Tema 3 Psihologia personalităţii

1. Analizaţi în cazul unui elev cu note mari, pe care îl cunoaşteţi deaproape: în ce măsură
rezultatele sale performante la învăţătura se datorează aptitudinilor şi în ce măsură sunt
implicaţi alţi factori (caracter, împrejurări)?

Robert este un elev de clasa a VII-a are doar note foarte bune, a mers la multe olimpiade şi a luat
rezultate bune dar de cele mai multe ori menţiuni la fazele judeţene, nereuşind până acum să meargă
mai departe la faza naţională sau internaţională la nici o olimpiadă. Dorinţa sa este de a ajunge la
olimpiade internaţionale şi munceşte mult pentru aceasta. Acest copil nu a fost testat pentru a confirma
dacă este un copil supradotat dar putem analiza acest caz. Împrejurările pentru învăţare au fost foarte
favorabile încă din copilăria mică, mama este medic independent, merge la cabinet doar cât Robert era
la grădiniţă sau la şcoală, în rest este întotdeauna cu el acasă sprijinindu-l şi încurajându-l la teme şi la
învăţat. Toţi verişorii săi învaţă şi ei foarte bine şi Robert nu vrea să fie mai prejos decât ei. De
asemeni primeşte şi ore de meditaţie în particular la diferite materii mai grele. Întotdeauna primeşte
cadouri şi este apreciat că învaţă bine. Se evidenţiază şi factori de caracter în procesul învăţării ca
inteligenţă, motivaţie, extroversie, evidenţiate prin; vrea întotdeauna să fie primul, să nu se facă de
ruşine, să ştie multe, să fie apreciat şi are mulţi prieteni. Nu am observat aptitudini speciale la Robert,
se descurcă bine la toate materiile dar nu este pasionat de niciuna, are un spirit competitiv pronunţat,
vrea să fie în central atenţiei, şi are un mediu social foarte favorizant învăţării.

2. Analizaţi comportamentul unui elev cu rezultate slabe la învăţătură. Căror cauze de natură
aptitudinală credeţi că se datorează dificultăţile sale de adaptare? Cum ar putea fi el ajutat să
depăşească aceste dificultăţi?

Florin este un elev în clasa a V-a şi are rezultate foarte slabe la învăţătură. Încă de când era în
primul an de grădiniţă mama sa a plecat în Germania, după ceva timp a divorţat de tatăl şi nu s-a mai
întors acasă. Tatăl a nu s-a recăsătorit munceşte foarte mult să îşi întreţină cei 3 copii. Florin este cel
mai mic. Florin nu a avut un mediu familial nici social suportiv, împiedicând dezvoltarea sa. Astfel
observăm la el elemente de dislogie, disgrafie, ritm lent în gândire, incapacitatea de a se concentra şi
de a rezolva sarcini complexe, inadaptare socială, stima de sine scăzută, lipsa motivaţiei. Cauzele
principale pentru rezultatele sale slabe la învăţătura sunt, lipsa aptitudinilor verbale încă din primii ani
de viaţă, lipsa concentrării şi atenţiei în sarcini, cât şi inadaptarea socială. Ca să depăşească aceste
dificultăţi Florin are nevoie de mult suport afectiv, de un mediu social favorabil şi suportiv pentru
învăţare, motivare şi recompensare pentru sarcini, valorizare şi creşterea stimei de sine, mult exerciţiu
în recuperarea lacunelor în materiile învăţate.

3. Construiţi o argumentare în favoarea uneia dintre metodele de identificare a supradotaţilor în

scoală, indicând avantajele şi dezavantajele ei în raport cu celelalte metode.

O metodă de identificare a supradotaţilor este şi ce a interviului care acoperă definiţia supradotării.

Avantaje
- în comparaţie cu identificarea prin testarea
psihologică , interviul durează mai puţin, are
costuri mai reduse.
- aduce informaţii suplimentare acolo unde
testarea psihologică este insuficientă.
-identifică caracteristici ale psihicului uman
în direcţiile în care mijloacele psihometrice
Dezavantaje
- desi interviul poate fi considerat superior în
identificarea supradotării, dezavantajul său
este că nu poate fi administrat pe o populaţie
umeroasa, ca cel din sistemul educativ.
- necesită personal calificat cu multă practică
şi instruire în acest domeniu.
- rezultatele interviului pot fi subiective sau
contaminate de anumiţi factori.
 nu o fac.
- ţine cont de starea afectivă a elevului în
momentul testării care este deosebit de
importantă şi care poate contamina
rezultatele.
există riscul ( dacă nu se completează cu
testarea psihologică ) a confundării
supradotaţilor cu copii cu probleme psiho-
intelectuale
- interviul nu identifica gradul de dezvoltare
al abilitaţilor elevului supradotat ci doar
prezenta sau absenţa lor ( este o metodă
calitativă)

4. Construiţi o argumentare în favoarea uneia dintre metodele de stimulare a supradotaţilor,

indicând avantajele şi dezavantajele ei în raport cu celelalte metode.

O metodă de stimulare a elevilor supradotaţi este segregarea. În comparatie cu celelalte metode de

stimulare a supradotării segregarea are unele avantaje şi dezavantaje.

Avantaje Dezavantaje
conţinutul educaţiei este adaptat intereselor şi generează inechitate în fata educaţiei
potenţialului lui intelectual înalt,
- elevul se va compara cu alţi supradotaţi - unii oponenţi susţin că din punct de vedere
conturându-şi o imagine de sine mai realistă, etic aceasta metodă este inacceptabilă care
duce la standardizare,
- elevul este în competiţie şi face echipă cu - necesita instruirea de specialişti care care să
alţi copii supradotaţi realizând lucruri pe care realizeze cursuri specializate şi de a asigura
altfel nu le-ar fi putut face, flexibilitate în parcurgerea lor,
- elevul are profesori special pregăti care - exista tendinţa cuprinderii în grup a unor
cunosc cerinţele lor deosebite în materie de copii care nu îndeplinesc condiţiile minime de
tratament psihologic şi educaţie, acces dar pentru care părinţii fac presiune să
fie incluşi.
- permite experienţe de învăţare mai - această metodă de stimulare se realizează la
intensive, cu mai multe situaţii de stimulare şi clasele primare şi gimnaziale, mai puţin la
de interacţiune a diferitelor aptitudini, liceu şi aproape deloc la studiile superioare.
cunoştinţe şi interese ale elevilor,
-rezolvă nevoile educative ale copiilor
supradotaţi, evitând plictiseala şi păstrând
entuziasmul învăţării.
- se reduce timpul şcolar efectiv destinat
disciplinelor şcolare, accentuând şi munca
individuală în documentare,

5. Daţi trei exemple de domenii de activitate în care performanţele de nivel superior sunt
condiţionate de creativitate. Motivaţi de ce este nevoie creativitate şi modul în care ea
facilitează performanţele în activitate.

Indivizii cu un nivel de creativitate inalt, dispun de o combinaţie de abilităţi intelectuale, cunoştinţe

într-un anume domeniu şi trăsături de personalitate specifice. Ei au capacitatea cognitivă de a se ocupa
de situaţii complexe, deţin multe informaţii şi instrumente pe care le utilizează pentru a genera multe
idei, sunt capabili să se concentreze în totalitate asupra unei sarcini. (Amabile 1983)i. După Sternberg
şi Lubart (1999) indivizii creativi au o “abilitate sintetică” de a vedea problemele într-un mod nou, şi o
“abilitate analitică” de a decide care idee merită să fie urmărită şi care nu, precum şi abilitatea de a îi
convinge pe alţii de valoarea ideilor lor.ii Persoanele creative pe lângă mult “creier” au şi trăsături de
personalitate şi de caracter care contribuie la producerea unor situaţii neobişnuite şi adecvate la
probleme. Cele mai importante ar fi capacitatea de a-şi asuma riscuri rezonabile, abilitatea de a tolera
niveluri ridicate de confuzie şi ambiguitate, auto eficacitate, cred în capacitatea lor de a îndeplini
sarcini dificile şi sunt perseverenţi în depăşirea obstacolelor. Astfel în domenii de activitate ca în
creaţiile artistice (muzicale, plastic), în creaţiile tehnice, sau creaţii literare şi altele în care există un
produs creativ, individul este guvernat de creativitate. Indivizii au nevoie de creativitate pentru un
nivel de performanţă superior pentru că, un nivel de inteligentă superior plus creativitatea pot activa
acele resurse şi capacităţi ale individului de a depăşi limitele şi de a excela într-un anume domeniu.

6. Faceţi o listă cu trei activităţi şcolare care favorizează dezvoltarea creativităţii. Analizaţi modul
în care aceste activităţi stimulează imaginaţia, motivaţia intrinsecă, atitudinile creative,
formarea unor deprinderi de muncă creativă.

Creativitatea este o dimensiune integrală a personalităţii subiectului creativ ce presupune

imaginaţie, dar nu se reduce la procesele imaginative; implică inteligenţă, dar nu orice persoană
inteligentă este şi creatoare; presupune motivaţie şi voinţă, dar nu poate fi explicată doar prin aceste
aspecte. Creativitatea poate fi stimulatã la nivelul întregii clase cu ajutorul unor strategii adecvate.
Identificarea unor metode şi procedee care sã faciliteze stimularea creativităţii, gãsirea unor cãi de
activizare a învăţării, face viaţa şcolară mai dinamicã, motivantã şi interesantã, învăţătorului oferindu-
i-se satisfacţii deosebite. Şcoala poate acţiona pentru stimularea potenţialului creativ al elevilor în
următoarele direcţii: identificarea potenţialului creativ al elevilor, dinamizarea potenţialului creativ
individual, asigurarea suportului etic al comportamentului creator.
Din categoria tehnicilor de simulare, utilizarea dramatizãrilor, a jocurilor de rol, cu prilejul cãrora
elevii au fost puşi în situaţii imprevizibile reprezintă, de asemenea, activităţi menite a dezvolta
capacitatea de creaţie a elevilor. O altã modalitate de stimulare a creativităţii este realizarea unei
sarcini de muncã pe echipe.iii Prin stimularea creativităţii, elevii sunt de-a dreptul încântaţi sã li se
ofere şansa să-şi exprime gândurile şi sentimentele în moduri cât mai variate şi originale, jocurile de
creativitate fiind un cadru optim în acest scop. Toţi elevii au un potenţial creativ. Acest potenţial
depinde doar parţial de motivaţia şi abilităţile lor. Folosind un limbaj care încurajează creativitatea şi
creând un mediu care îi provoacă şi îi sprijină pe elevi în eforturile lor creative, profesorii îi pot ajuta
pe elevi să gândească şi să acţioneze mai creativ.
i
Amabile, T.M. (1983). The social psychology of creativity. New York:Springer-Verlag Incorporated.
ii
Sternberg, R. J. and O’Hara, L. (1999). Creativity and intelligence (251-272). In R. J. Sternberg, Creativity handbook,
(pp. 251-272). New York: Cambridge University Press.
iii
Cojocaru Venera Mihaela, Teoria si metodologia instruirii, E.D.P, 2002