatea de modificare a formatului documentelor-în momentul încă rcă rii unui document pe
platformă se poate modifica formatul acestuia
 Facilități de căutare pe platformă-permite accesarea unui motor de căutare a unui obiect postat pe
platformă de un utilizator
Caracteristici ale opțiunilor de cooperare și relaționare

 postarea subiectelor de discuție/dezbatere:un spațiu de discuții/dezbateri poate fi deschis ca

element separat de celelalte obiexte existente
 transparența acțiunilor utilizatorilor-fiecare acțiune întreprinsă de un utilizator este transparentă pt
ceilalți participanți la activitate
 e-mail-mesajele email că tre utilizatorii platformei pot fi trimise direct prin intermediul acesteia
 lista de contacte-oferă posibilitatea gestionă rii unor liste de contacte
Atribute ale modalităților de partajare

 partajarea documentelor-precondiție pentru inițierea acțiunilor de cooperare specifice sistemului

 acces extern/acces extern limitat-publicarea unui document este posibilă numai dacă platforma
rulează de pe un server propriu
Capitolul II-Tehnologia informației și comunicării

Fenomene specifice societății actuale

-dezvoltarea “internet al lucrurilor”-rețea globală de dispozitive inteligente interconectate care produc volume
extreme de informații

-capacitatea actuală de a colecta și prelucra volume enorme de date->oferă noi cunoștințe

-avansul științei, tehnologiei și al invențiilor umane bazate pe utilizarea calculatorului

-societatea colaborativă , bazată pe schimbul de cunoștințe-interconectarea crescâ ndă a echipelor->oportunită ți
de împă rtă șire a cunoștințelor

-decalajul digital-primul decalaj digital-decalaj tehnologic între familiile să race care au mai puține posibilită ți

-al doilea decalaj digital-deținerea competențelor digitale necesare pt utilizarea resurselor

informatice

-alfabetizarea digitală -capacitatea de a prelua inf din mai multe surse, evaluâ nd credibilitatea prin criterii
autostabilite

-alfabetizarea informatică-concept regă sit în special în zona activită ților profesionale

Societatea în schimbare

-schimbă rile rapide din societate->modifică ri ale relațiilor viața profesională -educație

-viața profesională ->solicită noi competențe(achiziționarea independentă a cunoștințelor și aplicarea acestora)

Educația în schimbare

-marea provocare a pedagogiei->mutarea accentului de pe predare pe învă țare, de pe instrucție pe educație

->rolul profesorului-colaborator al elevului

-calculatorul electronic-realită ți experimentate de elevi zilnic

-pt succes la provocă rile tehnologice-cadrele didactice necesită eforturi de formare profesională

Tridimensionalitatea educației

-3 dimensiuni ale ființei umane:

 dimensiunea corporală
 dimensiunea sufletească
 dimensiunea spirituală
-corespunde în 3 direcții de acțiune în educație:

 educația rațională -oferă ființei umane capacitatea de a proiecta și produce bunuri de consum și obiecte
finite
 educația interpersonală -oferă individului competențe de comunicare și de relaționare subiectiv-
emoțională cu ceilalți
 educația transpersonală -înțelegerea sensului existenței personale
Concepte TIC

-în prezent, conceptul descrie un domeniu imens care se dezvoltă continuu și rapid

-se referă la elementele cheie ale tehnologiei computerizate, componentele hardware, etc

ILT(Informational and Learning Tehnology)-utilizat în mod deosebit în programele de educație

Elemente de calitate asigurate de utilizarea ICT în procesul de învățare

-utilizarea ict incită o schimbare de paradigmă privind predarea și învă țarea

-tipul de înv susținut prin utilizarea ict->învă țare transformativă

-sarcinile de învă țare-autentice, bazate pe problematizare

-învă țarea eficientă prin ict-permite corectarea erorilor si parcurgerea repetată a demersului de înv

Tehnology-based society-ed se plasează la nivelul unor forțe extrem de puternice de natură tehnologică , care
modelează structura sistemului educațional
Societate informațională-sincronizat cu concepte de actualitate(postmodernă , postindustrială , etc)

-sisteme tehnologice și economice globale-accentul cade pe informatizare și tehnologizare

-schimbă ri instituționale

-schimbă ri ideologice și valorice

Realitatea virtuală

-lume construită și întreținută artificial care stochează informații fundamentale pt actuala bună funcționare a
realită ții reale

e-Learning

-elevul accesează o clasă virtuală ;ideea centrală a înv fundamental tehnologic-elevul nu trebuie să vină constant
la școală pt instruire, ci școala vine la el prin intermediul internetului

Capitolul III-Premise pentru impletentarea tehnologiilor informației și comunicării în educație.Condiții

esențiale pentru asigurarea eficienței educaționale a noilor tennologii

-noile tehnologii-schimbă ri la toate nivele societă ții

-elevii->nevoiți să gestioneze un nr mare de informații

-premise:

 activitatea didactică performantă este centrată pe înv și se bazează pe interacțiunea elevilor cu inf prin
diverse aplicații
 rolul profesorului-colaborator, expert în disciplina predată
 rolul elevului-participant activ în propriul proces de învă țare
 procesul de instruire-fundamentat pe relaționare, cercetare
 perspectiva asupra cunoașterii-transformarea datelor și a informațiilor
 criteriul de reușită -calitatea înțelegerii celor învă țate
 utilizarea noilor tehnologii-colaborare
 noul mediu de înv-stimulare multisenzorială , asigură dezvoltarea întregii personalită ți a elevului

Condiții esențiale pentru asigurarea eficienței educaționale a noilor tehnologii

-principala forță -capacitatea de a îmbună tă ți învă țarea, posibilă prin respectarea condițiilor:

 elevii și cadrele didactice trebuie să aibă un acces suficient la internet

 conținutul informațional virtual la care aceștia apelează trebuie să fie de un înalt nivel cultural
 profesorii trebuie să stă pâ nească un nivel decent de cunoștințe/abilită ți de utilizare a tic
-în concluzie, aceste premise propun o nouă provocare:pregă tirea noilor generații de cadre didactice capabile
să utilizeze noile tehnologii ale inf în activitatea didactică curentă

Capitolul IV:Scurtă istorie a calculatorului

-stră moșul calculatorului:Joseph Marie Charles, a construit o mașină de calcul

-Charles Babbage-a creat mașina analitică (cuprindea toate elementele fundamentale ale calculatoarelor
moderne)

-J. Presper Eckert și John Mauchly:au realizat primul calculator numit ENIAC:mașină de calculat și integrat
numerică electronică ), apoi în 1949 au realizat și calculatorul BINAC, primul calculator în care s-a folosit
principiul autoverifică rii interne complete

-în Româ nia, primul calculator electronic universal s-a realizat în 1970
Capitolul V-Educația și generația digitală:reconceptualizări ale programelor educaționale și catehetice

Contextul:o lume în schimbare

-schimbă rile rapide din societate și de pe piața muncii

-cunoștințele dobâ ndite în timpul formă rii inițiale sunt rapid depă șite și își pierd valoarea pt viața profesională

-dezvoltarea rapidă a tehnologiei a condus la utilizarea pe scară largă a ict în domeniul educației

Competențe pentru secolul XXI

-colaborarea, construcția/structura cunoașterii, utilizarea tic în învă țare, etc

Scurtă analiză a generațiilor

Boomers I Baby Boomers-generație activă și optimistă , nă scută după instaurarea regimului comunist

Boomers II-generația construcției socialismului și a omului nou

Generația X-generația tinerilor de la revoluție care au copilă rit în comunism

Generația Y-sofisticați, orientați spre tehnologie

Generația Z-cresc într-un mediu divers, puternic tehnologizat și de maximă globalizare

Profilul generației digitale:o încercare de sinteză pe baza cercetărilor existente

-studiile în domeniu-nativii digitali întregistrează mai puțin de 5000 de ore citind

În planul strategiilor de cunoaștere

 au deprinderi tehnici avansate-utilizate pt a accesa cunoașterea la momentul în care au nevoie de ea

 sunt vizuali și kinestezici-predilecție pt lectura imaginilor și pt procesarea stimulilor auditivi și a
producțiilor video
 învață prin încercare și eroare-performâ nd trasee de cunoaștere neliniare
În planul strategiilor de comunicare

 glisează rapid din spațiul real în cel virtual și invers

 sunt comunicativi
 au o predilecție pt multitasking
În planul atitudinilor față de cunoaștere și față de sine și ceilalți

 au nevoie de intervalidă ri și autopromovare

 simt nevoia de apartenență și autodezvă luire
 nu respectă apriori ierarhiile
În planul limitelor cognitive, atitudinale și emoționale:Riscuri

 tind să dezvolte adicții și deprinderi sociale disfuncționale

 centrați pe propria persoană , sensibili exagerat la critici
 atitudine narcisistă
 ilustrează profilul consumatorului
Capitolul VI-Comunicare vs Informație

-axiome ale comunică rii:

 inevitabilă
 desfă șurată la 2 niveluri:informațional și relațional
 îmbracă fie o formă digitală, fie una analogicâ
 etc.
-obiectivele comunică rii:

 să fim receptați
 să fim înțeleși
-comunicarea:caracter social și uman, schimb de inf între emiță tor-receptor

-comunicația:caracter tehnic, se referă la modul și mediul în care are loc transferul de informație

Informație-semnificație în limbajul cotidian

-faptele și opiniile percepute sau obținute în cursul vietii de zi cu zi direct de la o altă ființă vie/din mass media

-lă murire asupra unei persoane, lucru sau domeniu

-cunoștințe comunicate de alții sau obținute prin investigații proprii ori cercetă ri personale

-comunicare, veste, știre, mesaj care pune pe cineva la curent cu o situație nouă /mai veche

Informația genetică-informația codificată în materialul genetic cu care este însestrat orice organism viu

Informația-factor ontologic-este una din componentele originale a universului și are o realitate fizică a sa

Informația-resursă economică și serviciu de primă necesitate

 posesia și folosirea informației poate îmbună tă ți raportul cost-eficiență în mai multe procese
fizice/cognitive
 este nelimitată
 serviciu de primă necesitate, care a determinat dezvoltarea în întreaga lume a unui nou segment a
economiilor naționale:sectorul de servicii informatice
-reprezintă ceea ce se comunică într-unul/altul din limbajele disponibile

Date și informații-definiții

Data-cifrica/letrica unor acțiuni referitoare la organizație/procese din afara sa, care interesează
managementul acesteia

Prin informație-date care aduc adresantului un spor de cunoaștere privind direct și indirect organizația
respectivă

Dimensiunile informației

 dimensiunea individuală-ele condiționează într-o proporție apreciabilă potențialul și realizarea

aspirațiilor personale ale salariaților
 dimensiune organizațională-premisă indispensabilă pt stabilirea și finalizarea obiectivelor
organizației de că tre acționari și manageri
 dimensiune socială-decurge din rolul lor în exercitarea drepturilor/responsabilită ților salariaților
Deficiențe generale

 distorsiunea-modificarea parțială neintenționată a conținutului/mesajului unei informații pe

parcursul transmiterii de la emiță tor-destinatar
 filtrajul-modificarea parțială /totală a conținutului unei informații în mod intenționat
 redundanta-deficiența care constă în transmiterea repetată a unor inf cauzate de absența coordonă rii a
anumitor sisteme ale segmentului inf
 supraîncărcarea circuitului inf-vehicularea unei cantită ți de inf mai mare decat capacitatea de
transport, ducâ nd la blocarea/întâ rzierea unor inf

FUNDAMENTELE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

CURS I-Curs introductiv

Promovarea educației incluzive în documentele internaționale și naționale

Definiții și conceptualizare

-ed incluzivă -abordare care presupune ca toți copiii trebuie să aibe șanse egale indiferent de capacită țile lor
intelectuale/fizice, sociale, etc

-Convenția cu privire la drepturile copilului(1989)-rol esențial în fundamentarea educației incluzive

-educația incluzivă -caută să ră spundă nevoilor de învă țare ale tuturor copiilor, timerilor și adulților, cu un
accent deosebit pe cei vulnerabili dpdv al marcinaliză rii și excluziunii sociale

-proces permanent de îmbună tă țire a instituției școlare->exploatarea resurselor existente pt a susține

participarea la procesul de învă țămâ nt a tuturor elevilor din cadrul unei comunită ți

-Declarația Conferinței Mondiale de la Jomtien(1980)-face recomandă ri cu privire la edificarea sistemelor

de ed națională , pornind de la dreptul fundamental al fiecă rui copil la ed completă

-Declarația de la Salamanca(1994)-recunoaște necesitatea de a asigura ed copiilor și pers cu nevoi speciale

în cadrul sistemului obișnuit de ed

-Forumul Mondial al Educației de la Dakar(2000)-recomandă orientarea procesului educațional spre

oferirea șanselor egale de ed tuturor copiilor

-CES->cerințele în plan educativ ale unor categorii de persoane(cu deficiențe)

Conceptul de cerințe educative speciale corespunde unei abordări care:

 subliniază ideea că fiecare e unic

 orice copil poate învă ța
 cultivâ diversitatea copiilor ca un mijloc de înv care sprijină și întă rește învă țarea
-incluziunea-transformarea școlii pt a putea ră spunde unei diversită ți câ t mai mari de copii

-școala-adaptare la diversitatea copiilor dintr-o comunitate

-ed incluzivă-procesul prin care crește participarea elevilor și se reduce posibilitatea de excludere a lor din
cultura educațională și socială

Integrare și incluziune

-integrarea->evidențiază nevoile speciale ale pers care trebuie abordate dintr-o expertiză specializată și
plasarea elevului la programare adevate de recuperare

-incluziunea->derivă din asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilită ți

-3 dimensiuni definesc școala incluzivă :

 culturile incluzive-asigură crearea și promovarea incluziunii

 politicile incluzive-asigură cadrul instituțional de dezvoltare a ed incluzive
 practicile incluzive-asigură transferul politicilor și culturii în activitatea curentă
-ed inc.->respectare a diversită ții și valoriză rii fiecă rui elev

Principii și caracteristici definitorii ale ed incluzive

 valorizarea egală a personalului didactic și a elevilor

 participarea tuturor elevilor prin reducerea barierelor în înv
 restructurarea culturilor
 perceperea diversită ții ca un avantaj în înv
 recunoașterea dr fiecă rui copil la ed
 etc
Obiectivele care pot fi propuse în vederea asigurării reușitei în complementarea ed incluzive vor viza:

 evaluarea completă a copilului cu ces

 analiza datelor personale, etiologia dizabilită ții
 dezvoltarea competențelor privind munca în echipă
 dezvoltarea conștiinței de sine
-The Three-Block Model of UDL

 primul bloc-vizează învă țarea socio-emoțională ->respect pt diversitate

 componența practicilor ed->curriculum integrat
 sistemele și suportul->politici incluzive
Ce putem face pentru a fi mai incluzivi?

 Dobâ ndiți abilită ti

 Informati-vă cu privire la diverse dizabilită ți
 Să acționă m a.î toată lumea să se simtă valorizată și binevenită în școală
 Să ne revizuim metodele de predare
 Să colaboră m cu comunitatea
Curs II-Modele explicative ale dizabilității

-categoriile utilizate în ICIDH->sunt cele de deficiențe, dizabilită ți, handicapuri

->constituie 3 nivele diferite ale condiției de pers să nă toasă ->modul în care experimentează să nă tatea o pers
care suferă de o boală /tulburare

-deficiența-vizează consecințele leziunilor produse la nivelul unor organe/părți ale corpului->consecințe a unor
defecte/pierderi la nivelul unor structuri ale corpului

-constituie orice pierdere sau anormalitate la nivel psihologic/fiziologic

-dizabilitatea-corespunde nivelului pers, consecințele deficienței asupra abilităților unei persoane

-constă în orice restrângere/lipsă a abilității de a desfășura o activitate într-un mod considerat obișnuit
pt o ființă umană

-handicapul-dezavantajele pe care le are individul în mediu social ca o consecință a deficienței

-dezavantajul rezultat dintr-o deficiență/dizabilitate care limitează/împiedică desfășurarea unui rol

normal

-modele explicative:

 Modelul medical-are la bază conceptele:boală, manifestări clinice;se face diferențiere între starea de
normalitate și patologie;se axează asupra problemelor biologice
 Modelul ecologic-comportamentul anormal-deficitar reprezintă rezultatul interacțiunii dintre pers și
mediu;important să se producă la nivelul școlii și nu doar la nivelul copilului
 Modelul social-comportamentul pers, relațiile interpersonale;raportează individul la mediul fizic și
social;integrarea în grup->adoptarea normelor și a rolurilor sociale
Curs III-Dizabilitatea intelectuală

-caracterizată prin funcționare intelectuală semnificativ sub medie, manifestată concomitent cu limitări asociate în
2/mai multe arii de abilități adaptative:

 Comunicare, autoservire, abilități sociale, viața în comunitate, munca, etc

Criteriul funcționării intelectuale semnificativ inferioare mediei-o pers trebuie să obțină un QI inferior/egal cu 70

-măsurarea QI permite precizarea mai multor nivele de d.m

Dezavantaje ale testării C.I

 Risc pt biasare culturală;concept dinamic;reduce valoarea celorlalți factori precum cei adaptativi
2002 definiția AADM

-limitări semnificative în funcționarea intelectuală și comp adaptativ;apare înainte de 18 ani

Comportamentul adaptativ

-evaluări ale aspectelor de responsabilități pers, de viață cotidiană, socială, etc

-utilizarea unei astfel de evaluări înseamnă în mod implicit că d.m. nu este o situație permanentă

Operaționalizarea dizabilității intelectuale

 Limitările din funcționarea unei pers->abordate ținând cont de mediu, vârstă, etc
 Evaluările valide iau în considerare diversitatea culturală/lingvistică
 Adeseori limitele co-există cu abilitățile unei persoane
-dizabilitatea intelectuală->caracterizată prin deficite semnificative atât în funcționarea cognitivă, dar și la niv comp
adaptativ

-nivelul de severitate se stabilește în funcție de abilitatea funcțională evaluată în 3 domenii:

 Deficite conceptuale, sociale și practice

-Nivel de severitate ușor 50-55-70

Domeniul conceptual

preșcolari școlari adulți

Nu apar diferențe evidente Apar dificultăți în achiziția Deficitare:gândirea abstractă,
abilităților școlare memorie de scurtă durată, etc

Domeniul social

->indivizii-imaturi în cadrul interacțiunilor sociale;comunicarea și limbajul-mai imature decâ t se așteaptă la

vâ rsta cronologică respectivă

-dificultă ți în reglarea comp

Domeniul practic

->individul-poate necesita sprijin pt îndeplinirea unor sarcini zilnice complexe și în domeniul deciziilor privind
îngrijirea medicală și în domeniul juridic

Nivel de severitate moderat 35-50-55

Domeniul conceptual

preșcolari școlari adulți

Limbajul/abilită țile preacademice- Progresul la citire, scriere se face Dezv abilită ților academice are loc
se dezvoltă cu întâ rziere extrem de greu la un nivel elementar;nevoie de
asistență pt îndeplinirea sarcinilor

Domeniul social

->diferențe semnificative în privința comportamentului social și comunicativ

->limbajul verbal-instrument primar pt comunicarea socială

->indicii sociali-nu sunt interpretați în mod adecvat

Domeniul practic

-indivizii-autonomi în ceea ce privește igiena personală , alimentația, etc

-nevoie de antrenament special de lungă durată ->achiziționarea abilită ților legate de întreținerea casei

Nivel de severitate sever 25-35

Domeniul conceptual

-dezvoltarea majorită ții abilită ților conceptuale-limitată

-necesară asigurarea unui suport extensiv pt rezolvarea tuturor problemelor

Domeniul social

-limbajul verbal-limitat

-vorbirea-reprezentată de cuvinte izolate

-relațiile cu membrii familiei-sursă de sprijin

Domeniul practic

-persoanele necesită sprijin pt toate activită țile cotidiene

-nu pot lua decizii responsabile

-pot apă rea comp dezadaptative

Nivel de severitate profund 0-25

Domeniul conceptual

-abilită țile conceptuale-implică mai degrabă universul fizic decâ t procedeele simbolice

-prezența unor dizabilită ți motorii/senzoriale-împiedicarea utiliză rii adecvate a obiectelor

Domeniul social

-înțelegere extrem de limitată

-poate înțelege instrucțiuni sau gesturi simple

Domeniul practic

-persoana este dependentă de alții pt toate activită țile cotidiene

-activită ți recreative:audiții muzicale, plimbă ri, etc

Criterii de clasificare

 Perspectica etiologică
 Deficit intelectual
 Perspectiva educațională
 Nivelul de suport
Caracteristici ale DI

-incapacitatea de a se desprinde de stadiile inițiale ale dezv cognitive;inegalită ți în ritmurile dezvoltă rii
diferitelor componente psihice
Reflecții

 Dezv activită ților în cadrul comunită ții

 Evaluarea calită ții vieții și normalizarea
 Învă ță mâ nt incluziv
 Etc.
Curs 4-Strategii eficiente de intervenție

Strategii eficiente de învățare

 Accentuarea înv vizuale, înv structurată , concentrația atenției copilului asupra înv, oferirea de
materiale simple și clare, încurajarea comp adecvate, interacțiuni plă cute, etc
Suport comportamental pozitiv

Răspuns negativ Răspuns pozitiv

Amenință rile, pedeapsa/ignorarea Lauda, indicarea cu calm a greșelii
comp neadecvat

Memorie de scurtă/lungă durată

 Asocieri muzicale, recitare, practici creative, etc

Secvențe de învățare

 Activită țile-simple, la nivelul dezvoltă rii

Concepte matematice

 Achiziții pre-numerice, mulțumi, corespondențe, etc

Pip-obținerea tuturor inf privind istoricul copilului, rezultatele specifice elevului, obiectivele de atins, etc

Adaptarea curriculară->eliminarea barierelor existente în curriculumul general

Augumentarea curriculară->îmbogă țirea standardelor curriculare cu strategii de procesare executivă care

facilitează generalizarea inf

Recomandări-reducerea cerințelor sarcinii legate de limbaj/comunicare, sprijin pentru memorie prin imagini,
texte;etc

Adaptarea se poate realiza la următoarele nivele:

 Mediul fizic/social, modalită ți de organizare, materiale și resurse didactice, etc

Diferențiere

 Utilizarea unor materiale suplimentare, identificarea modalită ților de încurajare a participă rii copiilor
în activită țile de înv, etc
Proiectare

 Strategii de diferențiere, resurse necesare, interese, atitudini și performanțe ale copilului, etc
Elaborarea fișelor de lucru

 Utilizarea materialelor semnificative, oferirea de repere vizuale, asigurarea succesului, etc

Curs 5-Implicațiile dizabilității vizuale

Curriculum-comunicare, pregă tire vocațională , orientare și mobilitate

Dezvoltarea conceptuală

-lateralitate, timp, poziție, schema corporală , mă rime, forme, etc

Nevoi educaționale

-dezvoltarea abilită ților de ascultare-percepția auditivă, dezvoltarea abilită ților de notare, etc

Abilități de comunicare specifice

-deprinderi instrumentale de scris/citit, semnă tura, tehnologii de acces

Dezvoltarea socio-emoțională

-ticurile, comportamente sociale adecvate situațiilor, conștientizarea distanței sociale adecvate pt diferitele
situații de comunicare, dependențe, a solicita ajutor

Nevoile senzorio-motorii

-identificarea, utilizarea -surselor kinestezice și proprioceptive-schimbă rile de

temperatură /înă lțime/adâ ncime

-texturilor prin explorare tactilă

Autonomie personală

-igienă personală , pregă tirea alimentelor, servirea mesei, gestionarea banilor, etc

Orientare

-localizare în spațiu->cunoașterea spațiului, modul în care ajunge la destinație

Mobilitate

-mișcă ri intenționate, independente, realizate în siguranță

Curs 6-Dizabilitatea vizuală

-reprezintă pierderea de un anumit grad a vederii unei persoane, fapt ce conduce la limitarea capacită ții și a
performanțelor vizuale

Niveluri ale funcțiilor vizuale

 Vedere încadrată în parametrii normali

 Deficiență vizuală moderată
 Deficiență vizuală severă
 Deficiență vizuală profundă
Cauze:

 Dizabilitatea vizuală apare atunci câ nd o parte din sistemul optic este afectată
 Dizabilitatea vizuală congentială-pă rți lipsă , sisteme deficitare, condiții ereditare
Cauzele dizabilității vizuale

 Prenatale, prezente la naștere sau postnatale, adiționale

Acuitatea vizuală

-determinarea acesteia se face cu ajutorul optiotipilor

Câmpul vizual

-spațiul perceput de un ochi fixat pe obiect

-afectă rile câmpului vizual pot avea o etiologie diversă și mai multe forme de manifestare

Scăderea acuității vizuale

-afefctă ri ale anexelor globului ocular, tulbură ri de refracție, ale căilor optice intracraniene, etc
-mai avem:alteră ri ale câmpului vizual, tulbură ri de adaptare la întuneric și lumină , etc

Implicații ale dizabilității vizuale

 Elevii cu dizabilită ți vizuale prezintă nevoi ed unice->servicii de suport specializate, resurse adaptate
nevoile de dezv
 Servicii educaționale și de reabilitare->necesare
 Competente profesionale de specialitate
Nevoile educaționale unice în contextul dizabilității vizuale

 Întâ rziere în dezvoltarea conceptuală necesită o intervenție eficientă

 Copiii cu dizabilitate vizuală învață bazâ ndu-se pe celelalte simțuri
 Necesită echipamente și materiale specifice precum:că rți tactile, tehnologii de acces
Ariile curriculare ce implică strategii unice sau adaptări includ:

 Dezvoltarea conceptuală, deprinderi academice, de comunicare, socio-emoționale, nevoi privind

dezvoltarea conceptuală și nevoile de învă țare, interpretarea cu acuratețe a hă rților, graficelor,
modelelor, etc
 Dezvoltarea abilită ților de a lua notițe în timpul activită ților și de scris-citit, etc
Educarea deprinderilor de orientare și mobilitate contribuie la:

 Utilizarea celorlalte simțuri, conștientizarea permanentă a poziției pe timpul deplasă rii, înțelegerea
propriului corp, planificarea traseelor, identificarea și utilizarea corectă a serviciilor comunitare, etc
Curs 7-Dezvoltarea competentelor culturale

-3 elemente principale:

 Accentuarea abilită ților și nu a limită rilor

 Promovarea deciziei familiei privind abordă rile și resursele utilizate
 Dezvoltarea relației de colaborare dintre pă rinți și specialiști
Dezvoltarea parteneriatelor pozitive între părinți și specialiști implică:

 Auto-cunoașterea/abilitatea de a aprecia perspectiva celorlalți

 Încredere reciprocă și respect
 Disponibilitatea de colaborare
Implementarea abordării centrate pe familie și comunitate sunt respectate următoarele principii:

 Recunoașterea familiei->constantă în viața copilului

 Facilitarea relației pă rinte-specialist
 Încurajarea relațiilor inter-familiale
 Implementarea politicilor comprehensive și a programelor suportive
 Etc.
Competența culturală

 Înțelegerea culturii proprii, dezvoltarea modalită ților de interacțiune și comunicare cu familiile,

menținerea unei poziții deschise spre comunicare
Caracteristicile unei școli care promovează competențele culturale

 Valorizarea diversită ții, înțelegerea dinamicii interacțiunilor sociale, conștientizarea propriilor valori
culturale, etc
Dezvoltarea competențelor culturale

 Distructivitatea culturală-etapă în care atitudinile și practicile sunt puse în lucru

 Incapacitatea culturală-etapă în care instituțiile nu caută să fie distructive cultural
 Cecitatea culturală-instituțiile oferă servicii și funcționează conform principiului:toate pers sunt egale,
valorile culturale NU determină diferențe
-pre-competența culturală-încercare de a îmbună tă ți și particulariza serviciile pt o categorie de populație

-competența culturală-se realizează acceptarea și respectul pt diferență

-aptitudinea culturală-instituțiile consideră valorile culturale ca fiind esențiale

Curs 8-Dezvoltarea literației în contextul dizabilității

-misiunea educației->oferirea tuturor oportunitatea de a învă ța și de a participa cu șanse egale la experiențele

de învă țare/oportunită țile sociale

-formarea abilită ților de scris-citit->deprinderi de viață funcționale care oferă oportunită ți pe tot parcursul
vieții privind învă țarea

-în contextul dificultă ților de învă țare, copiii prezintă o discrepanță educațională semnificativă între potențialul
lor intelectual-nivelul actual de performanță , datorită unor tulbură ri bazate la nivelul proceselor de înv

-4 criterii de diagnostic:

 Simpotemele persistă cel puțin 6 luni

 Determină dificultă ți în activită țile zilnice
 Dificultă țile apar la vâ rsta școlară
 Nu se datorează altor condiții
-instruirea-trebuie să ofere activită ți reale de viață în cadrul unui context semnificativ de înv

-din ce în ce mai imp

Literația emergentă-fiecare copil, indif de dizabilitate este un cititor în dezv

-imp pentru dezvoltarea abilită ților de comunicare

Argumente-abilitatea de citire a cuvintelor este mai dezvoltată decâ t cea a comprehensiunii semnificației celor
citite

-relația existentă între limbajul receptiv și expresiv->mai bună dezvoltare a celui receptiv