Comportamentul agresiv si

consecintele sale !

Elev: Bourceanu Elena-Eugenia

Grupa : A9
Ce este agresivitatea ?
Putem considera agresivitatea ca fiind o insusire a acelor tipuri de
comportament care sunt orientate in sens distructiv,
comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.
Prin urmare comportamentul agresiv poate viza obiecte (casa,
masina etc.), poate viza fiinta umana (individul, grupul, etnia etc.)
sau ambele.
La polul opus se regaseste ceea ce se numeste "comportament
prosocial" care implica concepte ca toleranta, cooperare, ajutor,
echilibru.
Din formele de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele,
crimele, jafurile, violurile, talhariile, incendierile, distrugerile,
anumite forme de vatamare corporala etc.
In incercarea de a defini agresivitatea exista o mare diversitate de
puncte de vedere. Unii autori pun problema daca in definirea
agresivitatii ar trebui sa punem accent mai degraba pe actul agresiv
sau pe intentie. Poate un parinte sa manifeste agresivitate fata de
copilul sau pentru a-l educa?
Se pare ca unii autori inclina catre accentuarea intentiei, si atunci
agresivitatea devine: "orice act ce are ca intentie producerea unui
prejudiciu tintei vizate". Atunci, daca intentia este cel mai important
lucru, cum determinam sau apreciem intentia? Dar "buna educatie"? In
ce mod bataia de acum, pe care o incaseaza un copil, determina buna
comportare a adultului 20-30 de ani mai tarziu? Si cine face aprecierea
ca aceasta comportare a adultului este "una buna" sau "a unei peroane
educate".
Din aceasta perspectiva, a intentiei, exista atat scopul provocarii "unui
rau" celuilalt insa exista si cazul in care scopul este demonstrarea
"puterii" agresorului.
Se impun niste delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu
comportamentul antisocial, nici cu delincventa, nici cu devianta si nici cu
infractionalitatea.
In concluzie agresivitatea este "o forma de conduita orientata cu
intentie catre obiecte, persoane sau catre sine (autoagresivitate), in
vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune".
Cum explicam agresivitatea?
Tine oare agresivitatea umana de factorul ereditar, de cel
legat de mediu sau de cel educativ?
"Agresivitatea este innascuta" sustine Sigmund Freud dar si
Konrad Lorenz. Oamenii se nasc cu predispozitia sau impulsul
de a fi violenti si de a agresa. Cum nu se poate inlatura,
trebuie, prin educare, gasite modalitati nedistructive de
canalizare a energiei negative. Totusi se face o departajare
intre cei doi teoreticieni asupra acestui lucru: la Freud
agresivitatea apare ca fiind predominant distructiva pe cand la
Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare adaptativa si este
chiar esentiala pentru supravituire.
Daca agresivitatea umana ar fi numai de natura instinctuala ar
fi de asteptat sa intalnim foarte multe asemanari intre
oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului
agresiv. Cu toate astea realitatea demonstreaza permanent ca
exista mari diferente atat la nivel individual cat si la nivel de
comunitati. Sunt indivizi, grupuri si chiar popoare care se
manifesta extrem de agresiv, pe cand altii sunt foarte pasnici.
Se considera ca modelele de conduita agresiva se
intalnesc cel mai des in:
a)      familie (copii violenti provin din familii in care cei
doi parinti au fost crescuti tot cu ajutorul pedepselor
fizice);
b)      mediul social (in acele comunitati in care modelele
de conduita agresiva sunt acceptate, chiar admirate,
agresivitatea se transmite usor si generatiilor
urmatoare);
c)      mass-media (in special televiziunea care ofera
zilnic modele de conduita agresiva, fizica sau verbala)
 Din sursele agresivitatii putem enumera:
1.      surse care tin de individ, de conduita si reactivitatea
comportamentala a sa:
o       frustrarea;
o       atacul (provocarea directa) - fie fizic sau verbal; atrage
un rapuns sau o razbunare.
o       durerea fizica si morala;
o    caldura - cerectari multiple au evidentiat legatura directa
intre temperatura ridicata si comportamentul agresiv;
o       aglomeratia - in mijloacele de transport in comun; in spatii
de locuit mult prea mici pentru numarul de persoane;
o       alcoolul si drogurile;
2.      surse ale agresivitatii din cadrul familiei:
o       bataia sau orice forma de agresiune sau pedeapsa fizica;
o       incestul;
3.      surse care tin de mijloacele de comunicare in masa, unde
includem violenta expusa in presa si televiziune.
Consecintele sale:
Comportamentul agresiv are in timp efecte
negative si duce la deficiente in modalitatile de
rezolvare a unor situatii conflictuale. Copilul
agresiv devine un adolescent si apoi un adult
agresiv, incapabil sa construiasca relatii durabile
si sa se integreze in societate. 
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate
fi ameliorat sau anihilat daca parintii urmaresc
cu atentie, de foarte devreme, comportamentul
copiilor lor si le ofera alternative eficiente atat
pentru consumarea energiei specifice, cat si
pentru rezolvarea situatiilor frustrante.
Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci
transformata in echilibru interior:
 Este important sa stabilim reguli clare de comportament, pe care
copilul sa le cunoasca, impreuna cu consecintele incalcarii lor.

 Sa identificam cauzele agresivitatii si sa evitam motivele de

criza. La copiii mici, atentia poate fi distrasa relativ usor, prin
aratarea unei jucarii preferate, atragerea intr-un joc nou sau prin
luare in brate si mangaierea lui. La copiii mai mari da rezultate
bune interventia ferma, dar calma a adultului, impreuna cu
oferirea unor alternative atragatoare (dar, atentie, sa nu
reprezinte, de fapt, mituirea copilului!).

 Sa invatam si sa exersam impreuna cu copilul modalitati civilizate

de obtinere a lucrurilor dorite.
 Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si toate
situatiile in care copilul se comporta calm, politicos si generos.

 Sa evitam etichetarile, de genul “copil rau”, “copil neascultator”,

“copil nepoliticos”. Este o greseala foarte mare sa punem semnul egal
intre personalitatea unui copil (adica, ceea ce este el) si
comportamentul sau (cea ce face copilul).
Consilierea psihologica si psihoterapia poate fi de un real folos, deoarece in
cadrul acesteia parintii invata cum sa faciliteze copilului un comportament nou,
mai putin agresiv, iar copilul este abordat ca si individualitate. Copilul invata,
prin modalitati specifice varstei (mai ales prin terapia prin joc) sa isi
transforme impulsurile agresive in actiuni controlate si sa inteleaga impactul
negative pe care il are asupra celorlalti).
SFARSIT!