Lectura suplimentară- instrument de prevenire şi combatere a situaţiilor de bullying

în şcoală

Lectura suplimentară îi este necesară elevului în procesul de autocunoaştere şi de educare a inteligenţei

emoţionale. De aceea am ales-o ca pe un instrument de analiză şi gestionare a situaţiilor de bulling în şcoli şi în
mediile dedicate în general adolescenţilor şi preadolescenţilor.

Majoritatea activităţilor de lectură desfăşurate în şcoală vizează implicarea profesorilor şi elevilor, însă
există şi activităţi în care se doreşte implicarea părinţilor.

Amintim doar câteva dintre cărţile care au dirijat elevii spre a găsi răspunsuri la întrebări ca: Cine sunt
eu în spaţiul individual?, Cine sunt eu în spaţiul social/social-virtual?, Ce vreau?, Ce ştiu?, Ce pot?, Cât pot?
Cât de important este ceea ce cred alţii despre mine?

Marele uriaş prietenos, de Roald Dahl, este unul dintre titlurile care au ajutat elevii să realizeze că
faptul de a fi diferiţi ne poate face prieteni.

Minunea, de R. J. Palacio este un prilej de a susţine Campania anti bullying în sprijinul lui August
Pullman (şi a tuturor copiilor care s-au simţit vreodată puşi la zid pentru aspectul fizic). Lectura acestei cărţi şi
discuţiile de după le-a oferit copiilor o ocazie bună de meditaţie despre bunătate, curaj, toleranţă şi
responsabilizare.

Copiii de făină, de Anne Fine, ne-a inspirat la o activitate foarte utilă, care se poate implementa atât la
orele de limba română, în cercuri de lectură sau în lecţii opţionale de lectură, cât şi la orele de dirigenţie. Este
vorba despre un experiment social de responsabilizare a elevilor, care se poate folosi la orice clasă de gimnaziu
sau liceu (în funţie de nivelul psihocognitiv al elevilor). Resursele de timp necesare au limita de jos o
săptămână, tocmai de aceea activitatea poate fi de succes şi în perioda Şcolii Altfel. Exerciţiul propus elevilor
este de a-şi crea fiecare un copil de făină, adică o păpuşă confecţionată dintr-un material alb, care să semene cu
silueta unui bebeluş şi să fie umplută cu făină. Fiecare copil de făină este prezentat clasei, este cântărit cu un
cântar de bucătărie, este notată într-un tabel greutatea fiecăruia şi îi este încredinţată elevului timp de o
săptămână sau două, în funcţie de cât timp alocă profesorul acestei activităţi (cu cât timpul este mai lung, cu atât
misiunea elevilor este mai grea). În acest interval de timp, elevul este obligat să poarte copilul cu el peste tot, să
nu îl scape din vedere niciun moment (părinţii şi celelalte persoane apropiate elevului ştiu despre această
responsabilitate şi sunt complicii profesorului), iar în ziua finală a proiectului, când se verifică bebeluşii de
făină, scopul elevului este să aducă păpuşa într-o stare identică (sau cât se poate de asemănătoare) cu cea din
ziua înrolării în misiune. Cu alte cuvinte, copilul de făină nu trebuie să fie nici mai gras, nici mai slab (copiii de
făină se cântăresc din nou şi nu este o sarcină uşoară să îi păstreze la aceeaşi greutate, deoarece câteva picături
de apă căzute din greşeala pe creştetul copilului pot influenţa cu uşurinţă greutatea pulberei din interior), nici
mai curat, nici mai murdar decât în ziua preluării lui. În fiecare zi din timpul petrecut cu copilul, elevii au
sarcina de a nota într-un jurnal minim 3 idei din ziua respectivă, care pot fi aprecieri, probleme, soluţii la
probleme, impresii etc. În ziua predării, elevii pot dovedi gradul de responsabilizare la care i-a adus proiectul.
Se poartă o discuţie despre atitudinea pe care au manifestat-o elevii în timpul perioadei de îngrijire, despre
atitudinea celor din jur, despre câştigurile şi pierderile implicării în proiect. De abia după toate acestea, li se
propune elevilor lectura propriu-zisă a cărţii de Anne Fine şi se face ulterior comparaţie între abordarea nostră şi
abordarea proiectului din realitatea ficţională a cărţii. Se fac jocuri de rol în care se imaginează situaţii de
bulling între copiii de făină şi soluţii care să vină în sprijinul acestor situaţii.

Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne este un alt reper care ne-a susţinut în intenţia de a inspira
elevilor ideea că lipsa de toleranţă poate marca generaţii întregi de oameni.

Cartea Ca peştele în copac, de L.M. Hunt este , de asemenea, foarte valoroasă în iniţiativele noastre de a
preveni situaţiile de bullying şi de a creşte rezistenţa elevilor la acest fenomen.

Acestea sunt doar câteva exemple de cărţi a căror lectură şi-a dovedit eficienţa în privinţa evitării şi
gestionării corecte a cazurilor de bullying şi cyberbullying între elevi.

Avantajul folosirii resurselor menţionate mai sus este că mutarea actului educaţional în spaţiul virtual nu
a afectat buna desfăşurare a proiectelor de acest gen. Şcoala online este un spaţiu suficient de generos încât să
nu reducă eficienţa acestor activităţi.

Consilier educativ,
Prof. Cupcea Mihaela