VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Proiect educativ

Prof. Corşatea Domnica

Liceul Teoretic ,,Traian Vuia”
Făget
Atâta timp cât oamenii vor folosi
violenţa pentru a combate violenţa
Grup ţintă: va exista întodeauna printre
aceasta
- elevii claselor X,XI,XII
noi
-cadre didactice
-părinţi

Scopul lecţiei:
-evaluarea dimensiunii fenomenului de violenţă în şcoală
-sensibilizarea elevilor faţă de problemele semenilor aflaţi în dificultate
-identificarea situaţiilor de violenţă şcolară şi elaborarea unei tipologii a
fenomenului
-promovarea dialogului şi a comunicării între elevi
 Activitatea 1
Se defineşte VIOLENŢA
 “Violenţa este dezorganizarea brutală sau
continuă a unui sistem personal, colectiv sau
social, şi care se traduce printr-o pierdere a
intregrităţii ce poate fi fizică, psihică sau
materială. Această dezorganizare poate să
se opereze prin agresiune, prin folosirea
forţei, conştient sau inconştient, insă poate
exista şi violenţa doar din punct de vedere al
victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de
a face rău”(ERIC DEBARBIEUX (1996)
specialist in problematica violenţei in
mediul şcolar)
 A califica un fapt ca violent înseamnă, în
esenţă, a emite o judecată de valoare asupra
acelui fapt [...] Ceea ce este resimţit ca
violenţă de un elev de la o anumită şcoală
poate trece neobservat în ochii elevilor de la
altă şcoală.
 Majoritatea analizelor privilegiază ideea că
agresivitatea ţine mai mult de instinct in
timp ce violenţa ţine mai mult de cultură, de
educaţie, de context.
 Manifestarea violenţei în şcoală
• Violenţa între elevi
• Manifestări violente ale elevilor faţă de
profesori
• Manifestări violente ale profesorilor faţă de
elevi
• Părinţii – actori ai violenţei în şcoală
• Violenţa în proximitatea şcolii
 Activitatea 2
Răspundeţi la următoarele întrebări:
1)Este violenţa între elevi un fenomen frecvent în şcolile româneşti?

Se poate afirma ca violenţa între elevi, în diferite forme de manifestare, este un fenomen generalizat în şcoli.
Violenţa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente”precum:
- exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare,hărţuire;
-bruscare,împingere,lovire,rănire;
-comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri,
vandalism–provocarea de stricăciuni cu bună stiinţă–, furt);
- ofensa adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);
-comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care
contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare.
 2) Când si unde se manifestă violenţa între elevi?

Formele variate ale violenţei între elevi se manifestă diferit în contexte diferite în
spaţiul şcolar.

Pauza presupune un timp si un spaţiu în care elevii nu se află sub strictă

supraveghere a cadrelor didactice şi care oferă posibilitatea relaţiilor directe între
elevi (care sunt limitate pe parcursul activităţii didactice din cauza metodelor de
predare, a conceperii si repartizării sarcinilor de învăţare, a aşezării mobilierului
şcolar etc.). Toate acestea permit manifestarea diferitelor atitudini şi
comportamente, inclusiv a celor care ţin de domeniul violenţei între elevi.
 3)Cine fata de cine este violent?
Cele mai frecvente situaţii de violenţă se întâlnesc între elevii din aceeaşi clasă .
Ponderea ridicată a unor astfel de situaţii se explică prin faptul că interacţiunea dintre
elevii aceleiaşi clase este mai frecventă decât relaţiile elevilor din clase diferite (în
timpul orelor şi al altor activitaţi şcolare, în pauze, în cercurile de prieteni), fapt care
creează premisele aparţiei mai multor situaţii de violenţă între elevi.
De asemenea, cu frecvenţă ridicată au fost menţionate şi situaţii de violenţă între elevi
din clase diferite, de acelaşi nivel şcolar.
Între elevii care frecventează diferite niveluri de învaţământ apar forme specifice de
violenţă: bătaie, agresivitate verbală, furturi etc. În cazul acestor forme de violenţă, cel
mai adesea, copii de vârstă mai mică sunt victimele elevilor din clasele mai mari.
Violenţa profesorilor faţă de elevi este un aspect important în analiza vieţii şcolare, cu
implicaţii multiple şi pe termen lung asupra elevului şi asupra calităţii activităţii
educative.
 4) Ce comportamente neadecvate au profesorii fata de elevi?
Formele de comportament neadecvat al profesorilor cu frecvenţa cea mai mare se referă la
-agresiunea verbală faţă de elevi:
atitudini ironice,
-ţipete,
injurii, jigniri, insulte.

agresiunea non-verbală:
 ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora , care nu caracterizează o
relatie optimă profesor-elev şi constituie bariere în comunicarea didactică.
Faptul că elevul nu este considerat un partener real de comunicare, iar mesajele din partea
acestuia nu sunt luate în considerare reduce procesul didactic la o simplă activitate de
transmitere de cunoştinţe si încalcă principiile pedagogice.
gesturi,
priviri ameninţătoare, însoţite de atitudini discriminative şi marginalizarea unora dintre
elevi.
Astfel de manifestări din partea profesorilor (chiar dacă nu sunt generalizate şi se raportează
numai la unii dintre elevi) au implicaţii grave atât asupra climatului şcolar, cât mai ales asupra
elevilor: influenţează negativ stima de sine, reduce motivaţia pentru învăţare, transformă
şcoala într-un spaţiu de insecuritate pentru aceştia.
Comportamentul neadecvat al profesorilor
faţă de elevi ia uneori si forma violenţei
fizice.

Pedeapsa fizică este o metoda specifică

şcolii traditionale, unele teorii pedagogice
clasice susţinând chiar „eficienţa”
pedagogică a acesteia. O dată cu apariţia
noilor curente în pedagogie, care au pus
copilul în centrul educatiei, violenţa fizică
faţă de copii devine o modalitate
încriminată în orice spaţiu de educatie. În
ceea ce priveşte atitudinea părinţilor fată
de violenţa fizică a profesorilor, părerile
sunt împărţite: de la respingerea
pedepselor fizice în spaţiul şcolii la
acceptarea şi încurajarea acestora.
 5)Există violenţă a părinţilor în spaţiul scolar?

Faţă de profesori, părinţii utilizează cel mai frecvent violenţa verbală (ironii, discuţii
aprinse, ţipete), iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizică– situaţii generate de obicei de
nemulţumirea referitoare la atitudini şi comportamente ale unui cadru didactic, considerate
violente sau nedrepte, manifestate în raport cu propriul copil.

Faţă de alţi elevi din scoală, au fost semnalate cazuri de certuri sau chiar agresiune fizică,
atunci când propriul copil intră într-un conflict cu aceştia sau când este victimă a violenţei
lor.

Sunt şi situaţii în care părinţii manifestă comportamente violente faţă de propriul copil
în spaţiul şcolii, de la ironizarea sau admonestarea acestuia în faţa clasei de elevi până la
agresivitate fizică – metode considerate forme eficiente de pedepsire a copilului, în
cazurile în care acesta nu se supune disciplinei şcolare, iar părinţii sunt înştiinţaţi şi
responsabilizaţi cu rezolvarea problemelor.
 6)Există violenţă în spaţiul din jurul şcolii?

Formele de violenţă care au loc în apropierea şcolii nu diferă foarte mult faţă de cele care
se petrec în incinta şcolii şi demonstrează că intensitatea acestor agresiuni este de
multe ori mai ridicată. Un număr mare de cazuri de violenţă în acest spaţiu implică
persoane din afara şcolii. Există un număr semnificativ de agresiuni care sunt comise de
colegi de şcoală ai victimelor
 7)Cum se manifestă violenţa elevilor faţă de profesori?

a) comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor:

absenteismul şcolar,
fuga de la ore,
actele de indisciplină în timpul programului şcolar,
ignorarea voită a mesajelor cadrelor didactice.

Cei mai mulţi profesori şi părinţi sunt de părere că aceste comportamente aduc în timp
grave prejudicii elevilor şi şcolii şi apar ca urmare a unor regulamente şcolare deficitare, a
unor relaţii pedagogice „prea democratice” sau a influenţei negative a mediului extraşcolar.

De multe ori, aceste tipuri de atitudini şi comportamente nu sunt catalogate drept violente
şi sunt „trecute cu vederea” atâta timp cât nu capătă intensitate ridicată, deşi intră în
contradicţie cu prevederile regulamentului şcolar , sunt deranjante pentru cadrele didactice
şi au consecinţe negative asupra rezultatelor şcolare.
b) comportamente care implică agresiune verbală si nonverbală de intensitate
medie si care reprezinta o ofensă adusă statutului si autorităţii cadrului didactic:
refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare,
atitudini ironice faţă de profesori,
zgomote în timpul activităţii didactice,
miscări ale elevilor neautorizate de profesor (intrarea şi iesirea din clasă).
cadrul didactic este ironizat pe coridor, şuşoteli, bătaie de joc pentru modul în care se
îmbracă
 atitudinea ironică a elevilor (în special faţă de evaluarea profesorilor) susţinută şi
încurajată chiar de către unii părinţi, care consideră ironia o modalitate îndreptăţită de
manifestare a libertăţii elevilor faţă de anumiţi profesori din şcoală, care „merită acest
lucru”.

Acestea sunt determinate fie de lipsa interesului şi de scăderea motivaţiei elevilor pentru
ceea ce învaţă, fie ca reacţie a acestora faţă de diferite atitudini şi comportamente ale
cadrelor didactice.
Copiii nu suportă să fie nedreptăţiţi şi, să primească note la o materie in funcţie de
celelalte. Cel mai adesea, profesorii incriminează astfel de comportamente şi se simt
vulnerabili în faţa elevilor.
c) comportamente violente evidente

comportamente agresive evidente, care presupun agresiune verbală şi fizică:

-gesturi sau priviri ameninţătoare,
-injurii,
-jigniri,
-ameninţări verbale,
-lovire şi agresiune fizică,
agresiune indirectă (asupra maşinii sau a altor bunuri ale profesorilor).
 Activitatea 3
Elevilor le este prezentat un studiu UNICEF
România(fragmente)
 Din statisticile din SUA reiese că 14% dintre profesori au raportat că au fost ameninţaţi
cu arma de către elevi (1992-1996), 4 profesori la o mie de locuitori au fost victime ale
crimelor cu violenţă. Între 1996-1997, 10% din totalul şcolilor publice au raportat cel
putin o crimă violentă în incinta lor.
 În Franţa, o anchetă desfăşurată între 1994-2000,asupra unui eşantion de 35000 elevi,
arată că, în opinia lor, violenţa şcolară a crescut, mai ales în zonele de mare excludere
socială.
 În Anglia, în 2003, au fost raportate 7000 de fapte de violenţă şcolară, din care 6899 în
timpul orelor de curs.
 La nivel naţional, politiştii au organizat în anul 2003 peste 7180 de acţiuni şi controale
în urma cărora au fost depistaţi, în preajma şcolilor, 46 de autori de infracţiuni, 97 de
elevi au fost identificaţi şi cercetaţi pentru comiterea unor infracţiuni, iar 563 de elevi
au fost luati în evidenţă ca fiind predispusi la fapte antisociale (aşa-zisii elevi-problemă.
În perioada iulie-august a aceluiaşi an, numai în zona unitătilor de învatamânt s-au
săvârşit 53 de infractiuni, din care 7 cu violenţă. (Departamentul Relaţii externe şi
presă-UNICEF România )

• Elevii îşi exprimă opinia în legătură cu cele prezentăte

 Activitatea 4
Studiul scoate în evidenţă incidenţa crescută a cazurilor
de violenţă
Elevilor le sunt împărţite materiale şi trebuie să răspundă la întrebări:
1)În ce categorie de violenţă clasificaţi următoarele: tâlhărie, loviri, vătămare
corporală, poreclire, viol, tachinare, ironizare, bruscare, lovire cu obiecte.
2)Care dintre atitudinile de violenţă mai sus menţionate consideraţi că sunt cele mai
periculoase? De ce?
3)Explicaţi. Există între ele tipuri de violenţă benignă?

• Răspunsuri posibile:
• Violenţă fizică:tâlhărie, lovire, vătămare corporală, viol, lovire cu obiecte
• Violenţă verbală:poreclire, tachinare, ironizare
• Violenţă psihică:viol, ironizare, tachinare, poreclire

• Se discută cu elevii ,că anumite tipuri de violenţă intră în mai multe categori.
• Solicitaţi enumerarea tipurilor de violenţă intr-un top al gravităţii acestora.

Nu există violenţă,, benignă”, ,,în joacă”, deoarece fiecare tip de violenţă aduce
atingere dreptului la dezvoltare liberă a celui agresat
 Activitatea 5
Concluzii
 Violenţa este o realitate în şcolile româneşti, fapt care reprezinta un semnal de alarmă
asupra calităţii climatului şcolar şi a relaţiilor pedagogice şi, implicit, asupra întregii vieţi
şcolare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât manifestarea unor asemenea comportamente este
însotită deseori de o atitudine general devalorizantă fată de şcoală ca instituţie de educaţie.
 Violenţa şcolară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo
unde sărăcia este la ea acasă.De aceea, atunci când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se
consideră drept surse defavorizante anumiţi factori exteriori ai şcolii:
-mediul familial,
-mediul social,
-factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.
 Şcoala trebuie să îşi asume un rol de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei.
Conducerea unităţilor de învăţământ, diriginţii în colaborare cu părinţii urmăresc următoarele
obiective:
• - observarea mai atentă a comportamentului elevilor, pentru o mai bună înţelegere a cauzelor
actelor de violenţă;
• - ameliorarea comunicării cu elevii ce manifestă comportamente violente şi stabilirea unor
relaţii de încredere;
• - detensionarea conflictelor cu ajutorul formatorilor de opinie;
• - dezvoltarea parteneriatului şcoală-familie;
• - colaborarea cu specialişti .
 Maxime despre violenţă

,,Violenţa generează violenţă”-A.N.Chomsky

,,Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei”-

I.Asimov

,,Violenţa este replica incultului”-A.Brien

Bibligrafie

• Violenţa. Aspecte psihosociale-A. Neculau, G. Ferreol

• Despre violenţă-W. Benjamin
• Comunicarea nonviolentă- M.B. Rosenberg
• Raport al Comisiei Europene despre violenţa în şcoli- Creţu
• Articole –ziare
• Materiale-internet