b.i.

) Firul roşu al predării-învățării numărului şi cifrei 7

-Se construieşte cu ajutorul beţişoarelor, sau al figurilor geometrice, sau cu ajutorul jetoanelor
o mulţime care are şase elemente, adică atâtea câte indică numărul anterior învăţat: 6.

-Se construieşte o altă mulţime echipotentă cu prima, adică tot cu şase elemente şi încă o
mulţime cu un singur element.

-Se reunesc cele două mulţimi. Mulţimea formată prin reuniune se deosebeşte de cea cu şase
elemente prin faptul că are un element în plus. Profesorul denumeşte mulţimea nou formată,
explicând copiilor că s-a obţinut o mulţime care are şase elemente şi încă un element şi despre
o astfel de mulţime se spune că are şapte elemente.

- Se construiesc apoi alte mulţimi care au tot atâtea elemente câte are mulţimea nouformată,
pentru a sublinia independenţa de alegerea reprezentanţilor.

-Folosind corespondenţa element cu element a acestor mulţimi, sau formarea perechilor de

elemente, profesorul subliniază faptul că numărul 7 arată câte elemente are fiecare dintre
mulţimile construite.

- Se arată semnul grafic, sau cifra corespunzătoare numărului. Se fac exerciţii cu degetul în
aer sau pe bancă, se scrie de către profesor pe tablă şi de copii pe caiete.

- Se construieşte, cu ajutorul rigletelor, o mulţime care are tot şapte unităţi (riglete unităţi)
aşezate în linie şi se cere copiilor să găsească o rigletă care are aceeaşi lungime ca şi lungimea
rigletei obţinută prin aşezarea în linie, una după alta, a celor şapte riglete unităţi. Aceasta este
rigleta corespunzătoare numărului nou – şapte.

- Se cere copiilor: să descopere în clasă mulţimi care să aibă şapte elemente, să aşeze pe
etajeră şapte cărţi, să determine prin pipăit şapte obiecte, să bată din palme de şapte ori, să
stabilească locul numărului 7 în şirul numerelor naturale, să formeze scara numerică.

b.ii.) Firul roșu al predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale în concentrul 0-

10
Adunarea: -Se introduce folosind din teoria mulțimilor, operația de reuniune a două mulțimi
disjuncte. 1.Etapa concretă (perceptivă): -Se folosesc exemple de mulțimi formate cu obiecte
concrete. Exemplu: Se formează o mulțime de creioane cu 3 elemente şi o mulţime de carioci
cu două elemente, apoi prin reuniunea celor două mulţimi se formează o mulțime care are 5
elemente: creioane sau carioci. -Numărul de elemente se stabilește prin numărare. -Se dau mai
multe exemple pentru a arăta că adunarea este independentă de mulţimile alese.

2.Etapa semiabstractă: (etapa reprezentărilor) -Se utilizează reprezentări simbolice, cum ar fi:
mulțimea pomilor și mulțimea lalelelor. 3 2 3+2=5 -Se reprezintă mulțimea obţinută prin
reuniune a lalelelor și pomilor. -În această etapă se introduc semnele „+” și „=”. -Se specifică
faptul că aceste semne au sens numai între numere. -Se aleg și alte exemple, apoi se trece la
utmătoarea etapă..

3.Etapa abstractă: dispare suportul intuitiv și rămân numai numerele. Exemplu: 2+3=5 -Se
introduce terminologia specifică: termenii adunării, sumă sau total.

-Cu ajutorul exemplelor se evidențiază proprietățile adunării, cu ajutorul elevilor, dar fără a
preciza denumirea respectivei proprietăți: Comutativitate: 2+3=5 3+2=5 Asociativitate:
(2+3)+1=5+1=6 2+(3+1)=2+4=6 -Se poate introduce descompunerea numerelor.

Scăderea: -Se introduce folosind operația de diferență între două mulțimi, cazul în care o
mulțime este submulțimea alteia. (Complementara unei submulțimi).

1.Etapa concretă : -Se folosesc exemple de mulțimi formate cu obiecte concrete. Exemplu:
Din mulțimea cu 8 elemente a caietelor de pe catedră se elimină mulțimea cu 4 elemente a
caietelor cu 48 de file și se precizează că rămân 4 caiete în mulţime. -Se aleg mai multe
exemple pentru a arăta că scăderea este independentă de mulţimile alese.

2.Etapa semiabstractă: -Se utilizează reprezentări simbolice, cum ar fi: mulțimea steluțelor de
ciocolată, din care copilul mănâncă 4. -În această etapă se introduc semnele „-” și „=”. -Se
specifică faptul că aceste semne au sens numai între numere.

3.Etapa abstractă: -Se folosesc numai numerele. Exemplu: 8-4=4 -Se introduce terminologia
specifică: Descăzut: 8. Scăzător: 4.Rest/diferență: 4. -Se evidenţiază proprietăţile scăderii:
D≥S (descăzutul mai mare sau egal decât scăzătorul) -Se compară cu proprietăţile adunării:
scăderea nu este comutativă. -Se realizează proba fiecărei operaţii Proba operației de adunare:
a+b=c prin scădere sau prin adunare b+a=c prin adunare a=c-b b=c-a prin scădere Proba
operației de scădere: a-b=c prin scădere sau prin adunare a=b+c prin adunare b=a-c prin
scădere -Exerciții cu căsuţe libere: +2=10 -Se utilizează terminologia: mai mult cu..., mai
puţin cu..., etc. -Se compun situaţii-problemă după: obiecte concrete, imagini, sau după
desene și se rezolvă aceste situaţii- problemă.

b.iii.) Firul roşu al predării-învățării unităților de măsură pentru lungime

-Se prezintă elevilor mai multe fâșii de hârtie sau bucăți de panglică de lungimi egale pentru
început cu un număr natural de metri.

-Se utilizează terminologia, adică limbajul matematic aferent: lung-scurt, scund-înalt, îngust-
lat, gros-subțire.

-Se cere elevilor să măsoare diverse lungimi: lungimea fâșiilor, lungimea băncii, înălțimea
copiilor, folosind unități de măsură nonstandard: creionul, degetul arătător, pasul, cotul,
palma.

-Se notează rezultatul măsurătorilor obținute pe tablă într-un tabel.

-Se conștientizează elevii cu ajutorul tabelului format asupra necesității introducerii unității de
măsură standard

-Se introduce metrul ca unitate de măsură standard pentru lungime, (1 m)

-Se introduc instrumentele de măsură pentru lungimi: centimentru, ruleta, poze cu lanț pentru
lungimi mari, metrul tâmplarului, metrul de hârtie.

-Se reiau măsurătorile fâșiilor inițiale cu metrul de hârtie construit de fiecare copil.

-Se conștientizează elevii asupra necesității introducerii multiplilor și submultiplilor metrului:

le cerem să măsoare cu metrul lungimea caietului sau ceva cu lungime mult mai mare.

-Se introduc multiplii și submultiplii metrului (denumire și notație). Se introduce scara

acestora.

-Se formează elevilor deprinderi de efectuare rapidă şi precisă a măsurătorilor utilizând şi

multipli şi submultipli ai metrului.

-Se fac exerciții de transformări dintr-o unitate de măsură în alta.

-Se fac exerciții de măsurători a diverselor lungimi arbitrare.

-Interdisciplinaritate.
-Rezolvări de probleme cu metrul, multiplii și submultiplii acestuia.

c. Prezentarea unui joc didactic matematic

Numele jocului: Caută vecinii!

Scopul didactic: Dezvoltarea deprinderii de a compara numerele reprezentând cantităţi diferite

în limitele 1-8

Sarcină didactică: Găsirea unui număr mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat;

Elementele de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, aplauze, surpriza, competiția;

Material didactic: jetoane cu buline şi cifre, fişe de lucru, carioca, o păpuşă « Regele
cifrelor ».

Reguli de joc: Copilul numit trebuie să caute și să identifice vecinul numeric mai mic sau mai
mare cu o unitate decât numărul de obiecte de igiena personală sau cifra de pe jetoane. Vor fi
formate două echipe iar fiecare membru va trebui să contribuie la succesul echipei. Echipa
care are cele mai multe puncte (răspunsuri corecte) este declarată câștigătoare.

Desfășurarea jocului: Copiii vor fi impartiti in doua echipe. Pentru fiecare răspuns corect se
primește câte un punct. Echipa care castiga cele mai multe puncte va fi declarata castigatoare.
Un copil va spune numărul de obiecte observate, identificând cifra, pe care o va lipi pe tablă.
.Un copil dintr-o echipă numește și găsește un vecin de-al numărului așezat. Un copil din
cealaltă echipă numește și găsește celălalt vecin apropiat de-al numărului așezat inițial.

Complicarea jocului:
Copiii inchid ochii si pe tabla albă sunt așezate șiruri de numere : 1_3, 2 3_ _,4 _6, _ 7 _, 8
_ _ , 1 _ 3 _ 5 _ 7etc.
Apoi, ca ultimă probă, vor trebui să identifice greșelile din câteva șiruri de numere:
3 2 4, 7 6 8, 2 3 1, 5 4 6 7 8 1 2 3.