Program multinivelar de preventive a violentei scolare

prof. Zbranca Anamaria

Definirea problemei

Violența există peste tot în lume: pe stradă în școală, în mass-media, în inimile

noastre este din ce în ce mai mediatizată; atrage și îndepărtează deopotrivă. In dicționare,
cuvântul violență trimite la ceea ce se efectuează cu o "forță intensă", brutală și adesea
distructivă, la abuzul de forță pentru a constrânge pe cineva la ceva.

Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrării s-a constatat că violența este totdeauna
urmarea unei frustrări și că o frustrare antrenează totdeauna un comportament violent.

Erik Debarbieux (1996) specialist în problematica violenței în mediul școlar oferă o

definiție prin care surprinde ansamblul fenomenului violenței ,,violența este dezorganizarea
brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social și care se traduce printr-o
pierdere a integrității ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să
se opereze prin agresiune, prin folosirea forței, conștient sau inconștient, însă poate exista și
violentă doar din punct de vedere al victimei, fără ca agresorul să vrea să facă rău.’’

Noțiunea de violență este discutată în relație cu agresivitatea. Agresivitatea este

definită ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi îndreptată
împotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva fiinţei proprii, ca
autoagresivitate. Adesea agresivitatea este considerată a fi sinonimă cu violenţă, deşi nu orice
conduită agresivă presupune şi violenţă, după cum nu orice act violent este însoţit de
agresivitate Violenţa presupune dorinţa de a distruge, de a vătăma, de a produce suferinţă, pe
când agresivitatea, adesea, urmăreşte alte scopuri: afişarea, demonstrarea masculinităţii, a
puterii, autoapărarea, obţinerea de beneficii materiale, atragerea atenţiei, răzbunarea etc.

Violența școlară este un fenomen mult mai larg, ce trebuie evaluat și cu ajutorul altor
indicatori. Jacques Pain reperează două tipuri de violență în mediul școlar: violențele
obiective, care sunt de ordinul penalului (crime, delicte) și asupra cărora se poate interveni
frontal (Poliția și Justiția sunt obligate să colaboreze direct cu instituțiile școlare) și violențele
subiective, care sunt mai subtile, țin de atitudine și afectează climatul școlar (atitudinile
ostile, disprețul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politețe, absențele de la ore, refuzul de a
răspunde la ore și de a participa la activități sau ceea ce unii autori numesc atitudini
antișcolare). O formă de violență extrem de răspândită în mediile școlare este violența
verbală. Violența școlară trebuie deci determinată.
 Fenomenul violenței școlare se întinde pe o scară largă, la ale cărei capete se află
violența fizică (extrem de mediatizată de altfel, dar fărăanalize temeinice ale cauzelor ce o
provoacă), respectiv incivilitățile (care sunt foarte numeroase și pot afecta grav ambianța
școlară). Violența perturbă grav mediul școlar. Violența este dezorganizarea unui sistem
personal sau social care se traduce printr-o pierdere a integrității (fizice, materiale, psihice).
Dacă, în fazele de început ale educației școlare (când părinții nostri erau elevi), predomina
violența profesorului asupra elevilor, democratizarea educației a antrenat o deplasare a
violenței către elevi, canalizând-o dinspre elevi spre profesori. Violența fizică si cea verbală
sunt două dintre cele mai des întâlnite tipuri de violență în școlile din Europa. Cultura
adolescenților pare a fi centrată pe violență, fenomen la care au contribuit familia, școala,
industria divertismentului și mass-media.

În mediul școlar, elevii sunt supuși următoarelor tipuri de violență emoțională,

vulgaritatea de limbaj, dinspre elevii cu violență: agresiunea parinților sau altor membrii ai
familiei, ca metodă de violență fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici;
comportament indezirabil; stress provocat de parinții cicălitori, de cerințele prea mari față
de rezolvare a nemulțumirii față de copil; critica și sancțiunile exagerate ce vin dinspre
profesori, care nu-și copii în legătură cu performanțele lor; cunosc suficient de bine elevii;
violență stradală, escrocherii, santaj din partea unor tineri fără violuri, perversiuni sexuale,
pornografie între elevi sau provocate frustrarea datorată unor probleme de natură socio-
economică; ocupație, a găștilor de cartier; de persoane din afara școlii.

Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,

acolo unde sărăcia este la ea acasă. De aceea, atunci când se vorbește despre violență în
școală se consideră drept surse defavorizante anumiți factori exteriori ai școlii: mediul
familial, mediul social, ca și unii factori ce țin de individ, de personalitatea lui. Mediul
familial reprezintă, credem, cea mai importantă sursă a agresivității elevilor. Mulți dintre
copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate; ei au experiența
divorțului părinților și trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat și de
criza locurilor de muncă, de șomajul ce-i atinge pe foarte mulți părinți. Părinții sunt
confruntați cu numeroase dificultăți materiale, dar și psihologice, pentru că au sentimentul
devalorizării, al eșecului. În aceste condiții, ei nu mai sunt sau sunt puțin disponibili pentru
copiii lor. Pe acest fundal apar probleme familiale foarte grave, care-i afectează profund pe
copii: violența intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copiilor, neglijența, la care se
adaugă și importante carențe educaționale – lipsa de dialog, de afecțiune, inconstanța în
cerințele formulate față de copil, utilizarea mijloacelor violente de sancționare a copilului.
Mediul social conține, la rândul său, numeroase surse de influență de natură să inducă, să
stimuleze și să întrețină violența școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de
control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale, mass-media, unele
disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare a
instituțiilor implicate în educație. Conjunctura economică și socială provoacă anumite
confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea
științei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât ei constată că școala nu le asigură inserția
profesională.Un mediu social în criză (criza locurilor de muncă, criza familiei, criza
valorilor) afectează profund dezvoltarea personalității copilului. Trăsăturile de personalitate
ale elevului sunt și ele într-o strânsă corelație cu comportamentele violente. Adolescența este
o perioadă de transformări profunde pe plan fizic, psihic și social. Schimbările fizice care
încep la pubertate sunt adesea foarte brutale și adolescenții le trăiesc ca pe o veritabilă
metamorfoză. O caracteristică importantă este relația pe care adolescentul o stabilește cu
propriul corp. Corpul este suportul privilegiat al exprimării personalității și, în aceste condiții,
asistăm la excese în privința vestimentației, coafurii, machiajului. Lookul este când o
modalitate de afirmare, de impunere a personalității, când o carapace sub care se ascund
multe neliniști și temeri. Adeseori, el oscilează între sentimentul de putere, de forță și
sentimentul de îndoială, de descurajare, de scădere a stimei de sine. Pentru a se apăra de
aceste emoții, adolescenții dezvoltă reacții de provocare, de agresivitate, de opoziție față de
părinți și profesori.

Grupul tinta al acestui program de interventie vizeaza comportamentul violent

determinat de particularitățile elevului (nivel înalt de anxietate, iritabilitate, impulsivitate)
care este provocat de o situație dificilă pe care nu este în stare să o soluționeze
(vulnerabilitatea familiei, relațiile dificile cu părinții și/sau profesorii, o ceartă cu prietenii,
insuccesul școlar,).

Factorii de risc sunt caracteristici individuale, condiţii familiale sau din şcoală,
comunitate care cresc probabilitatea ca tinerii să se angajeze în comportamente cu risc.

Familia poate constitui un factor de risc când prezintă un istoric familial de probleme
comportamentale; managementul problemelor familiale defectuoase; atitudine parentală
permisivă în problema comportamentelor cu risc; acces la substanţe nepermise şi arme la
domiciliu; deces prin suicid al prietenilor membrilor familiei sau tentative de suicid.

Factorul şcolar devine un factor de risc în cazul elevilor cu rezultate şcolare slabe;
lipsa angajamentului/interesului pentru şcoală.
 Comunitate societate-mediu devine factor de risc în situaţiile: accesul la alcool/alte
droguri; acces la arme de foc; legi şi norme comunitare favorabile utilizării drogurilor,
armelor de foc şi crimei; tranziţie şi mobilitate; slab ataşament faţă de vecini şi comunitate
dezorganizată; sărăcie.

Relaţia individ-grup de prieteni de aceeaşi vârstă poate determina iniţierea

comportamentelor cu risc la vârste timpurii; experienţele abuzive în copilărie (fizice, sexuale
sau alte violenţe familiale); pierderea identităţii culturale; factori constituţionali; expunerea în
media în copilărie; comportamente antisociale începute devreme şi persistente; prieteni sau
persoane angajate în probleme comportamentale; atituni favorabile comportamentelor cu risc
(incluzând slaba percepţie a riscului, a răului) implicarea într-o gaşcă; înfăţişarea fizică
corespunzătoare unei vârste mai mari decât vârsta reală (şi decât grupul de prieteni de aceeaşi
vârstă); munca pentru bani mai mult de 20 ore pe săptămână; percepţia riscului de moarte
prematură .

Factorii de protecție sunt caracteristici native ale individului sau condiții în familie,
școală sau comunitate care ajută tânărul să facă față cu succes încercărilor din viață și să
neutralizeze factorii de risc.

Familia reprezintă principalul factor de protecţie, respectiv: legătura cu

familia/ataşamentul faţă de familie; stil parental educativ pozitiv; trăieşte într-o familie cu
ambii părinţi; părinţi cu nivel educaţional înalt; expectanţe parentale înalte în ceea ce priveşte
rezultatele şcolare.

Școala se situează în rangul trei într-o ierarhie a factorilor de protecţie: conectarea la

şcoală/ataşamentul de şcoală; participarea la activităţi extracuriculare; intervenţia precoce a
serviciilor de sprijin; climat școlar ocrotitor.

Comunitate societate-mediu şi anume legătura cu alţi adulţi pozitivi

(relaţie/ataşament); siguranţa şi ajutorul, ataşamentul din partea vecinilor; infrastructura
comunitară puternică (servicii pentru toate necesităţile); politici locale şi statale, suport
norme de sănătate şi programe pentru copii şi tineri.

Este necesara combatere a fenomenului de violenţă în familie şi maltratare a copiilor,

se impun şi măsuri de prevenire a acestor fenomene: identificarea factorilor de risc. Pentru
aceasta OMS a lansat un program de prevenire care urmăreşte patru niveluri de risc:
individual (prin dezvoltarea respectului de sine a partenerilor, conştientizarea capacităţii şi a
puterii de control), interpersonal (prin creşterea coeziunii familiei, cultivarea relaţiilor
armonioase dintre părinţi şi copii, încurajarea femeii de a lua parte la controlul veniturilor
casei), instituţional (prin programe educative, dezvoltarea sistemului de servicii de sănătate,
recreere etc.), structural (prin stabilitate politică, controlul pieţei muncii, egalitate de gen şi
67 nonviolenţă în societate) (A. Muntean în G. Ferréol şi A. Neculau, 2003, pp. 153 – 154).

Sunt necesare sensibilizarea autorităţilor cu privire la promovarea măsurilor necesare

următoarele măsuri: legislative care să reglementeze clar măsurile de combatere a educarea
populaţiei în direcţia prevenirii şi combaterii violenţei violenţei în familie (mai ales asupra
copiilor); familiale (autoeducaţie, cunoaşterea şi apelul la servicii punerea în practiă a
măsurilor sociale de înlăturare a factorilor de specializate); risc.

Programele de intervenţie desfăşurate prin şcoală au dus la îmbunătăţirea competenţei

prosociale şi descreşterea comportamentului de risc. Cele mai eficiente s-au dovedit acele
programe care se adresează dezvoltării deprinderilor personale şi sociale cu impact asupra
cunoaşterii, atitudinii şi competenţei comportamentale a tinerilor.

Tipuri de violent:

Violența fizică Violența psihologică

Pedepsele Bullying Insulte,

corporale, (hărțuirea) Etichetări,
Deteriorarea, Umilire verbală
Lipsirea de bunuri, Violența
Extorcarea de gen

Constrângerea,
Hărțuirea,
Violul

Violența sexuală
 În apariţia şi manifestarea violenţei sunt implicaţi diverşi factori ca: familia, grupul de
prieteni, şcoala, televizorul, calculatorul, ziarele etc., factori care pot împiedica manifestarea
actelor de violenţă în momentul în care sunt foarte bine controlaţi şi în momentul în care între
aceştia există o relaţie de colaborare, în vederea controlării şi stopării violenţei. Rolul
deosebit de important în prevenirea şi combaterea violenţei îi revine familiei, aceasta fiind
primul mediu în care se stabileşte un anumit climat psihoemoţional cu tipuri expresive de
comunicare şi acţiune în interior şi în relaţiile cu mediul. Familia constituie atât un mediu
natural biologic, cât şi socio-cultural, economic. Ea asigură satisfacerea unei game largi de
trebuinţe şi aspiraţii (nevoi şi aşteptari ale membrilor săi). Şcoala este a doua familie a
copilului, este cea care îi receptează pe copii, fiind următorul mediu în care copilul îşi va
desfăşura activitatea. Aici este şi locul unde comportamentele violente sunt mult mai repede
descoperite, copilul fiind supus unor cerinţe şi reguli

Reduce la minimum dificultățile comportamentale, copiii ar trebui să beneficieze de

asigurarea unei educații de înaltă calitate, precum și de sprijinul oferit pentru copiii care
demonstrează provocări emoționale sau comportamentale . 

Subiecții cooperării instituției de învățământ în scopul prevenirii violenței și

intervenției în cazurile de violenta sunt ilustrați în fig. de mai jos:

Autoritățile și instituțiile din

domeniul asistenței sociale și
protecției familiei;
Direcțiile asistență socială și
protecție a familiei și
copilului; Centrele de
asistență socială a familiei și
copilului
Organele locale de
specialitate în domeniul
învățământului;
Instituțiile de Autoritățile și instituțiile
învățământ; Serviciul de din domeniul sănătății;
asistență Policlinicile, Centrele
psihopedagogică medicilor de familie;
Centrele de sănătate
prietenoase tinerilor

Școala
Organele afacerilor interne; Autoritățile
Serviciul protecției civile; administrației
Ofițerul de sector al poliției; publice locale;
Biroul siguranță copiilor
Autoritățile
Asociațiile obștești; tutelare locale
Organizațiile locale, (primarii
republicane și internaționale satelor
(comunelor),
orașelor);

Autoritățile
tutelare
teritoriale
(secţiile/
direcţiile
asistenţă
socială și
protecţie a
familiei și
copilului/
direcţia
municipală
pentru
protecţia
copilului
Chișinău
2)    Designul programului 

Obiectiv general

Evaluarea magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor.

Obiective specifice

- Identificarea subiecţilor cu comportament violent, a formelor de manifestare şi a celor

victimizaţi.

- Sensibilizarea tuturor actorilor şcolii cu privire la sursele, cauzele şi efectele fenomenelor de

violenţă în şcoală.

- Atragerea şi implicarea reprezentanţilor comunităţii în acţiuni de prevenţie şi combatere a

violenţei în şcoală.

- Elaborarea unei strategii la nivel instituţional privind ameliorarea fenomenelor de violenţă la

nivelul şcolii

- Implicarea actorilor de la nivelul şcolii şi de la nivelul comunităţii în derularea activităţilor

dezvoltate în cadrul strategiei.

- Diseminarea proiectului la nivelul altor unităţi de învăţământ

- Crearea unui mediul psiho-social eficient prevenirii violentei

Analiza climatului psiho-social în scopul prevenirii violenței în instituția de învățământ

Un climat psiho-social pozitiv în instituția de învățământ reprezintă elementul de primă

importanță în prevenirea violenței. Climatul se consideră pozitiv atunci când toți participanții la
procesul educaţional se simt în siguranță, sunt implicați și acceptați, demonstrând un
comportament pozitiv și interacționând activ.
 La temelia unui climat pozitiv în instituția de învățământ se află principiile accesului egal
la educație, respectării drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen.

Într-o instituție de învățământ cu climat pozitiv:

1. Administrația competentă împreună cu cadrele didactice întreprind în mod sistematic și

consecvent un set de măsuri de menținere a relațiilor pozitive între toți subiecții
procesului didactic;
2. se acceptă diferențele individuale și diversitatea;
3. procesul didactic, activitatea extracurriculară sunt concepute pe baza principiului
incluziunii, fără discriminarea cadrelor didactice, altui personal angajat și a elevilor după
un anumit criteriu;
4. se cultivă și se mențin relații de stimă, deschidere și încredere între elevi, profesori, alți
angajați, conducere și părinți;
5. se aplică forme active de învățare, metode interactive, care presupun discuții/ dezbateri,
inclusiv deschise, acceptarea diferitor puncte de vedere;
6. metodele de educație au un caracter constructiv, elevii fiind motivați și încurajați să aibă
un comportament pozitiv;
7. se încurajează participarea activă a elevilor și părinților în elaborarea și adoptarea
deciziilor privind activitatea instituției de învățământ;
8. măsurile de prevenire a violenței, asigurare a securității, a sănătății fizice și psihice, a
bunăstării elevilor cuprind toate aspectele procesului educativ și ale vieții colectivului de
elevi, a școlii în ansamblu;
9. problemele care apar, inclusiv cazurile de violență, nu se tăinuiesc, ci se discută deschis,
se iau măsuri pe fiecare caz concret, se acordă ajutor atât victimelor, cât și martorilor și
autorilor violenței.
 Planul activităților
de prevenire a violenței în anul școlar
2020 – 2021 al instituției de
învățământ CSEI SIGHETU MARMATIEI

Perioada de
Nr. Activitatea Responsabil
desfășurare
1 2 3 4
Baza normativă și informativă a prevenirii violenței
Elaborarea ordinului cu privire la Ultima săptămână Directorul
1 acțiunile angajaților în cazurile de a lunii august
violență în instituția de învățământ
Elaborarea ordinului cu privire la Prima săptămână Directorul adjunct,
prevenirea violenței în instituția de a lunii septembrie coordonatorul acțiunilor de
2 învățământ prevenire și asistență în
cazurile de violență
(coordonator)
Ședințe cu diverse categorii de Septembrie Directorul adjunct,
angajați privind prevenirea violenței: coordonatorul
3 - cadrele didactice;
- cadrele didactice auxiliare;
- cadrele nedidactice
Discutarea și aprobarea regulilor de Septembrie Diriginții, consiliul elevilor
4 comportament în clase, plasarea
regulilor în formă de panou
Organizarea activității „boxa încrederii” Septembrie Coordonatorul, diriginții,
5 (instalarea cutiilor) pentru sesizarea psihologul
cazurilor de violență
Crearea (sau înnoirea) rubricii privind Ultima săptămână Responsabilul de
prevenirea violenței și plasarea actelor a lunii septembrie funcționarea site-ului
6 normative pe pagina web a instituției instituției de învățământ
de învățământ
Elaborarea broșurii pentru profesori, Octombrie Directorul adjunct,
care va conține actele normative coordonatorul
7 privind prevenirea violenței în instituția
de învățământ
Pregătirea recomandărilor metodice Octombrie Directorul adjunct,
pentru pedagogi: coordonatorul
8 -privind studierea colectivului de elevi;
-privind identificarea semnelor
diverselor tipuri de violență față de
 copii
9 Crearea panoului „Școala noastră fără Octombrie Directorul adjunct,
violență” coordonatorul

10 Elaborarea broșurilor pentru elevi Noiembrie Directorul adjunct,

„Suntem împotriva violenței” coordonatorul

Verificarea accesibilității Noiembrie Directorul adjunct,

11 informațiilor privind regulile de coordonatorul, consiliul
comportament și actele normative în elevilor
domeniul prevenirii violenței în școală

12 Activitatea de informare „Nu Decembrie Directorul adjunct,

violenței!” coordonatorul

Prezentare privind prevenirea Februarie Directorul, directorul adjunct,

13 violenței în colectivul de elevi în coordonatorul
cadrul adunării generale a părinților

Lucrul cu pedagogii, ceilalți

angajați
Desfășurarea seminarelor de instruire Vacanța de Directorul adjunct,
14 pentru profesori privind prevenirea și toamnă coordonatorul
intervenția în cazurile de violență
Ședințe informative privind prevenirea Noiembrie Directorul, coordonatorul
violenței pentru cadrele didactice
15
auxiliare și personalul nedidactic

Training pentru profesori privind Vacanța de iarnă Psihologul, specialiștii

16 prevenirea violenței de gen în mediul implicați
școlar
Convorbire cu diriginții privind La finalul fiecărui Directorul adjunct,
17 rezultatele diagnosticării colectivului semestru coordonatorul, psihologul
de elevi
 Consultarea profesorilor, diriginților cu Pe parcursul Psihologul
18 psihologul privind situațiile anului
problematice
Lucrul cu elevii

Desfășurarea trainingurilor pentru Pe parcursul Diriginții

elevi în domeniul comunicării anului Psihologul
19
interpersonale, formării
competențelor sociale
Joc didactic pentru elevii claselor Octombrie Diriginții
20 primare (1–4) „Drumul spre casă”

21 Săptămâna toleranței Noiembrie Consiliul elevilor, diriginții

Joc didactic pentru elevii claselor Decembrie Consiliul elevilor, diriginții

22 gimnaziale și liceale „Sesizează
violența”, „Fir de nisip”

23 Concursul celei mai pașnice clase Aprilie Consiliul elevilor, diriginții

24 Inaugurarea serviciului de mediere în Martie Psihologul, un specialist

școală instruit

Lucrul cu părinții

Adunarea generală a părinților la Octombrie Directorul

25 tema „Dreptul copiilor de a fi
protejați față de toate formele de
violență”
Elaborarea broșurii pentru părinți Octombrie Directorul adjunct,
privind modalitățile de sesizare a coordonatorul
26 cazurilor confirmate și suspecte de
violență față de copii și măsurile de
protecție și asistență a copiilor
Deschiderea clubului părinților Noiembrie Directorul adjunct,
27 „Creștem copii fără violență” coordonatorul

Ședințe cu părinții la clasă „Copilul Decembrie Diriginții

28 meu – responsabilitatea mea”
Desfășurarea consultațiilor Pe parcursul Psihologul, diriginții
29 psihologului privind relațiile dintre anului
părinți și copii
 Consultarea părinților privind 1 dată pe lună Diriginții
30 protecția drepturilor copilului Directorul adjunct,
coordonatorul
Monitorizarea activității școlii

Crearea bazei de date a elevilor din Septembrie- Directorul adjunct,

31
grupurile de risc octombrie coordonatorul
Autoevaluarea școlii în domeniul De 2 ori pe an Administrația școlii
32
siguranței și bunăstării
Chestionarea anonimă a elevilor din Decembrie Psihologul
33 clasele 5-11 privind experiența de
contact cu violența în școală
Chestionarea părinților privind Decembrie Diriginții
34
siguranța în școală
Diagnosticul relațiilor interpersonale Februarie Psihologul
35 în școală (chestionarea elevilor și Directorul adjunct,
pedagogilor) coordonatorul
Analiza informațiilor din registrul de Lunar Directorul adjunct,
36 evidență a cazurilor de abuz coordonatorul
Elaborarea raportului privind Mai-iunie Directorul adjunct,
37 realizarea acțiunilor de prevenire a coordonatorul
violenței

Puncte tari:

- conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă;

- îmbunătăţirea imaginii de sine a actorilor implicaţi;
- prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative;
- dezvoltarea autonomiei şi autocontrolului.

Limite:
 -implicarea 100% a tuturor reprezentantilor comunitatii locale, atunci cand apare o
situatie iar acest lucru este solicitat

Situatii de risc:
-factorii interni (individuali)
-factorii externi (familie, scoala, comunitate)

Diseminarea rezultatelor programului

Rezultatele acestui program de interventie a violentei scolare a fost prezentat atat la

sedintele cu parintii, la nivelul inspectoratului, la nivelul altor scoli prin intermediul profesorilor
de sprijin, a evenimentelor precum ,, Ziua portilor deschise”.

Bibliografie:

1. Păun E,(1999), Şcoala- abordare psihopedagogică, Ed.  Polirom, Iaşi.

2. Petcu M., (1992), Delincvenţa – repere psiho-sociale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
3. Petrovai D., Bursuc B. (2005) Strategii de gen specifice de prevenţie și intervenţie în
comportamentul agresiv, București.
4. Rădulescu S.(1998),, Sociologia devianţei, Ed. Victor, Bucureşti.
5. Roşan A., (2006),Violenţa juvenilă şcolară. Teorie, prevenţie şi intervenţie
integrativă, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
6. Sălăvăstru D.,(2004), Psihologia educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi.
7. Jigău M., (2006) Prevenirea și combaterea violenţei în școală: ghid practic pentru
directori și cadre didactice, Buzău.
8. Ordin nr.1409/29.06.2007 cu privire la aprobarea strategiei Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de
învăţământ preuniversitar.
9. Anexa la OMECT nr 1409-2007_Strategia nationala privind violenta.pdf
10. “Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală”, Ghid practic pentru directori şi cadre
didactice, ISE, 2009.
11. http://www.education.ie/en/PUblications/Policy-Reports/Anti-Bullying- Procedures-for-Primary-and-
Post-Primary-Schools.pdf (data comunicării: 30.07.2017).