UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN CHIȘINĂU
FACULTATEA: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI ȘI INFORMATICĂ
CATEDRA : PÎP
REFERAT
Cursul universitar: Consiliere educațională
Subiectul: Specificul violenței școlare
Forme şi cauze ale manifestărilor de violenţă în şcoală
Autor:Amarghioalei Elena-Cristina

Coordonator:
Liliana Saranciuc-
Gordea, dr. conf. univ.
 Cuprins
 Cuvinte cheie
 Cum definim noțiunea de violență şi violenţă şcolară?
 Importanţa şi actualitatea problemei cercetate
 Tipuri de violență
 Forme ale violenţei şcolare
 Cauzele violenţei şcolare
 Ce este violența în școli și cum se manifestă în România?
 Concluzii
 Resurse bibliografice
 Cuvintele cheie :
o responsabilitate
o educaţie
o siguranţă
o prevenţie
o emoţie
o comunicare
o toleranţă
 Cum definim noțiunea de violenţă şi violenţă şcolară?
Problematica violenţei este de dată recentă. Abia în secolul al XIX-lea încep să se contureze conceptul şi să fie
analizate rădăcinile şi formele violenţei. Pentru civilizaţiile anterioare, violenţa era considerată ceva natural, care nu
ridica întrebări sau dubii. Ea începe să fie denunţată o dată cu dezvoltarea spiritului democratic modern.
În prezent, violenţa constituie obiect de cercetare pentru numeroase ştiinţe naturale şi sociale: fiziologie, psihologie,
psihiatrie, sociologie, politologie, polemologie etc. Toate aceste discipline au adus contribuţii interesante la studierea
cauzelor şi mecanismelor violenţei. Literatura problemei este impresionantă.
Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii asupra violenţei şi sănătăţii (2002) defineşte violenţa drept „ameninţarea sau
folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup sau unei
comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau traume psihologice, o dezvoltare
improprie sau privaţiuni”.
Violenţa în şcoală reprezintă „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată
sau jignitoare; bruscare, lovire; nerespectarea regulamentului şcolar în vigoare; comportament care intră sub incidenţa
legii”( MEC, Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, 2006) .
Michaud (1978) încearcă o definiţie mai subtilă a violenţei, plecînd de la trei categorii de factori: „Există violenţă
cînd, într-o situaţie de interacţiune, unul sau mai mulţi actori acţionează de o manieră directă sau indirectă, masată sau
distribuită, aducînd prejudicii altora în grade variabile, fie în integralitatea lor fizică, fie în integralitatea lor morală, fie în
posesiunile lor, fie în participările lor simbolice şi culturale”
 Importanţa şi actualitatea problemei cercetate
Violenţa este o realitate proprie naturii umane ce are continuitate în istoria umanităţii, prin urmare
eradicarea ei reprezintă o utopie. Necesitatea evaluării dimensiunilor fenomenului de violenţă în şcoală,
identificarea situaţiilor de violenţă şcolară şi elaborarea unei tipologii a fenomenului, analiza cauzelor
generatoare de violenţă, elaborarea unor programe educaţionale de conştientizare şi schimbare a atitudinii
faţă de violenţă, prin conştientizarea consecinţelor ei negative, nedezirabile, reprezintă o prioritate pentru
spaţiul educaţional şi toţi actorii săi.
Începând cu anul 2007, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, prin OMECT nr.
1409/ 2007 privind Strategia MECT cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile
de învăţământ a dispus elaborarea de către fiecare unitate de învăţământ a propriei strategii antiviolenţă.
În acest context, necesitatea realizării unei analize factuale a fenomenului de violenţă şcolară în judeţul Iaşi
- analiză care să surprindă dificultăţile curente sau potenţiale cu care se confruntă elevii, cadrele didactice şi
echipele manageriale din judeţ în ceea ce priveşte fenomenul şi care să determine modificarea conduitei
cadrelor didactice în vederea formării elevilor în spiritul non- violenţei - devine prioritară.
 Tipuri de violență
În categoria violenței școlare se încadrează orice formă de violență asupra copiilor și tinerilor care se petrece pe
domeniul școlii sau în timpul unei activități conexe. Acesta este experimentată de elevi din partea altor colegi/elevi, a
cadrelor didactice sau a personalului auxiliar. Aceasta poate să ia forme multiple:
 Violența fizică: agresiunea fizică cu intenția de a răni cealaltă persoană (prezentă la cel puțin 1 din 10 elevi de liceu și
1 din 7 elevi de gimnaziu*);
 Violența psihologică: abuzul/violența verbală și emoțională, precum insulte, amenințări, porecle, intimidare, umilire
(este cea mai prevalentă formă de violență, observată de aprox. 40% dintre respondenți*) + violența socială, înțeleasă
prin izolarea și controlarea acțiunilor victimei (32% dintre liceeni respondenți afirmă că au fost martorii a cel puțin
un caz de violență socială*);
 Bullyingul: comportament agresiv repetat asupra victimei, aflată în aceeași situație ca și agresorul (un alt elev este
agresorul→ bullying, un profesor/ cineva superior ca și statut este agresorul→ abuz), îmbinând violența fizică cu
violență verbală, socială, sexuală;
 Cyberbullyingul: se referă la hărțuirea/intimidarea care are loc în mediul online (ex.: trimiterea de mesaje ofensive,
însușirea identității unui alt elev pe platformele de socializare, postarea de imagini jenante și răspândirea de zvonuri
pe social media etc.).
*Datele extrase provin din raportul Bullying-ul în Școală, realizat de World Vision România.
 O alta tipologie a conduitelor de violenta in scoala, care combina mai multe criterii –
planul agresiunii, verbal/fizic, gradul de deschidere, directa/indirecta si tipul de
implicare a agresorului activa/pasiva – a fost realizata de J. Hebert (1941) si include:

• agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;

• agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;
• agresiuni active verbale directe: injura, ameninta;
• active verbale indirecte: calomnia;
• agresiuni pasive fizice directe: impiedicarea producerii unui comportament al
victimei;
• fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcina, de a da curs unei rugaminti;
• agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;
• agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.
 Forme ale violenţei şcolare
Violenţa între elevi:
· cea mai răspândită formă/conflicte între elevi;
· este un fenomen generalizat în şcoli;
· formele uşoare de violenţă sunt specifice vârstei şcolare;
· elevii sunt violenţi unii faţă de ceilalţi pentru că societatea, în ansamblu, este agresivă; modelele
de relaţionare la care sunt expuşi copiii sunt de natură violentă (acasă, pe stradă, la televizor,
inclusiv în emisiunile pentru copii);
· violenţa verbală este cea mai raspândită formă: certuri, conflicte, injurii, ameninţări, intimidare,
hărţuire, batjocură, jigniri; apare ca o manifestare „obişnuită”, dar un comportament tolerat;
· violenţa fizică (bătaia) este declarată mai ales de către părinţi şi mai puţin de către cadrele
didactice;
· se manifestă mai frecvent în urmatoarea ordine: în imediata vecinătate a şcolii, după program,
în pauze, în şcoală, în şcoală după program, în timpul orelor;
· se manifestă, în ordinea frecvenţei: între elevii din aceeaşi clasă, între elevii din clase diferite şi
de acelaşi nivel şcolar (clase paralele), între elevi de diferite niveluri şcolare.
Violenţa elevilor faţă de profesori 
   exista, dar parerile actorilor sunt divergente;  consilierii scolari recunosc existenta ei într-o proportie mai mare decât corpul
profesoral/conducere (ei fiind cei care consiliaza elevi cu asemenea comportamente);
 se manifesta prin comportamente neadecvate în raport cu statutul lor (absenteism scolar, fuga de la ore, indisciplina, ignorarea
mesajelor cadrelor didactice, cel mai frecvent), agresiune verbala si nonverbala (ofense, refuzuri, atitudini ironice, gesturi
inadecvate /obscene) si violenta grava (injurii, jigniri, loviri, agresiune fizica)

Violenţa profesorilor faţă de elevi:

 este un fenomen prezent în scoala, dar dificil de recunoscut de catre cadrele didactice;
 se manifesta sub diferite forme, în ordinea frecventei, ca: ironie/ sarcasm/ dispret explicit; evaluare neobiectiva (nedreptate),
agresiuni nonverbale, ignorare/neacordarea atentiei, excludere de la ore, injurii, jigniri, violenta fizica (palme, tras de par, tras de
urechi).
 
Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii:
   parintii au comportamente neadecvate fata de profesori (tipete, discutii aprinse, ironii, amenintari cu reclamatii, agresivitate
fizica);
 parintii au comportamente violente fata de propriul copil/colegi ai propriului copil. 

Violenţa în afara spaţiului şcolii: 

 se manifesta între elevi sau sunt provocate de alte persoane în jurul scolii (fosti elevi ai scolii, locuitori din zona, tineri din gasti de
cartier, elevi de la alte scoli, necunoscuti);
   poate avea manifestari diferite (furt, agresare verbala, nonverbala, tâlharie, agresare fizica, sexuala).
 Cauzele violenţei şcolare

 Mediul familial: mediul conflictual, familii dezorganizate sau monoparentale, lipsa de

comunicare şi afecţiune, consum de alcool, lipsa unei minime exigenţe parentale;
 Mediul social: situaţia economică precară, inegalităţile sociale;
 Mediul şcolar: managementul defectuos al clasei de elevi şi al situaţiilor de criză, ignorarea
sau tratarea preferenţială a elevilor, abuzul de măsuri disciplinare, programa
supraîncărcată;
 Mediul contextual: gaşca de prieteni, schimbarea mediului;
 Mediul individual: trăsăturile de personalitate, impulsivitate, teribilism, căutarea de
senzaţii, imaginea de sine scăzută, opoziţionism, instabilitate emoţională, probleme specifice
adolescenţei;
Ce este violența în școli și cum se manifestă în România?
La 2 ani după începutul pandemiei de COVID-19, timp în care accesul la educație a milioane de copii a fost limitat, violența
școlară continuă să existe și să lase efecte tragice asupra tinerilor din România. Aceasta capătă noi forme și se adaptează
noului context mai repede decât o face legislația. Însă pentru a putea combate și preveni violența școlară, este necesară o
înțelegere a cauzelor și manifestărilor ei, însoțită de conștientizarea și acțiunea publicului larg/societății civile.

Violența școlară, sub toate formele ei, limitează dreptul fundamental la educație a zecii de mii de copii români. Aproximativ 1
din 3 elevi din lume a fost victima bullyingului (formă a violenței școlare), având consecințe devastatoare asupra procesului
educațional, ratei de abandon școlar, sănătății fizice și psihice ale acestora. În România, se estimează că aproape jumătate
dintre elevi au fost agresați de colegi cel puțin o dată. (raportul Un mediu de învățare nonviolent pentru toți copiii – Institutul
de Științe ale Educației, 2018)

Conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii România (Studiu Privind Incidența Violenței Asupra Copiilor,
decembrie 2021), 16% din adolescenții respondenți au afirmat că, în mod obișnuit, se simt încordați când sunt prezenți la
școală, 12% speriați, iar 5% triști. Peste 4% afirmă că își petrec singuri pauzele, fără a comunica cu ceilalți colegi.

În acest context, numărul ridicat de cazuri de violență școlară pare a fi o consecință directă a mediul în care copiii și
adolescenții învață. Lipsa unui spațiu sigur, a unor măsuri elementare de protecție a victimelor, a acțiunii cadrelor didactice și
a celorlalți elevi nu fac altceva decât să permită fenomenului de violență școlară să ia amploare.
 La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor
42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport al
Organizației Mondialea Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani
care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna
anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Cele mai
noi date procesate la nivelul Ministerului Educației Naționale (MEN)
pentru anul școlar 2014-2015 vorbesc despre 18.783 de cazuri de violență la
nivel național
3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
 Concluzii

Pentru a concluziona cele menţionate, trebuie luate în considerare

următoarele aspecte importante precum: predispoziţia chimică a
individului spre a fi agresiv; influenţele mediului înconjurător; cultura;
nivelul educaţional; nivelul cognitiv; capacitatea de adaptare şi
raspunsul la frustrare; familia de provenienţă şi istoricul acesteia. Este
de la sine înţeles faptul că, în măsură mai mare sau mai mică,
personalitatea şi conduita individului vor fi influenţate de aceşti factori.
 Resurse bibliografice
• Saranciuc-Gordea Liliana-CONSILIERE ȘCOLARĂ (suport de curs), UNIVERSITATEA
PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU, Chişinău: 2020
• https://www.stasalba.ro/violenta-in-mediul-scolar, accesat în data de 10.03.2022
• https://
www.mediafax.ro/social/studiu-71-dintre-elevii-din-romania-au-fost-martori-sau-victime-ale-viole
ntei-la-scoala-19928704
, accesat în data de 10.03.2022
• https://www.academia.edu/5143820/Violenta_in_Scoala_-_studiu_national, accesat în data de
10.03.2022
• http://dacia.org.md/rom/forme-si-cauze-ale-violentei-in-scoala, accesat în data de 10.03.2022
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!