II.

Funcţiile obiectivelor
Aceste consideraţii generale trebuie să fie corelate cu o prezentare, chiar succintă, a funcţiilor
pe careobiectivele le îndeplinesc. Numai astfel se vor putea sublinia mai bine loculşi rolul acestora
în dinamicaşifuncţionalitatea curriculumului2
a) Funcţia de orientare axiologică a procesului de învăţământ. În legătură cu
această funcţie au fostpunctate câteva idei în capitolul anterior. Am dori să insistăm asupra
necesităţii că ş i educatorii trebuie săconştientizeze sistemul de valori care să le orienteze
activitatea practică. Comunicate elevilor, obiectivele vorcontura direcţia efortului pe care ei trebuie
să-l facă. Pe baza unor obiective clar formulate, cadrele didacticevor putea mai uşor comunica în
efortul de echipă în vederea perfecţionării procesului instructiv-educativ.
b) Funcţia de anticipare a rezultatelorşcolare. Din această perspectivă, profesorul I.
Străchinaruremarca faptul că „obiectivele sunt proiectări anticipative ale tipului de comportamente
pe care dorim să leconstruim în fiinţa educatului”3 Pe această bază, educatorul îşi va proiecta o
strategie didactică adecvată.Comunicate elevilor, obiectivele îi motivează pe elevi în procesul
complex de învăţare. Informaţiile dateelevului asupra rezultatelor aşteptate, sublinia Gagné,
„creează un set care este «purtat în minte» de elev petoată durata învăţăriişi care îi permite
să respingă stimulii străinişi neadecvaţi”. (R. Gagné, 1975, p. 264).Obiectivele operaţionale, corect
formulate, realizează plenar această funcţie.
c) Funcţia evaluativă. În urma derulării procesului educativ, obiectivele devin criterii
importante, alăturide altele, în evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate. Deci, dacă la început au
fost anticipate, obiectiveledevin criterii de evaluare, de realizare a feed-back-ului la nivelul
curriculumului.
d) Funcţia de reglare a procesului de învăţământ. Pe baza obiectivelor, se selectează,
organizează ş i setransmit conţinuturile învăţării, se aleg strategiile de predare-învăţare, formele
de organizare a procesului deînvăţământ, se aleg locurile cele mai adecvate de desfăşurare a
activităţii de predare-învăţare. Nerealizareaunor obiective (parţial sau total) declanşează reglarea
prin mecanismele conexiunii inverse. În concluzie,reglarea derulării procesului de învăţământ, pe
baza obiectivelor, nu se realizează doar la începutulşi sfârşitulprocesului, ci are un caracter
permanent, permiţând o autoreglare a funcţionalităţii sistemuluişi evitareaeducaţiei cu rabat.
Funcţiile obiectivelor educaţionale sunt complementare, în sensul că nerealizarea uneia va
afecta acţiuneacelorlalte, darşi funcţionalitatea procesului de învăţământ în ansamblul său.
Cunoscându-le, educatoriitrebuie să urmărească asigurarea condiţiilor realizării lor, înlăturarea
factorilorşi elementelor care ar puteadiminua manifestarea funcţiilor obiectivelor.