UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

FILIALA FOCȘANI
Departamentul de Formare a Profesorilor

LUCRARE METODICO ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU ACORDAREA GRADULUI
DIDACTIC I

Coordonator Științific:
Lect.Univ.Dr. CORNELIU CIPRIAN ILADE

Autor: Avram Ion

FOCȘANI
2015
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

1
 FILIALA FOCȘANI
Departamentul de Formare a Profesorilor

Specificul dezvoltării creativității

elevilor în învățământul primar

Coordonator Științific:
Lect.Univ.Dr. CORNELIU CIPRIAN ILADE

Autor : Avram Ion

FOCȘANI
2015

2
 Cuprins

INTRODUCERE....................................................................................................................7
PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI................................................10
CAPITOLUL I..................... ELEMENTE DE PSIHOPEDAGOGIA CREATIVITĂŢII CU
TRIMITERE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ...................................................................10
1.1. Conceptul de creativitate...........................................................................................10
1.2. Teorii ale creativităţii...............................................................................................16
1.3. Factorii creativităţii...................................................................................................19
1.3.1. Factorii stimulativi ai creativităţii......................................................................19
1.3.2. Factorii inhibitori ai creativităţii........................................................................23
1.4. Specificul creativităţii la vârstă şcolară mică...........................................................26
1.4.1. Aspecte specifice dezvoltării creative la şcolarul mic........................................26
1.4.2. Învăţarea creativă la vârstă şcolară mică...........................................................33
1.4.2.1. Învăţarea creativă. Aspecte generale...........................................................33
1.4.2.2. Dezvoltarea capacității de învățare creativă a elevilor la vârstă
şcolară mică..............................................................................................................35
CAPITOLUL II............. STRATEGII DIDACTICE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII
ELEVILOR LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ.....................................................................41
2.1. Problematica dezvoltării creativității elevului reflectată în documentele curriculare
pentru învățământul primar..............................................................................................41
2.2. Dezvoltarea creativităţii elevilor din ciclul primar prin joc și învățare....................44
2.3. Conduita creativă a învățătorului și rolul lui în stimularea potențialului creativ al
elevului.............................................................................................................................46
2.4. Strategii de stimulare a creativității individuale și de grup a elevilor......................48
2.4.1. Metode de stimulare a creativității.....................................................................48
2.4.2. Forme de organizare a activităţii instructiv – educative....................................52
2.4.3. Mijloacele de învățământ adecvate stimulării creativității elevilor...................54
2.5. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate în
diferitele arii curriculare...................................................................................................55
2.5.1. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la
disciplinele din aria curriculară Limbă și Comunicare................................................55

3
 2.5.2. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la
disciplinele din aria curriculară Matematică și științe ale naturii.................................57
2.5.3. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la
disciplinele din aria curriculară Om și societate..........................................................60
2.5.4. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la
disciplinele din ariile curriculare Arte și Tehnologii....................................................62
PARTEA A II-A. CERCETARE EDUCAȚIONALĂ PRACTIC – APLICATIVĂ…..…67
CAPITOLUL III..................... STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE STIMULARE A
CREATIVITĂȚII ELEVILOR CU APLICABILITATE LA DISCIPLINELE DIN ARIILE
CURRICULARE „ARTE” ȘI „TEHNOLOGII”.................................................................67
3.1. Ipoteza și obiectivele cercetării................................................................................67
3.2. Metodologia cercetării..............................................................................................69
3.2.1. Eșantion.............................................................................................................70
3.2.2. Tipul cercetării. Variabile..................................................................................70
3.2.3. Metode și tehnici de cercetare...........................................................................71
3.2.4. Etapele cercetării...............................................................................................76
3.2.4.1. Etapa inițială (pretest).................................................................................76
3.2.4.2. Etapa formativă..........................................................................................89
3.2.4.3. Etapa finală (posttest)...............................................................................110
3.3. Rezultate obținute - prelucrare și interpretare.........................................................122
3.4. Concluzii..................................................................................................................133
3.5. Direcții de valorificare a rezultatelor. Propuneri şi recomandări metodice.............136
ANEXE..............................................................................................................................139
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................143

4
 INTRODUCERE

În contextual actual al educaţiei, scopul principal al şcolii este de a stimula acele

laturi ale personalităţii elevilor care să îi ajute să-şi contureze mult mai bine interesele de
cunoaştere, deprinderile intelectuale, capacitatea de a forma opinii concrete, dorinţa de a
rezolva cât mai mult şi cât mai bine o situaţie.
În ultima vreme se impune conturarea unor strategii specifice dezvoltării
comportamentului creativ, precum şi conştientizarea mai accentuată a necesităţii
dezvoltării creativităţii individuale şi sociale. Încă din şcoala primară sau chiar mai
devreme, se poate vorbi despre faptul că elevii se dovedesc a fi creativi. Interesul tot mai
accentuat al societăţii contemporane pentru stimularea şi educarea creativităţii elevilor este
reliefat în esenţa idealului educaţional.
Creativitatea este considerată ca fiind una dintre calităţile ce o deţin mulţi dintre
semenii noştri, este bine ştiut că s-a contestat posibilitatea învăţământului de a contribui la
dezvoltarea creativităţii. Totodată, se afirmă că prin procesul de învăţământ se cultivă tot
mai mult gândirea critică, disciplina, conformismul, lucruri deloc compatibile cu climatul
de libertate ce este favorabil imaginaţiei creatoare. Această obiecţie nu este decât parţial
justificată deoarece şcoala ca instituţie ce răspunde în mod direct de dezvoltarea
intelectuală a copiilor, dezvoltă germenii competiţiei în sufletul acestuia şi poate totodată
să identifice aptitudinile copiilor. Educarea creativităţii şi a gândirii creatoare a elevilor
este o necesitate a timpului actual şi presupune totodată atât formarea cât şi cultivarea unor
trăsături ce vor duce mai târziu la manifestări creatoare cum ar fi: iniţiativă, originalitate,
curiozitate, perseverenţă.
Ciclul primar oferă numeroase posibilităţi de valorificarea creativităţii, dezvoltarea
şi cultivarea creativității devenind astfel o preocupare permanentă şi o prioritate a şcolii
actuale. La vârsta şcolară mică, potenţialul creativ al elevilor este în plină dezvoltare chiar
dacă în timpul ciclului curricular al achiziţiilor fundamentale – clasele I şi a II-a – stă
preponderent sub semnul acumulării acelor structuri ce îi vor permite lărgirea orizontului şi
combinările atât de necesare creaţiei. Şcolarul mic manifestă fantezii mai reduse în execuţii
de desene, modelaje, colaje şi nu are formate deprinderile citit-scrisului şi rezolvării de
probleme.

5
 Cadrele didactice care predau la clasele primare sunt primele chemate să contribuie
în şcoală la formarea creativităţii elevilor, fiind cei care pot corela solicitările cu factorii
motivaţionali, aptitudinali şi caracteriali. Dascălii trebuie să urmărească înlăturarea
obstacolelor din calea creativităţii şi a timidităţii elevilor, teama de greşeală, lipsa
perseverenţei, descurajarea. Orele de la disciplinele aflate în cadrul ariilor curriculare ale
învăţământului primar pot fi considerate ,,pietre de încercare” pentru stimularea
creativităţii elevilor.
Pornind de la aceste deziderate, am abordat tema ,,Specificul dezvoltării
creativităţii elevilor în învăţământul primar”. Lucrarea este structurată în două părţi, una
teoretică, în care sunt prezentate principalele concepte legate de creativitate, de factorii
care conduc la stimularea creativității elevilor, iar partea a doua, cea practică, în care sunt
ilustrate modalităţi specifice dezvoltării creativității elevilor prin realizarea unor lucrări şi
produse care necesită abilităţi variate. Lucrarea se încheie prin realizarea unui studiu de tip
experimental pentru a observa contribuţia strategiilor didactice care determină creșterea
potențialului creativ al elevilor în cadrul activităţilor artistico – plastice și tehnologice.
Capitolul I, ,,Elemente de psihopedagogia creativității cu trimitere la vârsta școlară
mică”, tratează noţiunea de creativitate, teoriile creativităţii, precum şi factorii creativității.
Pentru a argumenta importanţa stimulării creativităţii am surprins factorii stimulativi şi
inhibitori ai creativității, precum şi specificul creativităţii la vârstă şcolară mică. Întrucât
învățarea creativă are un rol important în stimularea creativității elevilor de vârstă școlară
mică, am surprins aspectele generale care stau la baza învățării de acest fel precum și
condițiile ce conduc la dezvoltarea capacității de învățare creativă a școlarilor.
Capitolul al doilea, „Strategii didactice de stimulare a creativităţii elevilor la vârstă
şcolară mică” surprinde problematica dezvoltării creativității elevului reflectată în
documentele curriculare pentru învățământul primar, punând în valoare strategiile de
stimulare a creativității individuale și de grup. În acest fel am dorit să evidențiez rolul pe
care îl are învățătorul în stimularea potențialului creativ al elevilor, făcând scurte
demonstrații ale unor strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici ce pot fi
aplicate la diferite arii curriculare.
Pe parcursul celui de-al treilea capitol ,,Studiu privind modalitățile de stimulare a
creativității elevilor cu aplicabilitate la disciplinele din ariile curriculare”Arte și
Tehnologii” am prezentat cercetarea privind stimularea potențialului creativ al școlarilor
mici la disciplinele Educație plastică și Abilități practice. Disciplinele menționate sunt
printre cele mai îndrăgite în rândul elevilor, tocmai de aceea am dorit ca micii școlari să
6
pătrundă mai mult în lumea artelor și să cunoască multiple modalități de realizare a unor
lucrări care pot fi utilizate în viața socială.
În cadrul acestei cercetări mi-am propus să verific în planul practic al realității
școlare următoarea ipoteză: Aplicarea constantă și sistematică în cadrul orelor de
Educație artistico-plastică și tehnologică a unor strategii didactice creative conduce la
dezvoltarea potențialului creativ al școlarilor mici. Cercetarea s-a realizat în trei etape:
Etapa inițială (pretest), în care am aplicat o serie de teste la clasă pentru a determina
nivelul creativității elevilor, teste în conceperea cărora m-am inspirat din cartea doamnei
Margareta Dincă intitulată ,,Teste de creativitate”. După aplicarea testelor, am cules datele
și le-am interpretat analizând principalii factori ce determină conduita creativă a elevilor –
flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea.
Etapa formativă s-a desfășurat pe parcursul unui întreg semestru școlar și a avut ca
scop aplicarea sistematică a strategiilor creative ce determină creșterea potențialului creativ
al elevilor. În această perioadă au fost utilizate în cadrul orelor de Educație artistico-
plastică și tehnologică o serie de strategii de stimulare a creativității individuale și de grup.
În etapa finală (posttest) am conceput o serie de teste asemănătoare cu cele din
etapa inițială dar cu un grad mai ridicat de dificultate, prin care am urmărit testarea
acelorași factori ai creativității-flexibilitate, fluiditate, originalitate-la aceeași subiecți,
pentru a putea observa aportul pe care l-au adus strategiile didactice utilizate în cadrul
orelor de Educație plastică și Abilități practice.
La final, am comparat rezultatele obținute la testele inițiale și finale și am stabilit
validitate ipotezei de lucru urmărită pe perioada cercetării experimentale.

7
 PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Capitolul I.
ELEMENTE DE PSIHOPEDAGOGIA CREATIVITĂŢII CU
TRIMITERE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

1.1. Conceptul de creativitate

Societatea modernă este dominată de revoluţia ştiinţei şi tehnicii, de flexibilitatea

profesiilor, de mobilitatea forţei de muncă. Aceste elemente ale societăţii conduc la
formarea unei personalităţi ce este capabilă să se adapteze noilor schimbări, să caute soluţii
cât mai originale la solicitările din ce in ce mai variate şi neprevăzute ale societăţii. Din
acest motiv, procesul de învăţământ trebuie să asigure însuşirea temeinică şi într-un ritm
accelerat a cunoştinţelor ştiinţifice de către elevi. Totodată, procesul de învăţământ trebuie
să găsească şi să pună la dispoziţia elevilor strategii de formare şi dezvoltare a gândirii
creatoare, deoarece toate progresele tehnicii şi artei sunt rezultatul spiritului creator al
individului.
Termenul de creativitate este un termen foarte general şi a fost introdus în
vocabularul psihologiei americane încă de la începutul deceniului al patrulea al secolului
nostru, pentru a depăşi limitele vechiului termen de talent. Nota comună a celor doi
termeni este cea de originalitate, deci talentul corespunde creativităţii de nivel superior.
Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii din ei sunt mai talentaţi decât
restul. Totodată se consideră că oricare din activităţi sau profesii poate fi desfăşurată la un
nivel înalt de creativitate. Talentul a fost conceput deci ca o dezvoltare superioară a
aptitudinilor generale şi speciale şi este o fericită îmbinare a acestora. Creativitatea însă,
precum vom vedea, include structuri mai complexe de personalitate, depăşind aptitudinile.
În psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepţiuni:
a) de comportament şi activitate psihică creativă;
b) de structură a personalităţii sau stil creativ;
8
 c) creativitate de grup, în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc generarea de
noi idei, deci duc la efecte creative.
În sens larg, creativitatea semnifică întreaga capacitate a indivizilor de a produce
idei, soluţii, probleme care nu au o valoare socială deosebită, dar sunt noi pentru individul
sau pentru grupul care le-a produs. Atributul creativ semnifică totodată nota de originalitate
într-un domeniu de activitate şi în produsele ce rezultă în urma acestei activităţi. Atât
proiectarea tehnică cât şi proiectele la care se ajunge sunt creative şi deopotrivă originale.
Despre subiectul ce se exprimă şi întreprinde o activitate se poate spune că este mai mult
sau mai puţin creativ (Şchiopu, 1982).
O perspectivă etimologică a termenului de creativitate conduce la cuvântul latin
creare–a făuri. Gordon W. Allport este cel care a optat pentru folosirea termenului de
creativitate în 1937. Conceptul de creativitate este definit de Al. Roşca drept ,,... un proces
care duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate sau noutate şi prin valoare
sau utilitate pentru societate” (Roşca, 1972, p.7). Ca urmare a complexităţii fenomenului
creaţiei, M. Roco defineşte conceptul de creativitate ca fiind ,,capacitatea de a produce
ceva nou şi de valoare” (Roco, 2004, p.17). Întrucât un produs nou poate să fie original dar
fără valoare, cei doi termeni ai definiţiei nu pot fi separaţi. Creativitatea are la bază
imaginaţia, urmată de motivaţie, de dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit şi nu în
ultimul rând de voinţă şi perseverenţă în a face numeroase încercări şi verificări
(Cosmovici, 1996). Carmen Creţu defineşte termenul de creativitate ca fiind ,,o stare
individuală, cu o dinamică specifică, ce difuzează şi se integrează în fenomenul unitar mai
larg, al excepţionalităţii umane, la interdependenţă cu alte stări, saturate preponderent de
factori cognitivi, motivaţionali, afectivi, atitudinali. Această stare conduce la apariţia unui
produs original, valorizat în mediul comunităţii de referinţă la un anumit moment” (Creţu,
2008, p. 586).
Dacă examinăm mai bine definiţiile creativităţii, se poate spune că activitatea
creatoare are ca trăsături dominante noutatea, originalitatea, ingeniozitatea. Este bine ştiut
faptul că fiecare subiect dispune de un potenţial creativ pentru că fiecare subiect posedă o
experienţă de viaţă pe care o prelucrează mereu, folosind operaţii, tehnici şi scheme
mintale, astfel încât să poată ajunge la rezultatul final dorit. Dacă la baza actelor creative
de descoperire şi invenţie se află potenţialul creativ individual sau de grup, atunci
înseamnă că toată problema constă în activarea şi realizarea sau valorificarea acestui
potenţial. Astfel, se pune problema utilizării experienţei în noi situaţii, a regândirii prin
stabilirea de noi raporturi între cunoştinţe şi prin restructurări de ansambluri. În general, se
9
ajunge într-un final la noi idei sau proiecte prin transformări şi recombinări ale datelor
cunoscute anterior de care subiectul dispune. Prelucrarea informaţiilor generează noi
informaţii, favorizează producerea unor noi cunoştinţe ce nu existau la punctul de pornire.
În ordinea creativităţii, mai importante şi relevante decât rezolvările de probleme date sunt
punerile de noi probleme. Dar pentru aceasta trebuie să se apeleze la descoperire, ca
subiectul să-şi pună mereu noi întrebări şi să problematizeze în câmpul activităţii sale, pe
care este înclinat să o perfecţioneze tot mai mult.
Creativitatea constituie tot mai mult una din implicaţiile umane esenţiale ale
culturii şi civilizaţiei contemporane, necesară oricărui progres social. Ea a devenit una din
cele mai importante valori umane, sociale şi educaţionale. Conceptul nou de creativitate
admite o mare contribuţie a influențelor de mediu şi a educaţiei în formaţia creativă a
fiecăruia (Landau,1979).
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei încă de vârste destul de
fragede, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza
ceva constructiv-creativ, pot fi ,,alimentate“ şi implicate efectiv, pot fi puse adecvat în
valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare. În acelaşi sens, atmosfera sau
climatul psihosocial în care îşi desfăşoară copilul activitatea constituie aspectul hotărâtor.
Un rol important îl are şi un climat caracterizat prin deschidere şi stil relaxat de muncă şi
creaţie, prin asigurarea libertăţii de afirmare şi expresie independentă, prin recunoaştere şi
apreciere pozitivă, ca şi prin încurajarea şi promovarea efortului creativ.
J. P. Guilford a adaptat drept criteriu de definire a creativităţii procesul dominant
al structurii intelectuale care participă la actul creaţiei, întemeind astfel definirea pe
funcţiile intelectului, pe care le delimitează în trei categorii şi anume:
- în raport cu capacitatea cognitivă de memorie şi gândire;
- în raport cu materialul în care este îmbrăcată informaţia;
- în raport cu produsele informaţiei.
Creativitatea constituie una din problemele majore ale zilelor noastre,
manifestându-se o ,,sete“ de creativitate în rezolvarea marilor probleme sociale,
economice, culturale, educaţionale ale omenirii. Într-o accepţiune largă, termenul de
creativitate constituie un fenomen general-uman, forma cea mai înaltă a activităţii
omeneşti. În lucrările sale despre creativitate, D. Sălăvăstru aminteşte despre o creativitate
cotidiană, care se manifestă atunci când oamenii au de rezolvat anumite situaţii din viaţa
lor şi o creativitate de nivel înalt, la care pot ajunge doar o mică parte dintre aceştia
(Sălăvăstru, 2004).
10
 În urma oricărui act de creaţie rezultă un produs al creaţiei, care poate fi considerat
mai mult sau mai puţin nou, deosebit sau original. Originalitatea se poate manifesta prin
diferite grade de noutate. A. Cosmovici consideră că un şcolar care nu reuşeşte să rezolve
singur o problemă dificilă de matematică, poate fi creativ, rezolvând problema prin altă
metodă decât cea studiată la şcoală. Acest tip de originalitate nu poate fi comparată cu
creativitatea pe care o manifestă un savant care creează teorii noi, ce sunt recunoscute la
nivel mondial (Cosmovici,1999). Astfel, A. L. Taylor consideră că există cinci niveluri de
creativitate:
- creativitatea expresivă, atunci când o persoană se exprimă liber şi spontan, fără să
se preocupe de folosul sau valoarea celor create, aşa cum este cazul desenelor făcute de
copii;
- creativitatea productivă, atunci când o persoană produce lucruri noi şi utile în
urma însuşirii unor priceperi şi deprinderi. Specificul acestui nivel de creativitate este slab
exprimat şi poate fi întâlnit în activitatea obişnuită a oricărui muncitor calificat, care poate
pune în practică tehnici cunoscute, originalitatea fiind manifestată destul de puţin;
- creativitatea inventivă, care face posibile inovaţiile, îmbunătăţirile aduse unor
produse, maşini, aparate, destul de importante pentru a fi brevetate şi produse pentru a fi
vândute;
- creativitatea inovatoare, care este caracteristică unei minorităţi ce îşi poate aduce
contribuţia la modificarea unor principii dintr-un domeniu;
- creativitatea emergentă, ce poate fi manifestată doar de omul de geniu, ce
revoluţionează un domeniu ştiinţific sau artistic, deschizând astfel noi direcţii de abordare,
dintre care pot fi amintiţi A. Einstein în fizică sau L. Van Beethoven în muzică.
În funcţie de aceste niveluri de creativitate, majoritatea oamenilor obişnuiţi pot fi
capabili cel puţin de ,,creativitate productivă”. Atunci când avem de rezolvat o problemă
anume, care nu poate fi soluţionată doar pe baza cunoştinţelor asimilate, putem face un
minimum de efort folosindu-ne de imaginaţie pentru a putea găsi o soluţie. Creativitatea
poate fi considerată o expresie a personalităţii, dar aceasta nu exclude, ci presupune
activităţi îndelungate însoţite de eforturi deosebite. (Landau, 1979)
Pe lângă creativitatea de tip individual mai există şi creativitatea de grup. Mai mulţi
autori, printre care şi Al. Roşca ţin să precizeze că acest tip de creativitate poate fi întâlnită
în urma cooperării unor grupuri, ai căror membri se întâlnesc pentru schimburi de idei,
dezbateri, cooperează pentru a pune la un loc atât calităţile cât şi competenţele în realizarea

11
unor proiecte noi (Roşca, 1972). Creativitatea de grup se manifestă mai ales în activităţile
oamenilor adulţi, care pot avea un nivel mai ridicat sau mai scăzut de creativitate.
Creativitatea poate avea patru accepţiuni importante, privită dintr-o perspectivă mai
îngustă:
 ca produs;
 ca proces;
 ca disponibilitate, potenţialitate general-umană;
 ca o capacitate şi abilitate creativă, ca dimensiune complexă a personalităţii.
În general când s-au făcut referiri la creativitate, cei mai mulţi au luat în
considerare particularităţile produsului creator cu două caracteristici: noutatea şi
originalitatea lui pe o parte şi valoarea, utilitatea socială şi aplicabilitatea vastă pe care
acesta o implică. Potenţialul creator care poate fi găsit la toţi oamenii, aşadar şi la elevi, nu
este identic cu creaţia, între ele există o mare deosebire. Creativitatea ca potenţialitate
general-umană oferă numeroase răspunsuri. Dacă unii considerau creativitatea ca pe un har
divin, o capacitate înnăscută, transmisă pe cale ereditară, putem spune că ea este o
capacitate general-umană care se găseşte la fiecare individ.
Este cunoscut faptul că fără activitate nu pot să fie realizări în nici un domeniu al
ştiinţei, tehnicii sau artei. De obicei, atunci când apare o operă nouă, autentică (originală) şi
de o valoare însemnată pentru societate, aceasta este rezultatul unui act de creaţie ce s-a
derulat pe o perioadă îndelungată de timp. Cercetătorii au stabilit că această activitate se
desfăşoară în mai multe etape:
 pregătirea - este stadiul premergător în care intervin analize, strângeri de
materiale, schiţări de planuri, experimente mintale. Se menţionează că această
etapă cuprinde la rândul ei alte două aspecte: unul în care este vorba de o
pregătire generală şi altul care se referă la o pregătire specială.
 incubaţia - este stadiul în care subiectul nu mai este fixat conştient asupra
obiectivului. Procesele care au loc în această etapă sunt surprinse foarte greu.
 iluminarea – este momentul când apare ,,ideea fericită” şi este rezultatul unei
activităţi intense, îndelungate. Soluţia la problema respectivă poate să apară
oricând: în somn, în stare de veghe, la plimbare, în vizită, dimineaţa, seara, etc.
 verificarea – este etapa finală a gândirii creatoare, însă nu poate fi confundată
cu încheierea realizării operei. Acum se completează ideea creatoare şi se
verifică soluţia la care s-a ajuns.

12
 Creativitatea este una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalităţii
individului, deoarece integrează întreaga personalitate şi activitate psihică a individului şi
se raportează la structurile de personalitate. Relaţia dintre creativitate şi diferitele trăsături
de personalitate preocupă în prezent atât pe cercetători cât şi pe cadrele didactice din
învăţământul românesc care se ocupă de pregătirea copilului şcolar pentru viaţă, pentru a
se adapta cerinţelor sociale actuale. Multitudinea de informaţii şi de structuri operaţionale,
procedee de lucru şi deprinderi de care dispune un subiect, reprezintă potenţialul său
creativ. Orice subiect dispune de un potenţial creativ, pentru că orice subiect posedă o
experienţă pe care o prelucrează mereu şi variabil, folosindu-se de operaţii, tehnici şi
scheme mintale. Se pune astfel problema utilizării experienţei în noi situaţii, a regândirii de
noi raporturi între cunoştinţe şi prin restructurări de ansamblu. De obicei se ajunge la noi
idei sau proiecte prin transformări şi recombinări ale datelor cunoscute de care dispune
subiectul în cauză. Prelucrarea informaţiilor, prin adoptarea unor alte scheme operaţionale,
generează noi informaţii, favorizează realizarea unor noi cunoştinţe ce nu existau la
punctul de plecare.
F. Osborn a consemnat următoarele etape ale procesului creativ în rezolvarea
problemelor:
 găsirea faptelor care intră în definirea problemei şi pregătirea;
 găsirea ideilor ce presupune producerea ideii şi dezvoltarea ei;
 găsirea soluţiei ce include evaluarea şi adoptarea.
Aceste etape interacţionează continuu şi complex, completându-se şi întregindu-se
reciproc. Creativitatea, fiind dimensiunea principală a personalităţii omului contemporan,
constituie o problemă centrală a şcolii de azi. În şcoală, nu se poate vorbi de creaţii de
mare originalitate decât la elevii excepţionali, la ceilalţi fiind vorba de un potenţial creativ
ce urmează a fi dezvoltat prin diferite modalităţi, atât în procesul de învăţământ cât şi în
cadrul activităţilor extraşcolare. Considerându–ne dascăli creativi îi îndrumăm pe copii să-
şi imagineze, să admită idei, să orienteze aceste idei în direcţii noi, să caute conexiuni între
date, să asocieze. Printr–o comunicare generoasă între învăţători şi elevi prin oferta cu care
dascălul îi iese în întâmpinare copilului, se pot realiza punţi trainice care să conducă la
rezultate inedite.
Creativitatea este o capacitate generală, fiecare dispunând, în limitele dezvoltării
intelectuale, de un potenţial creator într–o măsură mai mare sau mai mică. Şcolarii care au
un pronunţat nivel creator sunt puternic motivaţi prin curiozitate, dorinţa de a realiza ceva
deosebit, tendinţa de a se impune, ei dispunând de trăsături cu caracter cum ar fi: simţ de
13
răspundere, tenacitate, capacitate de efort prelungit, independenţă în acţiune, conştiinţa
responsabilităţii. Odată cu pătrunderea masivă în învăţământul românesc a calculatorului,
printre primii cuceriţi de mirajul acestuia au fost şi copiii. Acesta reprezintă un mijloc de
învăţare preferat de copii pentru faptul că le pare animat, viu, activ şi interactiv.
Creativitatea şi educarea ei reprezintă azi o mare şi frumoasă provocare pentru toate
domeniile de activitate, comportamentul creator fiind cel mai complex comportament.
Complexitatea şi dinamismul lumii contemporane presupune dezvoltarea
creativităţii tinerilor pentru o cât mai bună adaptare socială şi profesională. Cultivarea
creativităţii elevilor este un ideal major al educaţiei; se consideră că trebuie stimulată şi
încurajată încă din copilărie. În opinia autoarei Erika Landau, creativitatea poate fi asociată
cu îndrăzneală, cu tot ceea ce este nou. Pentru a se putea să cunoască noul şi pentru a
putea înfrunta necunoscutul, copilul trebuie să dea dovadă de acea libertate interioară, de
un sentiment de siguranţă provenit de la cei care îl înconjoară (Landau, 1979).
Scopul principal al creativităţii este acela de a reuşi să ne putem desăvârşi, realiza,
actualiza, astfel încât să putem trăi conştient iar din aceste fapte să reiasă contribuţia activă
a oamenilor încă de la vârste mici, la modelarea lumii. Este necesară deci, punerea în
mişcare a creativităţii, gândirii, a dragostei şi interesului pentru cunoaştere, a spiritului de
investigaţie şi observaţie. Aceste caracteristici pot fi considerate premise ale adaptării
dinamice a tânărului şcolar la solicitările noi ale societăţii mileniului al treilea.

1.2. Teorii ale creativităţii

Cercetarea creativităţii a fost una dintre temele îndelung studiate de oamenii de

ştiinţă din domeniul psihologiei iar importanţa deosebită pe care aceasta o are a făcut să fie
abordată diferit de către şcolile psihologice.
 Teoria psihanalitică a creativităţii
Concepţiile psihanalitice despre creativitate au ca punct de plecare teoria lui
Sigmund Freud. Conceptul central al teoriei psihanalitice referitoare la creativitate este
sublimarea. Potrivit acestui concept, unele ,,impulsuri... sexuale sunt sublimate, adică
deviate de la tendinţele lor sexuale şi orientate asupra unor scopuri superioare, sociale, care
nu mai au un caracter sexual” (Freud,1940, p.16). În conformitate cu opiniile lui Freud,
E.Landau consideră că omul se apără de propriile sale instincte dar şi de lumea din jurul

14
său retrăgându-se în trăirea unor procese psihice interioare, deoarece aceasta nu îi permite
satisfacerea acestor instincte (Landau, 1979).
În concepţia lui Barron (1963), creativitatea are ca semnificaţie ,,a face ordine”.
Acesta consideră că impulsurile ordonate reprezintă motivaţia oricărui act de creaţie.
Barron consideră totodată că originea creativităţii se află în impulsurile necontrolate ale
individului care sunt provocate de procesul de socializare.
 Teoria asociaţionistă a creativităţii
Potrivit acestei teorii, care îi are ca principali reprezentanţi pe S.A.Mednick (1962)
şi J.Malzman (1960), creativitatea este considerat un proces prin care sunt asociate unele
elemente date; creativitatea este un proces coordonat de anumite exigenţe şi finalităţi , iar
în urma acestora pot apărea combinaţii noi la care se poate apela. Mednick defineşte
creativitatea ca fiind ,,un proces de transformare a elementelor asociative în combinaţii noi
care pot corespunde unor cerinţe specifice sau pot fi utile sub o formă sau alta”. Procesul
sau noua soluţie adoptată este cu atât mai creativă, cu cât elementele ce sunt sintetizate
sunt mai puţin asemănătoare între ele. În acest caz, atunci când procesul creativ este însoţit
de un exces de informaţii, acestea se dovedesc a fi o piedică în descoperirea de noi soluţii
(Creţu,2008).
S. A. Mednick distinge trei feluri de asociaţii creative: serendipitatea, tradusă prin
posibilitatea de a realiza asociaţii ce au la bază mediul, asociaţii care sunt premergătoare
unor noi descoperiri; asemănarea poate să promoveze creativitatea artistică ce se află în
vecinătatea unor cuvinte, ritmuri, structuri sau obiecte; medierea printr-o serie de simboluri
specifice ştiinţelor exacte, cum ar fi matematica, chimia, poate să determine asociaţii care
conduc oamenii spre noi idei. Pe această bază, Mednick a elaborat ,,Remote Association
test” cu care poate măsura: necesitatea unor elemente asociative, numărul asociaţiilor,
factorii personalităţii, precum şi selecţia combinaţiilor creative (Creţu, 2008).
 Teoria configuraţionistă (gestaltistă) a creativităţii
Această teorie a apărut pentru a combate teoria asociaţionistă şi a gândirilor logice
tradiţionale. Wertheimer (1959) considera că gândirea reprezintă procesul de grupare,
reorganizare şi structurarea, corelată continuu cu întregul problemei care urmează să fie
rezolvată. Teoria configuraţionistă defineşte creativitatea ca pe o acţiune care conduce la
elaborarea unei idei noi. În acest caz, noul se produce deodată şi este considerat un produs
al imaginaţiei, nu al raţiunii sau al logicii.
Arnheim (1947) porneşte de la psihologia artei, completează modelul lui
Wertheimer prin adăugirea unor particularităţi ale personalităţii pe care le atribuie artiştilor,
15
pornind de la interpretarea operelor artistice ale acestora. Mooney (1963) pune accent pe
modelul echilibrului şi pe interacţiunea dintre persoană, proces, produs şi mediu (Creţu,
2008).
 Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativităţii
Această teorie urmăreşte să explice procesul creativităţii printr-o schemă clasică a
condiţionării instrumentale dintre stimul şi răspuns. Reprezentanţii acestei teorii,
C.F.Osgoog (1952), Rossman (1931,1961), Parnes (1962) şi Hyman (1964), demonstrează
procesul creativităţii făcând o analiză amănunţită a modului cum au fost stimulate
manifestările şi atitudinile creative ale persoanei care a luat parte la un act de creație. În
opinia acestor cercetători, comportamentul creativ are capacitatea de a discrimina
cunoştinţele şi totodată poate să redefinească aceste cunoştinţe în mod corect, deasemeni
poate să folosească unele soluţii în anumite situaţii, putând să observe imediat schimbările
ce intervin pe parcursul procesului. Această teorie a fost deasemeni criticată şi s-a
considerat că un fenomen atât de complex cum este creativitatea, nu poate fi redus la o
simplă formare a relaţiei dintre stimul şi răspuns (Creţu, 2008).
 Teoria existenţialistă (umanistă) a creativităţii
În opinia lui E.G. Schachtel (1959), creativitatea este descrisă ca ,,o luptă
existenţială” dintre percepţia alocentrică şi percepţia autocentrică. Percepţia alocentrică se
referă la păstrarea unei atitudini receptive faţă de mediul deschis, în timp ce percepţia
autocentrică face referire la complacerea individului în mediul familiar, sigur, închis.
Potrivit teoriei existenţialiste, creativitatea presupune victoria primei percepţii asupra celei
de-a doua.
Rolo May (1959), un reprezentant de seamă al acestei teorii, este de părere că în
procesul creativ elementul principal nu este raţiunea, ci adâncirea în situaţia nou creată şi
contopirea cu aceasta (Creţu, 2008).
 Teoria culturală (interpersonală) a creativităţii
Potrivit acestui curent, factorii de cultură şi mediu au o mare importanţă in procesul
creativ. J.B. Moreno consideră că fiecare individ are capacitatea de a fi creativ şi spontan,
deoarece creativitatea se manifestă în interacţiunea dintre persoane, dintre persoane şi
obiecte, dintre mediul social şi individ. E. Fromm (1959) face o diferenţiere între acţiunea
creativă şi atitudinea creativă. Acesta consideră că prima se bazează pe talent şi poate să
fie exersată, iar cea de-a doua este indispensabilă actului de creaţie şi nu este obligatoriu să
se materializeze într-un produs. K. Rogers (1959) consideră creativitatea ca rezultat dintre
relaţiile noi care se formează între individ şi lucrurile, evenimentele, oamenii sau situaţiile
16
pe care acesta le întâlneşte. Margaret Mead (1959) a dovedit legătura strânsă dintre
creativitate şi cultură. Aceasta consideră că pentru a produce indivizi creativi, cultura este
responsabilă să îi educe pe aceştia spre a fi receptivi şi liberi atunci când ridică o problemă
anume şi trebuie totodată să accepte şi să pună în valoare gândirea divergentă, orientată
asupra procesului, nu a produsului (Creţu, 2008).
 Teoria factorială (psihometrică) a creativităţii
J. P. Guilford (1950, 1956, 1967) este iniţiatorul acestui curent care l-a consacrat în
psihologia mondială datorită celebrului său model tridimensional al intelectului. Guilford
propune studierea creativităţii pe baza unor serii de teste axate pe gândirea divergentă
(DPT). El reuşeşte să facă o diferenţiere dintre gândirea creativă şi alte variabile
intelectuale, cum ar fi gândirea convergentă, percepţia, memoria, raţionamentul şi luarea
deciziilor. Guilford constată că testele obişnuite care sunt utilizate pentru măsurarea
inteligenţei nu pot scoate în evidenţă creativitatea, deoarece se axează în mod special pe
studierea gândirii convergente ce are la bază capacitatea de memorare şi de recunoaştere
(Creţu, 2008).

1.3. Factorii creativităţii

1.3.1. Factorii stimulativi ai creativităţii

În organizarea unui sistem de învăţământ centrat pe elev, învăţătorul devine un
factor participant alături de elevi în cadrul acţiunilor desfăşurate la clasă. Un sistem de
învăţământ modern, care este bine conceput, permite dirijarea, creativitatea şi
spontaneitatea elevilor, precum şi îndrumarea În organizarea unui sistem de învăţământ
centrat pe elev, învăţătorul devine un factor participant alături de elevi în cadrul acţiunilor
desfăşurate la clasă. Un sistem de învăţământ modern, care este bine conceput, permite
dirijarea, creativitatea şi spontaneitatea elevilor, precum şi îndrumarea.
Despre importanţa creativităţii se vorbeşte în viaţa de toate zilele: progresele
ştiinţei, tehnicii şi artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Viaţa, în toate domeniile ei,
necesită ca aproape fiecare individ să realizeze operaţii noi, ca urmare a unor combinări şi
recombinări, asocieri ale datelor şi elementelor existente, care se pot aplica în anumite
soluţii utile si mai eficiente – de exemplu o inovaţie care stă la baza elemente de
creativitate. Comportamentul creator poate fi întâlnit pe parcursul dezvoltării psihice a unui
individ şi se poate dezvolta sub influenţa mai multor factori.
17
 A. Factori de natură intelectuală:
 Imaginaţia – este unul din principalii factori care stau la baza
comportamentului creator. A.Cosmovici defineşte imaginaţia ca fiind ,,acel proces
psihic al cărui rezultat este obţinerea unor reacţii, fenomene psihice noi pe plan
cognitiv, afectiv sau motor” (Cosmovici, 1998, p.148).
Imaginaţia are în accepţiunea cercetătorilor ca principale însuşiri:
fluiditatea, plasticitatea şi originalitatea.
 fluiditatea – reprezintă posibilitatea unui individ de a-şi imagina într-o
perioadă scurtă de timp mai multe imagini sau idei, mai mult sau mai puţin
importante, iar dintre acestea să fie selectate cele potrivite pentru rezolvarea
situaţiei nou create.
 plasticitatea – reprezintă facilitatea de schimbare a opiniei, felul cum este
rezolvată problema, atunci când un procedeu nu poate fi pus în practică.
 originalitatea – reprezintă noul, inovaţia, calitate ca poate fi verificată şi
poate fi observată statistic prin raritatea unui răspuns sau a unei idei.
 Memoria - este un alt factor ce stă la baza creativităţii; A. Cosmovoci este de
părere că pe parcursul conservării cunoştinţelor unele imagini sunt supuse
modificărilor şi că ideile recent create au la bază date acumulate mai târziu
(Cosmovici, 1998). Experienţa acumulată în timp poate să aibă o mare
influenţă asupra creării şi finalizării unor produse noi, iar cercetătorii au putut
diferenţia două tipuri de experienţă:
 experienţa directă – care se acumulează de-a lungul timpului după anumite
discuţii cu specialiştii sau observarea unor fenomene;
 experienţa indirectă – care se bazează pe lecturarea unor cărţi sau audierea
unor expuneri.
 Gândirea – reprezintă un alt factor ce poate influenţa creativitatea.
J. P. Guilford a identificat în cadrul gândirii divergente trei factori: fluiditate,
flexibilitate şi originalitate, care implică o metodă standard de rezolvare şi este orientat în
direcţii diferite, spre o multitudine de soluţii.
 fluiditatea - este un indicator al bogăţiei şi uşurinţei actualizării asociaţiilor
şi desfăşurării ideilor. Aceasta poate fi ideaţională, asociativă şi de expresie.
La acestea se adaugă fluiditatea cuvântului, sau fluiditatea verbală
(Sălăvăstru, 2004).
18
  flexibilitatea - este capacitatea de restructurare a traiectoriei gândirii în
funcţie de noile cerinţe. Opusul flexibilităţii este inerţia sau rigiditatea,
imposibilitatea de a vedea o situaţie dintr-un unghi nou de vedere,
manifestare a stereotipiei în gândire. Flexibilitatea poate fi spontană sau
adaptativă, aceasta din urmă presupune o modificare în modul de a aborda
sau interpreta o situaţie, în strategia utilizată, fără care nu se poate ajunge la
o soluţie valabilă, la o rezolvare (Sălăvăstru, 2004).
 originalitatea - este aptitudinea subiectului de a da răspunsuri neobişnuite,
dar care, pe lângă a avea un anumit coeficient de inedit, să fie şi relevante,
adică să corespundă exigenţelor realităţii . Măsurarea originalităţii se poate
face fie obiectiv, prin prelucrarea statistică, fie subiectiv prin aprecierea
unor judecători. În ambele cazuri se pot lua în considerare următoarele trei
categorii de elemente: slaba frecvenţă a răspunsurilor cotate ca fiind
originale, stabilirea gradului de originalitate a unor răspunsuri prin
corelarea acestora cu distanţa la nivel asociativ pe care o au faţă de un
cuvânt stimul, corelarea gradului de originalitate cu măsura în care un
răspuns (Sălăvăstru, 2004).
 Inteligenţa - este aptitudinea care corespunde, în general gândirii, indică
nivelul calitativ al acesteia şi se relevă a fi o condiţie necesară, dar nu şi
suficientă pentru creativitate; inteligenţa nu poate explica în mod integral
creativitatea (Cosmovici, Iacob, 1998).
O astfel de aptitudine specială este considerată a fi formată din patru categorii de
elemente :
 elemente senzoriale;
 elemente psihometrice;
 elemente intelectuale;
 elemente fizice.

B. Factori caracteriali:
Categoria factorilor non-intelectuali sau caracteriali ai creativităţii implică o gamă
largă de subcomponente ca: motivaţia, caracterul, afectivitatea şi temperamentul. Aceştia
au dobândit un statut deosebit în studiul creativităţii iar rolul decisiv în aceasta le revine
acestor factori non-creativi.

19
  Prin motivaţie - se înţelege tot ceea ce dezlănţuie, susţine şi orientează
creativitatea. Din cercetările efectuate în domeniul creativităţii ştiinţifice reiese
că un element fundamental al motivaţiei este curiozitatea. Motivaţia puternică a
oamenilor creativi se manifestă în domeniul lor favorit de creaţie.
 Caracterul - desemnează un set de atitudini orientate spre propria persoană,
spre ceilalţi, muncă, norme şi valori .
 Afectivitatea – are un rol foarte important în realizarea unei creaţii, deoarece
emoţia pune în mişcare creierul şi dă o notă de personalitate produsul creativ.
Afectivitatea susţine procesul creativ atât pe parcursul lui dar însoţeşte şi
sfârşitul întregului demers.
 Temperamentul - are o influenţă foarte mare asupra creativităţii. A fost pusă
chiar problema existenţei unui tip temperamental predispus către creativitate.
Esenţiale sunt şi anumite trăsături de personalitate şi în special de caracter. Printre
acestea se numără tăria de a-ţi susţine propriile opinii, curajul şi perseverenţa.

C. Factori sociali:
Dată fiind importanţa creativităţii pentru individ şi societate, voi încerca, pe scurt,
să prezint câteva din condiţiile care favorizează dezvoltarea acesteia.
 Societatea – are un rol deosebit de mare asupra trăirilor afective ale individului.
Este cunoscut foarte bine faptul că aspiraţiile unei persoane obişnuite depind de
cerinţele societăţii în care trăieşte.
 Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii – este un alt factor determinant în stimularea
creativităţii. Există o puternică influenţă exercitată de predecesori, de profesori:
Socrate l-a influenţat pe Platon, Hayden l-a influenţat pe Beethoven. Chiar dacă
ulterior elevul se îndepărtează de modelele iniţiale, acestea au un rol deosebit în
formarea tineretului.
 Familia - locul unde se naşte copilul şi-şi petrece primii ani din viaţă, este
considerat un factor major al socializării, filtrul prin care receptează lumea.
Aceasta are un rol major în dezvoltarea creativităţii în funcţie de modul în care
încurajează sau inhibă potenţialul creativ, libertatea lui de exprimare care i se
acordă, dar şi preocuparea părinţilor pentru randamentul său şcolar.
 Procesul de învăţământ acţionează asupra elevilor atât prin intermediul
conţinutului acestuia, cât şi prin modalităţile, strategiile si mijloacele prin care

20
 acest conţinut este făcut operaţional. În ceea ce priveşte şcoala, cadrele
didactice au un rol important în stimularea creativităţii elevilor, precum şi
atitudinea pe care aceştia o au faţă de elevi.

1.3.2. Factorii inhibitori ai creativităţii

Stimularea şi educarea creativităţii se face în funcţie de totalitatea relaţiilor sociale
în care este angajat individul, de multitudinea influenţelor care sunt exercitate asupra lui.
Din acest motiv, dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza „numai prin
acţiunea unui factor izolat, ci presupune angrenarea întregii ambianţe în care există fiinţa
umană” (Ionescu, 2000, p.136).
Se pot identifica mai multe categorii de factori ce acţionează ca şi inhibitori ai
rezolvării creative de probleme frecvent constatat în şcoală şi anume:
 Factori ce ţin de elevi
 Intoleranţa faţă de opiniile colegilor. În scopul atenuării acestei tendinţe
trebuie să dezvoltăm toleranţa pentru nou, unic şi chiar pentru ideile ciudate.
 Percepţia de sine devalorizantă, surprinsă adesea în afirmaţii de genul: „Nu
sunt o persoană creativă” sau „Nu am făcut niciodată nimic deosebit”. Trebuie
încurajaţi elevii să îşi schimbe aceste autoaprecieri negative, prin sugerarea
unor alternative de genul: „Sunt original” sau „Nu-mi pasă ceea ce gândesc
alţii despre modul cum văd eu problemele”. Acest lucru va duce la creşterea
nivelului de creativitate (Meichenbaun, 1975, după, Jurcău, N, 2001). Elevii
trebuie învăţaţi să conştientizeze faptul că pot acţiona în moduri diferite în
anumite situaţii. Acest lucru are implicaţii în dezvoltarea gândirii creative, în
creşterea stimei de sine dar şi în îndepărtarea anxietăţii.
 Frica de ridicol – ce are un efect paralizant – din dorinţa de a nu face greşeli,
de a nu se expune, de a nu fi criticaţi preferăm să nu acţionăm, stăm în umbră,
deoarece acest loc ne asigură un anume confort.
 Conformismul, dorinţa de a ne conforma valorilor şi reprezentărilor celorlalţi:
fie colegi, profesori sau chiar prieteni.
 Tendinţa de a interpreta orice structură ca fiind închisă, ceea ce rezultă din
modul de prezentare al materialului de către profesor care în mod frecvent
poate avea un caracter static suficient. .

 Factori ce ţin de profesor

21
  Anumite patternuri comportamentale ale profesorului:
 sancţionarea îndrăznelii de-a pune întrebări incomode;
 accentul exagerat pe competiţie sau pe cooperare;
 critica prematură prin utilizarea de către profesor a unor „fraze ucigaşe” de
genul: „asta nu e logic” „asta nu face parte din temă” „cine ştie răspunsul
corect?” „poţi s-o dovedeşti?” „unde am ajunge?”
 Accentul pus în şcoală pe reproducere, neaprecierea suficientă a
originalităţii. Accentul pus pe competiţie poate să duce la o inhibare a unor
elevi. Pot fi distinse astfel două categorii de profesori: stimulativi, ce
încurajează autoexprimarea, care pot fi întâlniţi şi în afara orelor, şi profesori
inhibitivi, lipsiţi de entuziasm, conservatori.
 Profesori ce insuflă elevilor necesitatea lucrului sigur, prin obiceiul de-a
insista iar în cele din urmă obţin răspunsul anticipat de ei în formă dorită.
 Factori care se referă la sistemul de învăţământ
 Supraîncărcarea şcolară.
 Manuale dense şi organizate deductiv, prezentând un extract de ştiinţă, cât mai
concisă şi sistematizată, dar în nemişcare dându-i elevului impresia că omul a
descoperit toate deodată. Astfel enigmele pe care inteligenţa şi fantezia omului nu
le-a dezlegat nu-şi au locul în manuale. .
Blocajele creativităţii:
Cosmovici Andrei şi Iacob Luminiţa (1999) prezintă următoarea taxonomie a
blocajelor creativităţii:
 blocaje sociale;
 blocaje metodologice;
 blocaje emotive.
Blocaje sociale
 conformismul – dorinţa oamenilor ca toţi cetăţenii să se gândească, în mod
obişnuit, la fel ca ei. Cei cu idei sau comportări neobişnuite sunt priviţi cu
suspiciune şi chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie descurajare pentru
asemenea persoane.
 neîncredere în fantezie şi o preţuire exagerată a raţiunii logice, a judecăţii
critice – deducţiile riguroase nu permit un progres real decât dacă

22
 fundamentează rezultatele unor construcţii sau ale unor operaţii imaginare. Nici
matematica nu poate progresa fără fantezie.
Blocaje metodologice - rezultă din procedeele de gândire.
 rigiditatea algoritmilor anteriori – suntem obişnuiţi să aplicăm într-o situaţie un
anume algoritmi şi, deşi nu pare a se potrivi, stăruim în a-l aplica, în loc să
încercăm altceva.
 fixitatea funcţională – folosim obiectele şi uneltele potrivit funcţiei lor
obişnuite, şi nu ne vine în minte să le utilizăm altfel. Exemplu: funcţia uşii este
de a închide o încăpere, dar poate servi drept şi scândură pentru masă în caz de
necesitate.
 critica prematură – îndată ce apare o sugestie nouă ne apucăm să discutăm
critic valoarea ei, acest act blochează venirea altor idei în conştiinţă.
Blocaje emotive
 teama de a nu greşi, de a nu se face de râs – poate împiedica pe cineva să se
exprime şi să dezvolte un punct de vedere neobişnuit.
 graba de a accepta prima idee – fiindcă rareori soluţia apare chiar de la început.
 descurajarea rapidă – deoarece munca de creaţie, de inovaţie este dificilă şi
solicită eforturi intense şi de lungă durată.
Mihaela Rocco consideră că un prim pas în vederea valorificării potenţialului
creativ îl reprezintă conştientizarea factorilor care îi sunt potrivnici. Totodată, mai vine şi
cu o serie de fraze ce paralizează creativitatea şi care ar trebui evitate, fiind considerate
,,fraze paralizante ale creativităţii” ( Roco, 2004, p.243):
1. ,, Nu avem timpul necesar.
2. Nu este conţinut în plan.
3. Aşa ceva nu se poate, ,,nu merge”.
4. Conducerea nu va accepta aşa ceva.
5. S-a mai încercat, nu merge...
6. Avem prea multe lucruri de făcut în prezent.
7. E clar că nu ne sprijină nimeni.
8. Nu putem face aşa ceva fără să ţinem seama de regulamente.
9. Vom mai discuta noi altădată...
10. Deşi ideea este bună, sunt sigur că nu va merge...” ( Roco, 2004, p.242).

23
 1.4. Specificul creativităţii la vârstă şcolară mică

1.4.1. Aspecte specifice dezvoltării creative la şcolarul mic

Capacitatea de a crea este prezentă şi la vârsta şcolară mică. Nivelul ce poate fi
atins în mod obişnuit, este acela al creativităţii expresive şi al celei productive. Domeniile
de manifestare sunt activităţile specifice învăţământului primar: desen, pictură, modelaj,
colaj, activităţi practice, joc, comunicare, rezolvare şi compunere de probleme, compunere.
Profilul psihologic al vârstei copilului mic include mai multe condiţii care favorizează
dezvoltarea potenţialului creativ al acestuia. Datorită dinamismului şi expresivităţii pe care
copilul le are la această vârstă, spontaneităţii şi autoexpresivităţii de care dispune, această
vârstă conferă copilului note specifice ale dinamismului creativ. Probabil, tocmai din acest
motiv, vârsta şcolarităţii mici este considerată de unii specialişti ca fiind vârsta fanteziei, a
imaginaţiei şi a jocului.
Rolul şi locul principal în creaţiile copiilor îl ocupă imaginaţia. La această vârstă,
procesele imaginative sunt bine dezvoltate, fiind continuate prin expresii verbale, desen,
abilităţi practice, muzică, ţinând cont de faptul că aceste activităţi sunt o continuarea lor
din grădiniţă. Copilul imaginează şi creează lucruri noi, datorită faptului că el nu cunoaşte
prea bine relaţiile dintre lucruri şi fenomene. Astfel, copilul reuşeşte să ajungă la
construcţii mai puţin obişnuite, care de cele mai multe ori nu au sens, dar care la această
vârstă sunt semnificative pentru producţia creativă.
Dezvoltarea imaginaţiei are loc odată cu dezvoltarea vocabularului şi a bagajului
de cunoştinţe despre lumea înconjurătoare. Pe măsură ce copilul posedă mai multe noţiuni
şi are un vocabular tot mai bogat, cu cât copilul este mai avansat pe plan mintal, cu atât
imaginaţia lui dispune de mai multe elemente, mai mult material pentru a crea. Astfel,
imaginaţia este o condiţie a gândirii şi deci un rezultat al ei. Legătura dintre imaginaţie şi
gândire se manifestă foarte mult în atitudinea copiilor faţă de basme, în cadrul cărora, pe
măsură ce se maturizează se dezvoltă şi spiritual lor critic. Ca urmare a acestui fapt, copiii
resping din ce în ce mai mult elementul miraculos. Trimiterile la miraculos, începând cu
clasa a III-a nu mai au trecere la şcolarii mici, iar părinţii care apelează la astfel de trucuri
îşi pot zdruncina autoritatea de atotştiutori. În mod firesc, această autoritate, este
transferată învăţătorului, odată cu intrarea copiilor la şcoală.
Separarea irealului de real se face începând cu clasa a II-a, atunci când elevii fac
cunoştinţă cu primele elemente de legendă literară. Caracterul critic al imaginaţiei copilului
nu înlătură la acesta înclinaţia spre fabulaţie, intenţia de a se considera eroul unor

24
evenimente care nu s-au petrecut în realitate. La orele de curs, elevii sunt încurajaţi să
realizeze dialoguri cu personajele din poveşti. Ei dau un alt curs evenimentelor, le
dramatizează, îşi găsesc un rol important în desfăşurarea lor, schimbându-se astfel întreaga
situaţie. Această modificare a faptelor nu trebuie considerată o minciună, deoarece la copii
nu există intenţia premeditată de a transforma adevărul. La baza fabulaţiei stă dorinţa
copilului de a se evidenţia, de a ieşi din comun prin forţa proprie şi inventivitate. Tendinţa
de deformare a reprezentărilor scade pe măsură ce gândirea începe să se dezvolte şi ies la
iveală semne ale personalității proprii.
S-a remarcat că, atunci când copilul citeşte cu voce tare un text, imaginaţia
reproductivă nu poate să redea în acelaşi ritm reconstituirea intuitivă a conţinutului lecturii,
deoarece la această vârstă copilul se concentrează mai mult asupra lecturii şi nu a
înţelegerii acesteia.
Începând cu clasa a III-a şi a IV-a, şcolarii mici se pot face remarcaţi prin
originalitatea compunerilor realizate, prin bogăţie lexicală şi tablouri vii, pline de naivitate.
Imaginaţia creatoare se dezvoltă tot mai mult începând cu clasa a IV-a. Imaginaţia copilului
se află sub influenţa învăţării sistematice, acţionând pozitiv asupra dezvoltării acestui
proces. Odată ce experienţa de viaţă a copilului a devenit mai bogată şi cunoştinţele sale
sunt mai vaste, produsele imaginaţiei creatoare sunt mai interesante, mai originale. Acestea
pot fi întâlnite în compuneri, jocuri, creaţii plastice, modelaje, construcţii (Albu, 2003).
După felul cum s-a dezvoltat în copilărie, afectivitatea reprezintă un fapt decisiv în
viaţa psihică a viitorului adult, un element dinamic ce stimulează activitatea în ansamblul
ei. Trăirile afective intense ajută la receptarea intensă a unor elemente din viaţa reală şi
permit aducerea lor în prim plan, precum şi evidenţierea lor după anumite criterii. Viaţa
afectivă a copilului suferă anumite schimbări odată cu intrarea acestuia la şcoala. Sfera
afectivităţii se lărgeşte fiind favorizată de progresele intelectuale pe care le face copilul.
Acum încep să se dezvolte sentimentele superioare, intelectual-morale, specifice omului.
În perioada mici şcolarităţi se dezvoltă principalele sentimente: sociale, intelectuale şi
estetice.
Sentimentele intelectuale apar la şcolarul mic odată cu activitatea de cunoaştere.
Aceasta este perioada în care elevul manifestă interes pentru anumite domenii ale
cunoaşterii, îndreptându-şi atenţia asupra anumitor discipline de studiu. Şcolarul mic îşi
manifestă curiozitatea faţă de anumite lucruri şi fenomene, pune întrebări tot mai des,
urmăreşte cu mare interes ceea ce se petrece în jurul lui. Acestea sunt semne ale existenţei
unor anumite sentimente intelectuale, care se manifestă prin stări de nelinişte, căutare şi
25
mulţumire în urma satisfacerii curiozităţii. Pentru viaţa copilului, acesta sentimente pot fi
decisive legându-l încă din primii ani de şcoală de faptele pe care le descoperă singur şi de
ceea ce creează singur.
De cele mai multe ori curiozitatea se manifestă prin dorinţa mare a copilului de a
realiza diverse colecţii. La această vârstă copilul colecționează pietricele, pokimoane, cărţi
poştale, timbre, le sortează şi le clasifică, manifestând multă curiozitate şi răbdare.
Afectivitatea copiilor se manifestă în mod special prin activităţi plastice. Dacă învăţătoarea
le trasează ca sarcină de lucru să realizeze un desen prin care să redea un personaj negativ
dintr-o poveste, şcolarul mic îi denaturează trăsăturile, semn al trăirilor pe care le are în
raport cu acesta. O importanţă mare o are coloratura afectivă a creaţiilor şcolarilor mici. Ei
folosesc de multe ori culori pe care le îmbină într-un mod original. În cadrul creaţiilor
verbale sau scrise, afectivitatea poate fi remarcată în interpretarea diverselor roluri şi se
poate face mai uşor recunoscute decât prin desen. Copilul se transpune rolul personajelor
preferate de aceştia, simte şi trăieşte totodată momentele pe care le parcurge personajul. În
cadrul acestor activităţi, copiii au ocazia să fie nişte mici actori, modelându-şi vocea,
schimbând tonalitatea şi intensitatea acesteia, dovedind expresivitate prin modul cum
povestesc. Prin activităţile verbale care îi stimulează pe copii în actul de creaţie, aceştia
dau dovadă de o intensă trăire afectivă, fapt ce îi determină să imagineze, să fabuleze, să
născocească personaje şi întâmplări noi.
Sentimentele estetice ale şcolarului mic încep să se dezvolte odată cu descoperirea
frumosului, indiferent că este vorba de frumosul natural sau cel realizat prin artă. Baza
sentimentelor artistice ia fiinţă în cursul micii şcolarităţi. Copilul percepe frumosul şi
trăieşte emoţii mari în prezenţa lui, ceea ce reprezintă punctul de plecare în încercarea de a
crea lucruri noi (Albu, 2003).
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea creativităţii elevilor prin condiţionarea
ajungerii la rezultatul final datorită modului de obţinere al acestuia. Jocul didactic
stimulează capacităţile intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurarea
activităţii. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice de lucru care pot contribui la
valorificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor însuşite, la dobândirea prin mijloace
proprii, a unor cunoştinţe noi.
Jocul şi învăţarea pot să ofere copilului posibilități de a se manifesta liber,
conform personalităţii pe care acesta o are. Eul personal al copilului la această vârstă se
realizează într-un mod complet şi personalizat, întâmpinând probleme pe care le
soluţionează subtil şi ingenios. Jocul şi învăţarea îi oferă copilului posibilitatea să combine
26
şi să recombine reprezentările de care acesta dispune, să construiască realul din imaginile
proprii, să îl îmbogăţească pe măsură ce îşi însuşeşte noţiuni noi prin intermediul şcolii.
Copilul îşi continuă drumul prin lumea basmelor, a poveştilor, reconstituie mintal
momentele principale ale povestirilor, inventează de la sine când i se cere să dea un alt
final poveştii prezentate, critică şi apără personajele poveştii, trăind momente de mare
bucurie alături de acestea. Prin joc, copilul creează situaţii asemănătoare anturajului din
care face parte, dând frâu liber imaginaţiei şi aducând anumite modificări realităţii. Jocul
cel mai întâlnit la şcolarii mici este ,,jocul de-a şcoala”, în care ei creează o şcoală ideală,
aşa cum si-o imaginează ei, jucând rolul învăţătorului. În cadrul acestui joc, ,,micii actori”
corectează ceea ce nu li se pare potrivit în atitudinea învăţătorului.
În cadrul jocului, copilul se consideră adult şi poate avea calităţi pentru diverse
profesii. Cu toate că jocurile preşcolarilor şi cele ale şcolarilor mici sunt asemănătoare,
acestea suferă unele adaptări de conduită datorită diferenţei de vârstă. Jocurile spontane
sunt luate din viața de fiecare zi de la şcoală, din familie sau din viaţa grupului de joacă şi
scot în evidenţă capacitatea creatoare a copiilor, bazată pe propria experienţă şi îmbogăţită
cu elemente noi, corespunzătoare dorinţelor copiilor. Şcolarii mici cunosc foarte bine
jocurile practicate în cercurile de aceeaşi vârstă, nefiind acceptată prezenţa adulţilor în
cadrul lor. Jocurile copiilor sunt o bogată sursă de informaţii ce reprezintă aspecte deosebit
de importante în cunoaşterea copilului (Verza, 1993).
Şcolarul mic este capabil să producă ceva nou, în raport cu experienţa pe care o are
şi cu sine însuşi. Dacă elevul a descoperit prin eforturi proprii de observaţie, imaginaţie şi
gândire o însuşire mai puţin evidentă a unui obiect, un anumit aspect al unui fenomen al
naturii sau un proces, dacă a descoperit o nouă soluţie a unei probleme sau a realizat o
compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului dar şi al formei, toate
aceste tipuri de activităţi pot fi considerate manifestări ale însuşirilor sale creative.
Actul creativ presupune un material care să fie prelucrat în mod neobişnuit.
Activitatea creatoare este favorizată de mediul şcolar, caracterizată prin atmosferă
permisivă, de înţelegere, încurajare şi interes din partea cadrelor didactice. La vârsta
şcolară mică, imaginaţia îşi dezvoltă multe din funcţiile sale. De exemplu: funcţia
transformativă prin intermediul căreia se produce noul pe plan mintal, jocurile de
construcţie, exerciţiile de creaţie literară, îmbogăţesc experienţa şi cunoaşterea elevilor
(Verza, 1993).
Elevii din clasele primare sunt interesaţi de desen, abilităţi practice şi muzică. Prin
intermediul acestor activităţi, în mod special în clasa I şi a II-a, elevul doreşte să se
27
manifeste într-un mod aparte, dorind să fie cât mai original, pentru a atrage atenţia
doamnei învăţătoare şi a colegilor. Astfel, la această vârstă, şcolarii mici dispun de
capacitatea de a crea. Creaţiile lor dovedesc o viaţă interioară bogată, intenţii ce depăşesc
vizibil capacităţile de care dispun. Capacitatea creatoare a şcolarului mic poartă amprenta
vârstei lui (Verza, 1993).
În orele de educaţie plastică, vârstei şcolarului mic îi corespunde faza realismului
vizual, etapă în care pe copil îl preocupă redarea în imagine grafică a aspectelor vizibile pe
care le au obiectelor. Principala caracteristică a acestei perioade o reprezintă faptul că în
desen, copilul se supune, mai mult sau mai puţin îndemânatic, perspectivei vizuale sau
relaţiilor active dintre imagini. Acum, exprimarea şi transpunerea în imagine plastică a
ceea ce vede şi ştie nu se mai realizează cu aceeaşi spontaneitate şi uşurinţă ca la grădiniţă.
Elevul de vârstă şcolară mică întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte stăpânirea
mijloacelor tehnice adecvate, precum şi a limbajului plastic (didactic.ro).
La intrarea în clasa I, copilul nu are ca scop să creeze ceva frumos, ci se raportează
la dorinţa de a lăsa urme pe hârtie. Primele desene ale copiilor sunt mai mult simbolice,
întrucât copilul nu doreşte să redea fidel obiectele. De cele mai multe ori, copilul
desenează ceea ce îşi aminteşte, nefiind interesat de perspectivele sau de proporţiile
reprezentărilor. Desenează figuri umane, preocupat fiind de anumite detalii, cum ar fi
nasturii de la haină, tocul de la pantofi, dar omite uneori o mână, gâtul, etc. Treptat însă,
creşte capacitatea de a reprezenta proporţionat figurile, iar lumea din jurul său este redată
tot mai uniform, motiv pentru care copacii sunt dispuşi liniar iar casele redate în număr
mic; atunci când desenează case, copilul redă adesea în dreptul geamului lustra sau se
poate vedea un tablou.
În această perioadă, o particularitate o constituie utilizarea culorilor care nu
corespund realităţii. Deoarece copiii trăiesc într-o lume a jucăriilor, ei desenează căţei de
culoare roz, cai de culoare roşie, etc. Odată cu trecerea timpului, desenul spontan al
copilului capătă tot mai mult caracter de compoziţie. Dacă analizăm cu mai mare atenţie
desenele copiilor, putem trage concluzii asupra dezvoltării psihice a acestora. Din acest
motiv, desenul nu are o importanţă prea mare, ci informaţia pe care o putem obţine în urma
analizării acestuia, referitoare la capacităţile creative ale copilului. Prin desen, putem
descoperi profilul ascuns al copilului, dar şi aptitudinile, talentele acestora. Analizând
desenele libere ale copiilor de la clasa a IV-a, putem descoperi felul în care aceştia își
imaginează obiecte ce zboară în cosmos, maşini, roboţi ce trăiesc în viitor (Albu, 2003).

28
 Jocul de rol pune în practică anumite cunoştinţe dobândite anterior şi foloseşte
imaginaţia copilului pentru aplicarea acestora. Copilul se transpune imaginar în situaţia
dată, mânuind simbolic, material şi uneltele. Acesta încearcă îndemânarea şi priceperea
cerute de acţiunea începută, îşi pune la încercare imaginaţia şi gândirea creatoare, spiritul
propriu de observaţie, emoţiile şi sentimentele superioare, precum şi capacitatea de a duce
la bun sfârşit lucrul început. Astfel, în cadrul jocurilor de rol sunt promovate raporturi
social-morale datorită tipului de rol pe care şi-l asumă copilul. Jocurile literare pot avea
calitatea de a dezvolta fantezia copiilor, creativitatea şi atenţia, fiind deasemenea, momente
de destindere pentru ei.
Creaţiile literare cuprind o mare varietate de forme de elaborare, care ajută la
stimularea capacităţile creatoare ale elevilor. Compunerile cu început sau sfârşit dat,
solicită din partea elevilor elaborarea unor idei personale. Compunerile după imagini
stimulează imaginaţia vizuală prin descrierea imaginilor expuse şi adăugarea de elemente
noi, de legătură. Compunerile cu cuvinte date obligă elevii la folosirea cunoştinţelor
acumulate în relaţii noi. Compunerile libere pot să dea frâu liber imaginaţiei creatoare.
Creativitatea verbală se exprimă printr-o vorbire elaborată, fluidă, flexibilă şi
originală. Copilul de vârstă şcolară, este atras de anumite sonorităţi, are capacitatea să se
joace cu cuvintele, învaţă altele noi prin activităţile specifice învăţării cititului. Exprimarea
orală ia amploare, ajutând la dezvoltarea creativităţii verbale a elevilor la această vârstă.
Povestirea unor basme cunoscute este făcută prin îmbogăţirea acesteia cu elemente
personale, păstrând elementele de bază ale povestirii iniţiale. ,,Toate aceste manifestări
creative ale copilului sunt originale în raport cu experienţa sa individuală, constituind
premise pentru viitoarele sale produse creative”(Dănescu, 2009, p.5).
Rezolvarea de probleme, dar mai ales compunerea de probleme, prezintă o mare
importanţă pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii elevilor. Aici, gândirea se confruntă
mereu cu o lucruri noi. Pentru descoperirea lor, elevii emit ipoteze, caută, propun, stabilesc
relaţii, fac combinaţii de idei. Compunerea de probleme se poate face prin comparaţie,
elevul încercând să compună o problemă asemănătoare. Compunerea unei probleme după
un exerciţiu, condiţionează gândirea să pună în aplicare noţiuni învăţate, pe care le
combină cu noi moduri de abordare.
Creativitatea elevilor în timpul lecţiilor mai poate fi remarcată la elevii care înţeleg
cu uşurinţă noţiunile şi pot să prelucreze totodată materialul nou detaşându-se de
informaţie. Aceştia au capacitatea de a răspunde la întrebări pe sărite iar în anumite cazuri
pun întrebări obositoare profesorilor sau intervin cu explicaţii proprii asupra unor
29
fenomene. Elevii creativi au alte preocupări în timpul orelor cum ar fi desenul, lectura sau
chiar ,,visatul”, se agită, perturbă anumite momente ale lecţiei şi nu se pot face totdeauna
plăcuţi de profesori. În cadrul activităţilor de grup elevii creativi vin cu idei mai puţin
plăcute de colegi, care fac front comun împotriva acestora.
În recreaţie, elevii creativi sunt curioşi, vrând să ştie tot ce se întâmplă în jurul lor;
în rezolvarea unor probleme vin cu soluţii mai puţin obişnuite; se impun astfel prin stilul
lor original. Elevii cu nivel ridicat al creativităţii sunt încrezuţi şi plini de sine; fabulează
foarte mult, povestind întâmplări mai mult sau mai puţin adevărate. Aceşti elevi sunt foarte
activi şi permanent preocupaţi de ceva. În organizarea unor jocuri în curtea şcolii au
totdeauna iniţiativă şi sunt dominatori. Pot să se amuze de lucruri simple devenind astfel
copilăroşi şi descoperă unele utilizări mai puţin obişnuite ale obiectelor.
În cadrul activităţilor din afara clasei, în familie, copilul creativ este foarte
perseverent şi tenace, dovedind spirit de observaţie. Atunci când realizează lucruri noi,
copilul creativ este permanent nemulţumit şi aduce mereu îmbunătăţiri lucrurilor noi
create. Copilul creativ este interesat de mai multe lucruri în acelaşi timp, manifestând
pasiuni de tip ,,hobby”. Are tendinţe dominatoare faţă de ceilalţi membri ai familiei sau ai
grupului din care face parte. Copilul creativ se autoapreciază destul de corect şi are multă
încredere în sine fiind totodată foarte sensibil; acesta trăieşte foarte intens toate momentele
şi are un mod emoţional bogat. De obicei preferă să se joace cu copii mai mici sau mai
mari decât el. În copilărie, copiii creativi au avut prieteni de joacă imaginari (Stoica-
Constantin, 2004). Astfel, G. Albu consideră că la şcolarul mic, dezvoltarea creativităţii
evoluează în funcţie de unele particularităţi ce ţin de vârstă, iar prin intermediul lor pot fi
întâlnite anumite însuşiri ale imaginaţiei, atenţiei, afectivităţii, observaţiei, percepţiei
(Albu, 2003).
Specialiştii în domeniu consideră că potenţialul creator la vârstă şcolară mică este
foarte mare, de aceea adulţii trebuie să descopere abilităţile de care dispune şi să le
stimuleze, să încurajeze copilul şi să-l susţină în actul creaţiei. Pentru aceasta, adultul
însuşi trebuie să fie creativ, să creeze copilului climatul corespunzător. Practica propriu-
zisă şi cercetările experimentale au dovedit că, în învăţământul primar, principiile de tip
creativ pot fi realizate în forme concrete prin îmbinarea tipurilor de activităţi desfăşurate la
clasă. În cadrul acestor activităţi, poate fi cultivată plăcerea de a căuta şi elabora soluţii noi.
Activităţile de acest fel reprezintă un teren prielnic valorificări şi stimulării capacităţilor
creatoare de care dau dovadă şcolarii mici. Lecţiile de la clasă sunt responsabile de valenţe
formative în dezvoltarea psihică a copilului şi a creativităţii acestuia.
30
 1.4.2. Învăţarea creativă la vârstă şcolară mică
1.4.2.1. Învăţarea creativă. Aspecte generale
Conceptul de învăţare este definit de A. Cosmovici ca fiind ,, tot ceea ce nu este
înnăscut este învăţat, se formează în experienţă, prin contactul cu mediul social şi cel
natural” (Cosmovici, 1994, p.97). Specialiştii în domeniu consideră că învăţarea reprezintă
nucleul principal al învăţării sistematice, deoarece prin intermediul ei individul îşi poate
însuşi o serie de cunoştinţe, priceperi, deprinderi utile acestuia pe tot parcursul vieţii
(Cosmovici, 1994).
Învăţarea este considerată de I. Cerghit ca fiind ,,un act personal care angajează
elevul în totalitatea fiinţei sale, este holistică prin influențele exercitate asupra dezvoltării
personalităţii în ansamblul aspectelor sale” ( I. Cerghit, 1997, p.73).
Învăţarea creativă este forma specială a învăţării şcolare. Ea este cerută de
complexitatea epocii contemporane. Omul epocii actuale nu poate rezolva problemele
foarte complicate ce le pune viaţa, nu poate fi un factor participativ-activ-conştient la
fluxul uriaş de împingere înainte a progresului fără un bagaj bogat intelectual şi afectiv-
voliţional. Omul modern este considerat ca fiind un rezolvitor de probleme şi un făuritor de
decizii, este constructor de probleme şi de sisteme ideative necesare rezolvării lor. Omul
modern este un om al faptelor pentru că ele conving, deci omul creator este omul pentru
care fapta, nu vorba, este maxima ce dirijează viaţa sub toate aspectele ei. În consecinţă,
omul creator, deşi este constructor de idei, nu rămâne suspendat în sistemul său ideativ, ci
îl foloseşte pentru a formula hotărâri şi a rezolva problemele vieţii prin acţiune. Un astfel
de om nu mai poate fi format la şcoala cu învăţare de tip clasic. Pentru formarea virtuţilor
semnalate mai sus, este nevoie de un mod de învăţare şi anume învăţarea creativă care
este un salt calitativ nou-corespunzător epocii actuale. Învăţarea creativă nu se opune
învăţării şcolare clasice, ci este o nouă calitate a acesteia prin obiectivele pe care le
urmăreşte privind formarea personalităţii omului contemporan. Învăţarea creativă pune
accent pe învăţarea prin cercetare-descoperire, pe învăţarea prin efort propriu, pune accent
mai ales pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândirea şi imaginaţia creatoare.
Învăţarea creativă nu exclude însă preocupările pentru educarea memoriei şi dezvoltarea
capacităţilor memoriale deoarece, fără aceste instrumente intelectuale, gândirea şi
imaginaţia creatoare nu ar dispune de material de prelucrare (www.didactic.ro).
Prin învăţarea creativă se urmăreşte să se facă din fiecare copil un participant
activ-independent sau în grup la redescoperirea adevărurilor despre lucruri şi fenomene,

31
atunci când îi sunt indicate direcţiile de cercetare. Deprinderile de învăţare prin cercetare-
descoperire şi efort intelectual propriu, cu cât sunt fixate şi consolidate mai de timpuriu, au
un efect formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea capacităţilor intelectuale
superioare şi a aptitudinilor specifice actului creator.
Premisele învăţării creative sunt: iniţiativă proprie a elevului în procesul
învăţării, manifestată prin curiozitate, uimire şi punere de întrebări; învăţarea
independentă(în afara programului şcolar); încrederea în sine pe baza conştientizării asupra
capacităţilor de care dispune elevul; toleranţa faţă de ideile noi şi recunoaşterea valorilor
create ca mijloc de stimulare a creativităţii.
Învăţarea creativă se desfăşoară în două etape:
1. Învăţarea participativă în care elevul este angajat să redescopere cunoştinţele
prin efort propriu de gândire, participând la elaborarea conceptelor, a legilor, principiilor şi
altor generalizări. În acest proces, învăţând prin problematizare, cercetare şi descoperire,
prin dialog euristic, modelare, dezbatere, dramatizare, stimulare şi prin diferite procedee
euristice, elevul îşi dezvoltă spiritul de observaţie, gândirea logică, ştiinţifică şi productivă
2. Învăţarea anticipativă determină elevul în procesul creaţiei să participe la
invenţii, inovaţii şi descoperiri, dezvoltându-şi astfel inteligenţa şi imaginaţia creatoare.
Şcoala cu învăţare creativă este numai o etapă primară a evoluţiei şcolii care trebuie, nu
numai să sesizeze liniile şi direcţiile de evoluţie ale societăţii ci, trebuie să le încurajeze, să
le transforme din necesităţi în realităţi obiective (www.didactic.ro).
Învăţarea creativă este un tip superior de învăţare în învăţământul primar, deoarece
încurajează elevii să pună cât mai multe întrebări, îi stimulează pe aceştia să comunice prin
organizarea de dezbateri şi discuţii. Învăţarea de tip creativ stimulată spiritual critic
constructiv, favorizând accesul la cunoaştere prin forţe proprii. Totodată, ajută la cultivarea
independenţei cognitive, a autonomiei şi a spontaneităţii, reprezentând o nouă calitate a
învăţării umane prin obiectivele pe care le urmăreşte privind formarea personalităţii
umane. Învăţarea creativă are ca principal scop formarea de sentimente, pasiuni şi interese
persoanelor şi grupurilor frecventate de acestea, ceea ce reprezintă baza descoperirilor
ştiinţifice, a creaţiilor artistice, literare, a invenţiei tehnicii şi inovării sociale.

1.4.2.2. Dezvoltarea capacității de învățare creativă a elevilor la vârstă şcolară mică

De multe ori s-a ridicat problema dacă şcolarii mici sunt cu adevărat inventivi şi
creativi. Au fost opinii care susţin că la această vârstă şcolară copiii nu sunt pregătiţi să
realizeze activităţi creatoare. Totuşi, creativitatea de tip şcolar nu trebuie confundată cu
32
creativitatea artistului, scriitorului, deoarece elevul de vârstă şcolară mică adoptă o
atitudine creatoare atunci când se confruntă cu o situaţie – problemă pentru care adoptă un
mod propriu de rezolvare. La această vârstă, simpla colorare a unui desen în culori cu
tonuri diferite, poate fi considerat un act creativ.
Activităţile desfăşurate cu elevii în procesul de învăţământ constituie ocazii variate
pentru cultivarea creativităţii acestora. Gândirea creatoare se formează prin diverse
exerciţii şi sarcini de lucru, prin stilul şi orientarea activităţilor elevilor, care pot fi
considerate antrenamente ale gândirii.
Şcoala românească este supusă unei reforme continue pentru a putea să corespundă
cerinţelor societăţii democratice. Un proces de învăţare modern trebuie să fie organizat în
aşa fel încât să îi ajute pe elevi să prezinte volumul de cunoştinţe asimilate într-o formă
personală, să găsească soluţii originale, să clasifice ideile nou-obţinute. Acestea sunt
principalele obiective ale educării gândirii creatoare la elevi. Şcoala trebuie să aibă ca
principal ţel educarea creativităţii la toţi elevii, creativitatea putând fi dezvoltată mai mult
sau mai puţin. Astfel, trebuie încurajată dezvoltarea flexibilităţii gândirii, învăţarea cu
înţeles care se află într-o strânsă legătură cu gândirea creatoare. Tocmai de aceea, procesul
de învăţământ trebuie să urmărească însuşirea unui volum bogat de cunoştinţe în toate
domeniile, să facă exerciţii în mod special pentru dezvoltarea potenţialului creativ al
micilor şcolari.
În opinia Dorinei Sălăvăstru ,,profesorii pot face foarte mult pentru stimularea
creativităţii elevilor” (Sălăvăstru, 2004, p.112). De aceea, multe dintre cercetările în acest
domeniu (E.P. Torrance, M. Fryer, T. Amabile) au dovedit că pedagogii care au o atitudine
pozitivă faţă de creativitate pot să îi stimuleze pe elevi în actul de creaţie. Pentru aceasta
însă, pedagogul trebuie să ştie să fie creativ, să aibă noţiuni referitoare la creativitate şi
posibilităţile ce se întrevăd pentru dezvoltarea acesteia. Însă, unii pedagogi tind să
încurajeze mai mult elevii disciplinaţi, ignorându-i pe cei ce sunt cu adevărat creativi,
datorită comportamentului lor necuviincios. Şi Torrance consideră că elevii creativi sunt
dezavantajaţi datorită anumitor bariere cum ar fi conformismul. Aceştia sunt puşi de cele
mai multe ori să aleagă între renunţarea la originalitate sau izolarea, datorită neacceptării
ideilor acestuia de semenii săi (Sălăvăstru, 2004).
La rândul său, Ana Stoica a remarcat că pedagogii apreciază favorabil 38% din
conduitele creative ale elevilor, restul de 62% se datorează simpatiei lor faţă de conduitele
ce caracterizează elevul necreativ (Stoica, 1983). S-a constatat că elevii intuiesc
preferinţele învăţătorilor şi dau curs aşteptărilor acestora, complăcându-se astfel în situaţii
33
conformiste. De aceea este important ca învăţătorul să nu inhibe manifestările creative ale
elevilor, să îi încurajeze să-şi exprime propriile opinii, să stimuleze imaginaţia acestora.
Pentru a încuraja creativitatea elevilor, învăţătorul trebuie să întreţină o atmosferă
permisivă la clasă, să fie apropiat de elevi şi să nu exagereze prin autoritarism sau prin
laissez-faire. Rezultatele studiilor au demonstrat că elevii care au lideri democratici
colaborează mai bine, se implică mai mult în efectuarea problemelor, iar rezultatele
obţinute au fost superioare în comparaţie cu cele ale grupurilor conduse autoritar sau
laissez-faire (Sălăvăstru, 2004).
Se ştie că nu există reţete miraculoase care să încurajeze creativitatea elevilor.
Rolul principal în dezvoltarea creativităţii elevilor îl are învăţătorul. Acesta ar trebui să
acorde o atenţie deosebită modului cum realizează evaluarea activităţilor creative la clasă.
Se mai poate adăuga la toate acestea şi faptul că unii părinţi presează învăţătorul să predea
într-un fel anume, chiar dacă asta nu avantajează copiii; sunt părinţi care îşi doresc să vadă
caietele copiilor pline cu exerciţii, texte, etc. În aceste cazuri, învăţătorul trebuie să discute
cu părinţii şi să le explice acestora că responsabilitatea asupra obiectivelor urmărite şi
metodelor folosite la clasă îi revine numai dascălului.
Condiţiile necesare educării creativităţii în activitatea instructive – educativă sunt:
 depistarea elevilor cu potenţial creativ superior este una din problemele
învăţătorilor ce şi-au propus să stimuleze această categorie de elevi.
Acest lucru se poate realiza prin folosirea unor teste de specialitate, mai puţin
cunoscute în ţara noastră. În acest sens, utilizarea metodelor active poate să
ajute la descoperirea elevilor creativi (Cosmovici, 1994);
 climatul instaurat de către învăţător este foarte important. Învăţătorul trebuie
să renunţe la stilul autoritar şi să realizeze cu elevii relaţii permisive,
prieteneşti, democratice. Elevii nu trebuie să se teamă de învăţător, ci să-l
respecte, datorită prestigiului pe care acesta l-a dobândit în timp. Într-un astfel
de cadru, elevii îşi pot manifesta nestingheriţi curiozitatea, spontaneitatea.
Învăţătorul este cel care luptă la înlăturarea blocajelor în şcoala de tip
tradiţional, apreciază pozitiv ideile originale chiar şi atunci când nu sunt prea
adecvate, exprimându-şi în mod evident aprecierea faţă de fantezia copiilor
(Cosmovici, 1994);
 procesul de învăţământ poate fi caracterizat ca o învăţare creativă, atunci
când elevii participă active la lecţie. Pentru asta învăţătorul trebuie să
folosească la casă o serie de metode active cum ar fi: învăţarea prin descoperire,
34
 problematizarea, analiza de caz, etc. În astfel de situaţii, copiii pot avea
iniţiativă, pot să pună întrebări, să discute şi să propună soluţii personale. În
timpul activităţii, copiii pot să adreseze întrebări atât învăţătorului cât şi
colegilor de clasă, mai mult decât le adresează cel de la catedră. Copiii mai
curajoşi pot ieşi în faţa clasei pentru a propune teme şi situaţii care ajută la
stimularea creativităţii şi îi fac să fie curioşi (Cosmovici, 1994).
Constantin Cosmovici consideră că învăţătorul, prin acţiunile sale de dezvoltare a
capacităţilor creative ale micilor şcolari trebuie să promoveze asimilarea unor tehnici şi
metode euristice la toate nivelurile procesului de învăţământ care să asigure din punct de
vedere teoretic şi metodologic activitatea de asimilare a cunoştinţelor de către elevi prin
înţelegerea cunoştinţelor, asocierea şi combinarea acestora cu cele anterioare, astfel încât
din cunoştinţele date să rezulte altele noi, originale şi valoroase. Procesul de stimulare a
originalităţii şi creativităţii elevilor din ciclul primar se face treptat, cu paşi mărunţi,
dovedind multă răbdare, pricepere şi dăruire din partea dascălilor. Condiţia pentru ca
rezultatele să fie unele remarcabile o reprezintă cunoaşterea cât mai bună a elevilor de
către învăţător. Învăţătorul este capabil să îi atragă pe elevi prin diferite metode pe care le
are la îndemână, pentru a putea să îşi îndeplinească obiectivele propuse în vederea
dezvoltării creativităţii acestora.
 La limba şi literatura română elevii din ciclul primar învaţă să fie creativi cu
ajutorul jocurilor de cuvinte pe care învăţătorul le organizează sub formă de
concursuri cum sunt: compunerea de enunţuri care să înceapă cu aceeaşi literă,
descoperirea unor cuvinte care au un anumit număr de litere sau încep cu o
anumită literă, găsirea unor cuvinte noi prin combinarea unor litere date, etc.
Majoritatea orelor de limbă română pot ajuta elevii să fie creativi în orice
moment al activităţii, făcând comentarii, interpretări pe care le aduce textelor
literare, dezvoltându-şi capacităţile de exprimare liberă. Elevii pot citi creativ
punând întrebări, căutând soluţii la problemele ridicate de textile literare
studiate, care să difere de cele ale autorului.
 Jocurile creative literare reprezintă un izvor nesfârşit prin care învăţătorul
poate implica întreaga personalitate a copilului. Exerciţiile de antrenament
creativ pot fi concepute şi sub formă de joc, a unor exerciţii captivante,
antrenante, a unor activităţi uşoare la prima vedere dar antrenante, care să
pună în mişcare toate forţele intelectuale ale elevilor. Unul din jocurile de
rol folosite la clasă este ,,Procesul literar”. Acest joc de rol le place
35
 elevilor, îi entuziasmează, contribuie la dezvoltarea afectivităţii, gândirii,
imaginaţiei, dar şi a vorbirii plastice şi originale. Întocmirea unui astfel de ,,
scenariu ” conduce la educarea mobilităţii gândirii elevilor, precum şi la
diversitatea exprimării acestora.
 Redactarea compunerilor în care li se cere elevilor să continue firul
povestirii sau să schimbe ordinea evenimentelor, sunt foarte interesante şi
plăcute pentru elevi. Acestea îi ajută pe elevi să dea frâu liber imaginaţiei
creatoare, reuşind să se clasifice în topul preferinţelor deoarece îi
transformă pentru puţin timp în ,, mici regizori “.
 Personificările şi dramatizările ajută la înţelegerea unor consecinţe şi
pericole sociale care îl ajută pe copil şi îl conving să se autocontroleze şi să
se corecteze.
 La matematică, problemele se pot rezolva într-un mod cât mai interesant, nu
numai pe căi algoritmice. De cele mai multe ori, manualele de matematică au în
conţinutul lor, la sfârşitul fiecărui capitol exerciţii şi problem de perspicacitate.
 Compunerea de exerciţii şi probleme reprezintă o modalitate de dezvoltare
a creativităţii elevilor. Acesta este momentul principal al formării gândirii
matematice creatoare. Se recomandă ca primele problem să fie compuse de
elevi cu ajutorul materialului intuitiv pentru ca elevii să înţeleagă cea mai
dificilă parte a creaţiei – formularea întrebărilor. De obicei se începe cu
exerciţii şi probleme mai uşoare, după care se trece în mod gradat la unele
mai complicate.
 La istorie, elevii pot să reţină mai uşor datele, numele de persoane şi localităţi
dacă sunt încurajaţi să le asocieze cu date, evenimente şi întâmplări din viaţa
lor, pe care nu le pot uita cu prea mare uşurinţă. În felul acesta elevii nu
memorează cunoştinţele mecanic şi nu îşi încarcă prea mult memoria.
 La geografie, cu ajutorul tehnologiei moderne, învăţătorul poate să desfăşoare
lecţia cu ajutorul calculatorului. Astfel, el le poate face cunoştinţă elevilor cu
formele de relief, poate să ,,navigheze“ alături de ei pe apele unui râu
învolburat sau poate să admire peisajele frumoase din diverse părţi ale ţării.
Învăţătorul poate remarca astfel cum reacţionează copiii în astfel de situaţii şi
cum pot găsi soluţii pentru a ieşi din astfel de situaţii.
 Educaţia civică oferă învăţătorului multe posibilităţi pentru apune în evidenţă
potenţialul creative al elevilor, folosind situaţii diverse ce pot fi rezolvate de
36
 copii. În găsirea soluţiilor, învăţătorul trebuie să îi încurajeze pe elevi să
utilizeze mai multe căi pentru a ajunge la soluţionarea problemelor.
 Abilităţile practice reprezintă una dintre disciplinele preferate ale elevilor din
ciclul primar. La aceste activităţi elevii pot să confecţioneze cu ajutorul
materialelor din natură diverse material utile sau decorative, ce pot fi folosite în
viaţa de toate zilele. Activităţile de genul acesta sunt foarte îndrăgite de copii,
deoarece pot să lucreze cu diverse materiale din natură: crenguţe, frunze,
conuri de brad, ghinde, castane, etc. În perioada sărbătorilor de iarnă sau de
primăvară, elevii pot realizeze materiale ce fac obiectul unor expoziţii
mediatizate de mass-media, finalizate cu vânzarea acestora.
 Educaţia muzicală este disciplina prin intermediul căreia elevii pot crea alte
melodii pentru cântecele studiate. Elevii pot să interpreteze diferite melodii cu
ajutorul unor instrumente muzicale neconvenţionale. ,,Micile orchestre” pot fi
alcătuite din sticle, pahare umplute cu apă în diverse proporţii astfel încât să
redea diverse note muzicale, bănci, obiecte din metal, propriul corp.
 Educaţia fizică dă posibilitatea elevilor să folosească în locul aparatelor de
gimnastică din sălile de sport diverse material din natură: castane în loc de
mingi de oină, crengile unor copaci în loc de frânghii, iarba proaspătă în loc de
saltea. Orele de educaţie fizică desfăşurate în aer liber, în pădure, sunt foarte
plăcute deoarece elevii pot să alerge în voie şi să respire aer curat (Cosmovici,
1994).
În cadrul activităţilor educaţionale în care se doreşte stimularea creativităţii
elevilor, volumul de cunoştinţe prevăzute de cerinţele programei rămâne acelaşi. Elevii
trebuie dirijaţi în găsirea soluţiilor cerute de problema şcolară şi ajutaţi de învăţător în
procesul de demarare a operaţiilor mintale.
Munca învăţătorului este una deloc uşoară şi plină de responsabilitate întrucât elevii
pot să înţeleagă formulările făcute de dascăli în moduri diferite. Eficienţa educării
creativităţii la micii şcolari depinde de pregătirea pedagogic şi ştiinţifică a învăţătorului,
de priceperea acestuia în a organiza cât mai bine activitatea grupului de elevi pe care îi
coordonează, precum şi de iscusinţa de care dă dovadă în îndeplinirea obiectivelor propuse.
Ana Stoica-Constantin consideră că pentru a cultiva creativitatea elevilor se
realizează mai întâi un climat în care nu există factori blocanţi. Cei care trebuie să înlăture
aceşti factori şi să-i ajute pe copii să fie creativi sunt adulţii ce intră în contact cu ei.
Aceştia pot încuraja şi recunoaşte manifestările creative ale copiilor, pot crea la rândul lor
37
condiţii şi materiale pentru ca cei mici să se poată manifesta creativ. Educarea creativităţii
poate fi făcută atât la şcoală cât şi în familie, prin activităţi care îmbină activitatea de
predare-învăţare cu atenţia acordată trăsăturilor de personalitate ale copiilor (Stoica–
Constantin, 2004).

38
 CAPITOLUL II.
STRATEGII DIDACTICE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII
ELEVILOR LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

2.1. Problematica dezvoltării creativității elevului reflectată în documentele curriculare

pentru învățământul primar

Creativitatea ca proces mental și social care implică generarea unor idei și punerea
lor în practică pentru a crea noul, poate fi abordată în vederea aplicării programelor
curriculare și a procedurilor de învățământ creativ. Abordarea curriculară și sistematică a
învățământului românesc îl apropie pe elev de realizarea unor produse prin intermediul
exersării funcțiilor gândirii, cu ajutorul cărora creativitatea devine o sursă a vieții personale
și sociale.
La clasa pregătitoare programa la disciplina Limbă și comunicare vizează o
dezvoltare a creativității elevilor prin competențe generale care au înlocuit relativ recent
obiectivele cadru, iar prin aceasta receptarea și exprimarea unor mesaje orale în diferite
situații de comunicare. Programa a fost structurată pentru a putea oferi un parcurs
curricular coerent, care să vină în concordanță cu preocupările școlarilor mici. În vederea
realizării obiectivelor de referință ce vizează manifestarea curiozității față de receptarea
unor mesaje orale în diferite contexte de comunicare, învățătorul poate alege ca activitate
de învățare pentru a stimula creativitatea elevilor rezolvarea unor probleme întâlnite în joc
pe computer unde instrucțiunile sunt urmărite verbal. Pentru a îndeplini obiectivele ce
vizează redactarea unor mesaje simple ce pot fi utilizate în contexte uzuale de comunicare,
elevii au ocazia să confecționeze felicitări, bilețele cu litere de tipar rupte sau decupate din
reviste, dând astfel frâu liber imaginației și creând lucrări originale.
Unul dintre obiectivele de referință în predarea disciplinei Matematică și
explorarea mediului îl reprezintă manifestarea interesului pentru crearea unor probleme
simple de adunare și scădere în concentrul 0-10. La sugestia învățătorului, elevii pot să
alcătuiască unele probleme simple cu ajutorul unor imagini, schimbând numerele sau
întrebările unei probleme rezolvate anterior.
În predarea disciplinei Arte vizuale și lucru manual, unul dintre obiective îl
reprezintă realizarea unor creații funcționale și estetice folosind materiale și tehnici

39
elementare diferite. Acest obiectiv poate fi operaționalizat prin participarea copiilor și
părinților la ateliere de lucru în care se demonstrează îndeletniciri casnice actuale:
amenajarea unei mese festive, ornarea platourilor, realizarea unor aranjamente florale,
ornamente de crăciun, împodobirea bradului. Creativitatea micilor școlari mai poate fi
urmărită prin obiectivul ce vizează realizarea de construcții simple pe baza interesului
direct. În acest fel elevii pot să realizeze construcții libere, spontane în cadrul mini-
atelierelor amenajate în sala de clasă sau în Colțul de Artă. Pentru studierea disciplinei
Muzică și mișcare, unul din obiectivele ce vizează dezvoltarea creativității este raportarea
spontană la muzică prin instrumentarea propriilor abilități creative. Acest obiectiv poate fi
îndeplinit prin sarcini de lucru ce urmăresc desenarea de către copii a unor imagini
sugerate de textele unor cântece și exersarea mișcării spontane pe cântec.
Încă din perioada achizițiilor fundamentale este recomandat să se pună accent pe
elementele de interacțiune în grup, pe cooperare, fapt ce duce la creșterea potențialului
creativ al școlarilor mici. Astfel, dintre competențele specifice la disciplina Limba română
pe parcursul clasei I, îl constituie identificarea literelor, grupurilor de litere, a silabelor,
cuvintelor din enunțuri. Învățătorul îi poate invita pe elevi să realizeze exerciții de dialog
cu persoane diferite, dialoguri pe teme cunoscute, reușind astfel să dezvolte spiritul creativ
al școlarilor mici. Tot în acest scop se pot realiza unele colaje, folosind decupaje, texte și
imagini cu care să confecționeze unele afișe publicitare, anunțuri, invitații. Se mai poate
recurge la alcătuirea unor propoziții folosind cuvinte date, la realizarea unor etichete care
să personalizeze clasa ori portofoliile elevilor. Programa clasei a II-a la aceeași disciplină,
vine în sprijinul dezvoltării creativității elevilor prin utilizarea de jocuri de rol ce are
competența specifică adaptarea vorbirii în funcție de partenerul de dialog. Competențele
specifice pentru clasa a II-a se bazează pe competențele specifice de la clasa I, pe care le
integrează și le dezvoltă pe întreg anul școlar respectiv.
Disciplina Matematică are o importanță aparte în ciclul achizițiilor fundamentale,
întrucât se consideră că este o perioadă pregătitoare pentru studiul matematicii. Stimularea
creativității elevilor poate fi atinsă prin abordarea jocurilor cu numere, astfel atingându-se
competența ce vizează manifestarea unei atitudini și disponibilități față de utilizarea
numerelor. Mai târziu, pe parcursul clasei a II-a, elevii trebuie să recunoască forme plane
și spațiale, apoi să pună în practică noțiunile studiate în cadrul acestor unități de învățare și
să realizeze jocuri de construcții, desene după contur a unor figuri geometrice, făcând
astfel apel la imaginație. Tot acum se pot realiza compunerile de probleme ce presupun o
singură operație, iar formularea acestora poate porni de la unele modele cunoscute.
40
 Educația plastică este una dintre disciplinele în cadrul căreia exersarea creativității
poate fi realizată pe parcursul întregului an școlar. Pe parcursul acestor ore, elevii sunt
îndemnați de învățător să realizeze compoziții cu subiect liber ales reușind să utilizeze
materiale, instrumente de lucru și tehnici de învățare prin care să își exprime liber ideile,
sentimentele. Abilitățile practice dezvoltă elevilor capacități de realizare a unor lucrări,
obiecte, prin exersarea de către elevi a deprinderilor însușite pe parcursul mai multor ore.
Astfel, la clasa I în cadrul acestei discipline, pe parcursul activităților în grup elevii pot să
își dezvolte latura creativă realizând produse simple, obiecte noi ce au ca punct de pornire
unele obiecte realizate anterior, sau pot crea machete în funcție de anotimp. Programa de
clasa a II-a la abilități practice are competența speciofică aplicarea unor tehnici de
prelucrare a materialelor utilizând instrumente și ustensile adecvate care pot fi aplicate la
clasă prin diferite exerciții de aranjare a unor compoziții decorative, exerciții de decupare,
lipire și rupere a hârtiei, sau prin realizarea unor jucării și compoziții simple din fire. Tot
acum elevii au ocazia să descopere posibilități de utilizare a unor materiale cu care să
realizeze activități practice de realizare a produselor combinând materiale și tehnici în
funcție de caracteristicile lor. Prin realizarea unor astfel de lucrări, învățătorul după ce
studiază programa și întocmește planificarea anuală și calendaristică își propune
proiectarea unor lecții care să vină în sprijinul elevilor și să determine potențialul creativ al
acestora să crească.
La clasele a III-a și a IV-a, în programa la limba și literatura română sunt întâlnite
obiective care au ca scop stimularea creativității elevilor, în atingerea cărora elevii trebuie
să manifeste interes pentru lectură, să manifeste interes pentru redactarea corectă și
îngrijită a compunerilor și a textelor literare. Pentru îndeplinirea acestor obiective, elevii
vor avea de efectuat exerciții de prezentare creativă a unor lecturi individuale, discuții în
perechi, redactarea unor felicitări. La clasa a IV-a, elevii pot să își dezvolte potențialul
creativ prin manifestarea atenției și toleranței față de partenerul de dialog, realizând astfel
jocuri de rol, dramatizări, discuții libere pe teme date. Un alt obiectiv de referință la limba
și literatura română în vederea stimulării creativității elevilor constă în faptul că aceștia
trebuie să manifeste interes și spirit critic față de redactarea diverselor tipuri de texte, fapt
ce poate fi realizat prin exerciții creative de redactare a unor texte descriptive, narative,
dialogate și funcționale.
Disciplina matematică își aduce aportul la stimularea creativității elevilor și
prevede ca aceștia.

41
 - să exploreze modalități de efectuare a înmulțirii sau împărțirii în limitele 0-1000
folosind diferite tipuri de grupări și reprezentări;
- să folosească simboluri pentru a pune în evidență numerele necesare în
rezolvarea de probleme;
- să utilizeze înmulțirea și împărțirea folosind modalități variate de lucru;
- să rezolve, să compună probleme și să utilizeze semnificațiile operațiilor în
rezolvarea unor probleme.
Inițierea artistico-plastică propusă de programa actuală are rolul de a face copilul să
trăiască din plin, punând în acțiune gândirea, memoria, voința, iar pe lângă acestea
percepțiile, senzațiile, emoțiile și sentimentele. În cadrul ariilor curriculare Arte și
Tehnologii creativitatea elevilor poate fi exersată prin realizarea unor produse adecvate
sărbătorilor specifice în funcție de anotimp, a unor jucării muzicale, prin realizarea unor
compoziții plastice și decorative individuale sau colective folosind elementele de limbaj
plastic studiate. Prin intermediul tehnicilor de lucru studiate, elevii trebuie să realizeze
produse colective în cadrul activităților desfășurate în echipă (www.edu.ro).

2.2. Dezvoltarea creativităţii elevilor din ciclul primar prin joc și învățare

Unul din cele mai importante elemente în educarea creativităţii elevilor din ciclul
primar este jocul didactic. Jocul didactic poate fi în mâna dascălilor una dintre cele mai
sigure căi prin care pot ajunge să discute cu elevii sincer şi deschis, fără să fie bariere între
imaginar şi realitate. Copilul, în ciuda faptului că este mic, este foarte sensibil şi receptiv.
De aceea, învăţătorul trebuie să se apropie tot mai mult de copil, să îşi aplece urechea şi
sufletul la ceea ce vor să spună în nevinovăţia lor de copii.
Prin joc, copiii învaţă să se ajute reciproc, să se bucure de reuşitele colegilor, să
evalueze obiectiv rezultatele încununate de succes ale muncii acestora. Elevul participă
activ la formarea sa, asimilează cunoştinţe, îşi formează atitudini şi comportamente, având
impresia că nu face nimic altceva decât că se joacă. Prin jocuri putem să ne apropiem tot
mai mult de copii, să le sădim în suflet mai multă omenie, iubire şi dragoste. Astfel, putem
să formăm sufletele copiilor pe căi raţionale şi sentimentale, să avem bucuria de a vedea
triumfând superioritatea inimii şi bunului simţ la fiecare pas.
Jocul didactic, spre deosebire de alte metode de învăţare folosite în procesul
instructiv-educativ dă rezultate destul de mari, întrucât este una din preocupările zilnice
42
favorite ale copiilor. În cadrul activităţilor de învăţare la clasa I, jocul este o punte de
legătură între grădiniţă şi şcoală care facilitează adaptarea copiilor la munca şcolară–
învăţarea. Principala valoare a jocului este dată de faptul că elevii participă la joc fără
constrângeri, fiind direct interesaţi de propria lor formare. Prin intermediul jocului, elevii
devin mai volubili, mai activi, reuşesc să îşi învingă timiditatea şi să înveţe cu plăcere.
Învăţătorul reuşeşte prin joc să înlăture plictiseala, monotonia şi să trezească interesul
elevilor. Trecerea elevilor de la grădiniţă la şcoală, nu trebuie făcută dintr-o dată, ci prin
îmbinarea jocurilor cu activităţile de învăţare, deoarece jocul este activitatea principală de
organizare a activităţilor în grădiniţă.
Jocul didactic face parte din categoria jocurilor cu reguli, care sunt de două feluri:
jocuri pentru dezvoltarea psihică a copiilor – senzoriale, intelectuale şi de expresie afectivă
şi jocuri de mişcare. Datorită faptului că micii şcolari au capacitate redusă la efort, prin
introducerea jocului didactic în structura lecţiei învăţătorul poate să prevină şi să înlăture
oboseala. Scopul principal al jocului este să creeze momente de destindere, de relaxare,
activitatea propusă putând să se desfăşoare în mod firesc, fără ca învăţătorul să se abată de
la obiectivele de referinţă urmărite.
Activitatea didactică devine mult mai plăcută, mai interesantă şi mai atractivă prin
utilizarea jocului didactic în activităţile de la clasă. Elevul îşi antrenează prin joc tot
potenţialul psihic de care dispune, devine mai atent la sarcinile de lucru, îşi cultivă
flexibilitatea gândirii, iniţiativa, ingeniozitatea, îşi dezvoltă spiritul de muncă în echipă.
În decursul timpului, nu toţi psihologii şi pedagogii au fost de acord cu introducerea
jocului în activităţile de învăţare. Mai apoi, s-a constatat că jocul este o activitate în care
pedepsele lipsesc, ceea ce duce la creşterea eficienţei acesteia. Pe parcursul jocului, elevul
se poate regăsi cu plăcere în situaţiile nou create şi participă cu interes la acesta. Jocul
atrage copiii de toate vârstele, având rol de stimulare în procesul de învăţare şi asimilare a
noilor cunoştinţe. Deşi jocurile presupun disciplina impusă de reguli, elevii participanţi
consideră aceasta un lucru firesc. Învăţătorul este capabil să se joace cu elevii săi, putând
astfel să îi atragă chiar şi pe elevii mai puţini activi. Activitatea didactică permite şi oferă
nenumărate forme de integrare a jocului didactic în cadrul lecţiilor.
Învăţarea creativă are ca scop formarea de pasiuni şi sentimente pentru ceea ce este
nou, pentru creaţia artistică, descoperire ştiinţifică, inovaţie tehnică. Prin aplicarea
jocurilor, metodelor şi tehnicilor de învățare creativă, se poate observa că activitatea
cadrelor didactice şi a elevilor este mult uşurată, devenind astfel o plăcere. Elevii sunt
conştienţi că în jurul lor există mereu lucruri interesante care le pot fi folositoare mai
43
târziu. Cultivarea spiritului creativ al elevilor ţine de capacitatea pe care o are învăţătorul
de a crea un climat prielnic desfăşurării activităţilor. Învăţătorii înzestraţi cu talent
pedagogic pot să creeze momente de joc în care elevii să aibă parte de o învăţare autentică
şi să aibă în acelaşi timp impresia că se joacă.
În cadrul jocurilor, copiii respectă anumite sarcini de lucru, se implică direct în
efectuarea lor, simt nevoia de acţiune, se transpun în diferite roluri, îşi consolidează
trăsăturile de personalitate. Pentru copii, aproape orice activitate este asociată cu un joc.
Jocul este singura atmosferă în care fiinţa psihologică a copilului poate să acţioneze. În
copilărie jocul facilitează atât dezvoltarea fizică a copilului cât şi pe cea psihică. Copilul
care refuză jocul este un copil cu o personalitate în pericol, ce nu se poate afirma, care se
limitează la a fi mic şi slab, lipsit de mândrie şi viitor.
Jocurile didactice utilizate la limba şi literatura română sunt o bază solidă a
nuanţării vocabularului elevilor, cultivă multă sensibilitate şi dragoste în sufletele copiilor
pe care le folosesc cu pricepere în orele de compunere. Jocurile de rol încurajează pe copii
să relaţioneze uşurându-le sarcinile de învăţare, le dezvoltă atitudinile de comunicare şi
mijloacele de exprimare, îi ajută să joace roluri preferate de ei şi să fie originali în
exprimarea părerilor, toleranţi faţă de camarazii de joc. Rebusurile pot fi considerate jocuri
didactice interdisciplinare, dacă învăţătorul ştie să apeleze la cunoştinţele asimilate de elevi
în cadrul disciplinelor studiate (www.didactic.ro).
Potrivit lui I. Cerghit, prin intermediul jocului, elevul poate juca rolul de actor dar
nu şi pe cel de spectator, fapt ce corespunde dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui
afective, a unor necesităţi interioare de afirmare şi activitate (Cerghit, 2006).

2.3. Conduita creativă a învățătorului și rolul lui în stimularea potențialului creativ al

elevului

În perioada micii şcolarităţi relaţia interpersonală care domină profund implicaţiile

emoţionale este aceea care se naşte între învăţător şi elev. Învăţătorul este factorul de
răspundere în ceea ce priveşte această legătură. Relaţia dintre învăţător şi elev are la bază
afecţiunea, colaborarea, înţelegerea reciprocă, responsabilitatea. Caracteristica principală a
acestei relaţii este cooperarea prin care se urmăreşte rezolvarea sarcinilor de lucru de către

44
elev. Colaborarea se realizează pe baza unor interese comune, învăţătorul urmărind
organizarea activităţii elevilor pe de o parte, iar pe de altă parte elevul ţinând să rezolve
sarcinile de lucru ce îi sunt trasate. Rezolvarea sarcinilor de lucru de către elevi poate fi
realizată cu sprijinul învăţătorului.
Relaţia dintre învăţător şi elev este o relaţie asimetrică, deoarece învăţătorul este
superior elevului prin pregătire, experienţă, competenţă. Întrucât învăţătorul este superior
elevului, colaborarea are loc între cel instruit şi cel ce se instruieşte, între cel format şi cel
aflat în formare, între cel cu experienţă şi cel ce are nevoie de orientare, îndrumare,
educare. Rolul de conducător al învăţătorului se face printr-o tehnică pedagogic specială.
Învăţătorul le dezvoltă prin această tehnică elevilor săi spiritual de răspundere, iniţiativa,
dorinţa de a crea, astfel încât munca de educare şi instruire a acestora se transformă în
autoeducaţie şi autoinstruire.
Relaţia dintre învăţător şi elev se bazează pe muncă şi presupune crearea unui
asemenea climat în cadrul şcolii, a unor situaţii care să conducă elevul spre propria sa
formare şi informare. Învăţătorul cultivă în sufletul elevilor interesul şi pasiunea pentru
cunoaştere, dezvoltă spiritual de răspundere, favorizează transformarea elevului din obiect
pedagogic în subiect al propriei sale formări.
Procesul de învăţământ trebuie organizat astfel încât elevii să-şi însuşească
cunoştinţele, să îşi formeze priceperi şi deprinderi de muncă prin propriile lor eforturi. Prin
aplicarea metodelor active, învăţătorul creează condiţiile unor activităţi, colaborează cu
elevii, îi îndrumă şi apreciază munca acestora, fără să stânjenească iniţiativa lor, stimulând
dezvoltarea imaginaţiei, a gândirii lor.
Învăţătorul intervine doar dacă este nevoie, dacă intervenţia stimulează
desfăşurarea procesului de cunoaştere. Învăţătorul poate să creeze condiţii şi situaţii
variate, poate adapta permanent nivelul de cunoştinţe menite să asigure facilitarea
procesului de învăţare. Relaţia dintre învăţător şi elev devine tot mai complexă, sfera lor
fiind una foarte legată. Pe lângă educaţia intelectuală, relaţiile de comunicare, de
conducere, de îndrumare a elevilor, preocuparea dascălilor se extinde asupra întregii vieţi şi
activităţi a copilului. Fără cunoaşterea personalităţii copilului, fără o atitudine caldă şi plină
de afecţiune faţă de acesta, nu este posibilă o relaţie apropiată între învăţător şi elev.
Învăţătorul urmăreşte îndeaproape formarea şi evoluţia diferitelor trăsături de personalitate
pe care le are elevul, precum şi schimbările care au loc în psihicul său. Numai cunoaşterea
elevului nu este necesară pentru a-l ajuta pe elev; învăţătorul mai trebuie să aibă
capacitatea de a identifica frământările acestuia, să devină prietenul lui cel mai apropiat.
45
Scopul principal al învăţământului este acela de a dezvolta inteligenţa elevilor şi mai ales
de a-l învăţa pe acesta să se dezvolte independent după încheierea vieţii şcolare.
Învăţământul formativ presupune achiziţionarea şi dezvoltarea unor deprinderi de
muncă intelectuală: sistematizarea, generalizarea, capacitatea de selecţie, de a stabili
legături noi. Formele de muncă ce predomină sunt cele în care elevii se manifestă activ,
caută soluţii pentru rezolvarea problemelor, adună material pentru a-l analiza, lucrează cu
culegeri, confecţionează machete, modele.
Învăţătorului îi revine sarcina de a adopta la clasă un comportament creativ bazat
pe un fond de cunoştinţe solide şi deprinderi care să permită asimilarea lor de către elevi.
Fluiditatea, flexibilitatea ş originalitatea gândirii pot fi întâlnite în activităţi intelectuale în
care se un material existent de dinainte. S-a constatat că rezultatele obţinute de elevi la
sarcinile de lucru dovedesc faptul că aceştia au un bagaj bogat de cunoştinţe, în funcţie de
care elevii pot fi ierarhizaţi.
Achiziţiile nu sunt singurul factor care determină comportamentul creative al
elevilor, joaca având un rol destul de însemnat la vârsta şcolară mică. Caracterul informativ
al învăţământului are un rol deosebit în formarea creativităţii micilor şcolari, întrucât
cunoştinţele şi capacităţile de activitate intelectuală sunt cele care înaripează şi dau
libertate de acţiune gândirii. Însuşirea instrumentelor de bază ale culturii, învăţarea
algoritmilor, sunt considerate sarcini fundamentale ale învăţământului primar, deoarece pe
baza lor se asigură caracterul formative al învăţământului.

2.4. Strategii de stimulare a creativității individuale și de grup a elevilor

2.4.1. Metode de stimulare a creativității

Metodele de învățământ sunt căile prin care învățătorul îi învață pe elevi să
descopere viața, lumea, natura, lucrurile și ființele ce ne înconjoară, știința. Ele sunt
mijloace prin care se formează priceperile, deprinderile și capacitățile elevilor de a acționa
asupra mediului înconjurător, cu ajutorul cărora își formează caracterul și își dezvoltă
personalitatea. În cadrul învățământului modern este nevoie de o metodologie diversificată
ce are la bază îmbinarea activităților de învățare și muncă independentă cu cele de
cooperare, de învățare în grup. În continuare voi prezenta câteva dintre metodele ce ajută la
stimularea creativității elevilor.

46
  Una din cele mai întrebuinţate metode interactive este conversaţia
euristică. Ea reprezintă o modalitate aparte de învăţare prin descoperire. Specificul ei
rezultă din faptul că atunci când recurge la această tehnică interogativă, cadrul didactic nu
transmite şi nu prezintă noi cunoştinţe într-un mod expozitiv ci efectuează o activitate
comună de gândire cu elevii săi, pe care îi determină la un efort personal de căutare, de
investigare întreprinsă în sfera informaţiilor existente deja în mintea lor şi de descoperire,
pe baza valorificării propriei experienţe de cunoaştere, a unor noi adevăruri, a unor noi
generalizări.
Întrebările enunţate cu abilitate de către cadrul didactic fiind supuse atenţiei şi
analizei întregii clasei au rolul de a suscita curiozitatea, trebuinţa de cunoaştere, să incite la
căutări, la sesizarea unor relaţii cauzale, la descoperirea notelor caracteristice şi comune
unui grup de obiecte sau categorii de fenomene, să conducă la însuşirea de noi generalizări,
la formularea de noi concluzii. Prin întrebări elevii sunt ajutaţi să prelucreze propriile
cunoştinţe pe care le posedă şi să ajungă la noi asociaţii cognitive, să imagineze şi să
propună soluţii variate şi originale la rezolvarea diferitelor probleme teoretice şi practice
incluse în cuprinsul materiei.
O atenţie deosebită trebuie acordată momentului de debut al conversaţiei. Înainte de
orice, se consideră deosebit de important să se pună în faţa elevilor o problemă
semnificativă, clară, care să ofere posibilitatea acestora să anticipeze o structură globală a
temei luate în studiu, a problemei de rezolvat, să determine o cercetare de o anumită
amploare.
 Învăţământul modern favorizează utilizarea metodei discuţiilor şi metodei
dezbaterii în grup, găsind în ele modalităţi dintre cele mai active, de participare directă a
elevilor la desfăşurarea unor activităţi de mare efervescenţă mintală.
 Discuţia are semnificaţia unui schimb reciproc şi organizat de informaţii şi
idei, de impresii şi păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni
determinate în scopul examinării şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei, consolidării
şi sistematizării cunoştinţelor cu care au avut contact vizual în prealabil, soluţionării unor
probleme teoretice şi practice care comportă mai multe alternative şi cu deosebire a acelora
care cer originalitate şi intuiţie şi al dezvoltării capacităţii de expresie verbală şi de
creativitate colectivă.
 Dezbaterea are înţelesul unei discuţii pe larg şi amănunţite a unor probleme
adeseori controversate şi rămase deschise, urmărindu-se influenţarea convingerilor,
atitudinilor şi conduitei participanţilor. Arta de a discuta reprezintă o sinteză a artei de a
47
gândi şi a capacităţii de a convieţui care depinde de gradul de inteligenţă, de sensibilitate şi
de cultură al participanţilor, de experienţa lor de viaţă, de tactul de a lucra cu alţii, de
ierarhia personală a valorilor.
 Discuţiile libere degajate stimulează în mare măsură spontaneitatea şi
iniţiativa participanţilor. În caz de divergenţe, profesorul se va vedea nevoit să promoveze
un punct de vedere dominant. Este bine ca pe parcurs, ideile principale să fie înscrise pe
tablă structurate într-un plan mai mult sau mai puţin detaliat care să fixeze în memorie firul
logic al ideilor dezbătute. Pregătirea educatorului pentru conducerea discuţiei se bazează
cu necesitate pe o bună cunoaştere a dinamicii grupului cu care lucrează şi se concretizează
în elaborarea unui plan de desfăşurare a acesteia întocmit în prealabil.
 Metoda dezbaterii Phillips-66 este o metodă menită să consulte un număr
mare de persoane. Această mulţime se grupează în câte şase persoane, urmând a discuta
problema în 6 minute. Mai întâi propunătorul explică metoda şi avantajul ei, apoi expune
problema. Se urmăreşte ca grupurile să fie cât mai eterogene. Pentru fiecare grupă se
desemnează un conducător de discuţii care supraveghează şi dirijează dezbaterea în timp
de 6 minute. După discutarea la nivelul grupelor, conducătorul de discuţii al fiecăreia
raportează în faţa întregii clase concluziile sau soluţiile adoptate.
 Una din cele mai populare metode este brainstorming-ul sau metoda
asaltului de idei concretizată printr-o discuție în grup cu rolul de a înlesni căutarea şi
găsirea celei mai adecvate soluţii a unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a
ideilor tuturor participanţilor la discuţie. Este un bun mijloc de stimulare şi cultivare a
creativităţii de grup, pentru a îndruma participanţii să găsească mai multe soluţii.
Odată lansată problema în discuţia unui grup de cca 20-30 de persoane, se lasă frâu
liber dezlănţuirii gândirii şi imaginaţiei creative ale acestora, cerându-li-se să exprime
spontan şi deschis ideile care le vin pentru prima oară în minte. Se pune accent pe
enunţarea a cât mai multor şi mai diverse idei şi soluţii posibile. Nu este admisă judecarea
ideilor enunţate deoarece se încearcă evitarea oricărui blocaj intelectual, prevenirea
inhibării spontaneităţii de gândire în favoarea unei maxime mobilizări a resurselor creative
ale tuturor membrilor grupului.
În cadrul discuţiei,subiecţii sunt încurajaţi permanent indiferent de valoarea
intervenţiei lor. Ironizarea neştiinţei sau greşelilor sunt total eliminate în brainstorming
deoarece ele se dovedesc nefavorabile unui proces de creaţie. Evaluarea şi selectarea
ideilor emise şi a soluţiilor propuse sunt lăsate pe mai târziu (peste o zi sau două) şi se face
de către cadrul didactic împreună cu participanţii. În acest caz ideile au fost înregistrate pe
48
o bandă magnetică sau de către un secretar desemnat înaintea declanşării dezbaterii. În
perioada de incubaţie participanţii pot să revină cu sugestii sau cu idei îmbunătăţite. În
final se ajunge la promovarea unor idei noi, interesante şi prin ele, la găsirea soluţiei
aşteptate.
 Sinectica este o metodă asemănătoare brainstorming-ului, deoarece are şi ea
în vedere amânarea reluării ideilor emise şi încurajează producţia de idei. Este o încercare
mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a stărilor emoţionale care însoţesc în
mod firesc procesele de creaţie. Este o metodă care se bazează pe utilizarea metaforelor şi
analogiilor în favoarea înlesnirii înţelegerii situaţiei problematice, astfel încât neobişnuitul
să devină familiar, iar obişnuitul să apară ca ceva străin, straniu, ciudat. În acest sens este
centrată pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe dezvoltarea fanteziilor elevilor, considerată ca
fiind hotărâtoare în afirmarea creativităţii. În aplicarea acestei metode se începe cu
enunţarea temei şi a sarcinilor de lucru, propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite,
care necesită exprimarea fără îngrădire a ideilor şi utilizarea sistematică a analogiei.
Apoi se trece la transformarea problemei neobişnuite în ceva obişnuit, familiar,
adică familiarizarea treptată a elevilor cu problema lansată în discuţie, cu varietatea
aspectelor sau componentelor acesteia până la înţelegerea deplină a acesteia. Urmează
transformarea aspectelor familiare ale problemei în ceva neobişnuit, ciudat ceea ce
presupune abordarea într-un mod nou a acesteia şi ajungerea la soluţii noi, originale,
neaşteptate. Este momentul când se recurge din plin la asemănări şi metafore. În final sunt
înlăturate ideile originale sau cele mai apropiate de soluţiile potrivite. Sinectica prin
caracterul ei de simulare a gândirii divergente poate constitui un instrument de lucru
prielnic pentru elevi îndeosebi în dezvoltarea potențialului creativ.
 Metoda cubului este o metodă utilizată în vederea explorării unui subiect
sau a unei atitudini din mai multe perspective. Aplicarea acestei metode debutează prin
împărţirea clasei de elevi în şase echipe eterogene. Fiecare echipă îşi alege un lider, ca
purtător de cuvânt al acesteia, fără să-şi impună propriile opinii. Ca material se va folosi un
cub de hârtie. Pe fiecare dintre feţele cubului cadrul didactic va scrie câte o sarcină de
lucru (6 feţe-6 sarcini sau perspective). Fiecare echipă va examina tema propusă din
perspectiva cerinţei înscrise pe una din feţele cubului, şi care i-a revenit prin aruncarea
zarului. După efectuarea sarcinii liderul fiecărei echipe urmează să prezinte în planul clasei
rezultatele obţinute. Membrii echipei pot interveni pentru clarificări sau completări. După
ce toate echipele îşi expun opiniile, cadrul didactic are datoria de a integra cele şase
perspective într-o scurtă expunere. În finalul activităţii se poate aplica o probă cu şase itemi
49
prin intermediul căreia să se sondeze gradul de înţelegere şi de însuşire a problemei puse în
discuţie.
 Sarcina şcolii contemporane o reprezintă realizarea unui învăţământ
formativ, obiectiv îndeplinit prin intermediul unei metode didactice tot mai des solicitată şi
anume problematizarea. La baza învăţământului problematizat stă noţiunea de problemă,
mai exact de „situaţie-problemă” şi de procesul de rezolvare a acesteia. Trebuie făcută
distincţie între conceptul de problemă, aşa cum este el cunoscut şi folosit în mod obişnuit
în activitatea didactică şi conceptul de problemă sau de situaţie-problemă, aşa cum este el
văzut şi implicat în această nouă modalitate de instruire.

2.4.2. Forme de organizare a activităţii instructiv – educative

Complexitatea procesului de învăţământ, multitudinea obiectivelor pe care le
urmăreşte precum şi varietatea aptitudinilor şi intereselor urmărite de elevi, conduc spre
folosirea altor forme de organizare a activităţii instructive – educative.
Totuşi, lecţia rămâne principala formă de instruire şi educare. În funcţie de maniera
de desfăşurare a activităţii didactice, se cunosc mai multe moduri de organizare:
a) Activităţi frontale - în a căror componenţă intră: lecţia, seminarul,
activităţile pe specialităţi din cabinete, laboratorul, excursia, spectacolul, vizita, etc.
Predarea frontală are la bază principiul tratării nediferenţiate, a muncii egale cu toţi
elevii ce se află într-o clasă. În cadrul activităţilor de acest tip, învăţătorul organizează,
dirijează şi conduce activitatea elevilor. Activitatea învăţătorului este dominantă şi se
bazează pe expunere şi transmitere de cunoştinţe clasei de elevi. În acest timp, elevii
efectuează sarcini de lucru de acelaşi tip, lucrând individual.
b) Activităţi pe grupe – care cuprind meditaţiile, consultaţiile, vizita în grup,
concursuri şi dezbateri şcolare, sesiuni de referate şi comunicări, cercul de elevi, etc.
Predarea în grup, sau pe clase convenţionale rămâne tradiţională şi se poate desfăşura cu
efective de aproximativ 30 de elevi. În cadrul aceleiaşi clase, elevii pot fi organizaţi pe
grupe care urmăresc anumite obiective operaţionale identice sau diferite de la o grupă la
alta.
c) Activităţi individuale – care se referă la studiul individual, în biblioteci,
efectuarea temelor de acasă, întocmirea de proiecte, referate, scheme, desene, lucrări
scrise. Aceste activităţi pun accentul în special pe activitatea independentă a elevilor, fără
să fie supravegheaţi sau îndrumaţi de profesor. Activitatea individuală a elevilor poate fi de

50
mai multe feluri: cu teme diferite pentru fiecare elev în parte, cu teme diferenţiate pe grupe
de nivel, cu sarcini de lucru comune pentru toţi elevii (www. didactic. ro).
Este cunoscut faptul că cele trei moduri de organizare a activităţii didactice nu apar
în stare pură, ci se impun prin dominanţă, prin situațiile care intervin în cadrul activităţii
didactice. Lecţia trebuie să fie considerată singura formă de instruire şi educare.
Pentru o însuşire cât mai temeinică a cunoştinţelor de către elevi, au fost adoptate şi
alte forme de lucru cu elevii. Procesul didactic desfăşurat în clasă poate fi continuat şi în
afara acesteia, prin intermediul activităţilor desfăşurate în şcoală (în afara clasei) şi a
activităţilor desfăşurate în afara şcolii (extraşcolare). Activităţile în afara clasei şi cele
extraşcolare pot fi organizate în trei etape ale procesului de învăţământ:
 La începutul unei teme sau capitol din programa şcolară. Din această categorie
fac parte activităţile introductive extraşcolare sau în afara clasei, care au ca
scop asigurarea familiarizării elevilor cu trezirea interesului pentru tema
studiată, adunarea materialului pentru dezbateri la lecţiile viitoare.
 Utilizarea altor forme instructiv – educative în continuarea lecţiei.
 Activităţi extraşcolare şi în afara clasei, finale sau de încheiere, folosite pentru
îmbogăţirea şi valorificarea noţiunilor însuşite în cadrul lecţiilor.
Principalele forme de muncă didactico – educative în completarea lecţiei sunt:
Consultaţiile – ce constau din discuţiile purtate de cadrele didactice cu elevii despre unele
probleme ce au apărut la clasă şi nu au fost foarte bine înţelese de elevi. Consultaţiile se
pot face pe baza unor teme netratate la lecţie, care îi interesează pe elevi. În cadrul
consultaţiilor se pot face îndrumări în legătură cu munca independent a elevului ori cu
activitatea din cercurile ştiinţifice.
Meditaţiile – sunt activităţi suplimentare desfăşurate de elev sub supravegherea şi
îndrumarea profesorului în afara orelor de curs, pentru combaterea rămânerii în urmă la
învăţătură. Pentru elevii cu rezultate slabe la învăţătură se organizează ore de meditaţie.
Cercurile pe discipline de învăţământ – sunt activităţi opţionale care răspund
intereselor, înclinaţiilor, preferinţelor elevilor, pentru diferite domenii de învăţământ.
Cercurile sunt formate din elevi cu interese comune pentru o anumită activitate sau ramură
ştiinţifică şi este condus de un cadru didactic specializat care stabileşte totodată tematica
cercului împreună cu membrii acestuia. Valorificarea activităţii se face în diferite forme:
întreceri, concursuri, expoziţii, spectacole.
Excursia didactică – este o formă de activitate extraşcolară ce oferă elevilor ocazia
de a intra în contact cu realitatea, fiind totodată un mijloc de studiere al obiectelor şi
51
fenomenelor în condiţii naturale sau în locurile unde acestea sunt păstrate. Prin intermediul
excursiei se pot îmbina mai multe activităţi: observare, investigare, documentare,
prelucrare, valorificare, evaluare (Jinga, Istrate, 1998).

2.4.3. Mijloacele de învățământ adecvate stimulării creativității elevilor

În cadrul unei acțiuni educative, actul de comunicare ,,devine mai receptat, mai
atractiv, mai de substanță și mai eficient dacă folosește mijloace de comunicare, denumite
mijloace didactice de învățământ” (Bontaș, 2007, p.151). Mijloacele de învățământ
contribuie la o asimilare mult mai rapidă a cunoștințelor din partea elevilor, precum și la
îndeplinirea obiectivelor propuse în cadrul activităților de predare-învățare-evaluare.
Mijloacele de învățământ au rolul de a transmite informațiile și ajută la formarea unor
aptitudini și deprinderi intelectuale din partea elevilor.
În ceea ce privește stimularea creativității elevilor prin intermediul mijloacelor
didactice, învățătorul trebuie să stabilească alegerea acestora precum și a modalităților și
condițiilor în care se folosesc. Întrucât mijloacele didactice sunt instrumente pedagogice,
au menirea să asigure o comunicare cât mai bună între învățător și elevi. Eficiența
mijloacelor didactice este măsurată în funcție de contribuția pe care și-o aduc la
îndeplinirea obiectivelor propuse de învățător.
La activitățile de cunoașterea mediului se pot folosi materiale concrete pentru
observarea obiectelor, fenomenelor cu care elevii intră în contact. Pentru a trezi interesul
elevilor învățătorul folosește obiecte din natură sau substitute ale acestora, astfel încât
elevii să primească informații directe, concrete. Învățătorul poate aduce aceste materiale în
sala de clasă în măsura în care condițiile îi permit, sau va duce elevii în mediul lor natural.
Stimularea creativității elevilor la orele de limba română implică utilizarea unor
materiale didactice variate și bogate din partea învățătorului. De aceea, în predarea
conținuturilor unor povestiri, poezii, se recomandă ca lectura să fie însoțită de imagini cât
mai frumos realizate, de prezentări PowerPoint care să asigure o cât mai bună fixare a
cunoștințelor și o creștere a eficienței actului didactic. Orele de limba română au un
conținut de informații bogat, tocmai de aceea este recomandat ca pe parcursul orelor să se
utilizeze mijloace moderne de predare – calculatorul – care sunt folosite de elevi pentru
diferite activități. Prin lectura la care învățătorul îi îndeamnă pe elevi, realizată fie din cărți
sau pe suport electronic, aceștia își dezvoltă imaginația și gândirea creatoare pe care le
poate valorifica în cadrul orelor de compunere.

52
 Utilizarea mijloacelor de învățământ în cadrul orelor de matematică poate să
asigure dezvoltarea creativității elevilor precum și însușirea volumului de cunoștințe. În
rezolvarea exercițiilor și problemelor pot fi folosite mai multe metode pentru aflarea
rezultatului dorit, dar și o serie de material didactic variat pentru a asigura o mai bună
înțelegere a sarcinilor de lucru.
În receptarea cât mai rapidă a unor date și evenimente la orele de istorie,
învățătorul poate recurge la vizitarea unor muzee sau expoziții, urmărirea unor scene de
teatru sau filme cu conținut istoric. Pentru a-i determina pe elevi să redea creator
evenimentele memorate, învățătorul le oferă acestora ocazia să joace scurte roluri în fața
clasei prin care să interpreteze personajele preferate din istorie. Simbolurile verbale sau
figurale pot face obiectul utilizării mijloacelor de învățământ în cadrul orelor de istorie,
care pot fi completate de imagini TV sau înregistrări sonore.
La orele de educație plastică și abilități practice, materialele didactice sunt
indispensabile deoarece ajută elevii să-și însușească deprinderi practic-aplicative, formează
simțul estetic și creativ al acestora. Prin intermediu creioanelor, acuarelelor, foarfecelor,
mărgelelor, elevii învață cum să compună spații plastice și să realizeze produse ce le pot
utiliza în afara orelor de curs. La activitățile de educație muzicală pot fi folosite ca
mijloace de învățământ pe lângă instrumente de cântat și casetofoane, discuri, care ajută
elevii să se familiarizeze cu liniile melodice ale cântecelor și educă memoria muzicală a
acestora.
Mijloacele de învăţământ au un rol important în evaluarea rezultatelor şcolar, dă
posibilitatea diagnosticării şi aprecierii progreselor copiilor, prin crearea unor situaţii-
problemă, care să testeze capacitatea lor de a opera cu datele învăţate, de a identifica,
compara sau interpreta.

2.5. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate în

diferitele arii curriculare

2.5.1. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la

disciplinele din aria curriculară Limbă și Comunicare
Cubul este o strategie de predare –învățare, descoperită în 1980 ce ,,urmărește un
algoritm ce vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea
atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit

53
cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective” (Breben, Gongea,
Ruiu, Fulga, 2002, p.121).
Astfel, pentru unitatea de învățare ,,Lumea plantelor și animalelor” de la
disciplina Limba și literatura română la clasa a II-a în cadrul unei lecții de recapitulare am
aplicat metoda cubului pentru a îndeplini obiectivele caracteristice ale disciplinei
respective. Pe parcursul activității la clasă am urmărit realizarea următoarelor obiective:
- să fie atenți la indicațiile date prin cub;
- să descrie grădina zoologică și animalele ce trăiesc acolo;
- să compare modul de viață al animalelor din zonele calde și din zonele reci;
- să analizeze motivele pentru care animalele de la zoo sunt ,,supărate”;
- să realizeze un dialog între un copil și un leu;
- să alcătuiască propoziții corecte pe anumite subiecte.
Pentru a putea aplica această metodă la clasă am realizat mai întâi un cub din
carton, apoi am anunțat tema ce urmează să fie parcursă. Elevii au fost împărțiți în șase
grupe după care am început să examinez problema împreună cu ei din perspectiva cerinței
de pe fiecare față a cubului.
În următoarea etapă a aplicării acestei metode elevii rezolvă individual sarcina de
lucru pe care a extras-o de pe fața cubului, după cum urmează:
 Biletul 1 – descrie în cinci rânduri o grădină zoologică și enumeră zece animale
pe care le poți vedea acolo.
 Biletul 2 – compară viața animalelor din ținuturile calde cu cea a animalelor din
ținuturile reci.
 Biletul 3 – analizează enunțul: ,,Ursul care vă privește este supărat”. De ce
credeți că este ursul ,,supărat”?
 Biletul 4 – asociază fiecare animal cu o culoare care să redea starea de spirit
descrisă în text, apoi desenează animalele.
 Biletul 5 – aplică: Realizează un dialog de zece rânduri între un copil și un urs.
 Biletul 6 – argumentează: adu câte trei argumente pro și contra referitoare la
viața în captivitate.
Pe parcursul rezolvării sarcinilor de lucru, va trebui să verific modul de gândire al
fiecărei echipe și felul cum lucrează elevii. Dacă este nevoie pot interveni cu sugestii ce
vin în sprijinul elevilor. După terminarea sarcinilor de lucru, fiecare grupă va prezenta
produsul muncii lor.

54
 La finalul lecției, pentru fixarea noțiunilor și realizarea feed-back-ului elevii vor
primi spre rezolvare o fișă individuală intitulată ,,Copacul ideilor”, în care li se cere să
alcătuiască propoziții despre lumea animalelor, încercând să cuprindă totodată informațiile
descoperite pe parcursul lucrului în grup și pe informațiile comunicate de celelalte grupuri.
Pe parcursul lecției ca urmare a aplicării metodei cubului, elevii am constatat că
elevii au lucrat cu mult entuziasm, au formulat unele păreri personale conform temei
parcurse, iar de aici am tras concluzia că au dorit să facă tuturor cunoscută
responsabilizarea pe care o dovedesc față de animale. Am observat și faptul că au răspuns
pozitiv ,,schimbării”, au mai multă încredere în a face unele afirmații, au dobândit respect
față de animale. În ciuda faptului că sunt mai toleranți unii față de alții nu am putut să nu
constat că volumul de zgomot este unul mai mare atunci când lucrează în echipe.

2.5.2. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la

disciplinele din aria curriculară Matematică și științe ale naturii
Conversația este o metodă activă, predominant verbală ce poate fi aplicată cu
succes la clasă. Este prima metodă cu care elevii intră în contact când intră în școală.
Aplicată în cadrul orelor de Cunoașterea mediului, această metodă este condiționată de
cunoașterea de până atunci a elevului, care să îi permit să dea răspuns la întrebările ce i se
pun. Conversația constă în vehicularea informațiilor prin intermediul dialogului și este
folosită în pregătirea unei acțiuni, în introducerea în cunoaștere, în consolidare, în
descoperirea unor noi soluții. Cu ajutorul acestei metode, se pot rezolva diferite obiective
cognitive:
- de definire a mediului înconjurător, a plantelor și animalelor din care este compus
acesta;
- de descriere a plantelor, animalelor, mediului de viață în care acestea trăiesc;
- de clasificare a plantelor și animalelor, a acțiunilor care dăunează sau protejează
mediul înconjurător.
Pentru a face din conversație o metodă care să stârnească interesul elevilor pentru
comunicare, întrebările puse de învățătoare trebuie să permit răspunsuri simple și clare, să
fie formulate cât mai divers, și să nu se facă uz prea des de această metodă, pentru a nu
intra în retina, fapt ce duce la pierderea interesului din partea elevilor. În introducerea unor
noțiuni despre diferite animale, conversația poate fi aplicată prin întrebări de tipul: ,,Ce
este?, Care?, Cine?, Unde?”. Pentru a evita monotonia, rolul se poate schimba între
învățătoare și elev, ceea ce poate face metoda mai eficientă, deoarece adresarea unei

55
întrebări implică o doză de curiozitate, interes ce trebuie cultivat la elevii mici.
Învățătoarea trebuie să urmărească răspunsurile date de elevi, să îi susțină permanent în
aflarea curiozităților din lumea plantelor și a animalelor, să îi stimuleze, să fie buni
ascultători. Pentru a face din conversație o metodă care să îi stimuleze pe elevi în demersul
didactic, învățătoarea trebuie să intervină asupra întrebărilor pe care le adresează elevilor,
dar și asupra modului cum acesta formulează răspunsurile.
În plimbările realizate cu elevii în jurul școlii, în special în anotimpul de toamnă și
primăvară, pentru a observa și admira natura, elevii au conversat pe teme alese de
învățătoare sau de ei, au interpretat cântece, au spus ghicitori despre animale, au făcut
diverse întreceri, fiind de fiecare data dornici ca experiența să se repete.
Conversația poate deveni un procedeu în structura altor metode de comunicare, de
explorare, sau pe bază de acțiuni și poate fi utilizată la fel de bine în cadrul orelor de
Limba și literatore română, Educație plastică, Abilități practice, Literatură pentru copii.
Explicația este o metodă utilizată frecvent în predarea unor noțiuni la clasă. Voi
face referire la această metodă tot prin intermediul orei de Cunoașterea mediului, întrucât
poate fi folosită cu succes. În predarea noțiunilor despre ,,Pădure”, elevilor li se explică
mai întâi ,,Ce este și cum a apărut pădurea”, ,,De ce cresc pomii”, ,,Ce sunt tufișurile”.
După o trecere în revistă a istoricului pădurii, învățătoarea introduce noțiunile despre
caracteristicile copacilor-alcătuire, tipuri, arii de răspândire. Pentru ca elevii să își
însușească corect, conștient cunoștințele, să își formeze priceperi și deprinderi, în cadrul
temelor sau activităților realizate la clasă, se recurge la explicații.
În vederea aplicării metodei explicației din perspectivă interdisciplinară, în cadrul
aceleiași teme - ,,Pădurea”, după ce elevii au făcut cunoștință cu noile informații, sunt
invitați de învățătoare să redea scurte desene referitoare la ceea ce nu au voie să facă în
pădure. Tot prin intermediul desenului, elevii pot să deseneze în chenar cu diferite culori,
frunze de: arțar, tei, stejar, salcâm. În urma activității artistice, învățătoarea poate trage
concluzii referitoare la atitudinea elevilor precum și sentimentele pe care elevii le au față
de mediul înconjurător. Metoda explicației poate fi folosită și în cadrul orelor de
matematică în predarea numerelor naturale, a operațiilor de adunare și scădere, în
înțelegerea noțiunilor despre unitățile de măsură, dar și în orele de Limbă și literatura
română și Abilități practice.
Experimentul este o metodă care dă posibilitatea elevului să intervină în
activitatea practică, să își îmbogățească singur și independent cunoștințele, stimulând astfel
dorința de a cerceta, de a căuta răspunsuri, de a strânge diverse mostre din natură, imagini.
56
 Această metodă poate fi utilizată frecvent la orele de Științe, Educație plastică și
Educație tehnologică, în mod special pe parcursul claselor a III-a și a IV-a. Un rol
important în activitatea de investigare și experimentare îi revine învățătorului deoarece
acesta din urmă trebuie să găsească investigațiile pe care le propune apoi elevilor spre
realizare, găsind împreună modalitățile cele mai simple și mai eficiente de confecționare a
materialelor necesare experimentării.
În cadrul acestei metode este recomandată abordarea diferențiată a elevilor pe
grupuri de interese. Învățătorul trebuie să îi învețe pe elevi să își asume responsabilități, să
facă față eventualelor eșecuri, să știe să se bucure de realizările obținute. Pentru realizarea
cu succes la clasă a acestei strategii didactice, trebuiesc luate în considerare mai multe
aspecte:
- organizarea clasei de elevi familiarizați cu activități de sortare a unor obiecte,
Frunze, semințe, fire, ca urmare a caracteristicilor și proprietăților pe care le au;
- înțelegerea sistemelor prin descrierea schimbărilor părților component obiectelor
colectate;
- măsurarea relativă cu ajutorul rigletelor, ceasornicelor, moriștilor confecționate și
colorate de ei, îi ajută să urmărească în timp variații ale proprietăților corpurilor și
fenomenelor;
- schimbarea ce se poate produce poate fi urmărită de elevi cu mare interes, atunci
când este vorba de schimbările apei în cursul transformărilor stării de agregare, mișcarea
aerului, etapele prin care trece o plantă de la sămânță până la fruct, etc.
- diversitatea naturii care este esențială pentru supraviețuirea sistemelor naturale.
Elevii pot fi îndrumați de învățătoare să investigheze asupra unui mediu studiat de ei, o
curte, o casă, un iaz, o pădure, pentru a observa diversitatea lumii vii prezente în mediul
respectiv și modul de relaționare a organismelor vii care trăiesc în acel mediu; aceasta
poate finaliza cu o machetă realizată la orele de educație plastică sau tehnologică.
- înregistrarea datelor este ultima etapă a metodei experimentale și are o
importanță deosebită deoarece elevii trebuie să învețe să înregistreze rezultatele obținute
într-un material special intitulat jurnalul experimentelor, prin întocmirea căruia elevii își
pot valorifica imaginația și creativitatea. Pe parcursul activității didactice am observat că
elevii cu vârste de 9-10 ani au o mai mare dexteritate în a întocmi aceste jurnale datorită
cunoștințelor variate și experienței de care dau dovadă. Astfel ei au sistematizat totul
folosind desene, grafice, scheme, colaje, materiale folosite.

57
 Metoda proiectului este o metodă complexă care poate fi realizată atât individual
dar și pe grupe. Această strategie îmbină cercetarea cu acțiunea, antrenează elevii în
rezolvarea unor probleme practice și îi stimulează în activitatea de învățare. Proiectul
presupune un demers amplu, care poate fi început în clasă și continuat acasă pe parcursul
câtorva zile sau săptămâni. În această perioadă elevul are permanente consultări cu
învățătoarea, apoi sunt prezentate informațiile culese pentru finalizarea proiectului.
În cele ce urmează voi veni cu câteva exemplificări referitoare la aplicarea metodei
proiectului la clasa a III-a, disciplina Științe. În cadrul unității de învățare ,,Corpul
omenesc” am stabilit împreună cu elevii un proiect cu tema ,,Să cunoaștem mai bine
corpul omenesc”. Pe parcursul desfășurării activităților la clasă a orele de știință elevii au
înțeles care sunt funcțiile organelor interne și a organelor de simț, precum și regulile de
igienă aferentă. În cadrul proiectului ce urma să se desfășoare am împărțit elevii în patru
grupe:
- grupa I – capul și organele de simț;
- grupa a II-a – trunchiul și organele interne;
- grupa a III-a – membrele inferioare și superioare.
Am stabilit apoi un termen de o săptămână, iar în acest timp elevii s-au informat
din manual, din atlase și documente tematice aflate în biblioteca școlii, au consultat
profesorul, medicul de familie, părinții, pentru a culege cât mai multe informații referitoare
la tema stabilită.
Consider că prin folosirea metodei didactice a proiectului la clasă, activitatea de
învățare și creatoare este eficientă și dă posibilitatea elevilor să își împărtășească idei,
opinii, experiențe proprii, să analizeze singuri ceea ce văd, iar cunoștințele asimilate sunt
memorate mai ușor și au o durată mai lungă.

2.5.3. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la

disciplinele din aria curriculară Om și societate

Observarea este considerată de unii cercetători consacrați în problemele metodelor

de învățământ o metodă de învățare bazată pe cercetare și descoperire și poate fi aplicată la
clasă într-o formă mai simplă sau mai complicată, în funcție de particularitățile de vârstă
ale elevilor. Această metodă constă în urmărirea sistematică de către elevi a obiectelor și
fenomenelor și are ca scop principal surprinderea însușirilor semnificative ale acestora.

58
 Prin metoda observării elevii sunt introduși în tainele Geografiei. Tocmai de aceea,
în cele ce urmează voi face scurte demonstrații ale aplicării acestei metode la mai multe
discipline. În cadrul orelor de geografie desfășurate la clasa a IV-a, în primele ore ale
semestrului întâi învățătoarea însoțită de elevi vor face scurte plimbări în jurul localității
natale pentru a observa formele de relief existente în zonă, punctele cardinal și localizarea
acestora. Pentru ca observarea să fie pe înțelesul elevilor, aceasta trebuie să parcurgă mai
multe etape. Învățătorul va aduce mai întâi la cunoștința elevilor organizarea observării,
apoi va efectua observarea propriu-zisă. După ce au fost culese datele de elevi cu ajutorul
învățătoarei, acestea sunt prelucrate, iar la final se realizează valorificarea observării.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității elevilor, fiind
considerată totodată și o modalitate de relaxare a elevilor, care are ca bază formularea
întrebărilor pentru rezolvarea unor probleme și descoperiri.
Am aplicat această strategie didactică la clasa a IV-a la disciplina Istoria românilor
pentru a consolida cunoștințele asimilate de elevi pe parcursul primei ore. Tema lecției
prezentate la această activitate poartă denumirea ,,Personalitatea lui Ștefan cel Mare,
domnitor al Moldovei”, pe parcursul căreia elevii își vor consolida cunoștințele referitoare
la perioada de domnie a voievodului, luptele purtate de acesta pentru apărarea teritoriilor
Moldovei, mânăstirile ridicate de acesta în timpul vieții, etc.
Materialele folosite la clasă cuprind o gamă destul de variată și se compun din
manuale, atlase, hărți istorice, prezentări PowerPoint. Pe un panou mare așezat în fața
clasei am lipit o stea mare de culoare galbenă confecționată din carton. Am confecționat
deasemeni cinci steluțe mici galbene, cinci săgeți roșii și diferite jetoane.
După ce am așezat elevii în semicerc și am anunțat tema, am trecut în revistă
obiectivele pe care le-am propus pentru această oră:
- cunoașterea cât mai bine a personalității voievodului Ștefan cel Mare;
- reactualizarea cunoștințelor însușite în ora precedentă;
- cunoașterea unor opere în care este prezentată imaginea marelui domnitor.
Pentru început elevii vor citi ideea scrisă în centrul stelei așezate pe panou, iar
apoi vor extrage dintr-un coșuleț câte o steluță pe care sunt scrise întrebările: ,,Ce?”,
,,Cine?”, ,,Unde?”, ,,Când?”, ,,De ce?”. Apoi fiecare elev care a extras câte o steluță își
va alege alți 2-3 colegi cu care va forma o echipă pentru tot parcursul activității. Folosindu-
se de întrebările sumare scrise pe steluțe, elevii vor formula alte întrebări ce sunt în
concordanță cu tema propusă la începutul activității.

59
 În cazul în care elevii din cadrul unui grup întâmpină dificultăți, pot cere ajutorul
altui grup pentru a formula întrebările cerute:
,,- Când a domnit Ștefan cel Mare?”
,,- Cu cine s-a luptat Ștefan cel Mare?”
,,- Unde a avut loc bătălia din 1475?”
,,- Ce opere literare vorbesc despre figura marelui voievod?”
,,- De ce a construit Ștefan cel Mare biserici și mânăstiri?”
Odată cu expirarea timpului, elevii se așează din nou în semicerc și încep să
comunice întrebările formulate, prin intermediul unui reprezentant al grupului. În acest
timp, elevii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează alte întrebări
asemănătoare. În acest timp elevii vor fi apreciați de învățătoare pentru întrebările
formulate, precum și pentru modul de cooperare și interacțiune în cadrul grupului.
Explozia stelară este o strategie eficientă în lectura după imagini deoarece
corespunde cerințelor și etapelor impuse de enumerare, descriere și interpretare a
evenimentelor, faptelor, întâmplărilor petrecute.

2.5.4. Strategii didactice de stimulare a creativității școlarilor mici cu aplicabilitate la

disciplinele din ariile curriculare Arte și Tehnologii
Demonstrația este o strategie didactică prin intermediul căreia mesajul ce urmează
să fie transmis către elevi are ca subiect obiecte, acțiuni, sau substitute ale acestora
(Cerghit, 2006).
Demonstrația se poate folosi la toate disciplinele de învățământ, dar poate fi
aplicată cu succes în abordarea interdisciplinară a mai multor obiecte de studiu. În cele ce
urmează voi face o scurtă exemplificare a acestei strategii didactice la disciplina Educație
plastică. Prin intermediul demonstrației am urmărit la clasă folosirea unor materiale
intuitive – planșe, albume de artă, diafilme, prezentări PowerPoint – pentru a arăta elevilor
diferite modalități de materializare a ideilor, a informațiilor. Astfel, ideile pe care elevii le
au în realizarea planșelor încep să capete contur, deoarece am încercat să evit înțelegerea
greșită de către elevi a problemelor. Prin această modalitate este clarificat și scopul
urmărit în cadrul activităților artistico-plastice. Am organizat demonstrația în așa fel încât
elevii au putut aplica în practică cele demonstrate și s-au convins astfel prin propria lor
experiență. Voi da exemplu despre felul cum pot fi realizate unele efecte expresive ale
gamei cromatice reci, sau ale gamei cromatice calde în compozițiile plastice. După o

60
demonstrație făcută în fața elevilor, aceștia vor efectua aceiași pași pe care i-am urmat și
eu, ajutându-i îndeaproape până la finalizarea lucrărilor.
Pe parcursul efectuării execuției ajut elevii să cerceteze exemplele date și îi îndemn
să verbalizeze cele observate, întrucât aceasta formează și consolidează noțiunile pe care
eu le-am transmis pe parcursul întregii activități. Pentru a aplica la clasă metoda
demonstrației trebuie să organizez corespunzător spațiul de lucru, să aleg corect momentul
utilizării acestei metode și să mă pregătesc special pentru utilizarea și menținerea în stare
de funcționare a mijloacelor tehnice pe care mi le-am propus spre utilizare.
Exercițiul este metoda tradițională de bază pentru însușirea conținuturilor
disciplinelor din planul de învățământ pentru ciclul primar. Această metodă poate fi
folosită destul de frecvent la clasă deoarece stimulează și dezvoltă capacitățile creative ale
elevilor, originalitatea, spiritul de inițiativă și independența în comunicare, în rezolvarea
problemelor (Scheau, 2004).
Am aplicat deseori această metodă la disciplina Educație plastică datorită faptului
că prin exercițiu elevii îți perfecționează acuitatea vizuală, spiritul de observație,
deprinderea de a corela elementele componente ale formelor ce urmează să le transpună
plastic. Mai întâi am urmărit ca elevii să învețe cum să întindă uniform tenta de culoare pe
o anumită porțiune a suprafeței de desen, într-un anumit timp și ritm. Apoi am învățat
elevii să întindă culoarea plecând de la închis spre deschis pe altă porțiune a foii de desen,
după care elevii vor colora în continuare singuri plecând invers de la deschis spre închis. În
urma acestui exercițiu, elevii dobândesc deprinderea de a reda mai ușor diferitele valori ale
unei culori.
Acțiunile pe care le-am întreprins la clasă s-au desfășurat într-o anumită ordine, au
fost realizate pe baza unui autocontrol conștient din partea elevilor. Am constatat că după
un șir de exerciții elevii se eliberează de acest autocontrol, întrucât unele acțiuni repetate
de mai multe ori se automatizează. Elevii manifestă interes în efectuarea exercițiilor,
interes ce se poate menține datorită noutății exercițiilor, temei plastice sau tehnicilor de
lucru folosite. După finalizarea lucrărilor am urmărit analiza acestora și am invitat elevii să
își exprime sentimentele pe care le-au avut în redarea lucrării.
În cadrul orelor de Abilități practice am aplicat această strategie didactică în cadrul
temei ,,Pregătirea micului dejun”, în care am efectuat exerciții practice de spălare, tăiere a
unor produse alimentare, preparare a unor rețete simple pentru masa de dimineață. Elevii
au urmărit cu interes felul cum trebuie aranjată masa, cum trebuie creat un mediu potrivnic
caracteristic unor momente ale zilei, putând totodată să își exerseze priceperile și
61
deprinderile însușite anterior. Prin aplicarea acestei metode am urmărit exersarea
aspectelor estetice pe care le implică aranjarea unei mese și am observat că elevii manifestă
interes sporit pentru astfel de activități, doresc să pună în practică ceea ce au învățat în
viața de zi cu zi.

Metoda brainstorming este o ,,metodă a discuției în grup, inițiate de A. Osborn cu

funcția distinctă de a înlesni căutarea și găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme
de rezolvat” (Cerghit, 2006, p.153).
Această strategie didactică poate educa activitatea creatoare a elevilor din clasele
a III-a și a VI-a și este o tehnică a gândirii divergente. În cadrul orelor de Educație plastică
se pune deseori problema conceperii unui afiș pentru Serbarea de iarnă, cea de 8 Martie sau
1 Iunie. Suprafața pe care se va confecționa afișul este dreptunghiulară. Se aduce apoi în
discuție idea de bază care stă la baza conceperii afișului, din câte elemente va fi acesta
compus și prin ce tehnici de lucru se poate realiza. Această metodă poate avea mai multe
stadii:
- primul stadiu – începe odată cu încălzirea gândirii elevilor care se produce în
momentul în care le prezint elevilor problema ce urmează rezolvată;
- stadiul al doilea – în care îi invit pe elevi să se gândească la cum ar trebui realizat
respectivul afiș;
- stadiul al treilea – în care elevii cad de acord și aleg anumite idei pe care le
schițez pe tablă, iar elevii realizează lucrările ținând cont de condițiile enunțate anterior.
În continuare voi prezenta modul în care se poate aplica la clasă metoda
brainstorming și felul cum au pus în practică elevii dorința de a afla cât mai multe
informații despre pădure. Mai întâi am sfătuit elevii că pot afla mai multe lucruri citind din
cărți, reviste, enciclopedii, căutând informații pe internet sau urmărind emisiuni la televizor
pe canalele consacrate. Elevii au început căutările și la scurt timp au prezentat mai multe
material cu fotografii, cărți, diferite hărți.
Pe parcursul aplicării la clasă a acestei strategii didactice am urmărit ca toți elevii
să participe la activitate, iar la sfârșitul acesteia am invitat câte un membru al fiecărei
echipe să prezinte în fața clasei rezultatele muncii realizate. Brainstorming-ul ajută elevii
să exerseze creativitatea, realizează un ambiant plăcut la clasă și creează în rândul elevilor
unele stări de siguranță afectivă. Metoda brainstorming poate fi utilizată și la alte
discipline cum ar fi matematica, geografia, literatura pentru copii sau educația fizică.

62
 Sinectica este o strategie didactică inițiată de W. Gordon care se aseamănă cu
brainstorming-ul care ,,are în vedere amânarea reluării ideilor emise și încurajează
producția de idei” (Cerghit, 2006, p.163).
Este deasemeni o strategie didactică ce are în vedere dezvoltarea gândirii
divergente. Aplicată la disciplina Educație plastică, sinectica îmi dă posibilitatea să împart
problema în mai multe secțiuni pe care le-am comunicat apoi elevilor, care se apropie de
rezolvarea acesteia prin comparații și metafore. Am propus elevilor să acopere mai întâi
suprafața foii de desen cu acuarelă din culoarea preferată. Apoi le-am cerut să deseneze cu
pensula cu o culoare contrastantă, închisă sau deschisă, câțiva pomi tineri ale căror ramuri
par că se mișcă în bătaia vântului și care sunt așezați oriunde pe pagină. În continuare,
solicit elevilor să deseneze o cale ferată care să treacă prin spatele pomilor, după care să
deseneze o șosea care să fie paralelă cu cale ferată dar care să treacă prin fața pomilor.
După ce aceste etape de lucru se încheie, urmează momentul cel mai așteptat de
elevi si anume, alegerea următoarelor elemente cu care urmează să fie completat desenul
pe care elevii le pot plasa după bunul lor plac. Aceste elemente sunt sugerate de mine și
alese de elevi, constând în: stâlpi de telegraf, case frumoase, dealuri înverzite, munți golași,
soare zâmbitor, nori călători, păsări agale, mașini vesele, tren zgomotos, gară părăsită,
oameni sprinteni.
Când desenele au fost terminate, voi anunța esența problemei pe care elevii au
parcurs-o în cadrul temei – Rolul culorii dominante în compoziția plastică. Acest rol poate
fi subliniat prin scoaterea în fața clasei a mai multor elevi care au lucrat conform cerințelor
trasate de mine. Invit pe rând mai mulți elevi în fața clasei care vor verbaliza felul cum
dominanta de culoare s-au armonizat culorile care au fost folosite și s-a obținut astfel o
mare expresivitate a elementelor conturate pe foaia de desen. Tot acum elevii remarcă
expresivitatea dominantei de culoare, temă pe care au studiat-o descoperind singuri calea
de a ajunge la realizarea ei prin parcurgerea etapelor de lucru cerute de învățătoare.
Eficiența strategiei didactice sinectica folosită la lecții depinde de modul cum
învățătorul corelează munca de predare cu cea de învățare a elevilor, precum și de aplicarea
practică pe baza experienței pe care o au elevii.
Jocul didactic este o metodă activă folosită în învățământul primar ce își găsește
locul cu maximă eficiență, fiind considerat o punte de legătură între joc și învățare. Din
experiența acumulată la clasă am înțeles că activitățile din cadrul diferitelor lecții trebuie să
respecte principiul alternării tipurilor de activitate, mai ales când se lucrează cu copiii de
vârste mici – la clasele I și a II-a. La această vârstă școlară lecțiile de Educație plastică și
63
Abilități practice sunt un prilej foarte bun de aplicare a cunoștințelor însușite la lecțiile de
Cunoașterea mediului.
Prin activitățile plastice-joc în cadrul orelor de Educație plastică, am putut realiza
cu elevii primele experiențe practice plastice, primele lor exerciții prin care aceștia se
confruntă cu diferite aspecte estetice ale realității concrete. Prin activitățile artistice-joc
elevii pot să descopere adevăruri care le antrenează capacitatea de a lucra creator și își pot
manifesta astfel istețimea, inițiativa, răbdarea. Am observat că elevii culeg o serie de
informații științifice, execută lucrări practice, realizează machete, jucării, prin utilizarea la
clasă a acestei strategii didactice. Am aplicat de multe ori la clasele mici metoda jocului
didactic, care s-a dovedit a fi foarte eficientă, încercând să asigur o concordanță între tema
jocului și materialul didactic existent la clasă.
La orele de Abilități practice elevii pot realiza prin intermediul jocului didactic
diferite compoziții și pot da dovadă de inventivitate, spontaneitate, simț pentru frumos.
Elevii au deja o percepție asupra lumii înconjurătoare, iar cu ajutorul lor am colectat mai
întâi materiale din natură - frunze, flori, semințe. Cu aceste materiale elevii au realizat
lucrări variate – copil, robot, casă, mașină, peisaje, machete. Pentru ca jocul didactic să fie
folosit în mod eficient la clasă, am asigurat o concordanță între tema jocului și materialul
existent și am folosit cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicații,
aprecieri.
Strategiile didactice utilizate în învățământ sunt în măsură să contribuie la
exersarea și dezvoltarea proceselor psihice să stimuleze atitudinea activă, activitatea din
proprie inițiativă a elevilor de vârstă școlară mică. Metodele interactive sunt modalităţi
moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale de la vârste mici, sunt instrumente
didactice ce ajută la schimbul de cunoştinţe, de idei, de experienţe. Introducerea acestor
metode didactice moderne presupun experienţă din partea cadrului didactic precum şi o
serie de calităţi şi disponibilităţi pe care acesta le are: gândire reflexivă şi modernă,
creativitate, receptivitate la nou, mobilizare, adaptarea stilului didactic, dorinţa de
perfecţionare, flexibilitate şi inteligenţă pentru a putea accepta noul. Utilizarea metodelor
interactive de predare–învăţare la clasă conduc spre o îmbunătăţire a procesului instructiv–
educativ şi ajută la formarea personalităţii elevilor.

64
 PARTEA A II-A.
CERCETARE EDUCAȚIONALĂ PRACTIC - APLICATIVĂ

CAPITOLUL III.
STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE STIMULARE A
CREATIVITĂȚII ELEVILOR CU APLICABILITATE LA
DISCIPLINELE DIN ARIILE CURRICULARE „ARTE” ȘI
„TEHNOLOGII”

3.1. Ipoteza și obiectivele cercetării

Progresul general al întregii societăți a influențat în mod direct dinamica și evoluția

sistemului de învățământ. Progresele din domeniul pedagogic au fost determinate după
părerea unor specialiști, de modul cum au fost organizate experiențele pentru controlul
variabilelor procesului de învățământ, precum și de valorificarea eficientă a rezultatelor
cercetării pedagogice.
Una dintre principalele cerințe ale învățământului modern este să dezvolte în rândul
elevilor capacitatea gândirii creatoare. Pentru a se ajunge la astfel de rezultate, elevii
trebuie implicați în situații de învățare care să determine dezvoltarea acestei capacități.
Pentru aceasta, ar trebui mai întâi ca profesorii să dețină capacități de proiectare și
organizarea a situațiilor de învățare adecvate dezvoltării potențialului creativ al elevilor.
Deasemeni, ar trebui să fie buni cunoscători ai conceptului de creativitate, ai felului de
manifestare al acestuia, ai factorilor care influențează pozitiv sau negativ creativitatea.
Dezvoltarea capacităților creatoare în rândul elevilor este determinată de potențialul creativ
de care dă dovadă dascălul la clasă. Unii psihologi sunt de părere că oamenii din jurul
nostru ar fi mai creativi dacă ar cunoaște mai multe despre creativitate.
Scopul acestei cercetări este acela de a găsi răspunsuri la următoarele întrebări:
- Elevii din învățământul primar manifestă potențial creativ în elaborarea unor
produse realizate în cadrul orelor de Educație plastică și Abilități practice?
- Care ar trebui să fie caracteristicile situațiilor de învățare în care sunt implicați
elevii în vederea dezvoltării potențialului lor creativ?
65
 - Care sunt criteriile potrivit cărora putem stabili gradul de creativitate pe care îl
are un produs realizat de elevi?
- Ce teste pot fi aplicate la clasă pentru evaluarea potențialului creativ al elevilor?
În orice demers educativ trebuie să se țină seama de particularitățile de vârstă și
individuale ale elevilor. Pentru a se înregistra o creștere a potențialului creativ al elevilor,
cunoașterea psihopedagogică reprezintă fundamentul teoretic și practic al reorganizării
echilibrului dintre sarcinile învățării și posibilitățile de psihologice ale școlarului mic.
Astfel, ipoteza propusă pentru a verifica această realitate educațională a fost aceea
că aplicarea constantă și sistematică în cadrul orelor de Educație artistico-plastică și
tehnologică a unor strategii didactice creative conduce la dezvoltarea potențialului creativ
al școlarilor mici.
Această ipoteză a fost operaționalizată prin următoarele obiective:
1. Identificarea potențialului creativ al elevilor manifestat în activitățile artistico-
plastice și tehnologice;
2. Proiectarea unui demers educațional orientat spre stimularea creativității elevilor
prin valorificarea predominantă a unor strategii didactice cu valenţe creative;
3. Aplicarea propriu-zisă a demersului formativ proiectat în cadrul activităților
artistico-plastice și tehnologice;
4. Măsurarea nivelului final de dezvoltare creativă consecutiv demersului propus;
5. Extragerea concluziilor și elaborarea unui set de măsuri recunoașteri metodice.
Pentru a se ajunge la realizarea acestor obiective, pe baza studierii bibliografiei, am
creat mai multe teste pe care le-am aplicat la clasă pentru a testa creativitatea elevilor la
disciplinele Educație plastică și Abilități practice. Deasemeni, am proiectat și organizat
situații de învățare care să fie favorabile creșterii potențialului creativ al elevilor în timpul
realizării unor produse cu caracter practic, nu numai estetic. Prin intermediul acestei lucrări
mi-am propus să testez cum pot elevii de vârstă școlară mică să realizeze produse ce
necesită îndemânări variate și permit modalități diferite de realizare și finalizare, iar ca
urmare a acestui fapt crește potențialul creativ al acestora.
Lucrarea pe care am conceput-o prezintă cercetarea pe care am realizat-o asupra
unei clase de elevi la care s-au aplicat metode și tehnici individuale și de grup în scopul
dezvoltării capacităților creatoare ale școlarilor mici.

66
 3.2. Metodologia cercetării

Cercetarea pe care am întreprins-o la clasă a fost una formativ-constatativă și s-a

desfășurat la clasa a-IV-a de la Școala Gimnazială Stroe S Belloescu, sat Pleșa comuna
Berești-Meria , județul Galați , pe parcursul anului școlar 2014-2015.
Metodele și tehnicile de cercetare pe care le-am utilizat la clasă au avut în vedere
următoarele aspecte:
- folosirea unor metode care să facă posibilă abordarea sistematică a cercetării
efectuate;
- aplicarea la clasă a unor metode obiective de cercetare prin intermediul cărora
să fie observate, măsurate și înregistrate reacțiile ce le-au avut subiecții la
acțiunea diverșilor stimuli;
- utilizarea unor metode care să poată permite cercetarea fenomenului, atât sub
aspectul manifestării generale, dar și specifice;
- utilizarea la clasă a unor strategii didactice care să determine creșterea
potențialului creativ al elevilor.
Pe tot parcursul cercetării am utilizat în vederea culegerii datelor următoarele
metode:
1) - experimentul psihopedagogic
2) – metoda observației sistematice
3) – metoda convorbirii cu elevul
4) – metoda testelor
5) – metoda analizei produselor activității elevilor
6) – metode statistico-matematice
Cercetarea pe care am realizat-o la clasă cuprinde trei etape:
 etapa inițială (pretest) – s-a desfășurat în perioada 1-30 noiembrie 2014. În
urma aplicării acestor teste, am obținut rezultate care m-au informat despre
nivelul de creativitate la care se află elevii la momentul respectiv, având în
vedere disciplinele Educație plastică și Abilități practice.
 etapa formativă – s-a desfășurat pe parcursul mai multor luni, cuprinsă între 15
ianuarie – 31 aprilie 2015. Pe parcursul acestei etape, am proiectat la clasă la
disciplinele amintite, o serie de activități în cadrul cărora au fost aplicat diferite
strategii de stimulare a creativității elevilor. Pe parcursul activităților

67
 desfășurate, am observat totodată comportamentul pe care l-au avut elevii la
clasă dar și rezultatele pe care le-au obținut în urma realizării produselor.
 etapa finală (posttest) - s-a desfășurat în perioada 1-20 mai 2015. În această
etapă am aplicat o serie de teste la aceleași discipline, teste ce au fost concepute
cu un grad mai mare de dificultate decât în etapa inițială.
După aplicarea testelor finale, datele ce au rezultat în urma acestora au fost
înregistrate în tabele, pentru a putea face o comparație reală între rezultatele obținute în
faza inițială și cea finală. Astfel, a putut fi stabilită eficiența ce a dovedit-o la clasă
aplicarea strategiilor de stimulare a creativității atât la cele două discipline cât și la altele,
cum ar fi limba română, cunoașterea mediului și matematică.

3.2.1. Eșantion
Cercetarea pe care am realizat-o a avut loc la Școala Gimnazială Stroe S Belloescu ,
sat.Pleșa comuna Berești-Meria , județul Galați pe parcursul anului școlar 2014-2015 .
Eșantionul a fost compus din 9 elevi de clasa a -IV-a, 5 băieți și 4 fete, cu vârsta de 9-10
ani. Toți elevii eșantionului au crescut în satul Pleșa , comuna Berești-Meria , județul
Galați . Majoritatea elevilor provin din familii cu doi copii, ai căror părinți se ocupă în
mod special de agricultură. Din numărul total de părinți înregistrat la sfârșitul catalogului,
doar doi dintre ei ocupă un loc stabil da muncă și primesc un salariu lunar.
Clasa este omogenă elevii nu pot fi caracterizați prin diferențe mari în ceea ce
privește nivelul de dezvoltare a capacităților intelectuale.
Elevii sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic și prezintă trăsături psihice
caracteristice vârstei lor. Atenția este una cu caracter voluntar, stabil. În procesul de gândire
se manifestă independența, finețea, iar spiritul critic, întemeiat logic este tot mai evident.
Elevii fac dovada unei imaginații vii, fantastice. Pe parcursul clasei a-III-a , elevii clasei au
obținut rezultate bune la învățătură, excepție făcând un elev care provine dintr-o familie
mai puțin avantajoasă din punct de vedere material.

3.2.2. Tipul cercetării. Variabile

Cercetarea pe care am întreprins-o la clasă este:

 cercetare practic-aplicativă cu specific formativ, întrucât prin aplicarea la
clasă a strategiilor didactice s-a urmărit dezvoltarea potențialului creativ al elevilor. Valența
formativă a cercetării a urmărit stimularea trăsăturilor creativității - originalitatea,
flexibilitatea, fluiditatea.

68
  cercetare constatativă, întrucât pe toată perioada cercetării au fost urmărite
și înregistrate datele referitoare la conduita creativă a elevilor, la manifestările
comportamentale cu specific creativ în activitățile instructiv-educative, în fiecare dintre
etapele cercetării.
 cercetare cvasiexperimentală, deoarece s-a introdus o modificare a unei
variabile independente, urmărind efectele formative ale acestora în planul conduitei
elevilor, pe parcursul derulării activităților la clasă.
Cercetarea cvasiexperimentală este datorată faptului că nu s-a folosit grup de
control, iar grupul experimental a fost monitorizat și înregistrat în fiecare din etapele
cercetării, comparându-se în final rezultatele testelor inițiale cu cele ale testelor finale.
Totodată, există posibilitatea existenței unor variabile perturbatoare. Variabilele pot fi:
 variabila independentă – reprezentată de ansamblul de strategii didactice cu
specific creativ care au fost selectate, adaptate și aplicate la disciplinele Educație plastică
și Abilități practice din ariile curriculare Arte și Tehnologii.
 variabila dependentă – reprezentată de nivelurile de dezvoltare ale
particularităților gândirii creative (flexibilitate, fluiditate, originalitate) operaționalizate
prin performanțele creative ale elevilor la disciplinele Educație plastică și Abilități
practice din ariile curriculare Arte și Tehnologii, de deprinderile pentru dezvoltarea
creativității, de gradul de implicare al elevilor pe perioada lecțiilor.

3.2.3. Metode și tehnici de cercetare

Cercetarea pe care am realizat-o a avut un caracter experimental, practic-aplicativ,
de aceea în activitatea didactică desfășurată pe parcursul unui întreg an școlar am intervenit
cu diverse metode de stimulare a creativității elevilor, respectând curriculum-ul școlar. Am
încercat totodată să scot în evidență rezultatele obținute apoi am desprins unele constatări
și concluzii.
Pentru colectarea informațiilor și a datelor corecte, concrete și obiective, am folosit
mai multe metode:
1. Experimentul psihopedagogic presupune crearea unor situații noi, prin
introducerea unor modificări pentru desfășurarea acțiunii educaționale în scopul verificării
ipotezei propuse. Acesta s-a desfășurat în condiții obișnuite, respectând trei faze:
a) faza prealabilă - intervenția factorului experimental în momentul alegerii
eșantionului de elevi, înregistrarea datelor referitoare la rezultatele obținute de elevi,
stabilirea introducerii factorului experimental și a strategiei didactice utilizată.
69
 b) faza administrării factorului experimental sau faza desfășurării activității stabilite,
s-a derulat imediat ce am supus eșantionul experimental unor activități desfășurate prin
metode de stimulare a creativității elevilor. Ca pondere, este faza cea mai lungă (un
semestru școlar), deoarece factorul experimental nu poate fi aplicat instantaneu, iar
rezultatele nu pot să apară imediat.
c) faza înregistrării rezultatelor și prelucrării datelor în vederea stabilirii diferențelor
dintre cele două etape (inițială și finală).
Scopul utilizării experimentului a fost acela de a diversifica și activiza strategiile
didactice ce stimulează creativitatea elevilor și urmăresc:
- dezvoltarea operativității gândirii;
- stimularea proceselor psihice;
- formarea deprinderilor de muncă independentă;
- stimularea comunicării și a comunicării;
- creșterea gradului de încredere în forțele proprii;
- îmbunătățirea rezultatelor obținute de elevi.
Variabilele experimentului care s-a desfășurat au fost următoarele:
Variabila independentă (VI) - reprezentată de factorul experimental introdus, adică
de ansamblul strategiilor didactice cu specific creativ care au fost selectate, adaptate si
ulterior aplicate în activitățile didactice din ariile curriculare Arte și Tehnologii.
Variabila dependentă (VD) - reprezentată de nivelurile de dezvoltare ale
particularităţilor gândirii creative obţinute în urma demersului formativ proiectat şi aplicat,
operaţionalizate prin performanţele creative obţinute de elevi în activităţile artistico-
plastice.
2. Metoda observației sistematice - prin această metodă am urmărit sistematic
faptele educaționale, așa cum se derulează ele în condiții obișnuite. Această metodă am
folosit-o pe toată durata cercetării, pe lângă celelalte metode mi-a oferit date suplimentare
privind diversele ipostaze ale fenomenului investigat. Am folosit această metodă în mod
sistematic ori ocazional, urmărind succesul fiecărui moment al lecției, eficiența metodelor
și procedeelor utilizate, progresul elevilor, încadrarea în timp, calitatea aprecierii și
autoaprecierii, reacția elevilor la reușitele proprii sau ale colegilor.
Prin intermediul acestei metode am observat că unii elevi sunt mai timizi și nu au
curajul necesar să pună întrebări atunci când nu înțeleg sarcinile de lucru sau când
întâmpină greutăți în rezolvarea acestora. Din acest motiv am încercat ca la orele de

70
 Educație plastică și Abilități practice să creez o atmosferă cât mai destinsă, să încurajez
elevii să lucreze în grup, să comunice între ei.
Scopul folosirii metodei observației sistematice este de a determina manifestările
elevilor în diverse situații de comunicare, atât pe parcursul activităților cât și în afara lor.
Fișele de observație pe care le-am folosit au vizat înregistrarea datelor privind
comportamentele creative ale elevilor pe parcursul experimentului, oferind informații
relevante pentru interpretarea rezultatelor. Aceste instrumente au fost utilizate atât pentru
evaluarea procesului, cât și a produselor elevilor. Pe parcursul observației sistematice au
fost urmărite :
- implicarea elevilor în desfășurarea lecțiilor;
- gradul de concentrare a atenției;
- manifestarea inițiativei în oferirea de răspunsuri noi în timpul activităților;
- răspunsurile oferite;
- curajul de a da frâu liber imaginative;
În realizarea tabelului de observație sistematică a elevilor am folosit drept model indicatori
ai creativității individuale – E.P.Torrance preluați de C. Lăcrămioara Oprea.

Nr. Indicatori observaționali C C E G H M M P T

crt. ai conduitei creative I M M A C G M R A
M I Ș A A E A
1. Își poate ocupa timpul fără a fi xx xx x xx x xx x x xx
stimulat
2. Solicită informații multiple xx x 0 x x xx x x x
3. Îmbunătățește ideile date de x x x x x xx 0 x 0
colegi
4. Construiește idei noi x x x x 0 x x x x
5. Stabilește ușor conexiuni x x 0 x x xx x x x
6. Găsește soluții multiple la x x x x 0 xx 0 x x
probleme propuse
7. Întreabă insistent de ce și cum xx 0 0 0 x x x 0 0
8. Nu se teme să încerce ceva nou xx x x x x x x x x
9. Merge dincolo de sarcinile x x x x 0 x x x x
trasate
10. Rezolvă în mod original xx x 0 x x x x 0 x
sarcinile primite
Tabel 3. Date privind observarea sistematică a elevilor

71
Legendă: xx - comportamentul observat apare la elev adeseori, în majoritatea situaţiilor;
x – comportamentul observat apare la elev uneori, câteodată;
0 – comportamentul observat apare la elev foarte rar sau deloc;

3. Metoda convorbirii cu elevul a fost folosită pentru a stimula comunicarea cu

elevii, fără ca ei să știe că sunt subiecți ai unei cercetări educaționale. Am acordat o mare
atenție planului de întrebări întocmit în prealabil, apoi am urmărit ca acestea să fie clar
formulate, să stimuleze interlocutorul, să aibă o logică pentru a facilita interpretarea lor.
Am realizat astfel scurte interviuri pentru a putea stabili temele pe care ar trebui să mă axez
pentru elaborarea testelor la cele două discipline.
a) Discuții libere - în cadrul cărora am dorit să aflu felul cum își petrec timpul
acasă. Astfel am aflat că majoritatea elevilor rămân foarte mult timp acasă singuri
cu frații lor, în timp ce părinții merg la muncă. Mulți dintre ei nu se joacă mai
deloc cu părinții, nu participă la activitățile gospodărești datorită vârstei lor
fragede, în concluzie relaționează foarte puțin cu cei care le-au dat viață. Acest
lucru l-am dedus și din discuțiile cu părinții, care își cunosc foarte puțin copiii și
capacitățile creative ale acestora.
b) Interviuri nedirecționate - prin intermediul cărora am lansat unele subiecte
despre obiectele pe care le-ar place elevilor să le realizeze și ce materiale ar putea
folosi pentru acestea. Fiecare elev a fost lăsat să vorbească liber, expunând modul
în care îi veneau ideile. Nu am întrerupt elevii în timpul discuției, iar la finalul
interviului am solicitat anumite precizări.
4. Metoda testelor - este o metodă de cercetare directă care folosește o probă
standardizată în ceea ce privește conținutul, condițiile în care este aplicată și tehnicile de
verificare a rezultatelor, atât în conceperea testelor inițiale cât și a celor finale, am respectat
curriculum-ul stabilind o serie de sarcini de lucru. Testele pe care le-am aplicat la clasă au
fost preluate din cartea ,,Teste de creativitate” a Margaretei Dincă și au avut ca scop
determinarea gradului de creativitate individuală și de grup a elevilor la disciplinele
Educație plastică și Abilități practice. În cele ce urmează voi face o enumerare a celor șase
probe, după cum urmează:
- proba 1 – proba de imaginație;
- proba 2 – proba de tip combinat;
- proba 3 – proba de producție divergentă-figurativă;
- proba 4 – proba de creativitate;
72
 - proba 5 – proba brainstorming;
- proba 6 – proba sinestezie.
5. Metoda analizei produselor activității – a fost folosită pe parcursul cercetării în
diferite faze ale experimentului, analizând produsele muncii elevilor: lucrări practice,
individuale sau în grup, desene, picturi, colaje, fișe de lucru, etc. Am făcut o corelare a
rezultatelor obținute prin alte metode de cercetare și am încercat să folosesc strategii ce au
la bază structuri metodologice active pentru dezvoltarea potențialului creativ al elevilor.
6. Metode statistico-matematice sunt metode auxiliare indirecte, cu ajutorul
cărora am realizat prelucrarea și prezentarea datelor obținute. Am folosit ca instrument de
măsură înregistrarea, ordonarea și raportarea. Prelucrarea și prezentarea datelor cercetării
a fost realizată prin întocmirea tabelelor de rezultate, reprezentări grafice și calcularea unor
indici statistici. După administrarea probelor și înregistrarea rezultatelor, am realizat tabele
de rezultate cu scopul de a vizualiza, sintetiza și compara datele respective.
Am utilizat pe parcursul întregii perioade de cercetare date obținute prin analiza
produselor activității elevilor, colectate din lucrările practice ale elevilor, din desene,
picturi, discuții purtate cu elevii, cu părinții acestora. Pe parcursul observărilor făcute în
diferite ocazii, am ținut cont de rolul pe care îl au metodele și procesele didactice active în
vederea dezvoltării potențialului creativ al elevilor.
În vederea investigării aspectelor esențiale ale cercetării pe care am întreprins-o
privind aplicarea la clasă a unor strategii didactice care au ca scop stimularea potențialului
creativ al elevilor, în etapa inițială am realizat o serie de metode ce au putut fi adaptate
conținuturilor curriculare. Deasemeni, am alternat metodele moderne cu cele tradiționale,
având tot timpul în vedere să ,,introduc” tot mai multe elemente activizatoare menite să
asigure elevilor un cadru propice dezvoltării creativității acestora.
Pe parcursul întregii perioade de cercetare au fost folosite datele obținute ca urmare
a analizei produselor activității elevilor, rezultate din lucrările practice ale acestora, din
desene, picturi, colaje. Discuțiile purtate cu elevii și cu părinții lor au avut deasemenea un
rol în evaluarea continuă ce a fost întreprinsă în această perioadă, aspect care conduce și la
selectarea candidaților pentru Cercul de creație ,,Mâini dibace” care se va desfășura pe
viitor în școală.

73
 3.2.4. Etapele cercetării
3.2.4.1. Etapa inițială (pretest)
S-a desfășurat în perioada 1-30 noiembrie 2014 , având ca principal scop stabilirea
nivelului existent de creativitate a elevilor la disciplinele Educație plastică și Abilități
practice.
Pentru a putea cunoaște realitatea de la care s-a pornit privind cunoștințele însușite
anterior, priceperile și deprinderile pe care elevii le-au dobândit, am aplicat în cadrul
întâlnirilor propuse o serie de teste cu ajutorul cărora am putut apoi determina care este
gradul de flexibilitate, fluiditate și originalitate creatoare pe care aceștia îl dețin.
Obiectivele pe care le-am urmărit în această etapă au fost:
- cunoașterea nivelului de imaginație pe care îl au elevii;
- identificarea laturii imaginative a gândirii elevilor;
- identificarea nivelului de cunoștințe pe care îl au elevii;
- testarea creativității individuale și de grup a elevilor.
În elaborarea testelor am folosit o serie de modele după E. P. Torrance (testarea
potențialului de grup și individual), John Devvery (proba de tip combinat), A. F. Osborn
(proba brainstorming), M. Tyson (proba formelor geometrice) preluate din lucrarea ,,Teste
de creativitate” a autoarei Margareta Dincă.

Probele de evaluare iniţială aplicate în cadrul ariilor curriculare Arte şi

Tehnologii

Proba nr. 1 – probă de tip imaginativ, care are ca principal scop identificarea
nivelului de dezvoltare a componentelor creativităţii elevilor şi are ca sarcină de lucru
construirea de imagini pornind de la două linii drepte, curbe, frânte, din care să reiasă
figuri semnificative, cât mai diferite şi pline de originalitate. La final se cere un titlu cât
mai original pentru fiecare desen finalizat.
Proba nr. 2 – probă de creaţie în care se porneşte de la un text literar cunoscut de
elevi şi cu ajutorul cunoştinţelor însuşite la orele de Educaţie plastică despre puncte, linii,
forme, culori. Acest tip de exerciţiu este considerat ca fiind dintre cele mai bune exerciţii
pentru a dezvolta latura imaginativă a gândirii, intelectului, cu bune rezultate în ceea ce
priveşte stimularea activităţii artistice a şcolarilor mici.

74
 Proba nr. 3 – test de producţie divergentă – figurativă (după Guilford), în care
fiecare elev primeşte câte o foaie de hârtie pe care sunt desenate diferite figuri geometrice
care urmează să fie transformate în diverse figuri sau obiecte.
Proba nr. 4 – denumită ,,Spune ce poate fi”, în care li se prezintă elevilor diferite
forme plastice; li se cere să indice cât mai multe obiecte cu care se aseamănă.
Proba nr. 5 – proba brainstorming (desenul colectiv succesiv), este o probă prin
care se testează creativitatea de grup. Fiecare elev din grup va desena câte un element iar la
final vor fi analizate lucrările.
Se cunosc două variante ale acestei probe:
- în care elevii pot comunica;
- în care elevii nu pot comunica.
Proba nr. 6 – sinestezie, prin care elevii încep să deseneze după ce au ascultat o
melodie care îi inspiră. La final, desenele sunt analizate şi elevii vor prezenta ceea ce au
vrut să deseneze. Prin această probă se urmăreşte stimularea sinesteziei şi empatiei elevilor.
Sinestezie - asocierea spontană între senzaţii diferite.
Empatie – formă de cunoaşterea eului altuia sau a eului social; se asociază
cu intuiţia.

 Aplicarea probelor de evaluare iniţială la disciplina Educaţie plastică

1. Proba de tip imaginativ
 Obiective urmărite:
- să construiască imagini pornind de la o linie dreaptă;
- să îşi dezvolte componentele creativităţii;
 Materiale utilizate: coli de desen, creioane colorate, carioci.
 Metode folosite: exerciţiul, explicaţia, brainstorming.
 Desfăşurarea probei: Elevii primesc câte o coală de desen pe care este desenată o
linie dreaptă dispusă pe orizontală. Ei vor primi ca sarcină de lucru continuarea
acestui segment astfel încât la final, să rezulte figuri semnificative, cât mai
originale şi mai diferite.
 Mod de organizare: individual
 Timp de lucru: 15 minute
 Evaluare: - 3 puncte pentru compoziţii singulare;
- 2 puncte pentru variante desenate de două sau trei ori;

75
 - 1 punct pentru variante cu o frecvenţă mare.
 Concluzii: elevii au desenat: copaci, mașini, trecere de pietoni, mobilier;

1 punct 2 puncte 3 puncte

2 elevi 4 elevi 3 elevi
Tabel 4. Rezultatele probei de tip imaginativ în pretest

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 3 6 5 4
Tabel 5. Rezultatele probei de tip imaginativ în pretest pentru factorii creativităţii

2. Proba de tip combinat (John Devvery)

 Obiective urmărite:
- să ilustreze plastic unele texte literare;
- să îşi dezvolte latura imaginativă a gândirii.
 Materiale utilizate: coli de desen, acuarele, pensoane, volume de versuri scrise de
Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri;
 Metode folosite: convorbirea, observaţia
 Desfăşurarea probei: Elevilor li se reamintesc textele literare studiate în clasa
a III-a de la începutul semestrului I şi până în prezent, la disciplinele Limba şi
literatura română şi Literatură pentru copii. Se anunţă tema lecţiei de astăzi: redarea
unei poezii sau a unei poveşti studiate prin intermediul desenului. Apoi, sunt
prezentate volumele amintite mai sus şi sunt lecturate câteva pasaje din fiecare.
Elevii vor realiza la alegere o compoziţie de tip static sau dinamic.
 Mod de organizare: individual
 Timp de lucru: 40 minute
 Evaluare: Descriptori de performanţă
foarte bine bine Suficient
- realizează o compoziţie - realizează compoziţii în - realizează compoziţii
figurativă sau nonfigurativă mai puţine culori şi tonuri; folosind o singură culoare;
folosind culoarea, tonurile şi

76
nuanţele unei culori;
- organizează echilibrat o - organizează o suprafaţă - compune un spaţiu
suprafaţă folosind toate folosind mai puţine folosind puţine elemente de
elementele de limbaj plastic elemente de limbaj plastic; limbaj plastic;
studiate;
- exprimă sugestiv - exprimă ideile din textele - exprimă plastic puţine idei.
conţinutul unei idei din literare studiate.
textele literare alese, într-un
mod original.
Tabel 6. Descriptori de performanță privind proba de tip combinat în pretest

 Concluzii: - Elevii au ales fragmente din Ion Creangă, Fraţii Grimm, Hans
Christian Andersen.
- Elevii şi-au intitulat lucrările: ,,Capra cu trei iezi”, ,,Albă ca
zăpada”, ,,Păţania Degeţicăi”, ,,Coşul cu minuni”;
Planşele au avut caracteristici în care predomină nota de originalitate,
fiecare având o viziune unică. Personajele lucrărilor au fost realizate folosindu-se
tonuri şi nuanţe ale culorilor prin utilizarea diverselor tehnici de lucru.
Elevii au fost notaţi : 1 cu foarte bine, 3cu bine, 5 cu suficient.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 4 5 5 4
Tabel 7. Rezultatele probei de tip combinat în pretest pentru factorii creativităţii

3. Proba de producţie divergentă – figurativă (după Guilford)

 Obiective urmărite:
- să redea o figură, un obiect real folosind cercul;
- să îşi dezvolte componentele creativităţii.
 Materiale folosite: coli de desen, creioane colorate, carioci;
 Metode folosite: conversaţia, explicaţia;
 Forme de organizare: individual
 Timp de lucru: 15 minute

77
 Desfăşurarea probei: Fiecare elev primeşte câte o coală de desen pe care a fost
trasat un cerc . Elevii vor trebui să transforme cercul în diferite obiecte sau figuri.
Lucrările trebuie să aibă un titlu, de care se va ţine cont la evaluare.
 Evaluare: - 3 puncte pentru compoziţii singulare;
- 2 puncte pentru variante întâlnite de 2-3 ori;
- 1 punct pentru variante cu o frecvenţă mai mare.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 3 6 4 5
Tabel 8. Rezultatele probei de producție divergentă-figurativă în pretest pentru factorii
creativităţii

 Concluzii: Analizând desenele elevilor şi raportându-mă la componentele

creativităţii, am constatat o flexibilitate pronunţată la doi copii, aceştia reuşind să
deseneze obiecte din diferite domenii (geometrie, astrologie), doi dintre elevi au
dovedit că sunt originali, iar cinci au realizat cu umor planşe intitulate destul de
hazliu (,,Soare zâmbitor”, ,,Lună plină veselă”).

4. Proba ,,Spune ce poate fi” – probă de imaginaţie.

 Obiective urmărite:
- să asocieze desenele cu elemente întâlnite în viaţa obişnuită;
- să dea cât mai multe răspunsuri;
 Materiale folosite: coli de desen, creioane, stilouri;
 Forme de organizare: individuală
 Desfăşurarea probei: Li se prezintă elevilor pe câte o coală A4 două forme plastice şi
li se cere să indice cât mai multe obiecte cu care acestea se aseamănă. Elevii cei mai
apreciaţi sunt cei care dau răspunsurile cele mai originale. Se foloseşte analogia.
 Evaluare: - 3 puncte pentru răspunsuri mai puţin întâlnite;
- 2 puncte pentru cel puţin 2 variante de răspuns;
- 1 punct pentru 1-2 variante de răspuns.

Factorii flexibilitate fluiditate Originalitate

78
 creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 3 6 4 5 2 7
Tabel 9. Rezultatele probei de imaginație în pretest pentru factorii creativităţii
5. Proba brainstorming – desenul colectiv succesiv.
 Obiective urmărite: - stimularea creativităţii de grup;
 Materiale utilizate: coli de desen, carioci, culori;
 Forme de organizare: pe grupe;
 Desfăşurarea probei: Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 2-3 membri. Fiecare
grup de elevi va primi câte o coală de desen, creioane colorate, carioci. Pe coala de
desen este prezentată cerinţa pe care elevii o vor avea de urmat. Astfel, fiecare elev
va avea de desenat câte un element compoziţional, subordonându-se temei date de
învăţătoare. După ce fiecare elev termină de desenat elementul compoziţional,
roteşte foaia în partea dreaptă pentru ca alt coleg să poată continua lucrarea.
Membrii grupei pot comunica între ei. După finalizarea lucrărilor acestea sunt
expuse şi fiecare elev prezintă ceea ce a dorit să exprime prin desen. Fiecare elev
din grup lucrează cu o anumită culoare ce va fi marcată pe spatele colii de desen.
 Timp de lucru: 15 minute
 Concluzii: Elevii au dat dovadă că sunt originali, realizând diferite obiecte sau
peisaje de natură statică. Urmărind culoarea folosită de fiecare elev s-au obţinut
următoarele calificative: 3 de foarte bine, 4 de bine, 2 de suficient.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 3 6 5 4 3 6
Tabel 10. Rezultatele probei brainstorming în pretest pentru factorii creativităţii

6. Proba Sinestezie
 Obiective urmărite:
- să îşi dezvolte latura imaginativă;
- să ilustreze plastic unele imagini care le vin în minte ascultând diferite
opere muzicale;
- dezvoltarea sinesteziei şi empatiei.
 Materiale utilizate: coli de desen, creioane colorate, carioci;

79
  Metode folosite: convorbirea, explicaţia;
 Desfăşurarea probei: Elevilor le sunt puse la dispoziţie coli de desen, creioane
colorate, carioci. După ce ascultă o melodie aleasă de învăţător, sunt invitaţi să
deseneze pentru a putea să exprima imaginile şi trăirile pe care le-au declanşat
audiţia. Pe parcursul executării lucrărilor melodia poate fi ascultată din nou. Sunt
recomandate o serie de ritmuri şi teme muzicale cât mai diverse. După ce elevii au
terminat lucrările, acestea sunt expuse în faţa clasei şi fiecare elev este invitat să
prezinte ceea ce a transpus în desen.
Prin intermediul acestei probe sunt stimulate sinestezia şi empatia elevilor.
 Timp de lucru: 20 minute
 Concluzii: Elevii au ales să transpună pe hârtie teme foarte variate, pornind de la
personaje de basm până la naturi statice. Personajele şi obiectele reprezentate sunt
originale, elevii folosind proporţiile necesare. Elevii au reuşit astfel să se
redescopere, realizând cu ajutorul unor simple creioane colorate o armonie
specifică artei plastice. La finalul acestei probe, 3 elevi au fost notaţi cu foarte bine,
6 elevi cu bine , iar 3 cu suficient.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 3 6 4 5 3 6
Tabel 11. Rezultatele probei sinestezie în pretest pentru factorii creativităţii

 În urma administrării testelor inițiale la disciplina Educație plastică, am evaluat

lucrările celor 9 elevi în funcție de factorii creativității (flexibilitate, fluiditate,
originalitate), ce au fost apoi împărțiți în două categorii - pronunțată și slabă.
La proba 1 – proba de tip imaginativ, din cei 9 elevi doar 4 elevi au o flexibilitate
pronunțată, 3 elevi au o fluiditate pronunțată și doar 5 elevi au dat dovadă de originalitate.
La proba 2 – proba de tip combinat, 4 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată în
realizarea lucrărilor, 4 elevi au realizat lucrări ce s-au remarcat prin fluiditate, în timp ce
doar 5 elevi au realizat lucrări ce dovedesc originalitate pronunțată.
La proba 3 – proba de producție divergentă- figurativă, 5 elevi din totalul de 9 elevi
au dovedit o flexibilitate pronunțată, 3 elevi au realizat lucrări ce au dovedit fluiditate
pronunțată și doar 4 elevi au lucrat dovedind originalitate în execuția lucrărilor.

80
 La proba 4 – proba de creativitate, 3 elevi s-au făcut remarcați prin flexibilitate
pronunțată, 4 elevi s-au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 2 elevi au dat dovadă de
originalitate.
La proba 5 – proba brainstorming, 3 elevi s-au remarcat prin flexibilitate, 5 elevi au
dovedit fluiditate pronunțată și 3 elevi au dovedit originalitate pronunțată.
La proba 6 – proba sinestezie, 3 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată, 4 elevi s-
au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 3 elevi au dat dovadă de originalitate pronunțată
în execuția lucrărilor.

 Aplicarea probelor de evaluare iniţială la disciplina Educaţie tehnologică

1. Proba de tip imaginativ - ,,Colierul fermecat”
 Obiective urmărite:
- să observe caracteristicile materialelor sintetice (forme, culori, dimensiuni);
- să recunoască şi să utilizeze operaţii simple cu materiale sintetice, să se
familiarizeze cu tehnicile de lucru necesare obţinerii unor produse;
 Materiale necesare: mărgele din plastic
 Ustensile: ac şi aţă
 Tehnici de lucru: coasere
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Elevii intuiesc mai întâi materialele pe care le-ai primit pe
mese, discută despre ele. Apoi sunt anunţaţi că pe parcursul lecţiei vor realiza
un ,,Colier fermecat” din mărgele pentru o persoană îndrăgită de ei. Elevii vor
începe cu două mărgele de culoare albă, apoi le vor combina după preferinţe. Cu
ajutorul acului şi aţei, elevii vor înşira mărgelele şi vor fi atenţi la culorile folosite
pentru a le asorta, astfel încât modelele obţinute să fie cât mai originale. La finalul
activităţii, colierele vor fi prezentate în faţa clasei.
 Timp de lucru: 20 de minute
 Evaluare:
- 1 punct pentru combinaţii mai des întâlnite;
- 2 puncte pentru combinaţii de cel puţin trei culori;
- 3 puncte pentru combinaţii mai puţin întâlnite, originale.
 Concluzii: Elevii au realizat coliere din mărgele folosind combinaţii de culori
reuşite; unul dintre elevi a folosit mărgele de o singură culoare.

81
 Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 2 7 3 6
Tabel 12. Rezultatele probei de tip imaginativ în pretest pentru factorii creativităţii

2. Proba de tip combinat (John Devvery) - ,,Bradul de Crăciun”

 Obiective urmărite:
- să recunoască şi să utilizeze operaţii simple de lucru cu materiale sintetice
(hârtia);
- să stăpânească tehnici de lucru necesare obţinerii unor produse;
- să decupeze şi să lipească hârtia.
 Materiale necesare: hârtie glacee de diferite culori
 Ustensile: creion, riglă, foarfece, lipici
 Tehnici de lucru: conturare, decupare, lipire
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Învăţătorul le citeşte elevilor textul ,,Bradul de Crăciun” de
Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, text studiat în cadrul disciplinei opţionale
Literatură pentru copii; poartă o scurtă discuţie despre sărbătoare creştină ce se
apropie. Apoi elevii sunt anunţaţi tema pe care o vor face în cadrul activităţii. După
ce intuiesc materialele de pe mesele de lucru, elevii primesc instrucțiuni despre
cum vor efectua lucrările. Mai întâi vor contura după şablon silueta unui brad pe
care o vor decupa şi o vor lipi pe o coală albă A5. Apoi vor trece la confecţionarea
globuleţelor de diferite mărimi şi culori pe care le vor lipi pentru a împodobi
bradul. Elevilor le sunt puse la dispoziţie diferite şabloane pentru globuri şi steluţe.
Aceştia sunt îndrumaţi îndeaproape de învăţător şi sfătuiţi să lucreze cât mai
îngrijit.
 Timp de lucru: 40 de minute.
 Concluzii: Elevii au realizat lucrări ce reprezintă brăduţi de Crăciun, ornaţi cu
podoabe specifice sărbătorilor de iarnă. Câţiva elevi au dat o notă de originalitate
lucrărilor, decorând spaţiul din jurul bradului cu fulgi de nea.

Factorii flexibilitate fluiditate Originalitate

82
 creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 2 7 4 5 2 7
Tabel 13. Rezultatele probei de tip combinat în pretest pentru factorii creativităţii

3. Test de producţie divergentă – figurativă (după Guilford) - ,,Omul de zăpadă”

 Obiective urmărite:
- să realizeze figuri diverse cu ajutorul unor cercuri;
- să decupeze ornamente pentru decorarea tabloului;
- să lipească materialele obţinute în urma decupării.
 Materiale necesare: carton, hârtie glacee
 Ustensile: creion, foarfece, lipici
 Tehnici de lucru: decupare, lipire
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Elevii primesc câte o coală de hârtie glacee de culoare
albastru-închis. Apoi le sunt distribuite câte trei cercuri de mărimi diferite cu care ei
vor realiza diferite figuri (oameni de zăpadă), să le orneze cât mai frumos, astfel
încât întreg tabloul să dea impresia unei atmosfere de iarnă. Le sunt puse la
dispoziţie perforatoare cu modele de fulgi, pentru ca elevii să orneze cât mai
ingenios tablourile. Tot din hârtie sunt confecţionate şi ,,accesoriile”: nasul,
gura,nasturii, mătura şi tigaia. Toate aceste elemente se fixează şi se lipesc. După
terminarea lucrărilor acestea sunt expuse în faţa clasei.
 Timp de lucru: 40 de minute
 Concluzii: Elevii realizează lucrări ce reprezintă oameni de zăpadă ce sunt ornaţi
diferit de la un elev la altul, reprezentând totodată un tablou hibernal.

Factorii flexibilitate fluiditate Originalitate

creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 3 6 2 7
Tabel 14. Rezultatele probei de producție divergentă-figurativă în pretest pentru
factorii creativităţii

4. Proba de imaginaţie ,,Spune ce poate fi” - ,,Sacoşa de cadou”

83
 Obiective urmărite:
- să decupeze ornamente;
- să lipească ornamente realizând diferite modele
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, lipici
 Ustensile: foarfece, perforator
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Elevilor le sunt împărţite sacoşele de cadou confecţionate în
prima oră, apoi fiecare elev primeşte un anumit număr de ornamente sub formă de
fulgi. Ornamentele trebuiesc lipite pe una din feţele sacoşei de cadou. Elevii vor
trebui să dea dovadă de cât mai multă originalitate, combinând ornamentele astfel
încât să realizeze diferite modele.
 Evaluare:
- 1 punct pentru modele cu o mai mare frecvenţă;
- 2 puncte pentru modele mai puţin întâlnite;
- 3 puncte pentru modele în care se regăsesc elemente de originalitate.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
craetivității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 6 3 2 7
Tabel 15. Rezultatele probei de imaginație în pretest pentru factorii creativităţii

5. Proba brainstorming ,,Carnavalul iernii” – afişul

 Obiective urmărite:
- să decupeze imagini;
- să lipească imaginile decupate realizând diferite afişe;
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, coli cu imagini specifice
anotimpului de iarnă, lipici;
 Ustensile: foarfece, perforator;
 Forme de organizare: pe grupe;
 Desfăşurarea probei: Elevii sunt împărţiţi pe grupe de câte trei. Apoi le sunt
împărţite materialele constând în coli de carton, imagini imprimate cu specific de
iarnă. Se mai pot utiliza şi cărţi de colorat cu imagini de iarnă. Mai întâi elevii vor

84
 fi anunţaţi că pe parcursul orei vor avea de realizat un afiş pentru carnavalul
sărbătorilor de iarnă. Astfel ei vor avea de decupat imagini sugestive de iarnă pe
care le vor lipi apoi pe coala de carton pentru realizarea afişului. Fiecare copil va
începe să decupeze iar primul care va termina va lipi imaginea pe planşă, apoi va
roti planşa spre dreapta către un alt coleg care va efectua aceleaşi operaţii. Planşa
va trece pe la fiecare elev de câte două ori, astfel încât lucrările să fie realizate cu
ajutorul mai multor elemente care sugerează anotimpul de iarnă. Imaginile
decupate şi lipite vor fi apoi colorate de fiecare elev cu câte o culoare diferită. Pe
spatele lucrării elevii îşi vor scrie numele folosind culoarea aleasă de la început. La
final, lucrările vor fi expuse în faţa clasei pentru a putea fi evaluate. Liderul fiecărui
grup va face o prezentare a lucrării executate.
 Evaluare:
- 1 punct pentru modele cu o mai mare frecvenţă;
- 2 puncte pentru modele mai puţin întâlnite;
- 3 puncte pentru modele în care se regăsesc elemente de originalitate.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 3 6 2 7
Tabel 16. Rezultatele probei brainstorming în pretest pentru factorii creativităţii

6. Proba sinestezie - ,,Rama de tablou”

 Obiective urmărite:
- să îşi dezvolte latura imaginativă a gândirii;
- să rupă şi să lipească bucăţi de hârtie de diferite culori;
- să realizeze materiale pe care le pot utiliza;
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, lipici;
 Ustensile: foarfece;
 Metode folosite: conversaţia, explicaţia, exerciţiul;
 Forme de organizare: individual;
 Desfăşurarea probei: Elevii vor avea pe mese coli de carton pe care se află trasat un
chenar în interior. Chenarul trebuie decupat şi înlăturat astfel încât să rămână doar

85
 forma unei rame de tablou. Din benzi de hârtie de diferite culori, elevii vor rupe
bucăţi de hârtie pe care le vor lipi pe suportul ramei.
 Evaluare:
- 1 punct pentru modele cu o mai mare frecvenţă;
- 2 puncte pentru modele mai puţin întâlnite;
- 3 puncte pentru modele în care se regăsesc elemente de originalitate.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 3 6 4 5 2 7
Tabel 17. Rezultatele probei de sinestezie în pretest pentru factorii creativităţii

 În urma administrării testelor inițiale la disciplina Abilități practice, am evaluat

lucrările elevilor în funcție de factorii creativității (flexibilitate, fluiditate, originalitate),
ce au fost apoi împărțiți în două categorii - pronunțată și slabă. Numărul de elevi care s-au
evidențiat pe parcursul probelor a fost permanent raportat la numărul de elevi existenți în
clasă pe toată perioada cercetării experimentale – 9 elevi.
La proba 1 – proba de tip imaginativ, din cei 9 elevi doar 5 elevi au o flexibilitate
pronunțată, 2 elevi au o fluiditate pronunțată și doar 3 elevi au dat dovadă de originalitate.
La proba 2 – proba de tip combinat, 2 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată în
realizarea lucrărilor, 4 elevi au realizat lucrări ce s-au remarcat prin fluiditate, în timp ce
doar 3 elev a realizat lucrări ce dovedesc originalitate pronunțată.
La proba 3 – proba de producție divergentă- figurativă, 4 elevi din totalul de 9 elevi
au dovedit o flexibilitate pronunțată, 3 elevi au realizat lucrări ce au dovedit fluiditate
pronunțată și doar 2 elevi au lucrat dovedind originalitate în execuția lucrărilor.
La proba 4 – proba de creativitate, 4 elevi s-au făcut remarcați prin flexibilitate
pronunțată, 6 elevi s-au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 2 elevi au dat dovadă de
originalitate.
La proba 5 – proba brainstorming, 4 elevi s-au remarcat prin flexibilitate, 3 elevi au
dovedit fluiditate pronunțată și 2 elevi au putut dovedi că dețin originalitate pronunțată.
La proba 6 – proba sinestezie, 3 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată, 4 elevi s-
au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 2 elevi au dat dovadă de originalitate în execuția
lucrărilor.

86
 3.2.4.2. Etapa formativă
Pe parcursul semestrului al doilea al anului școlar 2014-2015 s-a desfășurat la clasă
etapa formativă în perioada 15 ianuarie-30 aprilie 2015, ce a avut ca scop aplicarea în
cadrul lecțiilor la disciplinele Educație plastică și Abilități practice unor strategii didactice
în scopul dezvoltării creativității individuale și de grup a elevilor.
Obiectivele stabilite în această perioadă au urmărit:
- creșterea nivelului de imaginație a elevilor;
- însușirea unui limbaj specific disciplinelor plastice;
- creșterea capacității de concentrare a elevilor în vederea dezvoltării laturii
imaginative;
- dezvoltarea colaborării și cunoașterii dintre elevi;

 Aspecte concrete ale aplicării la clasă a strategiilor didactice creative la Educație

plastică
În etapa formativă am proiectat lecții prin intermediul cărora am aplicat o strategie
de tip euristic în care metodele și tehnicile de creativitate și-au găsit locul fiind în acord cu
tema plastică sau cu conținutul disciplinei Abilități practice.
În continuare voi exemplifica cu câteva schițe de proiect după care voi aduce în
discuție constatările făcute în urma desfășurării activităților la clasă.

Clasa a-IV-a
Tema plastică: ,,Pata de culoare – element de limbaj plastic. Cunoașterea și
utilizarea elementelor de limbaj plastic”
Subiect: Personaje din povești
Obiective operaționale:
1. Să observe pete picturale obținute prin adaos de linii și puncte peste pete plate;
2. Să aplice tehnica tratării picturale cu linii și puncte în culori;
3. Să creeze și să lucreze pictural tehnica propusă;
4. Să realizeze prin intermediul petelor picturale un personaj din basme în
conformitate cu subiectul.
Metode și procedee: observația, explicația, dialogul dirijat, brainstorming, munca
independentă
Materiale: pensoane, acuarele, coli de carton cu suprafețe cu linii și puncte
Desfășurarea activității:
87
 Mai întâi le comunic elevilor noțiunile cu care vor opera la lecție, apoi se trece la
intuirea colilor de carton ce conțin pere cu linii și puncte și se stabilește tehnica de
realizare a tratării picturale. Le explic elevilor că liniile și punctele folosite pot avea
nuanțele culorii pe care sunt suprapuse, sau pot fi folosite culori complementare.
Unirea punctelor și liniilor se poate realiza prin intermediul îmbinării lor cu alte
puncte și linii.
Elevii discută despre forma și mărimea liniilor și punctelor obținute, despre felul
cum sunt grupate acestea, precum și despre direcțiile în care acestea se îndreaptă.
În etapa de creație și de formare a priceperilor și deprinderilor, elevii vor crea
din pete plate personaje din povești, după aplicarea metodei brainstorming.
Constatări: Ca urmare a faptului că s-a făcut apel la operele literare studiate pe
parcursul orelor de Limba română, elevii au putut realiza lucrări frumoase,
apelând la imaginația lor. Aceștia au realizat planșe pe care le-au intitulat:
,,Prâslea și merele de aur”, ,,Fetele împăratului”, ,,Peștișorul auriu”, ,,Prințesa
și bobul de mazăre”, etc.

Clasa a-IV-a
Tema plastică: ,,Pata uniformă – întinderea uniformă a culorii”
Subiect: Forme fantastice
Obiective operaționale:
1. Să obțină pete uniforme prin întinderea uniformă a culorii;
2. Să realizeze compoziții figurative și nonfigurative, folosind petele de culoare;
3. Să realizeze suprafețe decorative și spații plastice folosind punctele, liniile
și formele;
4. Să realizeze prin intermediul petelor de culoare diferite forme fantastice.
Metode și procedee: dialogul dirijat, metoda sinectică, munca independentă
Materiale: pensoane, acuarele, coli de carton cu suprafețe cu linii și puncte
Desfășurarea activității:
În cadrul orei precedente elevii au obținut pete spontane realizate prin diferite
metode: fuzionarea la margine, scurgerea liberă, dirijarea culorii cu ajutorul jetului
de aer, stropirea suprafeței suportului, presarea petelor de culoare. Mai întâi sunt
analizate aceste pete de culoare, apoi elevii spun pe rând ce simt atunci când le
privesc.
88
 În etapa de formare a priceperilor și deprinderilor, elevii vor crea prin diverse
metode de lucru forme spontane care să sugereze gingășie, delicatețe, candoare,
elemente ce vor fi transpuse plastic pe parcursul întregii ore , sub supravegherea și
îndrumarea învățătoarei.
Constatări:Elevii au realizat spații cu imagini fantastice pentru fiecare idee
semantică, au elaborat diferite pete de culoare pe care le-au îmbinat pentru a
realiza figuri fantastice. Mulți dintre elevi au realizat lucrări reușite, doi dintre
elevi nu au reușit să realizeze stropirea formată, iar trei elevi nu au folosit
procedeul prin dirijarea jetului de aer.

Clasa a-IV-a
Tema plastică: ,,Obținerea amestecurilor – nuanțe și tonuri”
Subiect: La munte
Scopul lecției: Formarea deprinderilor de obținere a tonurilor și nuanțelor din
amestecul a două culori
Obiective operaționale:
1. Să identifice nuanțele și amestecurile acestora cu alb sau negru, pe imagini
sau în natură;
2. Să obțină amestecuri și tonuri de culoare;
3. Să realizeze compoziții figurative prin folosirea nuanțelor și a tonurilor
acestora.
Metode și procedee: conversația, exercițiul, jocul didactic, munca independentă;
Materiale: pensoane, acuarele, coli de carton cu suprafețe cu linii și puncte
Desfășurarea activității:
În cadrul orei precedente elevii și-au însușit cunoștințe despre tonuri și nuanțe,
despre felul cum pot obține amestecuri combinând două culori, despre felul cum pot
închide cu negru sau deschide cu alb o culoare pentru a obține tonurile dorite. În a
89
doua oră elevii au realizat compoziții folosind amestecurile dintre culori, dintre
culori și nonculori, utilizând nuanțele și tonurile unei culori alese de ei.
Constatări: Elevii au realizat planșe deosebite, combinând culorile și nuanțele au
reușit să îmbine armonios elementele de limbaj plastic studiate. Ei au realizat
peisaje montane deosebite, folosind o gamă coloristică variată, renunțând astfel la
folosirea culorii direct din tub. Multe dintre lucrările elevilor au fost selectate
pentru expozițiile și concursurile școlare la care vor participa.

Clasa a- IV-a
Tema plastică:Compoziția plastică
Subiect: Ouă încondeiate
Scopul lecției: Aplicarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor despre
desenul decorativ; crearea și combinarea motivelor decorative
Obiective operaționale:
1. Să exprime criterii conform cărora sunt recunoscute compozițiile decorative;
2. Să definească o compoziție figurativă;
3. Să îmbine echilibrat elementele de limbaj plastic și amestecurile de culori;
4. Să realizeze o compoziție decorativă respectând principiile de bază ale acesteia.
Metode și procedee: exercițiul, explicația, demonstrația;
Materiale: ouă fierte, ouă încondeiate din zona Moldovei, carioci, pensoane,
acuarele
Desfășurarea activității:
Ca urmare a faptului că se apropie Sărbătorile Pascale, în cadrul orei precedente
elevii au vopsit ouăle pe toată suprafața lor cu o singură culoare.
În a doua oră, elevii au început prin a-și imagina diferite motive decorative pentru a
le aplica pe suprafața oului colorat. Ei vor realiza frize decorative după ce vor trasa
linii circulare pe suprafața oului, linii ce au distanțe egale de 1,5cm între ele.
În interiorul spațiului obținut, elevii trasează decorații reprezentând motive
liniare sau cu intercalări de linii și puncte, aranjate după criterii și ritmuri alese de
fiecare elev. Ei vor respecta principiile artei decorative.
Constatări: Elevii au obținut motive decorative pline de originalitate, utilizând
repetiția și alternanța elementelor plastice studiate – linia și punctul. Unii elevi au
folosit pata de culoare obținută prin presare, alții au folosit punctul ca element
semnificant însoțit de linie. Întrucât nu li s-a impus un anumit model, elevii au
90
avut libertatea să își imagineze diverse decorațiuni. Cele mai frumoase și mai
bine realizate modele au făcut subiectul unei expoziții la sfârșitul orei.

Clasa a- IV-a
Tema plastică: Punctul și linia – elemente de limbaj plastic
Subiect: Candoare, liniște, armonie, echilibru, spontaneitate
Obiective operaționale:
1. Să intuiască reproducerea rolului constructiv al punctului și liniei;
2. Să realizeze unele suprafețe cu ajutorul punctului și liniei de diferite
grosimi, culori, așezări;
3. Să realizeze diferite compoziții decorative având la bază:
- principiul simetriei
- principiul repetiției
- principiul alternanței de motive decorative
Metode și procedee: exercițiul, conversația, metoda sinectică
Materiale: coli de desen, pensoane, acuarele
Tipul lecției: de învățare și de formare a priceperilor și deprinderilor
Desfășurarea activității: Elevilor le sunt prezentate albume cu operele lui Constantin
Brâncuși. Pe parcursul intuirii imaginilor, li se comunică o serie de noțiuni
referitoare la autor și operele lui (,,Coloana infinitului”, ,,Domnișoara Pogany”,
,,Pasărea măiastră”). Îndrumați de învățătoare elevii observă liniile curbe și
expresivitățile acestora, semnificațiile – sfială, gingășie – precum și o serie de linii
frânte care sugerează căutarea, mișcarea, dorința, idealul de a atinge perfecțiunea.
Constatări: După ce am analizat lucrările elevilor, am observat că ei au redat prin
linii și puncte stările sufletești pe care le-au trăit în momentul realizării lucrărilor:
relaxare, pace, ordine. Astfel elevii au putut înțelege care este expresivitatea
punctului și a liniei, putând parcurge drumul invers de la operă la idee.

Clasa a-IV-a
Tema plastică: Culoarea
Subiect: Faceți cunoștință cu planșa mea!
Obiective operaționale:
1. Să deseneze pe o coală de hârtie elemente le alegere cu ajutorul culorilor,
liniei, punctului, formei;
91
 2. Să lucreze continuând ideea începută de colegii lor ;
3. Să prezinte planșa realizată împreună cu colegii din grupul său;
Metode și procedee: exercițiul, metoda brainstorming
Materiale: coli de desen, pensoane, acuarele,carioci
Forme de organizare: pe grupe
Tipul lecției: de învățare și de formare a priceperilor și deprinderilor
Desfășurarea activității: Elevii sunt împărțiți în 3 grupe de câte 4 elevi. După ce
fiecare grupă primește câte o coală de desen, unul din membrii fiecărui grup
începe lucrarea cu un element plastic ales de el. După două minute colile de
desen se rotesc spre dreapta, iar colegul următor continuă ideea completând
lucrarea cu elemente noi.
La sfârșitul orei elevii aduc precizări referitoare la semnificația elementelor pe
care le-a desenat alături de colegi.
Constatări: Am observat că metoda brainstorming stimulează creativitatea
elevilor, spiritul competitiv al acestora și poate avea efecte psihologice benefice,
conducând la creșterea încrederii în sine, în ceilalți și a spiritului de inițiativă.
Un soare desenat de primul elev al unei grupe a făcut ca lucrarea să continue cu
niște copaci înfloriți, apoi cu niște fluturi zâmbitori, completați de niște copii veseli
ce aleargă pe un câmp înverzit. La final, ultimul coleg a terminat planșa completând
cu câteva flori personificate ce au întregit compoziția.
Astfel, într-o atmosferă plină de căldură, elevii pot fi încurajați să dea frâu liber
imaginației și să realizez lucrări reușite, fiind încântați că au putut să continue ideile
începute de colegii lor și să le completeze cu propriile lor idei.
Pentru stimularea creativității individuale aplicând diferite strategii didactice,
tema ,,Culorile reci” poate fi abordată diferit, elevii putând să facă cunoștință cu mai
multe tehnici de lucru pe care le pot aborda în cadrul aceleiași activități. Acest
exemplu ar putea fi concretizat prin combinarea a două tehnici de lucru: tehnica
imprimării cu materiale textile cu cea a colajului colajului (vezi Anexa).

Aspecte concrete ale aplicării la clasă a strategiilor didactice la Abilități practice

Clasa a- IV -a
Tema: Lucrări din frunze
92
Subiect: La alegere Chipuri de copii, Păsări, Fluturi
Materiale și ustensile: flori și frunze presate, coli de carton A4, foarfece, lipici,
planșă suport
Obiective operaționale:
1. Să realizeze din materialele amintite chipuri de copii, păsări, insecte;
2. Să lucreze îngrijit, respectând regulile de ordine;
3. Să utilizeze în mod original materialele din natură pentru a obține produse
interesante;
Metode și procedee: explicația, exercițiul
Forme de organizare: individual
Tipul lecției: de învățare și de formare a priceperilor și deprinderilor
Desfășurarea activității: Elevii sunt anunțați că pe parcursul orei vor realiza la
alegere chipuri de copii, fluturi, păsări, cu ajutorul materialelor din natură. Din
frunze ovale sau rotunde ei vor realiza chipurile de copii. Apoi, din frunze sau
hârtie glacee confecționează ochi, nas și gură. Pentru realizarea lucrărilor elevii
au folosit frunze de tei, de arțar sau viță-de-vie.
Constatări: Elevii au realizat din frunze chipuri de copii sau fluturi. Ei au putut
alege materialele de lucru și tehnicile de lucru, obținând lucrări deosebit de
atractive.

Clasa a-IV-a
Tema: Lucrări din hârtie
Subiect: Morișca
Materiale și ustensile: hârtie glacee, ace cu gămălie, crengi de lemn, creioane,
foarfece
Obiective operaționale:
1. Să realizeze din hârtie modele de moriști;
2. Să lucreze îngrijit, respectând regulile de ordine;
3. Să stăpânească tehnicile de lucru studiate;
Metode și procedee: explicația, exercițiul, problematizarea, exercițiul
Forme de organizare: individual
Tipul lecției: de învățare și de formare a priceperilor și deprinderilor
Desfășurarea activității: Elevii sunt învățați cum să transforme o coală A4 într-un
pătrat, înlăturând surplusul de hârtie cu ajutorul foarfecului. Cu ajutorul
93
creionului ei vor trasa diagonale pe suprafața pătratului de hârtie, apoi le vor tăia
cu foarfecul aproximativ 3 cm. Cele patru colțuri sunt întoarse spre interior și
prinse cu un ac. La sfârșit elevii vor fixa morișca cu un ac înfipt în mijloc pe o
crenguță cu lemn.
Constatări: Elevii au realizat moriști divers colorate, apoi le-au montat pe
crenguțele din lemn. Unul dintre elevi a confecționat mai multe moriști pe care
le-a fixat pe crenguță. Unul dintre elevi a discutat despre utilitatea și importanța
pe care o au morile de vânt în viețile oamenilor.

Clasa a-IV-a
Tema: Lucrări din hârtie
Subiect: Felicitarea
Materiale și ustensile: hârtie glacee, ace cu gămălie, crengi de lemn, creioane,
foarfece

Obiective operaționale:
1. Să utilizeze diferite materiale pentru realizarea unei felicitări;
2. Să realizeze ideile enumerate la începutul orei într-un moment de
brainstorming;
3. Să colaboreze cu colegii de grup, asumându-și un rol;
Metode și procedee: explicația, brainstormingul, exercițiul, autoaprecierea
Forme de organizare: pe grupe
Tipul lecției: de învățare și de formare a priceperilor și deprinderilor
Desfășurarea activității: Elevii notează pe o coală albă toate ideile aflate în
legătură cu materialele pe care le vor utiliza, cu forma felicitării, imaginile care
să transmită mesajul ,,Sărbători Pascale fericite” – fiind vorba despre o felicitare
cu ocazia Sărbătorilor de Paște. Elevii au propus să deseneze pe suprafața
felicitării un coș cu ouă, sugerând sărbătorile ce urmează să se apropie. Alții au
dorit să deseneze un iepuraș, gândindu-se la cadourile pe care le vor primi de la
acesta. Alții s-au gândit să deseneze un buchet cu flori de primăvară având în
vedere anotimpul în care ne aflăm. Unii elevi doresc să facă felicitarea sub forma
unui fluture, iar alții sub forma unei flori.

94
 Critica este amânată până în momentul când sunt scrise toate ideile. După o
pauză, ideile sunt reluate și selectate doar acele idei care pot fi puse în practică, care
se dovedesc a fi mai interesante și mai atractive.
Constatări: Lucrând pe grupe, elevii au realizat felicitări deosebit de frumoase pe
care le-au expediat apoi prin poștă prietenilor sau rudelor. Pe durata realizării
felicitărilor, elevii clasei a IV-a dovedesc o bună cunoaștere a metodei
brainstorming, respectă regulile acesteia, nu critică ideile celorlalți colegi, își
însușesc o idee de la colegi pe care o valorifică și o îmbunătățesc și colaborează
foarte bine unii cu ceilalți.
După fiecare unitate de învățare parcursă atât în manieră activă cât și interactivă,
am urmărit evoluția în ceea ce privește lucrările realizate de elevi și am observat o creștere
a nivelului de cunoștințe, fapt ce m-a motivat să continuu procesul experimental.

Proiect didactic

Clasa a-IV-a
Data: 14.03 .2015
Şcoala: Şcoala Gimnazială Stroe S Belloescu sat Pleșa
Propunător: înv. Popoiu (Munteanu) Mariana
Aria curriculară: Arte
Disciplina: Educație plastică
Unitatea de învăţare: Rolul culorilor în cadrul compoziției plastice
Tipul lecţiei: Consolidare de priceperi și deprinderi
Tema plastică: Armonizarea culorilor complementare
Obiective de referinţă:
- recunoașterea tipurilor de culori și a nonculorilor în natură, pe
imagini și pe paletă;
- obținerea amestecurilor
Obiective operaţionale:
95
 a) instructive:
O1: să numească perechile de culori complementare;
O2: să le arate pe „Cercul cromatic” şi „Steaua culorilor”;
O3: să realizeze amestecuri între complementare pentru ruperea tentei;
O4: să exemplifice cum au armonizat între ele culorile complementare.

b) motrice:
OM1: să realizeze o planşă corectă şi estetică.
c) afective:
OA1: să dorească realizarea armoniei, a „plăcutului”;
OA2: să simtă frumosul.
d) educative:
OE1: să caute armonia în mediul înconjurător şi să o creeze;
OE2: să poată evita dezacordul de culoare.
Elemente de strategie didactică:
Metode şi procedee: exerciţiul, conversaţia, explicația, problematizarea
Material didactic: acuarele, pensoane, planşe – „Cercul cromatic”, „Steaua
culorilor”, culorile complementare, acordurile de complementare
Forma de organizare : frontal,individual
Resurse bibliografice:
Programe şcolare pentru clasa a-IV-a , Educaţie tehnologică, Bucureşti,
2005.
Resurse temporale: 45 minute
Resurse umane: 9 elevi
Notă: Înainte de începerea orei voi aduce din natură un buchet cu flori roşii sau
cu frunze ruginii, cu tonuri de roşu şi verde şi voi organiza un mic colţ natural. Planşele
didactice vor fi afişate pe tablă.

Demersul didactic

Nr. Etapele Ob. Conţinutul Strategia didactică Evaluare

crt. Lecţiei Op. informaţional şi Metode şi Material
demersul didactic procedee didactic
1. Moment Învăţătorul urmăreşte ele-
organizatoric vii, verifică materialele, Conversația
3' apoi stabileşte liniştea.

96
 Elevii înmoaie acuarela,
verifică dacă au tot ce le
trebuie.
2. Actualizarea O1 Se vor actualiza noţiunile
cunoştinţelor privind culorile comple- Problema-
anterioare mentare: care sunt, ce tizarea
efect are alăturarea lor
(contrastul).

Elevilor li se cere să ur-

O2 mărească planşa cu pere- Planșa-
chile de complementare Explicația culorile
şi să spună care este cea comple-
mai contrastantă. mentare

Elevii enumeră perechile

de complementare.
Arată pe planşă culorile Conversația
complementare.
Îşi amintesc că două
complementare alăturate
„nu se împacă”
3. Anunţarea „Ştim din clasa Problemati-
temei şi pregătitoare că aceste zarea
dirijarea culori alăturate o-bosesc
învăţării privirea. Astăzi vom
1' căuta moduri de a le
O3 împăca. Vom lua pere- Explicația buchet
chea roşu-verde, care cu frunze
este cea mai puternic ruginii
contrastantă şi să ne gân-
dim cum putem să le fa-
cem „prietene”. Obser-
vaţi buchetul de frunze
(flori)! ” Observarea
sistematică
Elevii observă frunzele a elevilor
de pe băncile lor, unde
OA1 vor avea „feluri” de roşu Demonstra-
şi verde; observă că toate ția
petele sunt tulburate în
comparaţie cu acuarela
de aceeași tentă; frunzele
şi tulpiniţile sunt verde-
roşcat, iar roşul este uşor
umbrit cu verde. De
aceea se înţeleg.
Planșa
„Aţi observat că fiecare Steaua
culoare este „mată”, nu culorilor
97
 este strălucitoare. Vom
încerca să obţinem şi noi
acest lucru.”
Conversația
„Ce se întâmplă dacă
vom amesteca roşu cu
verde? Încercaţi!”

Învăţătorul urmăreşte să
se folosească numai pere-
chea roşu-verde.
acuarele,
OP Elevii încearcă amestecul pensoa-
M după cerinţă, apoi aştern Exercițiul ne
1 pe foaie pete de amestec
obţinut, urmărind să ob-
ţină aceeași tentă, echi-
librat.

Recomand elevilor ca pe-

tele să fie egal aglomera-
te pentru a păstra echili-
brul.
La fel se va proceda şi cu
OP ruperea strălucirii verde-
M lui prin amestec cu puţin
1 roşu.
Conversația coli de Observarea
Elevii rezolvă şi această desen sistematică
sarcină punând puţin a elevilor
OE1 roşu în verdele folosit,
petele tulburate de verde
aşezându-le alăturat ce-
lor de roşu.

Învăţătorul le spune co-

piilor că acest procedeu
Explicația
se numeşte rupere a ten-
tei culorilor şi se foloseş-
te pentru a face două
O3 acuarele
complementare să se ar-
monizeze.
pensoane
Se supraveghează lucrul
Observarea
şi se intervine cu expli-
Exercițiul sistematică
caţii suplimentare. Vor fi
a elevilor
ajutaţi elevii care nu au
(verbalizarea
curaj să amestece culorile
etapelor
şi se va urmări ca petele
de lucru)
să fie bine alăturate (fără

98
 spaţii albe).

Elevii realizează planşa

cu pietricele colorate din
OP alternare de tente rupte
M1 juxtapuse.
OA1 Observă că acum culorile Conversația
nu se mai resping. Va re-
zulta un mozaic de tente
rupte de roşu şi verde.
4. Fixarea Învăţătorul va sublinia
cunoştinţelor că, prin amestec, fiecare
din cele două culori se planșe
„stinge”, se tulbură, obţi-
nându-se roşuri-verzui Explicația
sau verzui-roşcate. Va
spune elevilor că acestea
se numesc „griuri colo-
rate” şi sunt rezultatul
procedeului de „rupere a
tentei” (termenii vor fi
scrişi pe tablă).

Elevii repetă în grup,

O1 apoi individual aceşti ter-
meni. Vor spune cum
procedăm pentru ruperea
tentei: se amestecă com-
plementarele între ele în
diferite proporţii; se obţin
tente rupte numite gri-
uri colorate.

Li se cere elevilor să con-

O2 cluzioneze modul în care Conversația
cele două complementare
se pot armoniza.

Elevii răspund că armo-

nizarea complementare-
lor se face cu ajutorul
tentelor rupte.
5. Evaluarea Învăţătorul observă încă
OE1 din timpul lucrului care
dintre elevi a ilustrat mai Observația
bine această problemă şi
evidenţiază lucrarea. Ele- Evaluarea
vul care a realizat-o este lucrărilor
solicitat să ajute la reali-

99
 zarea unei mici expoziţii
cu lucrările elevilor. Cei
OE2 care au terminat mai
târziu sunt invitați să Turul
așeze lucrarea în rând cu galeriei
celelalte și să facă unele
comentarii despre
lucrările colegilor.

Proiect didactic

Clasa a-IV-a
Data : 30.03 2015
Şcoala : Şcoala Gimnazială Stroe S Belloescu sat.Pleșa
Propunător : înv. Munteanu Mariana
Aria curriculară : Tehnologii
Disciplina : Abilităţi practice
Unitatea de învăţare : Activităţi cu materiale sintetice - Hârtia
Tipul lecţiei : Tehnici combinate pentru obţinerea de produse utile ,, Coroana cu flori ”

Obiective de referinţă:
1.2. să combine tehnici şi instrumente variate în vederea îndeplinirii unui scop propus;
2.1. să creeze produse utile, după un plan stabilit, combinând tehnicile învăţate;
Obiective operaţionale:
a) cognitive :
O1: să utilizeze corect şi adecvat instrumentele de lucru;
O2: să verbalizeze acţiunile care definesc etapele realizării produsului dat;
O3: să confecţioneze din carton şi hârtie colorată modele necesare realizării produsului final;
O4: să îmbine florile şi frunzele decupate, prin lipire, pe un suport colorat, pentru a
obţine produsul final – coroana cu flori;
O5: să aprecieze calitatea produselor finite, în funcţie de criterii simple date, prin
raportare la produsul model;
b) psiho-motrice:

100
 OPM1: să decupeze după contur modelele desenate cu ajutorul şablonului.

Conținuturi: Activităţi cu materiale obţinute prin prelucrare – Hârtia.

Tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile.
Elemente de strategie didactică
Resurse: Metode şi procedee : explicaţia, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul,
munca independentă, brainstorming
Mijloace de învăţământ: cartoane colorate, foarfece, lipici
Forma de organizare : activitate frontală, activitate pe grupe, activitate individuală
Resurse bibliografice: Programe şcolare pentru clasa a-IV-a, Educaţie tehnologică,
Bucureşti, 2005.
Resurse temporale: 45 minute
Resurse umane: 9 elevi

Demersul didactic
Nr. Etapele Ob. Conţinutul Strategia didactică Evaluare
crt. Lecţiei Op. informaţional şi Metode şi Material
demersul didactic procedee didactic
1. Moment Dispunerea mobilierului
organizatoric pe trei grupe şi orga-
3' nizarea colectivului de Explicaţia
elevi în trei echipe de
lucru a câte patru elevi în
fiecare grupă.

Modalitatea de grupare a Ecusoane

elevilor: învăţătorul îm- cu flori
parte fiecărui elev câte un
ecuson reprezentând o
floricică.

Elevii se vor grupa în

funcţie de felul florice-
lelor primite.
2. Captarea Brainstorming Exerciţiul
Atenţiei (frontal) : ,,De ce Conversaţia
6' îndrăgiţi anotim-pul de Brainstorming
primăvară?”
3. Anunţarea OA1 Elevii sunt invitaţi să
101
 temei şi realizeze un cadou pentru
enunţarea Zâna Primăvară: Conversaţia
obiectivelor ,, Coroana înflorită”.
1'
Această coroniţă va face
ca Zâna să fie şi mai
frumoasă.

Elevilor li se explică fap-

tul că, în această oră, vor
confecţiona din carton
color şi hârtie colorată o
coroană, folosind tehnica
decupării şi cea a lipirii.
La final vor aprecia cali-
tatea lucrărilor, în funcţie
de condiţiile de realizare
enumerate, dar şi prin
comparare cu produsul
model cât şi cu cele ale
colegilor.
4. Dirijarea Elevii sunt anunţaţi că
învăţării fiecare echipă va realiza Explicaţia
5' o coroană cu flori şi sunt
O1 organizaţi pe grupe pen-
tru a se ajuta reciproc, Conversaţia
pentru a-şi împărtăşi opi-
nii în legătură cu tema
propusă. Planşa
Demon- model
Intuirea instrumentelor şi straţia
a materialelor aflate pe
bănci.

Prezentarea produsului Explicaţia

O2 model şi prezentarea eta-
pelor de lucru.
Observarea
Se urmăresc etapele lu- sistematică
crării de către elevi, fiind Suport a elevilor
aduse explicaţii necesare carton cu (verbalizarea
de către învăţător. conturul etapelor
coroniţei de lucru)
Pe carton elevii vor avea
O1 desenat conturul coroa- Conversaţi
nei, pe care îl vor decupa. a
(anexa 1)

Pentru confecţionarea u-
nei flori elevii vor decupa
102
 din carton colorat, două Cartoane
flori de dimensiuni mai colorate
mari şi o floare mai mică. imprimate
(anexa 2) cu flori.

Lipesc cele două flori,

una peste alta, astfel încât
petalele şi nu se su- Instructajul
prapună. Peste cele două
flori mari, se lipeşte flori-
cica mai mică. Se obţine
astfel o floare pentru Observarea
coroană. Cartoane sistematică
Elevii vor repeta aceste colorate a elevilor .
etape de câteva ori. Explicaţia imprimate
cu frunze
Vor decupa frunzele.

(anexa 3)

Elevii vor lipi florile şi

frunzele pe suportul din
carton, decupat anterior. Conversaţi
OA1 Lipirea acestora se va a
realiza alternativ, iar ele-
vii colaborează în cadrul
grupului.

Se reiau etapele ce tre-

buie respectate în reali-
zarea lucrării: utilizarea
corectă şi atentă a in-
strumentelor de lucru,
plăcuta îmbinare a mate-
rialelor şi culorilor, as-
pectul estetic al produse-
lor finale, cooperarea cu
colegii de echipă, înca-
drarea în timpul de lucru.
5. Formarea O3 Confecţionarea coroane- Carton Tema de
de priceperi lor cu flori de către elevi, lucru în
şi deprinderi O4 sub îndrumarea învăţăto- Lucrarea clasă
30' rului; practică (confecţi-
onarea
Elevii lucrează indepen- Şabloane coroanei)
OPM1
dent.

OA1 La cerere, elevii enumeră

etapele lucrării şi explică
modul de realizare al
103
 lucrării.
Lipici,
În timpul lucrării elevii foarfece
OA2 audiază cântece de
primăvară.

6. Analiza OA5 Se realizează o expoziţie

lucrărilor cu lucrările elevilor.
Încheierea Auto-
activităţii Elevii apreciază aspectul evaluare
5' coroniţelor confecţionate,
ghidându-se după criterii-
le de realizare.

OA1 Apreciază lucrările reali-

zate.

Elevii adună materialele

şi fac ordine pe bănci.

104
Anexa1

105
Anexa 2

Anexa 3
106
107
 3.2.4.3. Etapa finală (posttest)
După încheierea perioadei formative, în perioada 1-20 mai 2015 s-a desfășurat
etapa finală (posttest), ce a avut ca scop determinarea nivelului factorilor creativității pe
care elevii îl dețin în momentul actual. Obiectivele pe care le-am propus pentru această
perioadă sunt următoarele:
- identificarea nivelului actual de imaginație a elevilor;
- identificarea laturii imaginative a gândirii elevilor;
- testarea creativității individuale și de grup;
- identificarea nivelului actual de cunoștințe al elevilor;
- cunoașterea nivelului de colaborare și cunoaștere dintre elevi.
În vederea atingerii scopului și obiectivelor propuse pentru această etapă, am
conceput o serie de teste care au avut aceleași cerințe cu cele din etapa inițială, dar care s-
au putut diferenția de acestea prin gradul de dificultate mai ridicat.
 Aplicarea probelor de evaluare finală şi stabilirea rezultatelor la disciplina
Educaţie plastică
1. Proba de tip imaginativ
 Obiective urmărite:
- să construiască imagini pornind de la două linii paralele;
- să îşi dezvolte componentele creativităţii.
 Materiale utilizate: coli de desen, creioane colorate, carioci.
 Metode folosite: exerciţiul, explicaţia, brainstorming.
 Desfăşurarea probei: Elevii primesc câte o coală de desen pe care sunt desenate
două linii paralele de 3 cm la o distanţă de 2 cm între ele. Ei vor primi ca sarcină de
lucru continuarea acestor segmente astfel încât la final, să rezulte figuri
semnificative, cât mai originale şi mai diferite.
 Mod de organizare: individual
 Timp de lucru: 15 minute
 Evaluare: - 3 puncte pentru compoziţii singulare;
- 2 puncte pentru variante desenate de două sau trei ori;
- 1 punct pentru variante cu o frecvenţă mare.
 Concluzii: elevii au desenat: covoare, case, trecere de pietoni;

108
 1 punct 2 puncte 3 puncte
1elevi 3 elevi 5 elevi
Tabel 18. Rezultatele probei de tip imaginativ în posttest

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 6 3 8 1 5 4
Tabel 19. Rezultatele probei de tip imaginativ în posttest pentru factorii creativităţii

2. Proba de tip combinat(John Devvery)

 Obiective urmărite:
- să ilustreze plastic unele texte literare;
- să îşi dezvolte latura imaginativă a gândirii.
 Materiale utilizate: coli de desen, acuarele, pensoane, volume de versuri scrise de
Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc;
 Metode folosite: convorbirea, observaţia
 Desfăşurarea probei: Elevilor li se reamintesc textele literare studiate în clasa aIII-
a de la începutul anului școlar şi până în prezent, la disciplinele Limba şi literatura
română şi Literatură pentru copii. Se anunţă tema lecţiei: redarea unei poezii sau a
unei poveşti studiate prin intermediul desenului. Apoi, sunt prezentate volumele
amintite mai sus şi sunt lecturate câteva pasaje din fiecare. Elevii vor realiza la
alegere o compoziţie de tip static sau dinamic.
De această dată elevii vor avea de transpus pe coala de desen cel puțin un
personaj imaginat de ei. O altă condiție constă în acoperirea planșei în totalitate cu
o nuanță obținută prin combinare, astfel încât să se creeze impresia unui decor.
 Mod de organizare: individual
 Timp de lucru: 40 minute
 Evaluare: Descriptori de performanţă
foarte bine Bine Suficient
- realizează o compoziţie - realizează compoziţii în - realizează compoziţii
figurativă sau nonfigurativă mai puţine culori şi tonuri; folosind o singură culoare;
folosind culoarea, tonurile şi
nuanţele unei culori;

109
- organizează echilibrat o - organizează o suprafaţă - compune un spaţiu
suprafaţă folosind toate folosind mai puţine folosind puţine elemente de
elementele de limbaj plastic elemente de limbaj plastic; limbaj plastic;
studiate;
- exprimă sugestiv - exprimă ideile din textele - exprimă plastic puţine idei.
conţinutul unei idei din literare studiate.
textele literare alese, într-un
mod original.
Tabel 20. Descriptorii de performanță pentru proba de tip imaginativ în posttest

 Concluzii: - Elevii au ales fragmente din Ion Creangă, Fraţii Grimm, Hans
Christian Andersen.
- Ei şi-au intitulat lucrările: ,,Doi feți cu stea în frunte”, ,,Soarele și
Luna”, ,,Scufița în pădure”, ,,Petrecerea din pădure”;
Planşele au avut caracteristici în care predomină nota de originalitate,
fiecare având o viziune unică. Personajele lucrărilor au fost realizate folosindu-se
tonuri şi nuanţe ale culorilor prin utilizarea diverselor tehnici de lucru.
Elevii au fost notaţi : 5 cu foarte bine, 7 cu bine.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 4 5 7 2
Tabel 21. Rezultatele probei de tip combinat în posttest pentru factorii creativităţii

3. Proba de producţie divergentă – figurativă (după Guilford)

 Obiective urmărite:
- să redea o figură, un obiect real folosind cercul;
- să îşi dezvolte componentele creativităţii.
 Materiale folosite: coli de desen, creioane colorate, carioci;
 Metode folosite: conversaţia, explicaţia;
 Forme de organizare: individual
 Timp de lucru: 15 minute

110
 Desfăşurarea probei: Fiecare elev primeşte câte o coală de desen pe care au fost
trasate două cercuri . Elevii vor trebui să transforme cercurile în diferite obiecte sau
figuri. Lucrările trebuie să aibă un titlu, de care se va ţine cont la evaluare.
 Evaluare: - 3 puncte pentru compoziţii singulare;
- 2 puncte pentru variante întâlnite de 2-3 ori;
- 1 punct pentru variante cu o frecvenţă mai mare.

Factrii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 8 1 6 3 7 2
Tabel 22. Rezultatele probei de producție divergentă-figurativă în posttest pentru
factorii creativităţii

 Concluzii: Analizând desenele elevilor şi raportându-mă la componentele

creativităţii, am constatat o flexibilitate pronunţată la opt copii, aceştia reuşind să
deseneze obiecte din diferite domenii (matematică, astrologie), patru dintre elevi
au dovedit că sunt originali, iar trei au realizat cu umor planşe intitulate destul de
hazliu (,,Florile vesele”, ,,Pământul vorbăreț”, etc.).

4. Proba ,,Spune ce poate fi” – probă de imaginaţie.

 Obiective urmărite:
- să asocieze desenele cu elemente întâlnite în viaţa obişnuită;
- să dea cât mai multe răspunsuri;
 Materiale folosite: coli de desen, creioane, stilouri;
 Forme de organizare: individuală
 Desfăşurarea probei: Li se prezintă elevilor pe câte o coală A4 patru forme plastice
şi li se cere să indice cât mai multe obiecte cu care acestea se aseamănă. Elevii cei
mai apreciaţi sunt cei care dau răspunsurile cele mai originale. Se foloseşte
analogia.
 Evaluare: - 3 puncte pentru răspunsuri mai puţin întâlnite;
- 2 puncte pentru cel puţin 2 variante de răspuns;
- 1 punct pentru 1-2 variante de răspuns

111
 Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 6 3 3 6
Tabel 23. Rezultatele probei de imaginație în posttest pentru factorii creativităţii

5. Proba brainstorming – desenul colectiv succesiv.

 Obiective urmărite: - stimularea creativităţii de grup;
 Materiale utilizate: coli de desen, carioci, culori;
 Forme de organizare: pe grupe;
 Desfăşurarea probei: Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 3-4 membri. Fiecare
grup de elevi va primi câte o coală de desen, creioane colorate, carioci. Pe coala de
desen este prezentată cerinţa pe care elevii o vor avea de urmat. Astfel, fiecare elev
va avea de desenat câte un element compoziţional, respectând teme dată de
învățătoare. După ce fiecare elev termină de desenat elementul compoziţional,
roteşte foaia în partea dreaptă pentru ca alt coleg să poată continua lucrarea. Fiecare
elev își va aduce contribuția la lucrare desenând spre deosebire de prima probă cel
puțin trei elemente compoziționale. Membrii grupului pot să comunice între ei.
După ce au terminat lucrările, acestea sunt expuse şi fiecare elev prezintă ceea ce a
dorit să exprime prin desen. Fiecare elev din grup lucrează cu o anumită culoare ce
va fi marcată pe spatele colii de desen.
 Timp de lucru: 15 minute
 Concluzii: Elevii au dat dovadă că sunt originali, realizând diferite obiecte sau
peisaje de natură statică. Urmărind culoarea folosită de fiecare elev s-au obţinut
următoarele calificative: 3 de foarte bine, 6 de bine.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 6 3 4 5
Tabel 24. Rezultatele probei brainstorming în posttest pentru factorii creativităţii
6. Proba Sinestezie
 Obiective urmărite:
- să îşi dezvolte latura imaginativă;

112
 - să ilustreze plastic unele imagini care le vin în minte ascultând diferite
opere muzicale;
- să lucreze în echipă;
- dezvoltarea sinesteziei şi empatiei.
 Materiale utilizate: coli de desen, creioane colorate, carioci;
 Metode folosite: convorbirea, explicaţia;
 Desfăşurarea probei: Elevii sunt împărțiți în grupe de câte 3-4 membri. Le sunt
puse la dispoziţie coli de desen, creioane colorate, carioci. După ce ascultă o
melodie aleasă de învăţător, sunt invitaţi să deseneze pentru a putea să exprima
imaginile şi trăirile pe care le-au declanşat audiţia.
Fiecare membru al grupului desenează câte un element compozițional
utilizând o culoare diferită de cea a colegilor săi. Activitatea poate să continue până
ce întreg grupul consideră că desenul este finalizat. Pentru această probă am folosit
ca variantă desenul în grup. Prin intermediul acestei probe sunt stimulate sinestezia
şi empatia elevilor.
 Timp de lucru: 30 minute
 Concluzii: Elevii au ales să transpună pe hârtie teme foarte variate, pornind de la
personaje de basm până la naturi statice. Personajele şi obiectele reprezentate sunt
originale, elevii folosind proporţiile necesare. Elevii au reuşit astfel să se
redescopere, realizând cu ajutorul unor simple creioane colorate o armonie
specifică artei plastice. La finalul acestei probe, 5 elevi au fost notaţi cu foarte bine,
4 cu bine.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 7 2 6 3 6 3
Tabel 25. Rezultatele probei sinestezie în posttest pentru factorii creativităţii

 În urma administrării testelor finale la disciplina Educație plastică, am evaluat

lucrările celor 9 elevi tot în funcție de factorii creativității (flexibilitate, fluiditate,
originalitate), ce au fost apoi împărțiți în două categorii - pronunțată și slabă.

113
 La proba 1 – proba de tip imaginativ, din cei 9 elevi un număr de 7 elevi dovedesc
flexibilitate pronunțată, 6 elevi dovedesc fluiditate pronunțată și doar 6 elevi au dat dovadă
de originalitate.
La proba 2 – proba de tip combinat, 5 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată în
realizarea lucrărilor, 4 elevi au realizat lucrări ce s-au remarcat prin fluiditate, în timp ce 7
elevi au realizat lucrări ce dovedesc originalitate pronunțată.
La proba 3 – proba de producție divergentă- figurativă, 6 elevi din totalul de 9 elevi
au dovedit o flexibilitate pronunțată, 3 elevi au realizat lucrări ce au dovedit fluiditate
pronunțată și doar 6 elevi au lucrat dovedind originalitate în execuția lucrărilor.
La proba 4 – proba de creativitate, 5 elevi s-au făcut remarcați prin flexibilitate
pronunțată, 6 elevi s-au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 3 elevi au dat dovadă de
originalitate.
La proba 5 – proba brainstorming, 5 elevi s-au remarcat prin flexibilitate, 6 elevi
au dovedit fluiditate pronunțată și 4 elevi au putut dovedi că dețin originalitate pronunțată.
La proba 6 – proba sinestezie, 7 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată, 6 elevi s-
au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 6 elevi au dat dovadă de originalitate în execuția
lucrărilor.

 Descrierea probelor și stabilirea rezultatelor la disciplina Abilități practice

1. Proba de tip imaginativ - ,,Colierul fermecat”
 Obiective urmărite:
- să observe caracteristicile materialelor sintetice (forme, culori,
dimensiuni);
- să recunoască şi să utilizeze operaţii simple cu materiale sintetice;
- să se familiarizeze cu tehnicile de lucru necesare obţinerii unor produse;
 Materiale necesare: hârtie gofrată colorată
 Ustensile: ac şi aţă
 Tehnici de lucru: coasere, mototolire
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: După intuirea materialelor, elevii urmăresc etapele pe care le
au de parcurs pentru realizarea lucrării propuse. Mai întâi vor rupe bucăți mici de

114
 hârtie pe care le vor mototoli pentru a le transforma în mărgele. Apoi vor coase
bilele obținute pentru a realiza colierul dorit.
Elevii vor folosi hârtie de diferite culori pentru obținerea mărgelelor. Vor coase
mai întâi două bile de culoare albă, apoi vor alterna cu alte culori pentru obținerea
colierului. Elevii vor folosi bile de cel puțin două culori, dar nu mai mult de patru
culori.
 Timp de lucru: 20 de minute
 Evaluare:
- 1 punct pentru combinații de două culori;
- 2 puncte pentru combinaţii de cel puţin trei culori;
- 3 puncte pentru combinaţii de patru culori, originale.
 Concluzii: La finalul acestei probe s-a constatat că elevii au parcurs corect
sarcinile de lucru învățate - mototolire, respectiv coasere. Ei au realizat coliere
formate din bile de două, trei și patru culori. Unele lucrări au fost ușor de remarcat
datorită originalității execuției.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 6 3 5 4 6 3
Tabel 26. Rezultatele probei de tip imaginativ în posttest pentru factorii creativităţii

2. Proba de tip combinat (John Devvery) - ,,Pomișorul înflorit”

 Obiective urmărite:
- să recunoască şi să utilizeze operaţii simple de lucru cu materiale
sintetice (hârtia);
- să stăpânească tehnici de lucru necesare obţinerii unor produse;
- să decupeze şi să lipească hârtia.
 Materiale necesare: hârtie glacee de diferite culori, creioane, lipici
 Ustensile: foarfece, perforator,
 Tehnici de lucru: conturare, decupare, lipire
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Se citește mai întâi poezia ,,Primăvara”, de Vasile
Alecsandri, apoi se poartă o scurtă discuție pe margine versurilor. Elevii sunt

115
 anunțați că vor realiza o lucrare pe tema primăverii. Apoi vor intui materialele ți
vor urmări explicarea etapelor de lucru. Cu ajutorul perforatorului vor realiza
frunze și flori cu care împodobesc copacul. Elevii sunt îndrumați de învățătoare și
sfătuiși să lucreze cât mai îngrijit.
 Timp de lucru: 40 de minute.
 Concluzii: Elevii au urmat instrucțiunile pentru realizarea lucrărilor. Au lucrat
îngrijit și au respectat timpul de lucru. Doi dintre elevi au lipit un număr mai mic
de ornamente, în timp ce alții au folosit un număr mai mare. Alți trei elevi au
realizat lucrări în care s-a observat că nu s-au inspirat de la ceilalți, presărând
partea de sub copac cu flori care se scutură.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 4 5 6 3 4 5
Tabel 27. Rezultatele probei de tip combinat în posttest pentru factorii creativităţii

3. Test de producţie divergentă–figurativă (după Guilford) - ,,Zâna

Primăvară”
 Obiective urmărite:
- să realizeze figuri diverse cu ajutorul unor cercuri;
- să decupeze ornamente pentru decorarea tabloului;
- să lipească materialele obţinute în urma decupării.
 Materiale necesare: carton, hârtie glacee
 Ustensile: creion, foarfece, lipici
 Tehnici de lucru: decupare, lipire
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: Elevii primesc câte o coală de carton de culoare albastru
închis. Apoi le sunt distribuite câte trei cercuri de mărimi diferite cu care vor realiza
un peisaj de primăvară.
Apoi, cu ajutorul perforatoarelor vor realiza frunze și flori cu care să decoreze
cât mai ingenios tabloul de primăvară. Tot din hârtie colorată vor confecționa și
,,accesoriile” pentru reîntregirea peisajului de primăvară. Toate aceste componente
se fixează și se lipesc pe coala de carton.

116
 Timp de lucru: 40 de minute
 Evaluare:
- 1 punct pentru folosirea unui singur cerc;
- 2 puncte pentru folosirea a două cercuri;
- 3 puncte pentru folosirea a trei cercuri.
 Concluzii: La finalul acestei probe elevii au realizat un peisaj de primăvară format
din copaci, soare, nori.

Factori
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 6 3 5 4 5 4
Tabel 28. Rezultatele probei de producție divergentă-figurativă în posttest pentru
factorii creativităţii

4. Proba de imaginaţie ,,Spune ce poate fi” - ,,Sacoşa de cadou”

 Obiective urmărite:
- să decupeze ornamente;
- să lipească ornamente și să realizeze modele cu ajutorul lor;
- să realizeze modele pe care să le poată folosi;
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, lipici
 Ustensile: foarfece, perforator
 Forme de organizare: individual
 Desfăşurarea probei: După ce elevii primesc mai multe coli de carton A4,
realizează sacoșe de cadou după tehnicile studiate anterior. Apoi, fiecare elev
confecționează ornamente cu ajutorul perforatorului pe care le lipește pe sacoșa de
cadou. Elevii vor combina ornamentele pentru a putea realiza modele diferite. Ei
lucrează sub supravegherea strictă a învățătoarei.
 Evaluare:
- 1 punct pentru modele cu o mai mare frecvenţă;
- 2 puncte pentru modele mai puţin întâlnite;
- 3 puncte pentru modele în care se regăsesc elemente de
originalitate.

117
 Concluzii: Elevii au realizat corect sacoșa de cadou respectând tehnicile studiate,
apoi le-au decorat cu ajutorul ornamentelor. Lucrările finale dovedesc faptul că
elevii au dat dovadă de originalitate. Pentru ornarea lor, elevii au folosit ornamente
de două sau mai multe culori cu care au creat modele diferite. Mai mulți elevi au
creat modele de flori, insecte, nori și mașini, pe care le-au încadrat în chenare
divers colorate.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 6 3 7 2 5 4
Tabel 29. Rezultatele probei de imaginație în posttest pentru factorii creativităţii

5. Proba brainstorming ,,Serbarea Primăverii” – afişul

 Obiective urmărite:
- să decupeze imagini;
- să lipească imaginile decupate realizând diferite afişe;
- să colaboreze cu colegii în realizarea lucrării;
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, reviste cu imagini specifice
anotimpului de primăvară, lipici;
 Ustensile: foarfece, perforator;
 Forme de organizare: pe grupe;
 Desfăşurarea probei: Elevii sunt împărţiţi în trei grupe de câte patru membri. elevii
sunt anunțați că vor realiza un afiș cu tema ,,Serbarea Primăverii”, apoi fiecare
grupă primește o coală de carton. Elevii decupează mai întâi imagini sugestive din
reviste pe care le vor lipi pe coala de carton. După ce fiecare elev lipește câte o
imagine, rotește foaia în partea dreaptă pentru ca alt elev să poată continua lucrarea.
Lipirea imaginilor se face succesiv astfel încât coala de carton să treacă pe la
fiecare elev de cel puțin trei ori. Elevii notează pe spatele lucrării cu culori diferite
denumiri pentru imaginile folosite, folosind coloane de cuvinte.
 Timp de lucru: 20 minute
 Concluzii: Elevii au lucrat îngrijit afișele, au decupat și lipit imaginile realizând
lucrări colective pe care le pot folosi la serbare.

118
 Evaluare: Calificativele obținute la această probă sunt următoarele: 4 calificative
de foarte bine și 5 de bine.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 5 4 6 3 5 4
Tabel 30. Rezultatele probei brainstorming în posttest pentru factorii creativităţii

6. Proba sinestezie - ,,Rama de tablou”

 Obiective urmărite:
- să îşi dezvolte latura imaginativă a gândirii;
- să decupeze şi să lipească bucăţi diferite ornamente
- să-și însușească tehnicile de decupare după contur;
- să realizeze materiale pe care le pot folosi în mod frecvent;
 Materiale necesare: coli de carton A4, hârtie glacee, lipici;
 Ustensile: foarfece;
 Metode folosite: conversaţia, explicaţia, demonstrația;
 Forme de organizare: individual;
 Desfăşurarea probei: Elevii vor trasa în interiorul unei coli de carton A4 un chenar.
Apoi vor decupa și vor înlătura mijlocul chenarului astfel încât să rămână forma
unei rame de tablou. Cu ajutorul șabloanelor sub formă rotundă și a pieselor Logi
II, elevii vor contura pe hârtia glacee cercuri de diferite mărimi. Ornamentele astfel
obținute prin decupare vor fi lipite pe suportul ramei. Elevii vor realiza modele
diferite de rame, lucrând sub supravegherea strictă a învățătoarei.
 Timp de lucru: 40 minute
 Evaluare:
- 1 punct pentru modele cu o mai mare frecvenţă;
- 2 puncte pentru modele mai puţin întâlnite;
- 3 puncte pentru modele în care se regăsesc elemente de originalitate.

Factorii
flexibilitate fluiditate Originalitate
creativității
creativitate pronunţată slabă pronunţată slabă pronunţată Slabă
număr elevi 6 3 7 2 5 4
119
 Tabel 31. Rezultatele probei sinestezie în posttest pentru factorii creativităţii

 În urma administrării testelor finale la disciplina Abilități practice, am evaluat

lucrările celor 9 elevi ca și până acum, în funcție de factorii creativității (flexibilitate,
fluiditate, originalitate), ce au fost apoi împărțiți în două categorii - pronunțată și slabă.
La proba 1 – proba de tip imaginativ, din cei 9 elevi doar 6 elevi au o flexibilitate
pronunțată, 5 elevi au o fluiditate pronunțată și doar 6 elevi au dat dovadă de originalitate.
La proba 2 – proba de tip combinat, 4 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată în
realizarea lucrărilor, 6 elevi au realizat lucrări ce s-au remarcat prin fluiditate, în timp ce
doar 4 elevi au realizat lucrări ce dovedesc originalitate pronunțată.
La proba 3 – proba de producție divergentă- figurativă, 6 elevi din totalul de 9 elevi
au dovedit o flexibilitate pronunțată, 5 elevi au realizat lucrări ce au dovedit fluiditate
pronunțată și 5 elevi au lucrat dovedind originalitate în execuția lucrărilor.
La proba 4 – proba de creativitate, 6 elevi s-au făcut remarcați prin flexibilitate
pronunțată, 7 elevi s-au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 5 elevi au dat dovadă de
originalitate.
La proba 5 – proba brainstorming, 5 elevi s-au remarcat prin flexibilitate, 6 elevi au
dovedit fluiditate pronunțată și 5 elevi au putut dovedi originalitate pronunțată.
La proba 6 – proba sinestezie, 6 elevi au dovedit flexibilitate pronunțată, 7 elevi s-
au remarcat prin fluiditate pronunțată, iar 5 elevi au dovedit originalitate în execuția
lucrărilor.

3.3. Rezultate obținute - prelucrare și interpretare

Testele pe care elevii le-au susținut la clasă în perioada experimentală au avut ca

destinație măsurarea creativității în accepția ei de potențial creativ. Pe parcursul lucrării am
urmărit flexibilitatea, fluiditatea și originalitatea, factori ai gândirii creatoare, prin metoda
testelor.
Criteriile de notare au fost totdeauna aceleași pentru fiecare factor, la toate probele
pe care le-am aplicat:
- flexibilitatea - exprimată prin numărul de categorii diverse la care pot fi raportate
soluțiile date, precum și direcțiile de gândire;
- fluiditate - exprimată prin numărul total de răspunsuri;
- originalitatea - dată de ingeniozitatea și raritatea sugestiilor, soluțiilor.

120
 Pentru factorul creativitate am acordat un punctaj prin intermediul unei liste
întâlnite în rândul elevilor, încercuind fiecare răspuns indiferent de câte ori a fost întâlnit.
Totodată am numărat frecvențele. Răspunsurile care apar o singură dată au fost încadrate în
categoria celor mai originale, iar cele care au fost întâlnite la un număr mai mare de elevi
au fost considerate banale.
Notarea s-a realizat pe o scară de apreciere de la 1 punct la 3 puncte. Fiecărui
răspuns și fiecărei frecvențe îi corespunde un anumit punctaj. Totalul punctelor acumulate
reprezintă performanța elevului la criteriul originalitate.
S-a putut remarca o creștere evidentă a nivelului, precum și o creștere a numărului
de elevi care dovedesc fluiditate, flexibilitate și originalitate, factorii creativității pe care i-
am urmărit pe parcursul cercetării prezente.
După ce am trecut datele în tabele și le-am analizat în urma administrării testelor
inițiale și finale, am observat o creștere însemnată a numărului de copii cu o flexibilitate
pronunțată, de la 16,7% în faza inițială la 33,3% în faza finală. Pentru factorul
originalitate se înregistrează o creștere nesemnificativă, iar la factorul fluiditate creșterea
este medie.
În interpretarea datelor am comparat numărul de elevi care s-au evidențiat pe
parcursul testelor inițiale cu numărul de elevi ce au avut rezultate remarcabile la testele
finale. Astfel, a rezultat diferența de elevi care au înregistrat rezultate remarcabile in cadrul
testelor finale, mai bine zis elevii care au înregistrat progrese pe parcursul experimentului
realizat

În cele ce urmează voi face o comparare între rezultatele obținute la testările

inițiale și cele finale la disciplina Educație plastică:

Factorii creativității Teste Pretest Posttest Diferența

Flexibilitate T1 4 6 2
T2 4 5 2
T3 5 6 1
T4 3 5 2
T5 3 7 4
T6 5 7 2
Fluiditate T1 3 6 3
T2 4 4 -
T3 3 3 -
T4 4 6 2
121
 T5 5 6 1
T6 4 6 2
Originalitate T1 2 5 3
T2 5 7 2
T3 4 6 2
T4 2 3 1
T5 3 6 3
T6 3 6 3
Tabel 32. Compararea rezultatelor finale la disciplina Educație plastică

Testul 1 – test de tip imaginativ

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 4 5 2
Test final 6 8 5
Diferența 2 3 3
Tabel 33. Compararea rezultatelor la proba de tip imaginativ pentru factorii creativității

La proba de tip imaginativ, la testul inițial 4 elevi dovedesc flexibilitate pronunțată

(44,4 %), numărul lor crescând la 6, înregistrându-se o creștere de 22,2%. Factorul
fluiditate înregistrează o creștere de 33,3% (de la 55,5% la 88,8%), iar originalitatea o
creștere de 33,3 %. La această probă, numărul elevilor care au înregistrat progrese este
următorul: - 2 elevi la flexibilitate;
-3 elevi la fluiditate;
-3 elevi la originalitate.

Testul 2 – test de tip combinat

122
 flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 4 4 5
Test final 5 4 7
Diferența 1 - 2
Tabel 34. Compararea rezultatelor la proba de tip combinat pentru factorii creativității

Interpretând rezultatele obținute de elevi la testul 2 (proba de tip combinat), se

observă o creștere a originalității de 22,2 %, iar a flexibilității cu 11,1 %. Factorul fluență
rămâne constant la nivelul de 44,4 %.
În cadrul probei, numărul elevilor care au înregistrat creștere este următorul:
-1 elev la flexibilitate;
-2 elevi la originaliate.

Testul 3 – test de producție divergentă-figurativă

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 5 3 4
Test final 6 3 6
Diferența 1 - 2
Tabel 35. Compararea rezultatelor la proba de producție divergentă-figurativă pentru
factorii creativității

123
 La testul 3 (testul formelor geometrice) creșterea se înregistrează o creștere la
factorii flexibilitate de 11,1% și originalitate de 22,2%. Factorul fluiditate rămâne constant
asemeni probei anterioare.
La această probă, rezultatele reprezentate de numărul de elevi care au progresat este
același cu cel de la testul anterior-testul 2- după cum urmează:
-1 elev la flexibilitate;
-2 elevi la originalitate.

Testul 4 – test de imaginație

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 3 4 2
Test final 5 6 3
Diferența 2 2 1
Tabel 36. Compararea rezultatelor la testul de imaginație pentru factorii creativității

La testul 4, elevii au înregistrat creșteri nesemnificative la originalitate de 11,1 %,

în timp ce flexibilitatea și fluența au crescut fiecare cu câte 22,2%.
Rezultatele privind numărul de elevi care au înregistrat progrese în urma testelor
finale este următorul:
-2 elevi la flexibilitate;
- 2 elevi la fluiditate;
-1 elev la originalitate.

Testul 5 - proba brainstorming

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 3 5 3
Test final 5 6 4
Diferența 2 1 1
Tabel 37. Compararea rezultatelor la proba brainstorming pentru factorii creativității

124
 La acest test, factorii fluență și originalitate au înregistrat aceeași creștere, respectiv
11,1 %, în timp ce flexibilitatea a înregistrat o creștere mai mare, de 22,2 %. Numărul de
elevi care a înregistrat creșterea factorilor creativității este următorul:
-2 elevi la flexibilitate;
- 1 elev la fluiditate;
- 1 elev la originalitate.

Testul 6 - proba sinestezie

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 3 4 3
Test final 7 6 6
Diferența 4 2 3
Tabel 38. Compararea rezultatelor la proba sinestezie pentru factorii creativității

La acest test s-a înregistrat o creștere semnificativă a tuturor factorilor creativității

atât la testele inițiale cât și la cele finale. Diferența realizată la toți cei trei parametri a fost
una ușor vizibilă. Cea mai mare creștere a înregistrat-o flexibilitatea cu o diferență mai
mare decât până acum (44,4%). Deasemeni, factorul originalitate a crescut, ajungând la o
diferență de 33,3%. Fluența a înregistrat o creștere de 22,2%. Numărul de elevi care au
înregistrat progrese este următorul:
-4 elevi la flexibilitate;

125
 - 2 elevi la fluiditate;
- 3 elevi la originalitate.

În cele ce urmează voi face o prezentare a rezultatelor obținute la testările inițiale

și cele finale la disciplina Abilități practice:

Factorii creativității Teste Testul inițial Testul final Diferența

Flexibilitate T1 5 6 1
T2 2 4 2
T3 4 6 2
T4 4 6 2
T5 4 5 1
T6 5 6 1
Fluiditate T1 2 5 3
T2 4 6 2
T3 3 5 2
T4 6 7 1
T5 3 6 3
T6 4 7 3
Originalitate T1 3 6 3
T2 2 4 2
T3 2 5 3
T4 2 5 3
T5 2 5 3
T6 2 5 3
Tabel 39. Compararea rezultatelor obținute la testările inițiale și finale
la disciplina Abilități practice

Testul 1 - proba de tip imaginativ

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 5 2 3
Test final 6 5 6
Diferența 1 3 3
Tabel 40. Compararea rezultatelor la proba de tip imaginativ pentru factorii creativității

126
 La proba de tip imaginativ parametrul flexibilitate a înregistrat cea mai mare
pondere la testul inițial, iar în urma testului final diferența a fost nesemnificativă, de
11,1%. Fluența și originalitatea au crescut la această probă cu câte 33,3 %. Astfel, numărul
de elevi care a înregistrat progrese, este următorul:
-1 elev la flexibilitate;
- 3 elevi la fluiditate;
- 3 elevi la originalitate.

Testul 2 - proba de tip combinat

flexibilitate fluiditate originalitate
Test inițial 2 4 2
Test final 4 6 4
Diferența 2 2 2
Tabel 41. Compararea rezultatelor finale la proba de tip combinat pentru factorii
creativității

La această probă fluiditatea a înregistrat cea mai mare pondere încă de la testul
inițial, apoi a crescut cu 22,2 %. Flexibilitatea a crescut de la 22,2% la 44,4%, iar
originalitatea a înregistrat aceeași creștere de la 22,2 % la 44,4 %. De remarcat este faptul
că diferența celor trei parametri este egală la această probă.
Numărul de elevi ce s-au diferențiat prin rezultate remarcabile la toți cei trei
parametri este următorul:
-2 elevi la flexibilitate;
- 2 elevi la fluiditate;
- 2 elevi la originalitate.

Testul 3 - proba de producție divergentă – figurativă

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 4 3 2
127
 Test final 6 5 5
Diferența 2 2 3
Tabel 42. Compararea rezultatelor la proba de producție divergentă-figurativă pentru
factorii creativității

La testul de producție divergentă – figurativă s-a înregistrat o diferență a

flexibilității de 22,2%. Fluența a înregistrat o creștere de la 33,3% la 55,5%, iar
originalitatea a crescut de la 22,2 % la 55,5 %. Numărul de elevi care au înregistrat
progrese este:
-2 elevi la flexibilitate;
- 2 elevi la fluiditate;
- 3 elevi la originalitate.

Testul 4 - test de imaginație

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 4 6 2
Test final 6 7 5
Diferența 2 1 3
Tabel 43. Compararea rezultatelor la testul de imaginație
pentru factorii creativității

La testul de imaginație flexibilitatea, fluența și originalitatea au crescut cu 22,2 %.

Fluența a înregistrat o creștere de la 66,6% la 77,7%, iar originalitatea a crescut de la
22,2% la 55,5%. Astfel numărul de elevi care a înregistrat progrese este următorul:
-2 elevi la flexibilitate;
- 1 elevi la fluiditate;
- 3elevi la originalitate.

128
 Testul 5 - proba brainstorming
flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 4 3 2
Test final 5 6 5
Diferența 1 3 3
Tabel 44. Compararea rezultatelor probei brainstorming pentru factorii creativității

În cadrul acestei probe s-au înregistrat creșteri ai parametrilor fluență și

originalitate . De remarcat este faptul că la testul final toți parametrii au crescut . Diferența
înregistrată de flexibilitatea a fost de la 44,4 %, la55,5% fluență de la 33,3 % la66,6% , iar
la originalitate de la 22,2% la55,5%. Numărul de elevi care au progresat este următorul:
-1 elev la flexibilitate;
- 3 elevi la fluiditate;
- 3 elevi la originalitate.

Testul 6 - proba sinestezie

flexibilitate fluiditate Originalitate
Test inițial 5 4 2
Test final 6 7 5
Diferența 1 3 3
Tabel 45. Compararea rezultatelor probei sinestezie
pentru factorii creativității

129
 La ultima probă elevii au înregistrat creșteri semnificative după administrarea
testelor finale după cum urmează: flexibilitatea a crescut de la 55,5% la 66,6%, fluența a
crescut de la 44,4 % la 77,7 %, iar originalitatea a crescut de la 22,2 % la 55,5 %.
Această probă nu a trecut neobservată în ceea ce privește rezultatele elevilor. Astfel,
acestea au crescut și se prezintă în felul următor:
-1 elev la flexibilitate;
-3 elevi la fluiditate;
- 3 elevi la originalitate.
Prelucrarea datelor obținute mi-a permis cunoașterea unor aspecte indispensabile
selectării și elaborării metodelor pe baza cărora am lucrat la clasă și anume: nivelul de
cunoștințe al elevilor, priceperile și deprinderile de care aceștia dau dovadă, nevoile și
interesele lor, existența unor practici neadecvate, a unor motivații și justificări subiective ce
vin din partea părinților referitoare la performanțele elevilor.
În cea de-a doua etapă a cercetării au fost aplicate pe grupul de elevi un complex
de metode și strategii didactice orientate cu scopul de a activiza fiecare elev în parte
precum și întreaga clasă. Au fost folosite mijloace stimulative pentru a crea motivații
pozitive față de sarcinile de lucru, față de activitățile noi propuse la clasă, mijloace variate
cu caracter demonstrativ – aplicativ pentru a face posibilă atât creșterea potențialului
creativ al elevilor precum și asimilarea noțiunilor de către aceștia.
Pe parcursul evaluării inițiale, pe toată durata etapei formative dar și în derularea
testelor finale, au fost încurajați toți elevii, a fost creat permanent un climat călduros și
plăcut la clasă, cultivând în sufletul lor bucuria succesului personal și colectiv. Au fost
evitate etichetările, îndeosebi pe cele negative, defavorabile, acestea având un efect negativ
asupra personalității elevilor.
Am încercat să le induc elevilor la clasă o atmosferă plăcută, fiind conștientă în
același timp că multora dintre ei le lipsește aceasta în mediul familial, din motive
independente de voința lor. În acest mod, consider că am reușit, dacă nu să ating cu acești
copii performanțe remarcabile, să-mi fac cel puțin datoria ca om.

3.4. Concluzii

130
 În urma analizării rezultatelor obținute de elevi la testele inițiale și la cele finale,
am observat faptul că elevii au obținut rezultate mai bune la testul final, de aici am dedus
că elevii au progresat.
Ca urmare a aplicării la clasă a unei învățări creative, utilizând metode care
stimulează creativitatea elevilor în cadrul unui climat favorabil, am tras următoarele
concluzii:
 noțiunile teoretice din domeniul Educației plastice și Abilităților practice
asigură elevilor o dezvoltare a laturii creative;
 elevii au ajuns să cunoască brainstorming-ul de grup și individual, fapt ce îi
poate ajuta să îl aplice și la celelalte discipline de studiu;
 elevii au progresat mult din punctul de vedere al comunicării, fiind mai
deschiși, uneori mai inventivi;
 elevii au făcut progrese fiind mai încrezători în sine;
 elevii au o atitudine mai creativă față de ceea ce-i înconjoară, atitudine ce îi
motivează să fie mult mai creativi;
 elevii au început să utilizeze elementele de limbaj plastic pentru a reda unele
stări sufletești caracteristice vârstei pe care o au, cunosc semnificația culorilor
și le îmbină în mod original.
Rezultatele studiului pe care l-am realizat la clasă concretizat în produsele și
lucrările realizate de elevi pot fi sintetizate astfel:
 au perseverat mult în căutarea unor soluții, pot trece cu ușurință de la un
domeniu la altul atunci când au de rezolvat o problemă plastică;
 la clasă există mai mulți elevi care s-au putut face remarcați prin performanțe la
mai multe probe, de aici am tras concluzia că nu există doar un singur elev cu
potențial creativ crescut;
 fiecare elev are lucrări mai reușite dar și mai puțin reușite, așadar nu se poate
stabili un progres liniar, constant, la nivel individual, aspect ce este specific
evoluției procesului creativ;
 unii elevi sunt mai inhibați, manifestă o rigiditate mai mare în realizarea
lucrărilor, iar alții sunt mai flexibili, au o viziune mai largă în ceea ce privește
realizarea produselor venind cu idei noi.
Utilizând strategiile de stimulare a potențialului creator al elevilor, atât individual
cât și pe grupe, am făcut următoarele constatări:
 elevii își însușesc mai repede unele cunoștințe;
131
  au mai mare încredere asupra faptului că pot să înțeleagă conținuturile și le
pot face ușor operaționalizabile, lucrând individual și pe grupe;
 doresc să se implice în învățare și nu obosesc repede deoarece se implică vioi
și conștient, iar învățarea este o plăcere;
 elevii și-au îmbogățit vocabularul plastic și operează cu acesta în unele situații
adecvate de comunicare;
 elevii au înregistrat un adevărat progres în realizarea unor lucrări artistico-
plastice sau a unor produse utilizabile și în viața socială.
Am remarcat că o serie de strategii determină creșterea potențialului creativității
individuale și de grup a elevilor. Acestea au o mare trecere în rândul elevilor, după cum
urmează:
 cubul – ce poate fi aplicat cu succes la orele de recapitulare și sistematizare a
cunoștințelor și necesită o cunoaștere temeinică a cunoștințelor de către elevi;
elevii sunt nerăbdători să aducă argumente unor idei, să analizeze unele situații
create ca urmare a modificărilor unor structuri lingvistice sau artistico-plastice,
să argumenteze unele fapte, întâmplări ce i-au impresionat;
 brainstorming – deoarece au început să se deprindă cu munca în echipe și o fac
cu plăcere ori de câte ori se ivește ocazia; continuă cu interes ideile începute de
colegii din grup și se consultă pe parcursul rezolvării sarcinilor de lucru.
 explozia stelară – este metoda preferată de mulți elevi datorită modului
interesant în care sunt organizați elevii în jurul panoului la începutul activității,
apoi datorită grupării lor și a rezolvării sarcinilor de lucru.
 jocul didactic – este o metodă ce poate fi folosită cu succes și poate avea
rezultate foarte bune la finalul activităților deoarece elevii își însușesc
cunoștințele fără să își dea seama, adoră momentele în care se pot juca și o fac
destul de bine atunci când jocul este însoțit de învățare. Este o metodă plăcută
dar necesită o pregătire amănunțită din partea învățătorului deoarece necesită
material didactic variat și o bună explicare a sarcinilor de lucru, precum și o
implicare a tuturor elevilor pe parcursul întregii activități.
Activitățile realizate prin astfel de metode presupun o cantitate însemnată de
material didactic – metoda cubului, jocul didactic – întrucât elevii acționează prin
manipularea acestuia simultan. Consider că procurarea materialelor de lucru ridică o
problemă importantă cu care mă confrunt atunci când proiectez lecții la care doresc să
aplic metoda jocului didactic. Metoda cubului este o metodă ușor de aplicat la clasă cu
132
ușurință deoarece ideile pot fi așternute cu ușurință pe hârtie prin cuvinte de către elevi,
care își exersează totodată capacitățile de scriere pe care le dețin.
În urma acestei experiențe, elevii au devenit mult mai sensibili și mai receptivi la
solicitările și indicațiile primite. Ei au început să urmărească cu interes sporit informațiile
ce țin de expresivitatea unor elemente de limbaj plastic ori de noi tehnici de lucru. Au
început să lucreze cu mai mare atenție, iar concentrarea pe parcursul orelor de Educație
plastică și Abilități practice a crescut. Elevii sunt mult mai vioi și mai dezinvolți, iar
participarea fizică pe parcursul orelor de curs se face remarcată prin exercițiile de mimă
sau istorioarele pe care le spun în timp ce lucrează.
Toate aceste rezultate sunt produsul întregii activități susținută la clasă pe perioada
cercetării realizate la clasa a-IV-a de la Școala Gimnazială Stroe S Belloescu
sat.Pleșa,comuna Berești-Meria, județul Galați , pe parcursul anului școlar 2014-2015.
Crearea unui climat de învățare neautoritar a dus la stimularea creativității artistice a
elevilor. Am observat că elevii au început să aibă mai multă încredere în forțele proprii, iar
odată cu trecerea timpului au devenit tot mai creativi.
Concluzia pe care am tras-o în urma efectuării acestei cercetări este următoarea:
elevii au progresat și sunt mai creativi ca urmare a aplicării constante și sistematice la
clasă în cadrul orelor de Educație plastică și Abilități practice a unor strategii didactice de
stimulare a creativității.

3.5. Direcții de valorificare a rezultatelor. Propuneri şi recomandări metodice

Activitatea creativă este una din cele mai mari provocări pe care poate să le rezerve
viața și poate genera cele mai mari recompense. Elevii care au constituit eșantionul
cercetării pe care am realizat-o au făcut dovada unei imaginații bogate, a unei flexibilități
crescute în gândire și intuiție, au dovedit că au simțul umorului și nu în ultimul rând
originalitate în descoperirea unor soluții.
Din această experiență am observat că școlarul mic are un potențial creativ care
înglobează experiența cognitivă, mecanisme declanșate și susținute de trebuințele
cunoașterii, de autoexprimare, de atitudinea pozitivă ce se cristalizează la această vârstă.
Misiunea cercetării științifice pe care am realizat-o constă în valorificarea
potențialului creativ al elevilor la toate disciplinele de studiu din ariile curriculare prezente
în programa școlară. Rezultatele pe care elevii le-au obținut la clasă în urma acestei
cercetări vor face obiectul unor discuții viitoare în cadrul Comisiei Metodice ale
133
Învățătorilor și a Cercurilor pedagogice desfășurate pe parcursul anului școlar următor.
Aceste rezultate sunt premise minime pentru orice act de creație și pot pune bazele oricăror
creații viitoare și a comportamentului creativ.
Datorită gradului ridicat al flexibilității, fluenței și originalității elevilor în urma
aplicării la clasă a strategiilor didactice ce favorizează creșterea creativității acestora,
rezultatele obținute pot face subiectul unei publicații viitoare, în care se vor întâlni sugestii
metodice despre felul cum pot fi aplicate aceste strategii didactice în vederea obținerii unor
rezultate pozitive.
Consider că scopul propus a fost confirmat și că dezvoltarea creativității elevilor
din învățământul primar se datorează atât capacităților creatoare de care dispun elevii dar și
influenței pe care o pot avea metodele de învățământ care conduc la o creștere a
potențialului creator.
Pornind de la rezultatele obţinute în această cercetare, am elaborat următorul set de
propuneri și recomandări metodice pe care le considerăm a fi utile în derularea pe viitor şi
a altor investigaţii desfăşurate cu scopul stimulării şi dezvoltării creativității elevilor din
învățământul primar:
 utilizarea frecventă în actul de predare-învățare-evaluare a strategiilor didactice
care stimulează creativitatea elevilor;
 urmărirea îndeaproape a elevilor cu potențial creativ și stimularea lor pentru
atingerea unor performanțe remarcabile;
 acordarea unei atenții deosebite creativității și a modului cum se manifestă aceasta
la vârstă școlară mică;
 aplicarea metodelor de dezvoltare a potențialului creativ la nivel interdisciplinar;
 renunțarea din partea învățătorului a unor clișee verbale ce inhibă actul de creație;
 înființarea la nivelul școlilor a unor cercuri de creație artistico-plastică;
 participarea elevilor la cât mai multe concursuri cu profil artistico-plastic;
 implicarea părinților în activitățile artistico-plastice în vederea împărtășirii opiniilor
și experiențelor proprii.
În procesul instructiv-educativ al elevilor de vârstă școlară mică, metodele de
învățământ, în general și metodele de stimulare a creativității, în special, au un rol esențial.
Factorul conștient de decizie care poate alege într-o anumită situație de învățare acele
metode în stare să determine elevul să dea dovadă de creativitate la activitățile planificate
și organizate sistematic în școală sau în afara acesteia și să devină un subiect activ al
propriei creativități este învățătorul.
134
 Pornind de la această realitate pot spune că lecția rămâne procesul de creație pe
care prin care învățătorul poate modela personalități originale, creative. Deoarece pe
parcursul lecției învățătorul își poate demonstra tactul pedagogic, măiestria de care dă
dovadă, el trebuie totodată să cunoască foarte bine grupul de elevi pe care îl coordonează
pentru a adapta demersul didactic la particularitățile de vârstă ale clasei și ale fiecărui elev
în particular.
Corelând toate aceste obiective cu stimularea potențialului creativ al elevilor, este
necesară crearea unei atmosfere permisive în cadrul orelor pentru ca elevii să poată
participa afectiv la procesul învățării. Atmosfera creată poate favoriza comunicare între
elevi, poate conduce la consultarea acestora în cadrul grupelor formate și favorizează
formularea de întrebări între elevi, eliberând starea de tensiune și teamă ce îi inhibă pe
elevi.
Pentru a putea determina elevii să devină mai creativi învățătorul trebuie să îi
încurajeze pe elevi să aibă inițiativă personală în procesul învățării și încredere că pot
realiza lucruri frumoase, utile, atât în activitatea școlară cât și în cea personală. Mai
trebuiesc avute în vedere totodată încurajarea demersurilor imaginative ale elevilor și
acordarea unei mari libertăți individuale în realizarea actelor de creație. Atunci când
învățătorul îi implică pe elevi în realizarea diferitelor sarcini de învățare care solicită
creativitatea, acesta trebuie să îi dirijeze pe elevi în urmărirea unei creații de calitate, nu
numai a performanței și să îi susțină în depășirea eventualelor eșecuri.
Prin intermediul imaginației creatoare, elevii de azi și oamenii de mâine, pot să
vadă în viitor și să-și pună amprenta asupra lui valorificând potențialul creativ de care
dispun, aducându-și astfel contribuția la progresul societății.

135
 ANEXA
Proiect didactic

Data: 21-04-2015
Clasa: a-IV-a
Propunător: Popoiu(Munteanu) Mariana
Disciplina: Educaţie plastică
Aria curriculară: Arte vizuale și Abilități practice
Unitatea de învăţare: Realizarae unor compoziții libere și a unora după model
Subtema: Amestecuri cromatice
Subiectul: Obținerea tonurilor de culoare
Tipul lectiei: lecție de învăţare şi de formare a priceperilor si deprinderilor
Obiective de referință:
-să organizeze echilibrat elementele de limbaj studiate, într-un spațiu plastic
Obiective operaţionale:
O1-să clasifice culorile după mai multe criterii (calde-reci, primare-binare);
O2-să identifice culorile pe planșa ,,Steaua culorilor” și să cunoască modalitatea de
obținere a acestora;
O3-să realizeze tonuri de albastru închis și albastru deschis;
O4-să coloreze suprafeţe folosind pete cromatice plate -decorative;
O5-să realizeze pete vibrate folosind tehnica imprimării cu materiale textile;
O6-să aplice tehnica colajului prin lipirea fluturașilor pe fundalul obținut;
O7-să evalueze şi să autoevalueze pe baza criteriilor date lucrările realizate;
Strategii didactice:
a)Metode şi procedee:conversaţia, demonstrația, observaţia, exerciţiul practic,
dialogul dirijat, turul galeriei;
b)Material didactic: materiale textile (voal, tul, mătase), acuarele, pensoane, coli
de desen, fluturați din hârtie, lipici, “Steaua culorilor”, CD-player;
c)Material bibliografic: M.E.N. Programe şcolare pentru învăţământul primar
M.E.N. Ghid de evaluare pentru învăţământul primar, Buc. 1999, Creţu Carmen-
„Curriculum diferenţiat şi problematizat”, Ed. Polirom Iaşi, 1998 , „Educaţie plastică –
ghid metodic pentru clasele I-IV”, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;

136
 SCENARIUL DIDACTIC

Ob. Strategii
Etapele lecţiei Conţinuturi Evaluare
op. didactice
I.Etapa pregătitoare- Se discută cu elevii despre
moment fluturași și despre felul cum
organizatoric O1 iau naștere aceștia, despre
dorințele pe care trebuie să și Observaţia Capacitatea de
le pună când văd primul organizare a
fluture primăvara. locului de
Se discută despre culoarea cu muncă
care se realizează cerul și
felul acesteia (rece, primară).
II.Etapa de verificare Un elev identifică albastrul în Recunoaşterea
a cunoştinţelor ,,Steaua culorilor”. şi numirea
teoretice şi anunţarea Se inițiază jocul ,,Ce îmi Conversația culorilor
temei O2 spune culoarea albastru?”, primare,binare,
prin intermediul căruia elevii calde,reci.
sesizează simbolurile culorii
(răceală, tristețe, teamă, frig).
III.Etapa de Se prezintă elevilor la
comunicare, activitate vor realiza o lucrare Dialogul
informare şi O3 în cadrul căreia albastrul va fi dirijat Capacitatea de
instructaj culoarea dominantă . definire în mod
Se dau explicații despre felul independent a
cum se obțin unele suprafețe noţiunilor.
mai luminoase sau mai
întunecate: prin amestecul cu
alb sau negru, ceea ce
conduce la obținerea de
tonuri.
Se explică elevilor tehnicile Explicaţia
cu care vor lucra la oră,
precum și modul de folosire a

137
 materialelor ce le au pe
bancă.
Se demonstrează modul de
lucru în cazul tehnicii
O3 imprimării cu țesături rărite,
având în vedere că această
tehnică nu a mai fost folosită
de elevi până acum.
Se precizează elevilor că vor Observaţia
O4 trebui să obțină tonuri de
albastru pentru realizarea
fondului, prin tehnica
imprimării cu țesături rărite.
IV.Etapa de creaţie şi Elevii sunt îndrumați să Capacităţile
de formare a creeze o suprafață picturală raportate la:
priceperilor şi O1 prin așezarea materialului -respectarea
deprinderilor înmuiat în culoare peste coala indicaţiilor şi
de desen, apoi să preseze pe explicaţiilor
toată suprafața cu o altă coală date
de desen așezată deasupra
materialului.
O4 Elevii sunt îndemnați să Munca
folosească materiale diverse independentă
pentru suprapunerea -aşternerea
materialelor înmuiate în culorilor pe
diferite tonuri de albastru suprafața
pentru vibrarea suprafeței materialelor
albastre și obținerea unui Exerciţiul textile
fundal care să semene cu practic
cerul senin sau întunecat.
Pe coala de bază rămâne
imprimarea, care va
O5 reprezenta fondul pe care
elevii vor lipi fluturași din
138
 hârtie glacee de diferite
culori, folosind astfel tehnica
colajului. Explicația
Elevii primesc indicații
referitoare la modul de
repartizare a fluturașilor pe
coala imprimată, dar și la
numărul limitat al acestora- Exercițiul
în jur de 5-6 fluturași. practic
V.Etapa finală-de Vor fi prezentate câteva
analiză şi evaluare O6 planșe realizate de elevi, apoi Dialogul Aprecieri
vor fi analizate împreună cu dirijat verbale şi
aceștia. Sunt scoase în calificative
evidență ideile originale, privind:
tonurile de culoare pe care
elevii le-au obținut, vibrația
suprafețelor cromatice, felul
cum au fost create -valoarea
intensitățile diferitelor tonuri, compoziţiei
dar și felul cum au fost realizate
dispuși fluturașii din hârtie pe analiza
suportul imprimat. creaţiilor
Se urmărește dacă elevii au colegilor
O3 urmat indicațiile în legătură
cu modul de lucru al celor -originalitate,
două tehnici: imprimarea cu Creativitate
țesături rărite și colajul.
Elevii urmăresc lucrările Turul galeriei
expuse la panou și schimbă
impresii.

139
 BIBLIOGRAFIE

1. Albu, G., Concepte fundamentale ale psihologiei: memoria, gândirea, imaginaţia,

Editura Economică, Bucureşti, 2003;
2. Barbu, S., Sorescu, I., Caiet de educație plastică – clasa I, Editura Carminis, Pitești,
2008;
3. Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001;
4. Bontaş, I., Tratat de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2007;
5. Breben, S. (coord.), Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves,
Craiova, 2002;
6. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
7. Chiriac, M., Popa, C., Boșoagă, A., Popa, L., Caiet de Educație plastică – clasa aIII-
a, Editura Tiparg, Argeș, 2009;
8. Chiriac, M., Popa, C., Stancu, S., Popa, L., Caiet de Educație plastică – clasa aII-a,
Editura Tiparg, Argeș, 2009;
9. Chiriac, M., Ionescu, M., Ion, I., Stănescu, E., Caiet de Abilități practice – clasa a
II-a, Editura Tiparg, Argeș, 2008;
10. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
11. Cosmovici, A., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
12. Cucoş, C.(coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
13. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
14. Cucoş, C., Pedagogie, Ediţia aII-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
15. Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
16. Dima, S., Copilăria, fundament al personalităţii, Revista pentru învăţământ
preşcolar, Bucureşti,1997;
17. Dănescu, E., Stimularea creativităţii la vârstă preşcolară, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2009;
18. Dincă, M., Teste de creativitate, Editura Paidea, Bucureşti, 2001;
19. Egan, Kieran, Imaginaţia în predare şi învăţare, Colecţia New School, Bucureşti,
2008;

140
 20. Faliboga, V., Muncă și creație, caiet de abilități practice pentru clasa I, Editura
Caromi, Botoșani, 2001;
21. Gherghescu, J., Gherghescu, L., Interdisciplinaritatea-teorie și practică, Editura
Sfera, Bârlad, 2007;
22. Ilioaia, M., Metodica predării desenului la clasele I-IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981;
23. Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1998,
24. Jude, I., Psihologia şcolară în optimizarea activităţii didactice, Editura Omnia,
Braşov, 2001;
25. Landau, E., Psihologia Creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979;
26. Macovei, E., Pedagogie, Editura Aramis, Bucureşti, 2001;
27. Neculau,A., Cozma, T.(coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi
gradul didactic II, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1994;
28. Nicola, I., Pedagogie școlară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
29. Oprea, C.L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 2007;
30. Osho International Foundation, Creativitatea, Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti,
1998,
31. Piaget, J., Reprezentarea lumii la copil, Editura Cartier, Bucureşti, 2005;
32. Preda, M., Mandu, V., Joc printre cuvinte, Volumul I, Exerciţii şi jocuri de limbă,
clasele III-IV, Editura Paradigma, piteşti, 2005;
33. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2004;
34. Roşca, Al., Creativitatea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1972;
35. Rotaru, M., Dumbravă, M., Educația plastică în învățământul primar, Editura
Gheorghe-Cârțu Alexandru, Craiova, 1996;
36. Stoica - Constantin, A., Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Institutul
European, Iaşi, 2004;
37. Stoica, D., Caiet de abilități practice – clasa I, Editura Carminis, Pitești, 2008;
38. Stoica, M., Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Piteşti, 2001
39. Sălăvăstru, D., Psihologia creativităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2004;
40. Scheau, I., Gândirea critică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
41. Șerdean, I., Dițuleasa, F., Metoda activităților practice în învățământul primar,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979;
141
 42. Ștefănescu, E., Iacob, R., Mapa elevului – Educație tehnologică, Editura Diana,
Pitești, 2009;
43. Turcu, F., Turcu, A., Fundamente ale psihologiei şcolare, Editura All, Bucureşti,
1999;
44. Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi, 1999;
45. Zlate, M., Introducere în Psihologie, Editura Polirom, Iaşi, 2007;
46. Clegg Brian, Birch Paul, Creativitatea, Editura Polirom Iaşi, 2003;
47. Hristu Barbu, Alexandra Matiaş, Elena Rafailă, Eugenia Popescu, Filofteia Şerban,
Pedagogie preşcolară, Manual pentru şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 1994;
48. Gârboveanu Maria, Negoescu Victoria, Nicola Grigore, Onofrei Adriana, Roco
Mihaela, Surdu Alexandru, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

Webografie:
www.didactic.ro, Revista Didactic.ro, București, 2012;
www.edu.ro, Revista electronică pentru învățământul primar, Didactic.ro, 2012.

142