Agresivitatea și

comportamentul
agresiv
A U T O R : S T U D E N TA C I C L U L U I I , F / R , G R . 3 0 2
P S I H O P E D A G O G I E U S T, C U R E C H E R U I O N E L A
C O O R D O N AT O R : I U R C H E V I C I I U L I A D R . ,
C O N F. U N I V.
„Violența este arma celor slabi”.

(Mahatma Ghandi)
 Cuprins:
•1.Introducere;
•2.Agresivitate;
•3.Caracteristicile agresivității și comportamentului agresiv
•4.Formele agresivității;
•5.Sursele agresivității;
•6.Cauzele agresivității- marile teorii explicative;
•7.Modalitati de diminuare a agresivitatii
•8.Concluzii și recomandări
;

25.06.2023
1. Întroducere
Fără îndoială problemele pe care le suscită manifestările agresive îndeosebi cele cu caracter antisocial
sunt de mare actualitate, mass-media semnalizând zilnic prezența violenței în societatea noastră sub
aspectul ei extrem și spectacular:asasinate, tâlhării, violuri, atacuri cu mână armată, atentate etc. Iată de
ce agresivitatea este privilegiată ca o problemă socială pentru care se așteaptă o soluție, studiul
științific al cauzelor violenței, precum și al mijloacelor de a reduce prevalența acestora fiind de o
importanță majoră într-o lume caracterizată printr-o creștere a agresivității atât la nivelul relațiilor
interpersonale , cât și la nivelul celor internaționale.

Problema comportamentului agresiv de larg si permanent interes sociologic, a fost abordat în literatura
de specialitate de cele mai multe ori ca rezultat al cercetarilor separate, ori exprimand opinii diferite
ale psihologilor, sociologilor , psihiatrilor, pedagogilor si juristilor.

25.06.2023
 2. Agresivitatea
Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit  ca aceea formă de comportament orientat în sens
distructiv, în vederea producerii unor daune , care pot fi materiale,  psihologice, moral sau mixte, prin urmare,
actul agresivității, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiect, precum casa, mobilă, veselă,
către ființele umane sau ambele. La polul opus agresivității se află comportamentul prosocial. Formele cele
mai fregvente și mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delicvența și înfracționalitatea. O definiție
mai completă a agresivității ar fi aceea că agresivitatea este orice formă de conductă orientată către
obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răni, distrugeri sau daune.

Din punct de vedere psihologic și psihopatologic agresiv, reprezintă o reacție comportamentală de tip
antisocial, idee care implica factorul individual instinctiv si cauzele psihopatologice specifice (schizofrenia,
epilepsie, etc.). Emil Durckeim respinge ideea predispoziției psihologice susținând un determinism social. O
alta dimensiune a fenomenului este de ordine etic"

25.06.2023
3.Caracteristicile agresivității
Agresivitatea nu înseamnă
Agresivitatea nu este nici
violenţă. Deşi de foare multe ori
comportament antisocial, şi nu
comportamente agresive sunt
trebuie confundată sau
confundate cu comportamentele
identificată cu delincvenţa sau cu
violente, acestea prezintă
infracţionalitatea.
diferenţe fundamentale

Agresivitatea nu este
întotdeauna îndreptată în afara
subiectului. Există situaţii când
comportamentul agresiv se
îndreaptă asupra subiectului
însuşi, în acest caz vorbind
decomportament auto - agresiv.

25.06.2023
 4. Formele agresivității
1)Agresivitatea directă/ostilă (actul agresiv este un scop în sine urmărindu-se explicit provocarea unui rău) vs. agresiunea indirectă/instrumentală (suferința este
folosită pentru atingerea unui scop – sancționarea prin violență a unui comportament indezirabil);

2)Agresivitatea activă (răul este rezultatul acțiunii nemijlocite a agresorului – ex.:lovirea unei persoane) vs. agresivitatea pasivă (răul este provocat prin
neintervenție – ex.: persoana care nu intervine pentru protejarea unei victime supuse violenței, deși ar putea să o facă);

3)Agresiunea fizică, psihică, sexuală sau verbală – privind din perspectiva actului provocator de suferință, toate având componentă afectivă (suferința psihică);

4)Agresiunea spontană (declanșată conjunctural sau de un concurs de împrejurări neanticipate de către agresor) vs. agresiunea premeditată (pregătită din timp, pentru
a atinge un anumit scop);

5)Agresiunea provocată (victima a oferit un pretext agresorului, chiar și indirect) vs. agresiunea neprovocată;

6)Agresivitatea manifestă (consumată într-un act provocator de suferință) vs. agresivitatea latentă (existând un potențial agresiv, agresorul virtual căutându-și un
pretext pentru a se manifesta);
7)Agresivitate intenționată (declanșată conștient și voit de către agresor asupra victimei)vs. agresivitate neintenționată (declanșată de circumstanțe independente de
voința agresorului, chiar accidental);

8)Agresivitate autoprovocată, interpersonală, familială, grupală sau publică (după numărul de persoane implicate, locul și contextul social în care se produce);
9)Agresivitatea privită din punctul de vedere al stării de discernământ a agresorului, în strânsă legătură cu responsabilitatea juridică și morală a acestuia.

25.06.2023
5.Sursele agresivității
» frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori declanşatori ai agresivităţii 
» atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori verbală, dar şi fizică, poate duce la » comportamente
agresive ale celui vizat. 
» durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la creşterea agresivităţii 
» căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt demonstrat de numeroase studii 
» aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al comportamentelor agresive, fiind un agent stresor
pentru unii oameni
» accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la intensificarea /
declanşarea comportamentelor agresive. Deşi acest lucru a fost confirmat de unele cercetări experimentale,
alţi autori infirmă acest lucru

25.06.2023
 6.Cauzele agresivității-marile
teorii explicative
Teorii Etologice-Agresivitatea este înnascută.(Principal sustinator este Freud)

Teoria psihanalitică-agresivitatea la nivel primar este autodistructiva, prin interactiunea cu

pulsiunea sexuala agresivitatea devine distructiva si orientata spre exterior(Freud (parintele psihanalizei).)

Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard). agresivitatea este determinata de conditiile de mediu.
(. i. L. Berkonvitz)

Teorii Comportamentiste.-Agresivitatea este un comportament social invatat- (autor Albert

Bondura.)

25.06.2023
 7.Modalități de diminuare a
agresivității
Modalităţi de descărcare a tensiunii emoţionale şi de reducere a tensiunii către conduita agresivă:

– consumarea tendinţei agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor ( teoriea dezvoltată de S. Freud)

-angajarea în acţiuni violente efective, dar fără consecinţe antisocial:practicarea unor sporturi

Pedeapsa

– pedepse instituţionalizate: sancţiuni juridice

– pedepse neinstituţionalizate: cele din cadrul familiei

Reducerea efectelor învăţării sociale

– Trebuie evitat contactul copilului cu modele de conduită agresivă

– În munca educativă, trebuie insistat pe direcţia realizării unor „frâne agresivo-inhibitive” care să-l ferească din interior de angajarea în
confruntări de natură agresivă.

25.06.2023
8. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:
Agresivitatea și violența sunt realități care se regăsesc de-a lungul întregii istorii umane, indiferent de epocă și de gradul de dezvoltare al civilizației omenești.

Precum s-a mai enunțat anterior, conchidem agresivitatea ca fiind orice formă de conduită orientată cu intenție către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii
unor prejudicii, a unor răniri, distrugeri și daune.

Analizînd complet și definitiv aspectele psihologice ale agresivității, caracteristicile, formele, cauzele și sursele acesteia concluzionăm că agresivitatea reprezintă o conduită
semnificativ- periculoasă. Cu toate că societatea actuală are mecanisme de control și de contracarare a comportamentelor agresive, indezirabile, care atentează la
viața/siguranța persoanei și îi afectează funcționarea atât în viața privată, cât și în societate, la nivel individual se menține activă nevoia de a găsi o soluție de limitare a
manifestării agresivității altora asupra propriei persoane. Astfel, devine o necesitate capacitarea persoanei în a face față agresiunii – atunci când aceasta  se produce –  astfel
încât că, pe de o parte reacția de apărare să fie eficientă și eficace iar pe de altă parte, să respecte normele legale și să nu victimizeze pe mai departe persoana agresată.

Din punct de vedere practic, putem interpreta manifestarea agresiunii ca sistem care inter-relaționează următoarele componente: Agresorul, Mediul în care se produce
agresiunea și Persoana agresată. Astfel se face necesară remedierea comportamentului agresiv pe cât la agresor, prin indentificarea cauzelor individuale ale agresivității,
evitarea motivelor de criză, stabilirea regulilor clare de comportament, precum și aceeași încurajare și evitarea etichetării, pe atât a persoanei agresate, aceasta fiind – totodată
– și cea mai flexibilă componentă a sistemului (având de partea sa resursele conștientizate prin pregătire psihologică și reacția ca deprindere antrenată sistematic.

25.06.2023
 Bibliografie:
1. https://detsriscani.md/2019/11/violenta-este-arma-celor-slabi/
2. Tudorel Butoi. Psihologie judiciară. Editura Trei, 2012;

3. Marius Florea. Teorii psihologice asupra agresivității;

4. A. Cosmovici. Psihologie generală. Polirom. Iași, 1996;

5. C. Păunescu. Agresivitatea umană. Editura Trei, 1995;

6. Butoi ioana-Teodora. Tratat universitar de psihologie judiciară. Editura Phobos, București, 2005;

7. Marius Florea. Tipuri de agresivitate si cauzalitate multiplă.

8. Adrian Neculau. Psihologie socială, Aspecte contemporane. Nicolae Mitrofan. Agresivitatea. Editura
Polirom, Iași, 1996.

25.06.2023