Sunteți pe pagina 1din 46

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞTIINŢIFICE UNIVERSITATEA
„1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ID

LUCRARE DE
LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. IOAN SCHEAU
ABSOLVENT:
DEAC IOANA DANIELA

ALBA IULIA

2
2018
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ID

UTILIZAREA METODELOR
GÂNDIRII CRITICE LA DISCIPLINA
EDUCAȚIE CIVICĂ ÎN CICLUL PRIMAR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. IOAN SCHEAU

ABSOLVENT:
DEAC IOANA DANIELA
ALBA IULIA
2018
CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................................
1. ROLUL EDUCAȚIEI CIVICE ÎN FORMAREA COPIILOR........................................5
2. ROLUL EDUCAȚIEI CIVICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR.................................7
3. METODE ALE GÂNDIRII CRITICE UTILE ÎN FORMAREA
COMPORTAMENTULUI CIVIC.......................................................................................9
3.1. METODA CUBULUI.................................................................................................11
3.2. METODA PALARIILOR GÂNDITOARE...............................................................12
3.3. METODA R.A.I..........................................................................................................14
3.4. CERCUL COMPLIMENTELOR...............................................................................16
3.5. METODA S.I.N.E.L.G...............................................................................................17
3.6. TEHNICA CIORCHINELUI......................................................................................17
3.7. CVINTETUL..............................................................................................................18
3.8. K-W-L (ȘTIU/VREAU SĂ ȘTIU/ AM ÎNVĂȚAT...................................................18
3.9. METODA MOZAICULUI.........................................................................................19
3.10. LINIA VALORILOR................................................................................................19
3.11. METODA ÎNVĂȚĂRII ÎN GRUPURI MICI..........................................................20
3.12. PROBLEMATIZAREA............................................................................................21
3.13. TURUL GALERIEI..................................................................................................21
3.14. JOCUL DE ROL.......................................................................................................22
4. CERCETAREA PRIVIND UTILIZAREA METODELOR GÂNDIRII CRITICE LA
DISCIPLINA EDUCAȚIE CIVICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR............................................................................................................................23
4.1. INTRODUCERE........................................................................................................22
4.2. SCOPUL CERCETĂRII.............................................................................................24
4.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII..................................................................................24
4.4. IPOTEZA CERCETĂRII...........................................................................................25
5. MODUL DE ORGANIZARE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII............................25
5.1. PEROADA ȘI LOCUL DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII........................................25

2
5.2. METODE UTILIZATE..............................................................................................26
5.2.1. METODA OBSERVAȚIEI SISTEMATICE..........................................................26
5.2.2. METODA CERCETĂRII DOCUMENTELOR CURRICULARE ȘI A ALTOR
DOCUMENTE ȘCOLARE...............................................................................................26
5.2.3. METODA ANALIZELOR PRODUSELOR ACTIVITĂȚII
ȘCOLARE.........................................................................................................................26
5.2.4. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC...........................................................................27
5.2.5. METODA TESTELOR PEDAGOGICE.................................................................27
6. DESCRIEREA CERCETĂRII......................................................................................27
6.1. ETAPELE CERCETĂRII...........................................................................................27
6.1.1. ETAPA INIȚIALĂ..................................................................................................28
6.1.2. ETAPA EXPERIMENTALĂ..................................................................................32
6.1.3. ETAPA FINALĂ.....................................................................................................32
7. CONCLUZII..................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................43
ANEXE..............................................................................................................................44

3
Introducere

Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de


metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se
obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau
comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a
căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând
varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care
trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea,
devenind el însuşi un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor
didactice.
Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea
acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă
modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi
active.
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de munca
independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de munca
interdependentă. Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul
individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai
puţin adevărat ca relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi
construirii învăţării personale şi colective. Învăţarea în grup exersează capacitatea de
decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai
mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă,
susţinută de foarte multe elemente de emulatie, de stimulare reciprocă, de cooperare
fructuoasă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează
interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare
mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea

4
subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la
transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.
1.Rolul educației civice în formarea copiilor
Ideea educaţiei civce a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit
nevoia să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă,
ca buni cetăţeni. Dacă am poposi în legendă, am putea spune că istoria educaţiei, în aria
geografică europeană, începe cu Orfeu, eroul care a fost un educator original izbutind
prin farmecul cântecelor sale să înduioşeze inimile oamenilor. Dar aceasta este numai o
legendă.
Scopul educativ al primelor şcoli a fost acela de apregăti copiii ca să devină buni
cetăţeni pentru conducerea statului şi buni militari pentru apărarea lui. Morala se realiza
cu ajutorul lecturilor din operele scriitorilor.
Educaţia se realiza în familie şi în şcoală. În familie, copiii primeau educaţie
morală învăţând cântece, poezii, reguli morale care urmăreau formarea unor deprinderi de
comportare.
Şcoala urmărea formarea bunelor maniere şi a unor trăsături de caracter.
Pentru Aristotel, educaţia morală, educaţia pentru virtute înseamnă pregătirea omului
pentru o conduită raţională. Educaţia civică înseamnă la Aristotel pregătirea tânărului
pentru a fi un om cu judecată, a gândi înainte de a acţiona, a lucra cu prudenţă, a fi
înţelept.
Educaţia civică, educaţia pentru viaţă trebuie să înceapă cu prima copilărie pentru
că, la această vârstă se poae contura mai bine impresiile.
În popor ideile şi învăţăturile moral-civice se transmiteau de la o generaţie la alta
prin tradiţia folclorică. Literatura populară didactică a avut un important rol formativ.
Prin tradiţii şi obiceiuri se transmiteau reguli după care erau pregătiţi copiii pentru viaţă:
cum să se poarte, cum să muncească, cum să petreacă.
Cultura şi educaţia umaniştilor au pus în centrul preocupărilor omul liber, un om
tânăr, virtuos, capabil în toate direcţiile, un om universal.
Putem spune că educaţia civică a fost concepută ca o datorie de a forma la om
anumite virtuţi: înţelepciunea, cumpătarea, curajul şi dreptatea, dar şi modestia,
bunăvoinţa, politeţea, respectul, hărnicia.

5
Ca metode ale educaţiei morale erau exemplul, povestirea morală, exerciţiile
morale, toate având ca scop să formeze deprinderi de ordine, conduită, muncă.
Această disciplină corespunde nevoii de a forma la elevi atitudinea şi conduita
civică, continuând tradiţia şcolii româneşti, preocupată de educarea viitorului cetăţean.
Educaţia civică la această vârstă urmăreşte iniţierea copilului ca viitor cetăţean
într-un comportament conştient, responsabil, capabil de înţelegere, toleranţă, respect,
curajul de a răspunde pentru propriile fapte, de a acţiona conştient faţă de drepturi, dar şi
de îndatoriri.
În acest fel educaţia civică conduce nu la o supraîncărcare a elevilor ci la
conştientizarea rostului educaţiei, instruirii şi normelor morale în pregătirea pentru viaţă.
Educația civică reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalității elevului
în spiritul valorilor și principiilor democratice care guvernează demersul societății.
Această disciplina predată în școli deține o contribuție majoră în procesul de înțelegere și
însușire a practicilor care fundamentează comunitatea și întregul sistem în care trăim.
Educația civică ajută la implementarea unor cunoștințe necesare unui cetățean ce trebuie
să-și cunoască deopotrivă drepturile și îndatoririle.
Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele și etica
socială, în vederea aplicării și respectării acestora, dezvoltă sentimentul responsabilitații
față de sine și comunitate, precum și atașamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu față
de semeni și patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoștința tânărului copil
o serie de reguli și probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să
înțeleagă realitatea în care își duce existența și a-i facilita integrarea și adaptarea la
formele și valorile vieții cetațenești.
Procesul educaţiei moral-civice vizează, de altfel, dobândirea de către elev a unor
deprinderi şi atitudini la baza cărora se află importante valori morale, precum respectul,
politeţea, corectitudinea, decenţa etc. Este deosebit de important ca acesta să înţeleagă că
este o parte integratoare a societăţii, fapt pentru care trebuie să se supună normelor
acesteia şi, ma mult, să le promoveze în rândul celorlaţi membri. În mod evident această
disciplină este în măsură a consolida în conştiinţa elevului o cunoaştere temeinică a
paremetrilor de acţiune în activitatea şcolară, în mediul înconjurător, în familie sau în
oricare alt mediu socio-cultural. Este necesar ca acesta să-şi creeze o atitudine de

6
dezaprobare faţă de orice abatere de la normele disciplinei sociale şi faţă de orice tendinţă
de manifestare a unor comportamente negative, izvorâte din laşitate, egoism, răutate,
minciună, ignoranţă etc. În consecinţă, el trebuie să dovedească demnitate, curaj,
toleranţă, responsabilitate şi asumare a faptelor săvârşite.
Educaţia civică ca obiectiv și dimensiune fundamentală a socializării, nu poate lipsi din
oferta de educație, concretizată în moduri diferite în cadrul școlii.
”Societățile au avut mult timp un interes în modul în care tinerii lor sunt pregătiți pentru
cetățenie și în modul în cre învață să participe la viața civică. Astăzi, acest interes ar putea
fi mai bine descris ca o preocupare crescândă în special în societățile democratice.”1
Se vorbește despre educatia civica implicită care, prin atmosfera și practica democratică
din școală, susține formarea elevilor în spiritul valorilor și principiilor democratice.
Participarea la luarea decizilor în cadrul consiliului școlii, posibilitatea eleviilor de a-și
exprima opiniile în revista școlii sau implicarea lor în structuri reprezentative ale elevilor
sunt vazute ca mijloace prin care copiii și tinerii vin în contact direct cu forme și
conținuturi ale practicilor democratice.
Educația civică nu se realizează numai în școală și nu numai în cadrul orelor de educație
civică, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru înțelegerea de către elevi a
mecanismului democratic și pentru exersarea practicilor la decizia politică.

2. Rolul educației civice în învățământul primar


În România, educația civică în școală are rolul de a contribui la circulația ideilor și
practicilor care pot susține instaurarea unei mentalități democratice în cadrul societății.
Democrația nu este un bun câștigat pentru totdeauna, ea este o construcție fragilă, al cărei
succes depinde de implicarea și de calitatea acțiunii publice a fiecarui cetățean.
Educația civică nu înseamnă doar transmiterea valorilor, ci și abilitatea elevilor de a se
raporta critic la acestea, a compara și a căuta întemeieri.

Educația civică explicită vizează dobăndirea de către elevi a cunoștințelor despre


societate, transmiterea valorilor sociale și abilitatea elevilor pentru a se raporta la acestea,
formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor democratice.

11
Margaret Stimmann Branson, Center for Civic Education, September 1998, p.2

7
Cunoștințele sunt foarte importante în definirea și exersarea competențelor asociate
cetățeniei, dar un bun cetățean nu este doar persoana care știe multe, ci a fi cetățean într-o
societate democratică înseamnă a te implica în viața comunității din care faci parte, a dori
și a fi în măsură să influențezi în mod competent decizia politică luată la diferite niveluri,
a te purta într-un anumit mod cu celelalte persoane pe baza unor atitudini precum
respectul, toleranța, deschiderea către opiniile celorlați.

Formarea atitudinilor şi comportamentelor democratice trebuie să înceapă de la vârste


mici, astfel încât deprinderi pozitive să fie exersate în contexte diferite şi consolidate în
timp. A şti să-i asculţi pe alţii, să-şi exprimi ideile, opiniile personale în mod argumentat,
a participa la dialog în mod decent, a face faţă conflictelor şi a le rezolva constructiv nu
sunt lucruri uşor de învăţat. Astfel de competenţe au nevoie de o formare sistematică, în
timp, care să permită actualizarea lor flexibilă, în funcţie de situaţie
Educația civică înseamnă educația persoanei pentru a trăi alături de ceilalți în societate,
ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulație publică, etc.
În sens restrâns, educația civică înseamnă dobândirea de către elevi a cunoștințelor și
comportamentelor necesare unui cetățean pentru participarea la viața publică.
Educația civică nu înseamnă moralizare ieftină, înlocuirea de valori și norme de pe
poziția de superioritate a adultului. Copiii judecă moral în mod personal, fiecare în felul
său, în funcție de repere independente de un discurs exterior lor.
Dacă elevul nu este ajutat să progreseze în judecata morală și să ajugă pe aceeași lungime
de undă cu adulții care îi cer să se poarte frumos, discursul exterior moralizant nu are
cum să-și facă efectul. Educația civică nu trebuie să promoveze prejudecăți, clișee,
stereotipuri, ci să sprijine dezvoltarea unei gândiri deschise și flexibile.
Deoarece educația pentru democrație este un proces lung și complicat, este bine ca o
acțiune în acest sens să înceapă devreme. Elevii nu sunt izolați de lumeaîn care trăiesc, cu
atât mai puțin de viața de cetățean. Ei sunt implicați în viața sociala prin familiile lor, prin
grupele de joacă și prin relații specifice pe care le au cu diferite instituții cum ar fi:
școala, biserica, poliția, policlinica, cluburi, etc.
La vârsta de 8-10 ani este foarte important ca temele și strategiile de lucru în cadrul
educației civice să fie alese ținând cont de experiența socială a elevilor și de posibilitățile

8
existente în această perioadă de resemnificare prin integrare a cunoștințelor dobândite de
elevi la alte discipline. Școlii ca sistem social și educațional îi este permis să reproducă în
mic atmosfera democratică și să contribuie la dezvoltarea comportamentelor democratice.
Specificul educației civice ca disciplină, constă în primul rând în acest caracter
iterdisciplinar, care o transformă într-o zonă extrem de complexă și de dificilă a
curriculum-ului.
Obiectivele educației civice în învățământul primar sunt:
- cunoașterea de către elevi a valorilor și practicilor democratice de bază;
- formarea competențelor și atitudinilor sociale de exercitarea cetățeniei într-o
societate democratică, precum competențele de comunicare, de participare socială
și atitudinea toleranta;
- cunoșterea drepturilor copilului și a instituțiilor, organizații implicate în
respectarea acestora;
- dezvoltarea capacității de a face deosebirea, în raport cu un anumit context între
bine și rău, între practici democratice și practici nedemocratice, pornind de la
activitațile de educație civică realizate în clasă;
Manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniei
personale nu se face numai în orele de educaţie civică ci la toate obiectele de studiu din
clasele primare, în familie, în jocurile libere, se face permanent.

3. Metode ale gândirii critice utile în formarea comportmentului civic


A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a căuta cauze și
implicații, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziție pe baza unei
întemeieri argumentate și a argumenta logic argumentele celorlalți.
”Cele mai multe definiții formale caracterizează gândirea critică ca o aplicare intenționată
a abilităților raționale, de ordin superior de gândire, cum ar fi analiza, sinteza,
recunoașterea problemelor și rezolvarea problemelor, inferența și evaluarea”2
Gândirea critică reprezintă trăsătura distinctă cea mai importantă pentru psihicul uman.
Gândirea ca proces al psihicului uman într-o accepțiune generală, reprezintă capacitatea
specific umană de a introduce ordine raționaliate în evenimentele lumii, ea se referă nu

2
Thomas A. Angelo, Teaching psychology, Lawrence Erlbaum Associates, Inc., 1955, p.6

9
numai la real, ci și la posibil, despre care se formulează ipoteze, concluzii, combinații de
idei și imagini, sisteme cognitive închegate.
Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice se integrează într-un cadru specific de
predare – învațare, structurat pe trei etape:
evocarea – elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ceea ce ştiu sau ceea ce cred că ştiu
în legătură cu tema ce urmează să fie abordată;
realizarea sensului – elevii iau contact cu noile conţinuturi;
reflecţia – marchează momentul în care elevii își însușesc cu adevărat noile
cunoștințe, experimându-le cu propriile cuvinte;

Prin "metodă de învăţământ" se înţelege, aşadar, o modalitate comună de acţiune a


cadrului didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte
cuvinte, metoda reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o
situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată” 3.Sub raportul structurării, metoda
este un ansamblu organizat de operaţii, de procedee.

Totodată, metodele de învăţământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării,
care determină eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a
metodelor corespunzătoare fiecărei activităţi didactice.
Sistemul metodelor de învăţământ conţine:
- metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia şcolară şi care pot fi
păstrate cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele învăţământului modern;
- metode moderne, determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică,
unele dintre acestea de exemplu, se apropie de metodele de cercetare ştiinţifică,
punându-l pe elev în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu de
investigaţie experimentală; altele valorifică tehnica de vârf (simulatoarele, calculatorul).
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate
metodele de învăţământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să
declanşeze angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze
motivaţia, capacităţile cognitive şi creatoare.

3
Iucu Romiţă, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.142

10
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter
activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost
proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să
înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care
învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru este activat. Unui
computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a
interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile
ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un
computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul
nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.

Descrierea metodelor gândirii critice pentru formarea comportamentuli moral-civic:

3.1. ”METODA CUBULUI este folosită în condițiile în care dorim să aflăm


cât mai multe informații în legătură cu un eveniment.”4
ETAPELE METODEI:
Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ ( altele, în funcţie de
resurse, nu neapărat pe toate feţele cubului).
Se anunţă tema / subiectul pus în discuţie, se împarte grupul în şase
subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele
cubului, se comunică întregului grup, forma finală a scrierii.Lucrarea în
forma finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pe foi albe A3.

AVANTAJE:
Determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în
rezolvarea sarcinilor, permite diferenţierea sarcinilor de învăţare, formează deprinderi
de muncă intelectuală, stimulează gândirea logică a elevilor, creşte responsabilitatea

4
Ioan Scheau, Comunicare și metodologie didactică, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2017, p.55

11
elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup, sporeşte eficienţa învăţării –
elevii învaţă unii de la alţii, dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.

DEZAVANTAJE:
Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp, se creează un zgomot oarecare,
facilitează erori în învăţare, nu există un control precis asupra cantităţii / calităţii
cunoştinţelor dobândite de fiecare elev.

3.2. Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ( „Thinking hats”)


Aceată metodă stimularea creativităţii participanţilor care se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare
având câte o culoare: alb, roşu, galben, verdealbastru şi negru. Membrii grupului îşi
aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.
Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie în
acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.
Pălăria albă:
Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor, este neutră, este concentrată pe fapte
obiective şi imagini clare, stă sub semnul gândirii obiective.
Pălăria roşie:
Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor, oferă o perspectivă emoţională asupra
evenimentelor, roşu poate însemna şi supărarea sau furia, descătuşează stările
afective.

Pălăria neagră:
Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata, oferă o perspectivă întunecoasă,
tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie, este perspectiva gândirii negative,
pesimiste.
Pălăria galbenă:

12
Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei, culoarea galbenă
simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul. este gândirea optimistă,
constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde:
Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. este verdele proaspăt al ierbii, al
vegetaţiei, al abundenţei, este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi,
inovatoare.
Pălăria albastră:
Exprimă controlul procesului de gândire, albastru e rece – este culoarea cerului
care este deasupra tuturor, atotvăzător şi atotcunoscător, supraveghează şi dirijează
bunul mers al activităţii, este preocuparea de a controla şi de a organiza.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-


şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine
contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:
Pălăria albă – pălăria roşie
Pălăria neagră – pălăria galbenă
Pălăria verde – pălăria albastră.

CUM SE FOLOSEŞTE ACEASTĂ METODĂ?


Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus
discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată
individual – şi atunci elevul respectiv îi îndeplineşte rolul- sau mai mulţi elevi
pot răspunde sub aceeaşi pălărie.În acest caz, elevii grupului care interpretează
rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări.
Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:
pălăria albastră – CLARIFICĂ
pălăria albă - INFORMEAZĂ
pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII

13
pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE
pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...

3.3. METODA R.A.I.


Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a
comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de
la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la
sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul împreună cu elevii săi, printr-
un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă
mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde
mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă
întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate.
Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care
a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai
pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte
răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat
întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun
răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul
activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în
scopul descoperirii, de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în
cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor – ancoră.
Pot fi sugerate următoarele întrebări:
- Ce ştii despre ....................................?
- Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
- Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?
- Care este importanţa faptului că ...................?
- Cum justifici faptul că .................................. ?
- Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?

14
- Cum consideri că ar fi mai avantajos să....... sau să...................?
- Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?

Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi
cu liceeni, solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri
complete. Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce mai
grele. Metoda R.A.I. este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi folosită la istorie,
biologie, geografie, matematică, literatură, limbi străine etc.
Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor
obţinute, modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce
îmbină cooperarea cu competiţia. Este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un
mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Se
desfăşoară în scopuri constatativ – ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau
calificativ.
Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată.
Exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi
de a găsi cel mai potrivit răspuns. Îndeplinirea sarcinii de investigator într-un domeniu, s-
a dovedit în practică mult mai dificilă decât cea de a răspunde la o întrebare, deoarece
presupunea o mai profundă cunoaştere şi înţelegere a materialului de studiat.
Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi,
comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât
învăţarea cât şi evaluarea.
Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea
este dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din
faptul că nu ştii dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un exerciţiu
de promptitudine, atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi
distributivă.
Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare
deţinând câte o minge. Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun
din grup. Acesta intră apoi în finala câştigătorilor de la celelalte grupe, jocul

15
desfăşurându-se până la rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit. Dezavantajul ar fi
acela că mai multe mingi ar crea dezordine, mingea unui grup care ar cădea ar distrage
atenţia celorlalte grupuri.
Institutorul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu
s-au găsit soluţii.

3.4. CERCUL “ COMPLIMENTELOR”


Reprezintă o metodă care urmăreşte dezvoltarea stimei de sine . Pentru a
pune în practică metoda, formatorul aşază scaunele într-un cerc, iar “
receptorul” complimentelor se află în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre
persoanele participante trebuie să identifice un compliment sincer şi onest
despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare va înainta şi îi va
spune acestuia complimentul, receptorul complimentelor trebuind să aibă doar
una dintre următoarele reacţii: să zâmbească ori să le adreseze un “mulţumesc”.
Această metodă are avantajul consolidării unei imagini pozitive faţă de propria
persoană a celui care primeşte complimentele, dar şi o dezvoltare a ariei
pozitive faţă de propria persoană a celui care primeşte complimentele, dar şi o
dezvoltare a ariei pozitive de gândire la celelalte persoane ( prin aceea că
identifică o latură bună a colegului lor). Cercul “complimentelor” trebuie
practicat până ce toţi cursanţii au trecut prin ipostaza de receptor.

3.5. ” METODA S.I.N.E.L.G se aplică în cazul analizei unui text și permite o


codificare a acestuia, astfel încât înțelegerea textului să fie cât mai accesibilă”5
Elevii sunt invitaţi să citească cu atenţie un text, marcând pe marginea acestuia nişte
semne grafice, după
cum urmează :
 Bifă (√) dacă ideile confirmă ceea ce ei ştiu

5
Ioan Scheau, Comunicare și metodologie didactică, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2017, p.83

16
 Plus (+) dacă informaţia citită este nouă pentru ei
 Minus (-) dacă informaţia contrazice sau diferă de ceea ce ştiau
 Semnul întrebării (?) dacă ideile sunt neclare sau doresc mai multe informaţii

Semnele care apar pe margine relevă o relaţie a elevului cu textul. Acestea pot diferi
de la un elev la altul.
Metoda se utilizează cu precădere în etapa de realizare a sensului, asigurând o
învăţare bazată pe
implicarea cognitivă activă a elevilor în lecturarea unui text şi în înţelegerea conţinutului
de idei a acestuia.

3.6. TEHNICA CIORCHINELUI


”Această tehnică presupune identificarea unor conexiuni logice între idei, poate fi
folosită cu succes atât la începutul unei lecții pentru reactualizarea cunoștințelor
predate anterior, cât și în cadrul lecțiilor de sinteză, de recapitulare, sistematizare a
cunoștințelor.”6
Este înainte de toate o tehnică de căutare a căii de acces la propriile cunoştinţe,
convingeri, punând în valoare modul propriu de înţelegere a unei teme. Realizarea
unui ciorchine grafic presupune mai multe etape:
Scrierea unei noţiuni sau a unei propoziţii – nucleu în mijlocul tablei (de exemplu:
„România”), identificarea şi scrierea a cât mai multor cuvinte ce le vin elevilor în minte
în legătură cu noţiunea sau tema, legarea cuvintelor sau ideilor prin trasarea unor linii sau
săgeţi, evidenţiind conexiunile pe care elevii le intuiesc
Există câteva reguli pe care elevii trebuie să le respecte atunci când elaborează un
ciorchine de idei:
Să scrie tot ce le vine în minte referitor la tema pusă în discuţie, să nu evalueze ideile
propuse, ci doar să le noteze, să nu se oprească din scris până nu epuizează toate ideile
care le vin în minte sau până nu expiră timpul alocat, să lase să apară cât mai multe idei şi
conexiuni, fără a limite numărul lor

6
Ioan Scheau, Comunicare și metodologie didactică, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2017, p.53

17
Tehnica ciorchinelui se aplică atât în faza de evocare cât şi în cea de reflecţie.
Folosită în grup, această
tehnică oferă elevilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de ideile colegilor, cât şi de
asociaţiile dintre aceste idei.

3.7. CVINTETUL
Este un instrument rapid de reflecţie, sinteză şi rezumare a conceptelor şi
informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei în
exprimări concise care descriu reflecţii asupra unui subiect. La elaborarea acestor
poezii de cinci versuri, elevii pot lucra individual sau în perechi, respectând mai
multe cerinţe:
Primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei, al doilea vers este
format din două cuvinte care descriu subiectul, al treilea vers este format din trei
cuvinte care exprimă acţiuni, al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă
sentimentele faţă de subiect, al cincilea vers este format dintr-un cuvânt şi exprimă
esenţa subiectului
Cvintetul se foloseşte în special în etapa reflecţiei, stimulând discuţia despre motivul
pentru care elevii au
scris anumite idei, prilejuind evaluarea înţelegerii şi exprimarea creativităţii.

3.8. K-W-L (ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT)


Este o metodă ale cărei secvenţe se regăsesc în toate cele trei etape ale cadrului de
predare – învăţare:
evocarea, realizarea sensului, reflecţia. În faza de evocare li se cere elevilor să
inventarieze ideile pe care le deţin cu privire la tema ce urmează să fie abordată. Acestea
se notează la rubrica „Ştiu”. Problemele neclare sau cele despre care elevii ar fi curioşi să
afle se consemnează în rubrica „Vreau să ştiu”. Elevii sunt îndrumaţi spre sursele în care
vor găsi informaţiile (biblioteci, reviste, cărţi, persoane informate). După terminarea
cercetării în etapa de realizare a sensului elevii completează rubrica „Am învăţat” cu
cele mai importante lucruri pe care le-au aflat.

18
CE ȘTIU? CE VREAU SĂ ȘTIU? CE AM ÎNVĂȚAT?

3.9. METODA MOZAICULUI


”Este o metodă activă de predare care se bazează pe împărțirea sarcinilor de învățare
a elevilor, pentru ca în final , prin reuniunea sarcinilor de grup să rezulte conținutul final
al învățării.”7
Ea are mai multe faze
 Se formează grupuri de 4-5 elevi numite „grupuri de baştină” (învăţătorul
împarte textul de studiat într-un număr de părţi egale cu numărul de grupuri)
 Se constituie „grupuri de experţi” (prin numărare de la 1 la 4, numărul 1
formează grupul 1, numărul 2 formează grupul 2, etc.) Fiecare grup de experţi
studiază 15 minute o parte din text, identificând ideile principale şi modul cum
vor preda aceste idei colegil
 Elevii revin la grupurile de baştină şi predau conţinutul în care sunt experţi.
Fiecare grup de experţi poate avea la dispoziţie o fiţă care să le ghideze lectura şi
înţelegerea exactă a
textului.

3.10. LINIA VALORILOR


Este o metodă prin care cadrul didactic lansează spre discuţie o problemă
controversată, iar elevii pot lua o
poziţie pro, contra sau pot fi indecişi. În mod independent elevii se gândesc la problema
respectivă, conturându-şi un anumit răspuns pentru ca apoi, la solicitarea dascălului să se
aşeze în clasă pe o axă potrivit poziţiei adoptate faţă de problema pusă în discuţie. Astfel
aşezaţi, ei discută cu ceilalţi colegi răspunsurile la întrebarea pusă şi argumentele
susţinute. La un capăt al axei se află cei care au opinii favorabile, deci argumente pro, iar
la celălalt capăt cei care au opinii nefavorabile. Indecişii se pot plasa la mijlocul acestei
7
Ioan Scheau, Comunicare și metodologie didactică, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2017, p.74

19
linii valorice. Ei pot să-şi schimbe poziţia dacă argumentele colegilor îi conving. În final
se dezbat părerile divergente şi se formulează concluzii.
Linia valorilor este o modalitate de învăţare prin cooperare la care participă toată
clasa şi se foloseşte îndeosebi în etapa de reflecţie.

3.11. METODA ÎNVĂŢĂRII ÎN GRUPURI MICI


Această metodă postulează principiul întăririi coeziunii grupului prin interacţiunea
dintre membrii săi,
accentuând ideea că scopul şi succesul grupului pot fi atinse numai dacă toţi membrii
echipei se implică în activitate.
Profesorul predă o lecţie şi apoi elevii organizaţi în grupuri de 3-4 membrii analizează
materialul dat, îşi pun întrebări unii altora, compară răspunsurile, discută până sunt
convinşi că stăpânesc cu toţii materialul respectiv. Dascălul le adresează apoi întrebări
pentru a testa însuşirea cunoştinţelor, iar scorul grupului se obţine prin aprecierea
progresului fiecărui membru în raport cu performanţele sale anterioare.
Această metodă le permite elevilor să-şi dezvolte abilităţi foarte importante cum ar fi:
A cere şi a oferi informaţie, apune întrebări, a căuta răspunsuri, a explica şi a argumenta,
a oferi sprijin şi a clarifica, a asculta şi a reflecta la ceea ce s-a spus.
Apoi, fiecare elev, indiferent de nivelul de dezvoltare intelectuală, este valoros şi
important prin faptul că
poate contribui prin progresul personal (raportat la performanţele anterioare), la scorul şi
implicit succesul grupului. Acest aspect are influenţe motivaţionale asupra elevilor.

3.12. PROBLEMATIZAREA
Metoda problematizării constă în crearea unei situaţii problemă de către învăţător care va
trebui realizată de elevi. „O situaţie contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea
simultană a două realităţi (de ordin cognitiv şi motivaţional) incompatibile între ele: pe de

20
o parte, experienţa trecută, iar, pe de altă parte, elementul de noutate şi de surpriză,
necunoscutul cu care este confruntat elevul.”8
Etapele metodei sunt:
- Denumirea punctului de pornire şi scopul.
- Cunoaşterea problemei de plecare şi alegerea informaţiei.
- Aranjarea şi organizarea informaţiei primite.
- Informaţia trebuie transformată pe baza raţionamentului şi a deducţiei/inducţiei, şi chiar
a soluţionării.
- Luarea unei decizii.
- Se vor verifica soluţiile şi rezultatele alese.

3.13. TURUL GALERIEI


Aceasta este o metodă de învăţare interactivă care se bazează pe colaborarea întrei ei,
a elevilor, care se află în ipostaza de a căuta soluţii în rezolvarea unei probleme. 30
„Tehnica numită turul galeriei constă în următoarele:
1. Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină de învăţare)
susceptibilă de a avea mai multe soluţii (mai multe perspective de abordare).
2. Produsele muncii grupului se maturizează într-o schemă , diagramă, inventar de
idei, etc. notate pe hârtie (un poster).
3. Posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi altfel într-o veritabilă galerie.
4. La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare poster pentru a
examina soluţiile propuse de colegi. Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt
scrise pe posterul analizat.
5. După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziţia iniţială, de plecare)
fiecare echipă îşi reexaminează produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalţi şi
discută observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul lor poster.”9
Pentru o realizare cât mai corectă a acestei metode trebuie făcute mai multe precizări:
Dacă vorbim de o lecţie în care avem pictură, realizările vor fi expuse şi

8
Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p.130
9
Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest , Timişoara, 2000, p.
102-103

21
pot fi vizitate şi criticate sau admirate de elevi sau chiar de alţi elevi, din alte clase.
Lângă fiecare poster poate fi lipită o foaie de hârtie unde va putea fiecare copil care
va vedea realizarea să treacă câteva precizări cu privire la lucrare. Activitatea se poate
încheia cu o discuţie între elevii a căror realizări au fost expuse şi se pot adăuga unele
sugestii şi unele comentarii.

3.14. JOCUL DE ROL

Această metodă constă în ideea că elevul poate învăţa forte bine şi prin interpretarea
unei situaţii din viaţa reală şi nu doar prin predarea învăţătorului. Elevii sunt puşi să
interpreteze o situaţia , fie inventată sau reală şi care poate fi rezolvată în mai multe
moduri. Copiii vor trebui să găsească soluţii la problemele puse. Problemele morale sunt
mult mai evidente şi astfel observăm şi soluţiile aduse de elevi.

Etapele metodei sunt:

Stabilirea de obiective urmărite şi a personajelor, realizarea unei fise cu rolurile fiecărui


personaj, se aleg participanţii şi observatorii, se stabileşte modul de desfăşurare, se face
încălzirea şi se sugerează o situaţie mai uşoară pentru ai obişnui pe elevi cu regulile
metodei, se acordă câteva minute pentru ca aceştia să se obişnuiască cu situaţia,
interpretarea propriu – zisă, sunt întrerupţi în unele momente ale activităţii pentru a
putea reflecta asupra situaţiei.

La finalul activităţii elevii sunt puşi să reflecteze asupra activităţii. Profesorul evaluează
activitatea împreună cu spectatorii şi chiar cu actorii.

4. CERCETAREA PRIVIND EFICIENȚA METODELOR GÂNDIRII CRITICE


LA
DISCIPLINA EDUCAȚIE CIVICĂ ÎN CICLUL PRIMAR

4.1. INTRODUCERE
Metodele gândirii critice sunt modalități moderne de stimulare a învățării și de
dezvoltare a creativității. Acestea pot fi considerate instrumente importante puse la

22
dispoziția cadrului didactic. Buna desfășurare a lecțiilor, depind foarte mult de metodele
pe care le utilizăm, acestea fiind importante la însușirea de noi cunoștințe și de noi
comportamente. Termenul de metodă are semnificația de drum, cale care conduce într-o
anumită direcție, spre un anumit scop.
Toți copiii, indiferent de dezvoltare intelectuală sau de vârstă, pot contribui la
elucidarea situației necunoscute, spunându-și părerile. Metodele moderne implică în
totalitate elevii în procesul de învățare, astfel aceștia sunt formați ca și participanți activi
in procesul de învățare. Reforma învățământului presupune înlocuirea metodelor
tradiționale de predare cu unele metode mai noi de predare, bazate pe principiile învățării
active. Aplicând aceste metode, elevul este pus in situația de a descoperii singur
informația. Folosind metodele moderne, acestea duc la o nota de noutate, de dinamism și
plăcere în a învăța, copilul devine efectiv propriul său formator descoperind o nouă
experiență interrelaționând, căpătând astfel încredere în capacitățile individuale precum și
în cele ale grupului.
O influență semnificativă asupra educării sau mai bine spus a supradezvoltării
armonioase a presonalității umane la vârsta școlară o are modul în care cadrul didactic
reușește să transmită informația elevilor. Nevoia copilulului de a cunoaște cât mai multe,
curiozitatea pentru tot ceea ce îl înconjoară, dorința acestuia de a cerceta lucrurile care îi
stârnesc un minim de interes precum și capacitatea sa de asimilare a unei mari cantități de
cunoștințe, au constituit pentru mine un punct de plecare in alegerea acestei teme.
Metodele interactive pot influența și facilita insușirea unor noțiuni noi într-o
formă nouă și atractivă, dar pot de asemenea crește randamentul școlar. În fiecare copil
există un potențial care, dacă este stimulat și antrenat poate fi valorificat și obiectivizat în
mai multe domenii ale cunoașterii și care poate determina creșterea nivelului actului
instructiv-educativ. Metodele au fost alese și folosite într-un șir de activități, combinate în
așa fel încât să capteze și să stimuleze interesul, copiii au călătorit într-o lume a
cunoașterii, în care au întâlnit probleme, dificultâți din viața reală, acțiuni pozitive sau
negative, locuri despre care au auzit sau nu, plante si animale deosebite pe care au fost
încântați să le descopere și să le asimileze într-o manieră plăcută.
Lucrarea are la baza cercetarea pedagogică experimentală care optimizează
demersul didactic și evidențierea evoluției ascendente a elevilor testați. Acțiunea vizează

23
eficiența metodelor gândirii critice prin intermediul experimentării unor demersuri
didactice în învățământul primar. Încă de la vârstele timpurii metodele interactive sunt
instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe,
fiind modalități moderne de stimulare a învățării și stimulării personale, care presupun
creearea de situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă și activă.

4.2. SCOPUL CERCETĂRII:


Cercetarea pedagogică este o strategie desfășurată în scopul surprinderii unor
relații noi între comportamentele acțiunii educaționale și al elaborării, pe această bază, a
unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul instructiv-educativ, în
conformitate cu exigențele sociale.
Scopul cercetării este eficiența utilizării metodelor gândirii critice la educație
civică în învățământul primar. Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa,
spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului
căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații.
Utilizarea metodelor interactive de predare-învățare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ
și o reala valoare activ-formativă asupra personalității elevului.

4.3. Obiectivele cercetării:

Obiectivele cercetării ajută la formularea unor concluzii vizând tema de cercetare


și la optimizarea modului în care elevii din ciclul primar își dezvoltă trăirile și
sentimentele față de sine și de ceilalți. În cadrul cercetării ne-am propus următoarele
obiective:

 să cunoaștem nivelul de pregătire al elevilor;


 să le îmbogățim vocabularul elevilor ;
 să le însușim noi cunoștințe și deprinderi în condiții de cooperare;
 să cunoască și să utilizeze limbajul din sfera valorilor civice;

24
 să dezvolte unele atitudini favorabile luării unor decizii;
 să exprime opinia în ceea ce privește activitatea grupurilor din care fac parte;
 să cunoască și să respecte drepturile copilului, a normelor de comportare în societate;
 să se observe înregistrarea unor progrese majore la finalul demersului didactic;

4.4. Ipoteza cercetării

Ipoteza cercetării este următoarea:Utilizarea metodelor gândirii critice la disciplina


educație civică în ciclul primar conduce la însușirea temeinică a trăsăturilor morale ale
persoanelor.În cadrul orelor de educație civică, lecțiile susținute trebuie să stârnească
interesul eleviilor de a participa activ la oră și de a relaționa cu colegii. Învățătorul trebuie
să aplice mereu ceva nou și captivant care să-i ajute pe elevi în formarea personalității.

5. MODUL DE ORGANIZARE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII:

5.1.Perioada și locul desfășurării cercetării:

Pentru cercetare s-au ales două clase: clasa experimentală și clasa de control.
Experimentul s-a desfășurat pe perioada a șase săptămâni, intervenind în cadrul
capitolului: Trăsăturile morale ale persoanei. Clasa experimentală a fost reprezentată de
clasa a III-a A, cu un număr efectiv de 14 elevi, iar clasa de control este reprezentată de
clasa a III-a B, cu un număr efectiv de 16 elevi.
Clasele selectate pentru cercetare sunt clase care aparțin Liceului Tehnologic
”Nicolae Teclu” din Copșa Mică pe parcursul semestrului II din anul școlar 2017-2018,
în perioada 15.01.2018-26.03.2018.

5.2. Metode utilizate


Metodele de cercetare pedagogică reprezintă calea delimitată pentru a ajunge la
obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic. Metodele
utilizate sunt: metoda observației sistematice, metoda cercetării documentelor curriculare

25
și a altor documente școlare, metoda analizelor produselor activității școlare,
experimentul pedagogic și metoda testelor pedagogice.

5.2.1.Metoda observației sistematice este una din metodele de cunoaștere a


personalității umane care constă în consemnarea metodică și intenționată a diferitelor
manifestări de comportament individual sau colectiv, așa cum se prezintă ele în fluxul lor
natural de manifestare. Observația asigură, în evaluare, obținerea unor informații detaliate
cu privire la copilul analizat cu o intervenție minima în activitatea acestuia, astfel încât să
poată fi analizat comportamentul său.
Observația poate oferi informații utile cu privire la stările emoționale și efectele
lor asupra prestației elevilor, evidențiind, o serie de caracteristici care influențează
performanța elevilor, încrederea în sine, anxietatea, neîncrederea, timiditatea.

5.2.2 Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare


presupune analiza datelor oferite de documentele curriculare oficiale și documentele
școlare cu privire la activitatea educațională. Documente școlare utilizate:programa
școlara la disciplina educație civică, planificare calendaristică și pe unități de învățare,
metodica predării educației civice în ciclul primar, manual de educație civică clasa a III-a.

5.2.3. Metoda analizelor produselor activității școlare furnizează informații despre


procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale elevilor prin prisma obiectivării lor
în produsele activității: desene, lucrări scrise, referate, portofoliu, fișe de lucru.

5.2.4 Experimentul pedagogic este o metodă principală de investigație pedagogică


directă. Experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic pe care îl
investigăm, creăndu-i-se acestuia condiții speciale de apariție și desfășurare în mod
repetat, orientat și controlat.El are ca scop optimizarea procesului pedagogic urmărind fie
ameliorarea unor soluții instructiv-educative, fie descoperirea altora noi, calitativ
superioare, mai moderne și mai eficiente.

26
5.2.5.Metoda testelor pedagogice reprezintă un instrument experimental constând într-o
probă standardizată sub aspectul conținutului, al condițiilor de aplicare și al tehnicilor de
evaluare a rezultatelor. Este alcătuit dintr-un ansamblu de itemi care reprezintă întrebări,
probleme, probe. Pentru cercetarea pedagogică s-au folosit teste de cunoștințe
individuale, astfel au fost administrate elevilor teste inițiale pentru stabilirea nivelului de
cunoștințe și testul final pentru stabilirea evoluției cunoștințelor. La final comparând cele
două teste observăm diferențe de rezultate.

6. Descrierea cercetării

Cercetarea a început cu rezolvarea unui test inițial cu elevii ambelor clase,


pentru a verifica cunoștințele acestora. Adoptăm strategia didactică în funcție de
particularitățile de vârstă și individuale a fiecărui elev și am analizat capacitatea de
cunoștințe pe care o au.
La clasa de control aplicăm cele doua teste, cel inițial și cel final, iar la clasa
experimentală pe lângă cele două teste și metode moderne .

6.1. Etapele cercetării


Cercetarea s-a desfășurat în trei etape: etapa inițială, etapa experimentală și etapa
finală. Pentru etapa inițială adoptăm o evaluare inițială, pentru etapa experimentală
intervenim în cadrul activităților, iar la etapa finală un test de evaluare finală.

6.1.1. Etapa inițială


Pentru început am folosit o fișă de evaluare inițială care cuprinde un număr de cinci
itemi de rezolvat, la educație civică la începutul capitolului Trăsăturile morale ale
persoanei.
Rezultatele eșantionului experimental este redat in următorul tabel:

27
Nr. Nume I1 I2 I3 I4 I5 Rezultatul
Crt. Prenume final
1 A.C F.B F.B B F.B F.B F.B
2 A.D.P B F.B B B B B
3 B.N F.B F.B F.B F.B F.B F.B
4 C.S B B B B B B
5 E.F.I F.B F.B B B B B
6 G.A F.B B B F.B F.B F.B
7 L.D.R S B B S S S
8 M.I F.B F.B F.B B F.B F.B
9 O.A.D F.B B B B F.B B
10 P.G S S S S S S
11 P.E.A F.B F.B F.B F.B F.B F.B
12 S.T B B F.B B F.B B
13 T.E.T B F.B F.B F.B F.B F.B
14 V.D F.B F.B F.B F.B F.B F.B

Tabel 1: Rezultatele clasei experimentale.


Itemi: F.B- Foarte Bine; B- Bine; S-Suficient

Rezultatele obținute de elevi indică un nivel proporționat, predominând


calificativul F.B, apoi B, urmat de calificativul S. Din tabel remarcăm că la itemul 1 s-au
obțint 8 calificative de F.B, 4 calificative de B și 2 calificative de S. La itemul 2 s-au
obținut 8 calificative de F.B, 5 calificative de B și un calificativ de S. La itemul 3 obținem
6 calificative de F.B, 7 calificative de B și 1 calificativ de S. Itemul 4 a obținut un număr
egal de 6 calificative de F.B și B și 2 calificative de S. Iar la itemul 5 au fost obținute un
număr de 9 calificative de F.B, 3 calificative de B și 2 calificative de S.
Grafic rezultate:

28
Grafic 1: Rezultate privind grupa experimentală.

Culoarea albastru deschis indică calificativul F.B, albastru închis calificativul B, iar
culoarea turcoaz indică calificativul S. Din grafic se observă o înregistrare bună la itemii
1,2 și 5, iar la itemii 3 și 4 o scădere majoră. La itemul cinci, nouă elevi au obținut
calificativul maxim, iar la itemul 1 și 2 un număr de 8 elevi au obținut de asemenea
calificativul maxim.
În continuarea cercetării voi evidenția rezultatele grupei de control prin următorul
tabel:
Tabelul cu rezultatele clasei de control este următorul:

Nr. Nume I1 I2 I3 I4 I5 Rezultat


Crt. Prenume final
1 A.O B B F.B F.B B B
2 A.S.E F.B F.B B F.B F.B F.B
3 A.I.O B F.B F.B B F.B F.B
4 B.S F.B B F.B F.B F.B F.B
5 B.A B B B F.B B B
6 C.P B F.B F.B B B B
7 C.G F.B B S B B B

29
8 E.H F.B F.B F.B F.B F.B F.B
9 G.M B B B B B B
10 L.G S B S S B S
11 L.M F.B B B B B B
12 M.B.I F.B F.B F.B F.B B F.B
13 N.O.L B B B B F.B B
14 O.P B F.B B F.B B B
15 S.A.D F.B F.B F.B F.B F.B F.B
16 V.R.D B F.B B B B B

Tabel 2: Rezultatele elevilor clasei de control

Din tabel remarcăm că la itemul 1 s-au obținut 7 calificative de F.B, 8 calificative


de B și un calificativ de S. La itemul 2 s-au obținut un număr egal de 8 calificative de F.B
respectiv B și 0 calificative de S. La itemul 3 s-au obținut tot un număr egal de 7
calificative de F.B respectiv B și 2 calificative de S. La itemul 4 s-au obținut 8 calificative
de F.B, 7 calificative de B și un calificativ de S. La itemul 5 au fost obținute 6 calificative
de F.B, 10 calificative de B și nici un calificativ de S.
Graficul rezultatelor clasei de control:

Graficul 2: Graficul rezultatelor clasei de control


Din grafic constatăm rezultate foarte bune la itemii 2 și 4, iar rezultate mai puțin
bune la itemul 5, dar cel mai mare număr de calificativ maxim a fost obținut tot de itemul

30
5. Comparând cele două grafice putem observa diferențe ale rezultatelor. Pentru a
evidenția cele două clase am realizat următorul grafic:

Graficul 3. Compararea rezultatelor celor două clase.

Din acest grafic putem observa diferențele de la o clasă la alta, rezultatele fiind
aproape identice și putem concluziona că cele două clase sunt la aproape același nivel în
faza inițială.

6.1.2. Etapa experimentală

În urma testului inițial elevii nu au obținut rezultate foarte diferite, decidem să


folosim în cadrul orelor de educație civică metodele gândirii critice. Folosirea metodelor
moderne îmbunătățesc buna desfășurare a orelor și rezultatele obținute de elevi. Etapa
aceasta incluzând doar clasa experimentală.
Prima intervenție educativă am efectuat-o la începutul noului capitol, intitulat
”Trăsăturile morale ale persoanei” la disciplina educație civică, tipul lecției fiind de
predare-învățare, titlul lecției fiind ”Bunătate și răutate” .
Am început cu pregătirea sălii de clasă și a materialului necesar.

31
Obiectivul urmărit este acela de a familiariza elevii cu noțiunile de bunătate și răutate și
de a cultiva trăsături morale pozitive. Am captat atenția cu ajutorul unei fișe de lucru în
care am folosit metoda numită ”Ciorchinele” care presupune identificarea unor conexiuni
logice între idei și în acest fel, am reactualizat cunoștințele din orele anterioare.

Elevii vor colora fiecare boabă de strugure în funcție de sentimentul pe care


li-l trezește o persoana caracterizata astfel. Elevii au colorat ciorchinele cu culori calde și
culori reci. Culorile calde aparțin persoanelor pozitive, iar culorile reci persoanelor
negativ. La tablă și în caiete va fi scris titlul și lecția, apoi vom avea discuții referitoare la
textul ”Cățelușul șchiop” de Elena Farago. Elevii au fost foarte impresinoați de povestea
cățelușului, trezindu-le sentimente de milă față de cățel. În continuare vom rezolva
exercițiile din manual unde va trebui să descriem modul în care ne comportăm cu
animalele și plantele din jurul nostru. Răspunsurile elevilor au fost doar pozitive din
pricina faptului că atât animalele cât și plantele au viață. Elevii au dat multe exemple de
acțiuni în care au ajutat animale găsite pe stradă oferindu-le hrană și adăpost.
Următoarea metodă folosită este ”Problematizarea” care presupune crearea de
către învățător la clasă a unei situații problemă. Sugerez elevilor să se gândească la
personaje pozitive și negative din povești, susținându-și propriul punct de vedere și tot
odată exemplificând răspunsul. Elevii au dat exemple de personaje pozitive și negative,
răspunsurile lor fiind foarte explicite. Cele mai multe exemple de personaje au fost cele
pozitive și anume eroi care au salvat oameni sau animale.
Încheiem activitatea cu o discuție referitoare la situațiile în care elevii au fost
buni sau răi. Fiecare elev a dat un exemplu de situație în care s-au considerat o persoană
bună sau rea. Eleva V.D a povestit ce persoană bună s-a simțit atunci când a ajutat-o pe

32
vecina de pe scară să treacă strada. Totodată eleva G.A a povestit că s-a simțit o persoană
rea atunci când colegul de bancă a cerut guma de șters și nu a vrut să o împrumute.
Cea de-a doua intervenție educativă am desfășurat-o în cadrul lecției
”Respectul și lipsa de respect”, tipul lecției fiind de însușirea de noi cunoștințe.
Obiectivul urmărit este de a explora valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți
oameni, de a recunoaște comportamente moral civice din viața cotidiană și de a relaționa
pozitiv cu ceilalți. Pentru început elevii își pregătesc materialele necesare pentru buna
desfășurare a lecției. Pentru captarea atenției am folosit poezia ”Salutul” de Aurora
Luchian. Elevilor le sunt adresate câteva înrebări cu privire la respect și lipsa de respect,
apoi vom explica expresile întâlnite. Aceștia au fost foarte deschiși în răspunsuri, dând
exemple din viața de zi cu zi. Elevii au răspuns foarte bine la întrebările adresate și
totodată au explicat foarte bine expresile întâlnite. Pe tablă este realizat un copac pe care
elevii vor lipii mere bune si mere rele. Într-un coș vor fi merele care conțin trăsături și
fapte pozitive pe merele bune care vor fi așezate în copac și trăsături și fapte negative pe
merele rele care vor fi așezate jos lângă copac. Elevii au ieșit pe rând la tablă
descurcându-se foarte bine la așezarea merelor ceea ce înseamnă ca percep foarte bine
faptele bune și fapltele rele.

Prima metodă interactivă folosită este ”Explozia stelară” care presupune


formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.
Sarcina de lucru presupune completarea planșei prin răspunderea la întrebările date.
Ce presupune respectul?
Față de cine manifestăm respect?
Când ești respectuos?
Cum ne arătăm respectul?
Cine trebuie să fie respectuos?
Răspunsurile elevilor au fost foarte bune și foarte dezvoltate, iar cu ajutorul lor
reușim să rezolvăm planșa.

33
În continuarea lecției am folosit metoda ”Cvintetul” care presupune
rezumarea unui fragment citit la 10 cuvinte. Un elev a ieșit la tablă și a completat cu
cuvântul respect, apoi alt elev a ieșit la tablă și a completat cu cele două cuvinte: toate
persoanele, următorul a completat cu propoziția: o faptă buna, al patrulea elev a
completat cu cele două cuvinte: mulțumim și scuze, iar ultimul copil a completat cu
cuvântul sentiment.

.................RESPECT...............

..........TOATE......... ..............PERSOANELE..........

...................O............... .....................FAPTĂ....................
.................BUNĂ.........................

.................MULȚUMIM........... ..........................SCUZE........................

..................SENTIMENT...............................

1. AM VORBIT DESPRE ................ (1 CUVÂNT)

2. MANIFESTĂM RESPECT PENTRU............( 2 CUVINTE).

3. CÂND MANIFESTĂM RESPECT? (PROPOZIȚIE – 3 CUVINTE)

4. CUM NE MANIFESTĂM RESPECTUL? (2 CUVINTE).

5. PENTRU CĂ ÎL SIMȚIM, RESPECTUL ESTE UN..............(1 CUVÂNT)

34
Din lecția predată ”Respectul și lipsa de respect” elevii au înțeles foarte bine cum
se acordă respect și totodată cum se caștigă respectul. Aceștia au fost foarte deschiși în
cadrul lecției și foarte interesați de subiectele discutate.
A treia intervenție educativă s-a desfășurat în cadrul lecției ”Sinceritatea și
minciuna”, lecția fiind una de predare-învățare. Pentru buna desfășurare a lecției stabilim
un climat propice. Scopul lecției a fost acela de a recunoaște termenii specifici limbajului
civic și de a de exprima liber referitor situaților diferite de viață cu conținut civic.
Reactualizarea cunoștințelor o realizăm cu ajutorul unor jetoane ce conțin cuvinte care
exprimă calități morale ale persoanei.
Captarea atenției s-a realizat cu ajutorul textului ”Trei viermișori în deșert” din
care am aflat că el treilea viermișor este mincinos. Plecând de la acest cuvând anunțăm
lecția de astăzi care se numește ”Sinceritatea și minciuna.” Vom scrie titlul la tablă și în
caiete, apoi discutăm despre imaginea din manual. Ca text suport în manual descoperim
fragmentul ”Pnocchio” de Carlo Colodi, citim textul apoi răspundem la întrebări, aflăm
personajele și discutăm comportamentul lui Pinocchio. Vom nota pe tablă și în caiete
cuvintele necunoscute și schema lecției, apoi solicit elevilor să precizeze valoarea de
adevăr a unor propoziții. În continuare vom folosi metoda ”Studiul de caz” care
presupune analiza unei situații existente la nivel social.
Elevii vor primi o fișă de lucru pe care se află un text și un tabel. Aceștia trebuie
să citească textul și să completeze tabelul.

Studiu de caz
Viorel a luat un “Suficient” la limba română. E supărat. Dacă ieri ar fi ascultat-o
pe mama şi ar fi dat mai multă atenţie pregătirii lectiei, ar fi putut obtine un “ Bine”,
adică un calificativ mai potrivit cu adevăratul nivel al cunoştinţelor lui. Nu îl reprezintă
acest “Suficient”! Oare să-i spună mamei? N-ar fi mai bine să aştepte pană săptămana
viitoare să ia un calificativ mai bun şi abia după aceea să-i spuna?

Să analizăm ce hotărare ar putea lua Viorel!


Ce poate face Viorel Ce poate face mama Urmări

35
 Îi spune mamei.

b) Nu îi spune.

Elevii citesc textul și găsesc posibilități de acțiune pentru băiat și mama acestuia,
dar și consecințele fiecaruia. În încheiere solicit elevilor să fe sinceri pentru un moment și
să realizele împreuna copacul sincerității și fiecare să noteze câte o minciună fără a se
semna. Elevii au fost foarte sinceri, au mers pe rând la tablă și au lipit mnciunile pe
ramurile copacului.
Din lecția predată elevii au învățat de ce nu este bine să mințim, care sunt
consecințele minciunilor și de ce este bine să spunem întotdeauna adevărul.

Cea de-a patra intervenție educativă a fost in cadrul lecției ”Curajul, frica,
lașitatea”, lecția fiind una de predare-învățare. Pentru început am pregătit clasa și
materialele necesare pentru buna desfășurare a lecției. Obiectivul urmărit a fost
cunoașterea trăsăturilor pe care le au oamenii, identificarea unor trăsături morale
definitorii ale persoanei.
Descrierea activității: Captarea atenției se realizează cu ajutorul unei ghicitori a
cărui răspuns este cuvântul fricos. În continuare se dau exemple de acte de curaj
ajutându-ne de imagini, apoi purtăm discuții pe baza lor. Vom scrie titlu și lecția la tablă
și în caiete. Metoda folosită de această data este ”Pălăriile gânditoare” care presupune o
tehnică de stimulare a creativității care favorizează schimbul de idei, experiențe și
cunoștințe și tot odata este abordează stiluri diferite de învățare prin joacă. Elevii sunt
împărțiți în 3 grupe, fiecare grupă va primi câte o pălărie pe care există câte două sarcini:
Prima grupă are sarcina de a încercui cu aceeași culoare cuvintele care au înțeles
asemănător.

36
-Încercuiește cu aceeași culoare cuvintele care au înțeles asemănător:
frică
Groază
voinicie
Teamă
Oroare
Curaj
eroism
Îndrăzneală
spaimă
Vitejie
fobie
Elevii au incercuit cu galben groază, frică, teamă spaimă, fobie, oroare, cu verde
curaj, îndrazneală, vitejie, voinicie, eroism. A doua grupă are sarcina de a completa
proverbele date.

Completează proverbele :
*Greşeala .....recunoscută..... e pe jumatate iertată.
*La ……plăcinte…… înainte la ………război………… înapoi.
*După război mulţi ………viteji……… s-arată.
( recunoscută, plăcinte, război, viteji )
Elevii au recunoscut proverbele și le-au completat foarte bine cu cele patru cuvinte
date. Iar a treia grupă are sarcina de a alcătui o lista cu personaje din literatură care au
dovedit curaj. Elevii au avut următoarele răspunsuri: Prâslea cel voinic, Micul Prinț,
Alice în țara minunilor, Motanul încălțat, Fata moșneagului. Încă o metodă folosită este
”Jocul de rol”, care presupune interpretarea unei situații reale sau imaginare. Un elev și-a
imaginat că a luat o notă mică și îi este frică să le spună părinților, alți doi elevi vor fi
puși în postura de părinți, iar in fața clasei aceștia își vor juca rolurile. O.A.D a jucat rolul
elevului spreriat, iar A.C și C.S au jucat rolul părinților. Elevii au jucat foarte bine
rolurile, aceștia fiind aplaudați de întreaga clasă.

37
La fixarea cunoștințelor cer elevilor să dea exemplu de o situație în care au fost
curajoși și o situație în care au fost lași. Una dintre situațile curoajoase a fost povestită de
eleva M. I care a povestit că într-o zi după terminarea orelor de curs aceasta a luat din
clasă un pix multicolor găsit lânga banca unui coleg. A doua zi colegul ei i-a spus
invățătoarei că îi lipseste pixul și aceasta i-a întrebat dacă a văzut cineva pixul, M.I a dat
dovada de curaj și a recunoscut ca ea a luat pixul și l-a înapoiat. Situația de lașitate a fost
povestită de elevul S.T care nu a avut curajul să-i ia apărarea colegului de banca într-o
pauză când elevii dintr-o clasă mai mare au râs de el.
Din lecția predată școlarii au înțeles ce înseamnă să fi curajos, laș sau fricos și
ce simt în fiecare din cele trei situații și totodată când trebuie să de-a dovadă de curaj,
lașitate sau frică.
A cincea intervenție educativă a fost în cadrul lecției tipul lecției ”Încrederea
și lipsa de încredere” aceasta fiind unna de predare-învățare.Pe parcursul lecției
obiectivul urmărit a fost acela de a familiariza elevii cu noțiunile de încredere și lipsa de
încredere și de a dezvolta sentimentele de încredere în sine și a celor din jur. Pentru
început asigurăm condițiile optime pentru desfășurarea orei. Captarea atenției s-a realizat
cu ajutorul poveștii populare ”Mincinosul”, iar pe baza textului eleviilor le sunt adresate
întrebari din text. Se scrie titulul și lecția la tablă și în caiete, apoi copiii vor fi împărțiți în
4 echipe, fiecare echipă având câte o sarcină. În continuare folosesc metoda ”Munca pe
echipe”. Prima echipă are sarcina de a explica cu ajutorul dicționarului următoarele
cuvinte: încredere, curaj, respect, sinceritate, cinste. A doua echipă are sarcina de a-și
imagina că sunt singuri acasa și o persoana necunoscută sună la ușă. Cum procedați? A
treia echipa să noteze câteva acțiuni pe care le pot face pentru a câștiga încrederea celor
din jur. Iar a patra echipă să aleagă afirmațiile pe care le consideră adevărate. Fiecare
echipă iși va desemna un membru de a citi raspunsurile în fața clasei. Lucrând în echipe
elevii vor putea comunica și relaționa mult mai bine explimându-și fiecare părerea.
A doua metodă folosită este ”Brainsotorming-ul” care presupune participarea
eleviilor la analiza anumitor situații. Pe tablă va fi desenat un copac pe trunchiul căruia va
fi scris cuvântul ”ÎNCREDERE”, iar elevii vor ieși la tablă completând pe ramurile
copacului acțiuni menite să câștige încrederea celor din jur. Din lecția predată elevii au
avut de învățat foarte multe lucruri despre cum căpătăm încrederea celor din jur, dar și

38
despre ce trebuie făcut în cazul în care ne-am pierdut încrederea în cineva și cum o
recuperăm. Răspunsurile elevilor au fost foarte mulțumitoare și dezvoltate, aceștia știind
să se descurce în fiecare caz prezentat în cadrul lecției.

6.1.3. Etapa finală


Clasa experimentală a fost orientată permanent spre o formare a gândirii
critice, pentru a dobândi noi priceperi, deprinderi și cunoștințe dezvoltând gândirea și
creativitatea prin folosirea metodelor moderne.Prin folosirea metodelor moderne elevii au
participat activ pe tot parcursul experimentului. Progresul realizat de elevii pe care i-am
supus experimentului este evidențiat în urma testului final aplicat la clasă.

Testul final a fost aplicat la clasă, iar rezultatele fiind urmatoarele:

Nr. Numele I1 I2 I3 I4 I5 I6 Rezultat


Crt. Prenumele final
1 A.C F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
2 A.D.P F.B F.B F.B B B F.B F.B
3 B.N F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
4 C.S B B B F.B F.B B B
5 E.F.I F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
6 G.A B B F.B B F.B B B
7 L.D.R B S S B B B B
8 M.I F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
9 O.A.D B B F.B F.B F.B F.B F.B
10 P.G B B S S S S S
11 P.E.A F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B

39
12 S.T B B F.B F.B B B B
13 T.E.T F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
14 V.D F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B

Tabel 3 . Rezultate test final

Putem remarca din tabelul de mai sus că folosind metodele moderne


rezultatele eleviilor din clasa experimentală nivelul clasei a crescut. La itemul 1 s-au
obțint 8 calificative de F.B, 6 calificative de B și nici un calificativ de S.La itemul 2 la fel
s-au obținut 8 calificative de F.B, 5 de B și un calificativ de S.În schimb la itemul 3 s-au
obțint 11 calificative de F.B, unul de B și 2 calificative S.Itemul 3 este identic la rezultate
cu itemul 4 obținând ambele 10 calificative de F.B, 3 calificative de B și un calificativ de
S.
La itemul 4 au fost obținute 9 calificative de F.B, 4 calificative de B și un calificativ de S.
La evaluarea finală se constată o creștere considerabilă la nivelul clasei
experimentale după cum putem vedea în următorul grafic:

Grafic 4. Compararea testului inițial și testului final la clasa experimentală

Putem observa pe grafic că rezultatele clasei experimentale au crescut


considerabil, iar calificativul F.B predomină, celelalte fiind prezentate în mod scăzut.
Procedura a fost aceeași și pentru clasa de control cu testul final, neintervenind in cadrul
orelor.

40
Rezultatele clasei de control la testul final sunt următoarele:

Nr. Nume I1 I2 I3 I4 I5 I6 Rezultat


Crt. Prenume final
1 A.O B B F.B F.B F.B F.B F.B
2 A.S.E F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
3 A.I.O B B B F.B F.B B B
4 B.S F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
5 B.A B B F.B F.B B B B
6 C.P F.B F.B B B F.B F.B F.B
7 C.G B S S B S S S
8 E.H F.B B B F.B F.B F.B F.B
9 G.M B S S S B S S
10 L.G B B S B B B B
11 L.M F.B B F.B B F.B F.B F.B
12 M.B.I F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
13 N.O.L B B B S B S B
14 O.P B B B B F.B B B
15 S.A.D F.B F.B F.B F.B F.B F.B F.B
16 V.R.D B B B F.B B B B

Tabel 4. Rezultate test final clasa de control


Din tabel putem observa că la itemul 1 s-au obținut 7 calificative de F.B, 9
calificative de B și nici un calificativ de S. La itemul 2 au fost obținute 5 calificative de
F.B, 9 calificative de B și 2 calificative de S. Itemul 3 a obținut 7 calificative de F.B, 6
calificative de B și 3 calificative de S.La itemul 4 observăm o creștere și obținem 9
calificative de F.B, 5 calificative de B și 2 calificative de S.Itemul 5 a avut cel mai mare
număr de calificative F.B și anume 10, cinci calificative de B și un calificativ de S.
Ultimul item a obținut 8 calificative de F.B, 5 calificative de B și 3 calificative de S.

Urmatorul grafic arată compararea celor doua teste.

41
Grafic 5. Compararea testului inițial și a celui final la grupa de control.
Cu albastru deschis reprezentăm testul inițial și cu albastru închis testul final.
Comparând cele doua teste nu se observă nici o îmbunătățire la testul final la grupa de
control. Din grafic observăm că la testul final am abținut mai multe calificative de F.B
decat la testul inițial, calificativul B a crescut de data aceasta la testul inițial, iar
calificativul S fiind la egalitate.

7. CONCLUZII

În concluzie putem constata că la clasa experimentală unde am folosit metodele


gândirii critice nivelul clasei a crescut, în schimb la clasa de control nu există o creștere
remarcabilă. În urma întregului proces experimental, elevii au dobândit cu ajutorul
metodelor moderne, operații de lungă durată, mobile și cunoștințe noi ce pot fi reproduse
ușor. Acest lucru a fost posibil prin folosirea metodelor gândirii critice în cadrul orelor de
educație civică, astfel școlarul a reușit să participe intens în gândire.
Metodele moderne sunt eficiente deoarece vizează curiozitatea, încrederea,
creativitatea, independența, participarea activă, inițiativă.
Introducerea și utilizarea metodelor activ-participative în procesul instructiv-educativ este
o necesitate și mai ales o tema de actualitate. În cercetare am constatat că folosirea

42
metodelor moderne este eficientă, iar cu ajutorul metodelor elevii își dezvoltă gândirea,
imaginația, implicarea, cooperarea, motivația, încrederea în sine.
Datorită folosirii metodelor moderne am constatat ca ipoteza a fost confirmată, iar
la clasa experimentală putem afirma că acestea sunt de folos pentru participarea mai
activă a elevilor și o cooperare mai bună între colegi.

Bibliografie
***Ghid metodic: Educația civică – curriculum și pregățirea profesorilor, M.E.C., 2001.
1. Albulescu Ion; Albulescu Mirela, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane,
Editura Polirom. Iași, 2000.
2. Al. Ion Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest ,
Timişoara, 2000.
3. Bocoș Dacia – Mușata, Instruirea interactivă, Editura Polirom, 2013.
4. Bontaș Ioan, Pedagogie, Editura All, București 1996
5. Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
6. Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, Iași 1996.
7. Herman Ramona-Iulia, Managementul clasei - strategii eficiente - Ghid pentru
profesori și studenți, Editura Eikon, București, 2006.
8. Iucu Romiţă, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
9. Petrovan Ramona, Fundamentele pedagogiei, Alba Iulia 2015.
10. Petrovan Ramona, Psihopedagogia copiilor cu dificultați de învățare, Alba Iulia
2017.
11. Margaret Stimmann Branson, Center for Civic Education, September 1998.

43
12. Scheau Ioan, Comunicare și metodologie didactică, Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2017.
13. Scheau Ioan, Evaluare alternativă, Editura Dacia, Cluj Napoca 2006
14. Scheau Ioan, Gândirea critică, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
15. Todor Ioana, Pedagogia Educației, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2013.
16. Todor Ioana, Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București 2013.
17. Trif Letiția, Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2013.
18. Thomas A. Angelo, Teaching psychology, Lawrence Erlbaum Associates, Inc., 1955.

44

S-ar putea să vă placă și