Anexa 8

FABULA

Este o specie a genului epic în versuri (rareori în proză), în care sunt criticate trăsături negative de caracter şi
defecte omeneşti puse pe seama unor animale, urmărind îndreptarea comportamentului uman.
În literatura universală, au scris fabule grecul antic Esop, francezul La Fontaine, rusul Krîlov şi alţii. În
literatura română, apare Grigore Alexandrescu, Alecu Donici, George Topârceanu, Tudor Arghezi.
Grigore Alexandrescu a scris fabule ca: Boul şi viţelul, Câinele şi căţelul, Toporul şi pădurea, Lupul
moralist.
Trăsături ale fabulei
 Este o creaţie epică, deoarece are narator, acţiune şi personaje.
 Este structurată pe două părţi: povestirea propriu-zisă şi morala (învăţătura, care stă deseori la final, dar
uneori se poate regăsi şi la începutul poveştii).
Morala poate fi • explicită (formulată de către autor);
• implicită (dedusă de către cititor).
 Acţiunea fabulei este scurtă, concentrată, rezumându-se la un singur aspect din viaţă personajelor.
 Cadrul spaţio-temporal este vag conturat, intenţia autorului fiind de a da un caracter general faptelor
prezentate. (Timpul şi spaţiul sunt vagi, lăsând impresia cititorului că asemenea evenimente şi asemenea
defecte omeneşti se pot întâlni oriunde şi oricând).
 Universul uman este înlocuit cu universul necuvântătoarelor (de cele mai multe ori animale, uneori plante
sau obiecte), pe baza unei succesiuni de personificări care se numeşte alegorie.
 Alegoria este o figură de stil care constă în înlocuirea unei realităţi abstracte cu o imagine concretă, pe baza
unei asemănări existente între acestea. Se realizează printr-o serie de epitete, personificări, metafore,
comparaţii.
 În fabule sunt criticate lăcomia, minciuna, lenea, îngâmfarea, naivitatea, demagogia (discursurile
mincinoase ţinute cu scopul de a înşela opinia publică), parvenitismul (îmbogăţirea rapidă prin mijloace
necinstite), ipocrizia etc.
 Numărul de personaje din fabule este întotdeauna foarte mic, acestea fiind alese în strânsă legătură cu
tipologia umană pe care o reprezintă: iepurele ‒ frica, leul ‒ puterea, lupul ‒ făţărnicia, vulpea ‒ viclenia,
căţelul ‒ naivitatea, boul ‒ limitarea culturală, furnica ‒ hărnicia, greierele ‒ lenea, măgarul ‒
încăpaţânarea etc.
 Personajele unor fabule sunt prezentate în antiteză, acest fapt fiind evidenţiat şi din titlu.
 Modurile de expunere folosite în fabulă sunt dialogul, naraţiunea şi foarte rar descrierea (cu rol în
evidenţierea trăsăturilor unor personaje).
 Deşi naratorul este obiectiv, deseori se observă în discursul narativ accente subiective cu aer sarcastic la
adresa personajelor aflate pe o treaptă socială superioară nemeritată şi îngăduitor la adresa personajelor
puse în inferioritate de cei vicioşi.
 Fabula are caracter educativ, prin aceasta realizându-se, pe un ton glumeţ, o critică acidă la adresa
societăţii.
 Limbajul folosit este comun, prozaic (lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică), accentul fiind pus pe
satirizarea defectelor, cu scop moralizator.