Realizat:

Ungureanu Florentin
Radut Gabriel
Gurban Cristian
 Violenţa poate fi întâlnită practic oriunde.

Dacă deschidem ziarele, putem citi despre războaie

în diferite părţi ale lumii. Dacă deschidem
televizoarele, vedem oameni ridicând vocea sau
trăgând unii în alţii.
Dacă observăm copii jucandu-se, vedem că ei
prefera jocuri precum ,, Împuşcă-l pe cel rău”.
In aceste conditii, mediul scolar este si acesta la
randul sau expus acestui factor de risc.
CE E DE FACUT?
• discutarea modului de manifestare a agresivităţii în
mediul şcolar primar şi gimnazial

• formularea unui program de prevenţie şi intervenţie

asupra acestui fenomen, la clasele care înregistrează
probleme în acest sens.

• o cercetare viitoare a comportamentelor agresive

(fizice cât şi verbale) în cazul şcolarului care sa ofere
baza informaţiilor referitoare la cauzele şi modurile
de prevenire si combatere a agresivităţii în mediul
şcolar.
• sesizarea modalităţilor de percepere a agresivităţii de către elevii
de clase şi vârste diferite prin intermediul exemplelor concrete –
de situaţii agresive - întâlnite de elevii în cadrul şcolii;

• identificarea celor mai frecvent - întâlnite comportamente agresive

la elevi de clase şi vârste diferite în cadrul şcolii;

• identificarea, pe baza rezultatelor a cauzelor reale privind

manifestarea comportamentului agresiv

• elaborarea programului de prevenţie şi intervenţie asupra agresivităţii în

cadrul şcolii.

• Includerea elevilor agresivi intr-un program de consiliere.

 Violenţa este acceptată ca o cale de a rezolva
conflictele. Acest lucru produce numeroase
probleme, deoarece copiii învaţă din mediul în
care trăiesc. Cu cât mediul cultivă mai mult
violenţa, cu atât copiii se vor obişnui mai mult
cu ea, văzută ca o cale practică şi sănătoasă de
rezolvare a conflictelor. Pentru a schimba
această mentalitate, tinerii ar trebui să înveţe:
 a) să recunoască violenţa
 b) să facă faţă conflictelor folosind alte mijloace
decât cele violente.
 VIOLENŢA – DELIMITĂRI
CONCEPTUALE
AGRESIVITATEA  comportament distructiv
şi violent orientat spre persoane, obiecte sau
spre sine.
Există şi o agresivitate calmă, non-violentă, dar
întotdeauna semnifică atac, ofensivă, ostilitate,
punere în primejdie sau chiar distrugere a
obiectului ei.
DELINCVENŢA JUVENILĂ  fenomen ce
include totalitatea încălcărilor de norme
sociale săvârşite de către tinerii sub
18 ani, încălcări sancţionate penal.
Factorii delincvenţei nu sunt numai
de ordin individual ci, în special,de ordin social.
Marea majoritate a delincvenţilor provin
din familiile dezorganizate, fac parte din
grupuri.
Alte influenţe negative pot fi puse
pe seama romanelor şi filmelor
ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea.
.
VIOLENŢA  o forma de exprimare a
agresivitatii ce presupune utilizarea fortei
pentru a-si manifesta superioritatea.
Este o conduita agresiva acuta cu finalitete
distructiva, punitiva sau transformativa.

COMPORTAMENT DEVIANT 
comportament ce se abate de la normele
acreditate în cadrul unui sistem
social mergând până la conflict cu
valorile culturale.
 izolarea de prieteni şi familie;
 pierderea interesului în activităţile plăcute;
 neglijarea înfăţişării personale devenită un obicei;
 comportare violentă sau răzvrătită sau fuga de acasă;
 plictiseala persistentă, dificultate în concentrarea
atenţiei, scăderea rezultatelor la învăţătură;
 modificări în regimul de somn şi alimentare (apatie,
iritabilitate, agresivitate);
 crize frecvente de plâns;
2. VIOLENŢA HETERODISTRUCTIVĂ
 utilizarea forţei fizice în raporturile
interpersonale;
 paleta largă de manifestare: de la gesturi de
ameninţare până la omor.
Exemple: priviri agresive, mimică, gestică
agresivă, ameninţări, insulte, maltratare fizică a
unei persoane, viol, omor, ironie, defăimare
ş.a.m.d.
III. 1. VIOLENŢA MATERIALĂ (arderea unei
cărţi)
2. VIOLENŢA SIMBOLICĂ (interzicerea,
cenzurarea unei cărţi)
IV. 1. VIOLENŢA DIRECTĂ (împuşcarea cuiva)
2. VIOLENŢA INDIRECTĂ (ordinul de
împuşcare a cuiva)
 Autorii actelor de violenţă TV
rămân nepedepsiţi în 73%din
cazuri.
 Aproximativ 25% din actele de
agresiune implică arme de mână.
 47% din situaţiile violente nu
prezintă suferinţele victimelor şi
58% nu arată durerea.
 Doar 4% din programele violente
arată alternative paşnice de
rezolvare a conflictelor.
 Canalele de filme din top, au avut
cea mai mare cotă a programelor
violente (85%) . Reţelele de
difuzare au avut un procentaj mai
scăzut de violenţă (44%).
 Violenţa în televiziune nu este un
fenomen recent.
Factori comunitari:
 dezvoltare economică şi socială scăzută;
 comunitate dezorganizată;
 norme şi reguli comunitare favorabile reacţiilor
agresive, consumului de alcool/de droguri,
fumatului.
Factori familiali
conflicte familiale;
antecedente de alcoolism sau violenţă
în familie;
atitudini favorabile comportamentelor
agresive;
asteptari scăzute ale părinţilor privind
succesul şcolar al copiilor lor.
 Factori sociali:
 eşec şcolar;
 trecerea de la gimnaziu la liceu;
 o motivaţie scăzută pentru şcoală.

Factori individuali:
 marginalizarea elevului faţă de grup;
 valori sociale scăzute;
 colegi care recurg la violenţă, consumă alcool,
tutun, droguri;
 atitudini favorabile violenţei;
 consumul prematur de alcool sau tutun (sub 15
ani).
 Organizarea de catre Comisia de prevenire şi combatere a
violenţei în mediul şcolar)
 Implicarea în vederea identificării timpurii a cazurilor de
risc ridicat de apariţie a unor comportamente violente şi
adoptarea unor strategii de prevenire a actelor agresive.
 Organizarea unor concursuri de proiecte desfăşurate la nivel
de unitate şcolară sau in comunitate de către elevi in
vederea identificării şi eliminării posibilelor cauze ale
violenţei şcolare
 Organizarea unor intalniri interactive cu specialişti
(psihologi, asistenţi sociali, medici, poliţişti jandarmi, jurişti
etc) in vederea conştientizării riscurilor asociate
comportamentelor agresive şi a metodelor de preveni
 identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a
cauzelor care pot determina manifestările de
violenţă ale acestora.
 elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă
individualizată pentru elevii implicaţi (ca autori sau ca
victime) în cazuri de violenţă.
 implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au
comis fapte de violenţă în programe de asistenţă derulate în
parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate
(Poliţia comunitară, autorităţi locale, Biserica, ONG-uri
specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi
tinerilor) ;
 responsabilizarea elevilor cu comportament
violent, evitarea centrării exclusiv pe sancţiune
şi eliminarea din practica educaţională a unor
sancţiuni care contravin principiilor
pedagogice (sancţionarea comportamentului
violent prin notă, repetenţie, măsuri de corecţie
fizică etc.) ;

 valorificarea intereselor, aptitudinilor şi

capacităţii elevilor care au comis acte de
violenţă prin implicarea acestora în activităţi
şcolare şi extraşcolare ;

 identificarea şi asistarea elevilor care au fost

victime ale violenţei şcolare prin implicarea
cadrelor didactice, a personalului specializat şi
a părinţilor
 pastrarea calmului si a autocontrolului;
 gandirea pozitiva;
 mentinerea deschisa a cailor de comunicare;
 foarte multa flexibilitate si perseverenta;
 evitarea jignirilor, umilirilor, duritatii excesive si nemotivate;
 oferirea dragostei neconditionate;
 implinirea nevoilor affective ale adolescentilor;
 acordarea atentiei depline pentru ca adolescentul sa se simta
iubit, respectat, valoros;
 canalizarea resurselor adolescentului spre activitati sportive, de
relaxare, activitati placute, discutii cu o persoana mai matura;
 invatarea unor tehnici de respiratie, de calmare si control;
 rezolvarea problemelor familiale;
 controlul mai strict al lecturilor, programelor TV urmarite, etc.
 VIOLENŢA VERBALA
CERTURLE ÎNTRE PARINŢI AFECTEAZĂ COPIII MAI MULT
DECÂT CREDEM
 SE CEARTĂ LA
ŞCOALĂ

SAU DERANJEAZĂ
ORELE
SE POT GĂSI ALTE METODE DE PEDEAPSĂ!
CERTURI ÎNTRE COLEGI
 ADEVĂRATE
LUPTE ÎN
INCINTA ŞCOLII
ÎN AFARA
ŞCOLII