,,A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a

ameliora calitatea relaţiilor şi a

comunicării între toate persoanele angrenate în
actul educaţional” (Dardel Jaouadi).
1. Introducere
• Violenţa în mediul şcolar este un fenomen real, complex, cu diverse
modalităţi de exteriorizare. Astfel, uneori, şcoala devine spaţiul de
manifestare al conflictului între elevi şi între profesori-elevi, zonă în
care se observă conduita neadecvată.
• Conform statisticilor, cazurile de violenţă din şcoli sunt provocate de
cauze diverse: neglijarea sau abandonul copiilor, lipsa de informaţie,
agresiunea mijloacelor mass-media, plecarea părinţilor la muncă
peste hotare, etc.
Știați că...?
• La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor
42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al
Organizației Mondialea Sănătății (OMS) – 17% dintre copiii de 11 ani
care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna
anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.
• Cele mai noi date procesate la nivelul Ministerului Educației Naționale
(MEN) vorbesc despre 18.783 de cazuri de violență la nivel național,
astfel că 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi, 3 din 10 copii
sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi, 1 din 4 copii a
fost umilit în fața colegilor (Salvați Copiii România)
• Complexitatea fenomenului ne determină să abordăm acest subiect nu doar în
şcoală, dar despre violenţă în general. Deseori copilul ia primul contact cu
violenţa în cadrul familiei sale, aplicând apoi comportamentele violente asupra
altor persoane din mediul şcolar, social, extrafamilial. Alteori, comportamentele
violente dobândite în mediul extrafamilial se manifestă asupra membrilor
familiei.
• În literatura anglo-saxonă de specialitate se folosesc următorii termeni pentru
„violenţa în şcoală”:
• - agression, prin care se înţelege comiterea unui atac fără o provocare, atac ce este
consumat în plan fizic sau verbal;
• - agressivity, care desemnează componenta normală a personalităţii, agresivitatea
latentă, potenţialul de a comite atacuri;
• - aggressiveness, prin care se înţelege o stare relativ propice comiterii unei agresiuni,
susţinută de anumite trăsături ale persoanei, ce se pot exprima ca forme adaptate
social ale agresivităţii: competitivitatea, iniţiativa, curajul, ambiţia;
• - mobbing, care se referă la atacurile în grup ale unor copii asupra unui alt copil;
actualmente, sensul acestui termen este acoperit de noţiunea de „bullying”, care se
referă atât la atacurile / terorizarea / intimidarea în grup, cât şi la cele / cea
individuale(ă);
• - bullying, termen care tinde să fie adoptat în limbajul de specialitate universal şi care
desemnează un gen de violenţă pe termen lung iniţiată de un individ sau de un grup
şi direcţionată împotriva unui individ care nu se poate apăra în contextul respectiv
Comportamentele agresive au consecinţe multiple, pe care le putem
grupa în două categorii:
▪ Consecinţe care acţionează asupra dezvoltării socio-emoţionale a
copiilor
▪ Consecinţe care acţionează asupra actului de predare-învăţare în şcoli
• Şcoala reprezintă mediul care oferă oportunităţi de dezvoltare a
rezilienţei, stării de bine a copiilor şi de satisfacere a nevoii de
stabilitate şi predictibilitate. Predictibilitatea reprezintă un factor care
contribuie la construirea sentimentului de siguranţă la elevi, în
particular, şi la copii în general.
Ce înseamnă „comportament agresiv”?

Conform criteriilor stabilite de Asociaţia Psihologilor Americani,

comportamentul agresiv însumează următoarele categorii de
comportamente:
• Ameninţă, intimidează, ironizează pe alţii
• Manifestă agresivitate fizică faţă de alţii
• Distruge bunurile celorlalţi
• Încalcă drepturile celorlalţi
• Pentru a avea o imagine cât mai completă a acestui fenomen optăm
pentru următoarea definiţie operaţională:
Violenţa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor
comportamente precum:
•exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare,
ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire;
• bruscare, împingere, lovire, rănire;
•comportamente care intră sub incidenţa legii (viol, consum /
comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu
buna ştiinţă - furt);
• limbaj neadecvat la adresa cadrului didactic şi celorlalţi colegi
(înjurături, cuvinte obscene)”.
2. Tipuri şi forme de violenţă
• Violenţa interpersonală sau violenţa directă este definită drept
„comportamentul unei persoane îndreptat împotriva altei persoane
care în mod intenţionat ameninţă, încearcă să producă sau produce
rănirea fizică a acesteia”.
• Comportamentul agresiv se asociază şi formelor mai uşoare de
violenţă care includ: comportamente verbale, fizice sau gesturi,
menite să producă rănire fizică uşoară, disconfort psihologic,
intimidare sau teamă.
Agresiunea se poate manifesta într-o formă indirectă, prin răspândirea
de zvonuri depreciative la adresa unei persoane sau prin marginalizare
socială.
De obicei, formele mai puţin grave de violenţă preced formele mai
serioase, grave. Trecerea de la o formă la alta se poate produce:
• în cadrul aceleiaşi situaţii care escaladează de la dispută verbală la
atac fizic,
• în timp, pe măsură ce înaintează în vârstă, tânărul trece de la
îmbrâncelile şi piedicile specifice copilăriei la violenţe fizice grave,
premeditate, ce apar de regulă în adolescenţă.
• Epp şi Watkinson (1997) au definit şi un alt tip de violenţă, denumită
violenţa sistemică în şcoli, reprezentată de „orice procedură practică
sau instituţională care are impact asupra indivizilor şi a grupurilor prin
împovărarea lor psihologică, mentală, culturală, spirituală, economică
sau fizică”.
Débarbieux (1999) propune următoarea tipologie a violenţei şcolare în
funcţie de trei criterii:
• Climatul şcolar: relaţiile dintre elevi, dintre adulţi şi şcoală, cele dintre
elevi şi adulţi;
• Insecuritatea: violenţa resimţită de elevi, dar şi de profesori;
• Delictele: furturi, loviri, insulte şi rasism
• Agresivitatea şi violenţa şcolară din ultimele decenii a atins cote
impresionante. Fenomenul este vizibil în lumea adulţilor, al copiilor,
explicând din ce în ce mai mult şi relaţionarea dintre generaţii. Aşa se
face că şi în situaţia şcolară universurile separate creează nevoi
diferite, false percepţii, false atribuiri, activează potenţialele conflicte
şi declanşează agresivitate .
FACTORI
Se poate vorbi de factori favorizanţi ai violenţei în şcoală:
• factori exteriori mediului şcolar (mediul familial-este considerat a fi o sursă
importantă a agresivităţii elevilor. Studiile arată că o mare parte dintre elevii violenţi
provin din familii dezorganizate şi trăiesc în familii monoparentale, mediul social-
influența mediului, presiunea grupurilor, impactul social media , situaţia economică
precară, inegalităţile sociale, criza locurilor de muncă, provoacă confuzii în mintea
elevilor, răstoarnă sistemul de valori şi îi fac să se îndoiască de importanţa continuării
studiilor);
• factori care ţin de personalitatea fiecărui individ.
• factori individuali: stresul, problemele de sănătate mentală, problemele personale.
• factori sociali:.
• factori instituționali: politici școlare, relațiile elevilor cu profesorii și între elevi
3. STATISTICA PRIVIND AGRESIVITATEA ŞI VIOLENŢA ŞCOLARĂ

• în 2010–2017, au fost înregistrate 126 de milioane de apeluri, dintre

care un procent de aproape 18% se referă la abuz, agresivitate şi
violenţă asupra copilului şi includ următoarele categorii: bullying, abuz
emoţional, abuz fizic, abuz sexual şi neglijare.
• In 2014–2015, România se afla pe locul I în Europa la numărul de elevi
cu vârsta cuprinsă între 11 şi 15 ani, care agresează alţi colegi ai lor
• Aproape jumătate dintre copiii din România, mai precis un procent de
46% au fost la un moment dat martori şi/sau victime ale bullying-ului
• în anul 2016–2017, procentul cazurilor de bullying în şcoală creşte
până la 57%. Se poate observa o creştere a cazurilor de bullying în
şcoală de 11%
• fetele, cu vârste cuprinse între 11–15 ani, sunt ţintele cel mai des
întâlnite, faţă de băieţi. Astfel, avem un procent de 53% victime de
gen feminin, în timp ce numai 47% sunt victime de gen masculin în
perioada de timp 2014–2015
• 2016–2017, se observă o egalare a procentelor, astfel avem 51%
victime de gen feminin şi 49% victime de gen masculin