UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAŢI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA MEDICINĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
MEDIC PRIMAR CHIRURGIE GENERALĂ,
DOCTOR ÎN ŞTIINŢE MEDICALE

ABSOLVENT,
ALBU VASILE

GALAŢI 2017
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAŢI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
SPECIALIZAREA MEDICINĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ
COLECISTITA ACUTĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
MEDIC PRIMAR CHIRURGIE GENERALĂ,
DOCTOR ÎN ŞTIINŢE MEDICALE

ABSOLVENT,
ALBU VASILE

GALAŢI 2017
 INTRODUCERE

Odată cu evoluţia societăţii moderne, apar la individ boli noi care necesită o abordare
medicală diferită. Este demonstrat astăzi că mediul fizic, cultural şi social în care trăieşte
omul prezintă componente care să crească probabilitatea apariţiei afecţiunilor digestive.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte aspecte teoretice şi practice ale colecistitei
acute. Diagnosticul şi tratamentul colecistitei acute a constituit un subiect de dezbatere de-a
lungul timpului şi reprezintă şi astăzi unul din elementele esenţiale ale abordării terapeutice
unitare în patologia medicală.
Lucrarea are drept scop efectuarea unui studiu al pacienţilor de vârsta a treia, un procent
important din patologia medicală, cu implicaţii destul de mari în tratamentul şi evoluţia altor
boli asociate.
Colecistita acută constituie o importantă problemă de sănătate publică cu consecinţe
socio-economice şi individuale majore, cu scăderea calităţii vârstnicului, senescenţa şi
limitarea funcţională respiratorie, cu funcţii locale şi sistemice de apărare reduse, ceea ce duce
la costuri mari pentru sistemul de sănătate şi handicap individual.
Incidenţa reală a colecistitei acute este greu de apreciat exact statistic, în aceasta
intervenind factori de eroare. Cert este faptul că pe măsura prelungirii duratei medii de viaţă
ea devine tot mai frecventă la decade avansate, exprimând şi prin aceasta raportul direct de
cauzalitate cu litiaza biliară.
Gravitatea colecistitei acute este direct proporţională cu forma anatomopatologică, cu
intensitatea procesului obstructiv şi infectios, cu vârsta precum şi cu dezechilibrele
electrilitice şi metabolice secundare.

3
 CUPRINS

I PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….4
CAPITOLUL I - ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA CĂILOR BILIARE……………......... 7

CAPITOLUL I I - COLECISTITA ACUTĂ…………………………………………… 15

1. Definiţie ………………………………………………………………………… 15
2. Fiziopatologie…………………………………………………………………….15
3. Etiopatogenie……………………………………………………………………. 17
4. Morfopatologie………………………………………………………………….. 18
5. Clasificarea formelor clinice……………………………………………………. 19
6. Tablou clinic ……………………………………………………………………. 20
7. Examenul clinic ………………………………………………………………… 21
8. Explorări paraclinice …………………………………………………………… 22
9. Evoluţie şi complicaţii…………………………………………………………... 23
10. Diagnostic ………………………………………………………………………. 24
11. Prognostic ………………………………………………………………………. 25
12. Tratamentul colecistitei acute …………………………………………………... 25

CAPITOLUL I I I –ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CHIRURGICAL CU

COLECISTITĂ ACUTĂ………………………………………………………………….. 29
1.Pregătirea preoperatorie ………………………………………………………….. 29
2.Îngrijirile din preziua operaţiei …………………………………………………... 31
3.Îngrijirile din ziua operaţiei………………………………………………………. 31
4.Îngrijirile postoperatorii ………………………………………………………….. 32

II PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL IV - STUDIUL CUNOAŞTERII ……………………………………….. 36

CAPITOLUL V – CONCLUZII GENERALE ………………………………………….. 61
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

4
I. PARTEA GENERALĂ

5
 CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA CĂILOR BILIARE

De la nivelul hepatocitelor unde a fost secretată, bila este condusă până în duoden,
printr-un sistem de canale care formează căile biliare. Dintre acestea unele sunt situate în
interiorul glandei şi constitue căile biliare intrahepatice ,iar altele se găsesc în afara ficatului
şi reprezintă căile biliare extrahepatice.

1.1.CĂILE BILIARE INTRAHEPATICE

Căile biliare intrahepatice încep cu canaliculele biliare, după care urmează o serie
succesivă de canalicule (interlobulare, perilobulare, bilifere), care până la urmă se adună în
cele două ducte hepatice, drept şi stâng.
Căile biliare intrahepatice urmează în general modul de ramificaţie al venei porte şi al
arterei hepatice, mai ales în ce priveşte afuenţii mai voluminoşi, care vor forma ductele
hepatice drept si stâng.
Fig.1. Căile biliare intrahepatice

1.2.CĂILE BILIARE EXTRAHEPATICE

6
 Căile biliare extrahepatice sunt formate din:
- calea biliară principală (canal hepatic comun şi canal coledoc)
- calea biliară accesorie (vezicula biliară şi canalul cistic)
a. Calea biliară principală - este formată din canalul hepatic continuat de canalul
coledoc fiind adesea reunite şi poartă numele de canalul hepatocoledoc.
Canalul hepatic comun - se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept şi
stâng. El coboară în marginea liberă a micului epiplon şi fuzionează la nivelul marginii
superioare sau înapoia primei porţiuni a duodenului, cu canalul cistic venit de la vezicula
biliară, formând canalul coledoc.
Canalul coledoc – continuă canalul hepatic comun, el conduce bila în duoden şi
prezintă patru segmente: supraduodenal , retroduodenal, retropancreatic, intraparietal.
Se termină printr-un orificiu comun cu canalul pancreatic unindu-se cu aceasta în ampula
hepatopancretaică a lui Vater. In această zonă există o importantă formaţiune musculară-
sfincterul lui Oddi, a cărei funcţionare asigură tranzitul normal al bilei spre duoden.
b. Calea biliară accesorie - este reprezentată de vezicula biliară şi canalul cistic.
Canalul cistic – leagă calea biliară principală cu vezicula biliară, are un traiect oblic,
este flexuos şi prezintă porţiuni dilatate alternând cu altele înguste. Porţiunile cele mai strâmte
se găsesc la mijlocul canalului, în apropierea veziculei biliare, aici de obicei se opresc calculii
veniţi din veziculă.
Prin canalul cistic, bila ajunge în vezicula biliară (în intervalurile dintre mese) şi apoi se
scurge înapoi în coledoc în timpul meselor.

7
Fig. 2. Căile biliare extrahepatice

Vezicula biliară (colecistul) - este un rezervor anexat căilor de excreţie a bilei ,în care
aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri .Este situată în fosa veziculei biliare de pe
faţa viscerală a ficatului. Are o lungime de aproximativ 10 cm,o lărgime de 4cm şi o
capacitate de 50-60ml. Clasic colecistul este comparat cu o pară.
Se descriu trei porţiuni: fundul, corpul, colul.
Fundul - veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioară şi răspunde incizurii cistici pe
marginea inferioară a ficatului.Pe viu el se proectează pe peretele abdominal anterior, în
punctul unde linia ombilico-auxiliară dreaptă întâlneşte arcul costal. Este învelit în peritoneu
şi are o mare mobilitate.
Corpul - veziculei biliare este partea aderentă la faţa viscerală a ficatului. El se îngustează
treptat spre col, ultima parte a sa este denumită infundibul. Vine în raport în sus cu ficatul, iar
în jos cu colonul transvers şi cu duodenul. Faţa superioară aderă slab la ficat printr-un ţesut
conjuctiv străbătut de vene porte accesorii. Ea se poate dezlipi uşor în cursul operaţiei de
extipare a veziculei. Faţa inferioară este acoperită de peritoneu şi legată de colonul transvers
prin ligamentul cistico-colic.
Colul - formează extremitatea profundă şi ascuţită a veziculei biliare. Are formă conică şi se
continuă fără o limită precisă cu canalul cistic. Este liber, nu aderă la ficat. În sus şi în stânga
vine în raport cu ramura dreaptă a venei porte, iar în jos cu porţiunea superioară a duodenului.
Structura veziculei biliare
8
 La exterior, vezicula este acoperită de o întindere variabilă de peritoneu, care îl
constituie tunica seroasă. Sub aceasta se gaseşte un strat subseros bine dezvoltat de natură
conjuctivă laxă. Urmează tunica fibromusculară formată din ţesut colagen şi fibre elastice, în
care sunt cuprinse fibre netede, formând mănunchiuri orientate oblic. Împreună cu fibrele
longitudinale şi circulare, acestea formează o reţea în care fibre cu orientare diferită se
continuă unele cu altele. La interior vezicula este captuşită de tunica mucoasă formată dintr-
un epiteliu simplu şi dintr-un corion.
Epiteliul conţine celule absorbante cu platou striat şi puţine celule calciforme. În
regiunea colului se găsesc glande de tip mucos al căror produs se amestecă cu bila. Corionul
este format din ţesut conjuctiv lax şi reticular.Epiteliul este impermiabil pentru pigmenţii
biliari. Celulele sale participă la procesul de resorbţie a apei(concentrarea bilei) şi la
elaborarea unor constituienţi biliari(grăsimi şi colesterol).
Vascularizaţia veziculei biliare
Este legată de vascularizaţia ficatului:
 Artera cistică, ramură a ramurii drepte a arterei hepatice, pătrunde în veziculă la
nivelul gâtului şi se împarte în ramurile dreaptă si stângă.
 Venele cistice(două)sunt satelite arterei, se varsă în ramura dreaptă a venei porte.
 Limfaticile drenează în limfonodulii gâtului şi limfonodulii marginii anterioare a
hiatusului Winslow. De acolo ajung la nodulii retro-duodenopancreatici.
Inervaţia veziculei biliare este făcută de fibre vegetative (simpatice şi parasimpatice) care vin
în plexul hepatic anterior.
Funcţiile veziculei biliare sunt următoarele:
- de rezervor
- de concentrare şi resorbţie
- de secreţie
- de contractilitate

9
 1. 3. BILA ŞI ROLUL EI ÎN ORGANISM

Fig. 3. Faţa viscerală a ficatului

Bila este un produs de secreţie şi excreţie hepatică,care se acumulează în afara

perioadelor de digestie în vezicula biliară,unde se concentrează şi de unde se elimină
intermitent prin coledoc în a doua porţiune a duodenului. Cantitatea de bilă secretată la om în
24 ore este de 700-1200ml,influenţată de natura alimentelor.Elaborarea bilei are loc printr-o
serie de procese succesive, ce cuprind captarea sau sinteza de către hepatocit a substanţelor ce
intră în compoziţia bilei, transportul prin celula hepatică al acestor substanţe şi excreţia lor se
face prin polul biliar al hepatocitului în canaliculii biliari.
Constituienţii principali ai bilei sunt: săruri biliare, pigmenţii biliari, colesterol, lecitină,
acizi graşi, mucină şi substanţe anorganice, cloruri de Na, K, Ca, bicarbonaţi, fosfaţi
Sărurile biliare - au acţiune de tip detergent, scăzând presiunea superficială a
particulelor mari de grăsime şi favorizând fracţionarea în particule fine. Cea mai mare parte
(9/10) din sărurile biliare sunt resorbite prin mucoasa intestinală împreună cu grăsimile, însă
după trecerea prin mucoasă se separă de grăsimi şi ajung în sânge. Ajunse în ficat pe cale
sanguină sunt reabsorbite de polul sanguin al celulei hepatice şi secretate în polul biliar,
realizând circuitul hepato-entero-hepatic al sărurilor biliare.
Pigmenţii biliari sunt reprezentaţi de bilirubină si bliverdină.
Bilirubina previne distrugerea globulelor roşii prin procesul de hemoliză la nivelul
ficatului şi splinei. Formarea lor începe cu separarea hemului de globină şi apoi prin reducere,
transformarea acestuia. Fierul trece în plasmă şi se uneşte cu o globină (transferina), fiind dus
la organele hemato-poetice. Globina este descompusă în aminoacizi din care este alcătuită.
Pigmenţii biliari fiind produşi de dezasimilaţiei ai hemoglobinei şi eliminându-se prin bilă îi
conferă acestuia caracterul de produs de excreţie.

10
Are culoare galben-aurie şi la început insolubilă în apă, dar solubilă în alcool şi grăsimi. Ea
circulă legată de proteinele sanguine. Aceste caracteristici sunt valabile pentru bilirubina,
neajunsă la ficat. După ce ajunge în ficat, ea se conjugă cu acidul glucuronic sub influenţa
unei enzime care o face sa-şi modifice proprietăţile. Abia acum bilirubina va începe
parcurgerea căilor biliare către intestin. Ea este astfel hidrogenată în patru etape succesive şi
dă naştere mezobilirubinei, apoi urobilinogenului, care poate trece în stercobilinogen. Acesta,
la rândul lui oxidat, se transformă în stercobilină, ce se elimină prin materiile fecale, dând
nastere la coloraţia acestora. Urobilinogenul format în intestin se reasoarbe parţial prin
mucoasa intestinală, şi ajuns la ficat, participă la formarea bilirubinei. O altă parte de
urobilinogen este distrusă la nivelul ficatului. Cantitatea de urobilinogen creşte atunci când
scade capacitatea ficatului de a distruge urobilinogenul, de aceea exagerarea urobilinuriei este
semn de insuficienţă hepatică.
Dacă scurgerea bilei în intestin este împiedicată datorită unui obstacol(calculi), bila
secretată este redirijată spre polul sanguin al hepaticului în circulaţia sistemică şi apare icterul
(coloraţia galbenă a pielii şi mucoaselor datorită pigmenţilor biliari) însoţit de decolorarea
materiilor fecale.Atunci când are loc distrugerea masivă a hematiilor, ficatul nu va putea
excreta întreaga cantitate de bilirubină, ceea ce va duce, de asemenea la creşterea
concentraţiei ei în sânge. Organismul se debarasează de aceştia, ca de orice produse de deşeu,
excepţie făcând doar fierul, care este recuperat de organism pentru a fi utilizat la sinteza
hemoglobinei.
Colesterolul provine atât din colesterolul alimentar (exogen) cât şi prin sinteza
hepatică (endogen). Este un produs de oxidare şi provine din două surse: sânge, ficat.
În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de acesta din acid
acetic şi grăsimi degradate. Cantitatea de colesterol creşte în timpul sarcinii, precum şi în
alimentaţia bagată în lipide; ea scade în lipsa acestora sau în cazul unor leziuni grave ale
ficatului. Menţinerea raportului colesterol-săruri biliare (normal 1/20-1/30) are o deosebită
importanţă.
Când acesta scade sub 1/3 se favorizează precipitarea colesterolului, care formează
calculi biliari. În intestin, 30-60% din colesterol e reabsorbit prin mucoasa duodeno-jejunală
(circuitul enterohepatic) restul find transformat de flora intestinală în coprosterol şi eliminat
prin fecale.
În bilă se mai găsesc:
 Fosfolipide(în special lecitina) 0,1%;
 Mucina- produsă de pereţii căilor excretoare şi ale veziculei;

11
  Substanţe minerale: clorura , fosfatul, bicarbonatul de sodiu dau bilei un pH
alcalin=7,3-7,4;
 Cantităţi mici de: acizi graşi, acid glucuronic, acid uric şi uree;
Celulele hepatice şi celulele Kupffer formează bila în mod continuu. Aceasta trecând prin
canaliculele biliare, canalele biliare perilobulare şi canalul hepatic, fie pe cale directă prin
canalul coledoc spre duoden în timpul digestiei, fie pe calea veziculei biliare prin canalul
cistic între digestii, unde se acumulează.
Ţinând seama de aceasta, deosebim două feluri de bilă:
a. bila hepatică (primară) care trece din ficat direct în duoden în timpul digestiei. Este un
lichid galben verzui care conţine 97% apă şi 3% reziduu uscat (substanţă organică şi
anorganică ).
b. bila veziculară care se varsă în duoden din vezicula biliară numai în timpul
alimentaţiei. Este mai vâscoasă (conţine mucus din mucoasa veziculei) şi mai
concentrată în pigmenţi biliari (în timpul acumulării ei în veziculă o parte din apă se
reabsoarbe prin pereţii acestuia), iar transportul bilei de la ficat în colecist se face pe
bază exclusiv de forţe fizice presionale. Având în vedere că în repaus digestiv
sfincterul Oddi este închis, bila nu mai poate ajunge în această perioadă în duoden. Pe
de altă parte, volumul veziculei biliare fiind limitat la aproximativ 50 ml, iar secreţia
biliară având o rată de eliminare hepatică de 0,5 ml/min.
Evacuarea bilei în duoden
Evacuarea bilei din vezicula biliară se face pe cale umorală şi pe cale reflexă
(nervoasă)
- Pe cale umorală - excreţia bilei în duoden e condusă de colecistokinină, hormon care se
formează la contactul mucoasei duodenale, cu conţinutul acid al acesteia şi unele principii
alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la căile biliare extrahepatice şi
produce evacuarea bilei în duoden.
- Pe cale reflexă (nervoasă) - prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitaţi receptorii.
Excitaţia ajunge la sistemul nervos central şi de acolo pe calea nervilor vagi (nervi
parasimpatici) pornesc impulsuri la sfincterul veziculei biliare şi la sfincterul Oddi,
determinând relaxarea lor. Totodată are loc contracţia veziculei si bila de rezervă (bila
veziculară) este eliminată în intestin. Când vezicula s-a golit, sfincterul ei se inchide, dar
rămâne deschis sfincterul Oddi, astfel încât bila venită direct de la ficat (bila hepatică)
trece în intestin, atâta timp cât durează digestia. După încetarea digestiei, sfincterul Oddi
se închide şi se deschide sfincterul veziculei biliare, astfel încât acum bila hepatică ia
calea veziculei biliare, unde se acumulează. Contracţia sfincterelor se datorează nervilor

12
splanhnici (simpatici) care au acţiune contrară vagului. Timpul de eliminare al bilei
depinde de natura alimentului.

Rolurile bilei

Bila îndeplineşte următoarele roluri:

- Intervine indirect în digestia şi absorbţia grăsimilor prin emulsionarea lor;
- Activarea lipazelor pancreatice mărindu-le de 3-4 ori puterea lipolitică şi favorizarea
absorbţiei acizilor graşi şi a monogliceridelor solubilizate;
- Asigură absorbţia vitaminelor liposolubile( A,D, E, K ) a colesterolului şi a unor
metale ca fierul;
- Are acţiune antiputridă asupra florei şi putrefacţiei din colon;
- Împiedică coagularea mucusului intestinal, inhibând o mucinază şi favorizând
peristaltismul;
- Prezintă un rol şi în neutralizarea în intestin a sucului gastric acid;

13
 CAPITOLUL II

COLECISTITA ACUTĂ

2.1. DEFINIŢIE: Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată prin
dureri abdominale, fenomene de iritaţie peritoneală la nivelul hipocondrului drept, febră,
leucocitoză.
Este cea mai frecventă complicaţie a litiazei biliare, în 32% din cazuri putând fi prima
manifestare a acesteia. Ea apare cu o frecvenţă crescută în intervalul de vârstă 50-70 de ani şi
determină 20 % din intervenţiile chirurgicale efectuate pe căile biliare. Datorită evoluţiei sale
imprevizibile, 40% din cazurile de colecistită acută sunt operate târziu, în urma unui tratament
medical prea lung. Gravitatea acestei afecţiuni depinde de forma anatomopatologică,
intensitatea procesului distructiv şi infecţios, vârstă, precum şi de tulburările metabolice
secundare induse de boală.

2.2. FIZIOPATOLOGIE.
Mult timp s-a considerat colecistita acută, ca fiind datorată unui proces strict infecţios.
Constatarea că, frecvent, nu pot fi depistaţi germeni în bila veziculară a pus în discuţie
existenţa şi a altui mecanism declanşator în afara celui infecţios S-a constatat că într-un
procent important din cazuri bila este sterilă, microbismul fiind mai degrabă cantonat în pereţii
veziculei biliare. Iată de ce, actualmente, colecistita acută este considerată mai ales o
complicaţie mecanică majoră a litiazei biliare. Ea apare secundar inclavării unui calcul în
regiunea infundibulară sau la nivelul cisticului, situaţie care creează o hipertensiune
intraveziculară cu rol de factor declanşator al procesului acut colecistic.
Există actualmente mai multe teorii care caută să explice modul de declanşare a
afecţiunii:
1. Teoria iritaţiei chimice. Obstrucţia cisticului sau a regiunii infundibulare face ca bila să
se concentreze în vezicula biliara. Această bilă hiperconcentrată, bogată în pigmenţi biliari,
reprezintă un factor major de iritare chimică a mucoasei veziculare, producând într-un prim
timp o inflamaţie aseptică a acesteia, cu edem masiv şi un infiltrat inflamator bogat în celule a
tuturor straturilor veziculei biliare. Se produce şi o modificare concomitentă a permeabilităţii

14
mucoasei veziculei biliare, ceea ce conduce la o acumulare excesivă de lichid în lumenul
vezicular.
Astfel, are loc o creştere progresivă a presiunii intraveziculare. Conţinutul veziculei
biliare este de obicei steril în primele zile, iar dacă între timp survine dezobstrucţia lumenului,
evoluţia procesului fiziopatologic se face spre fenomene de fibroză parietală, concomitent cu
ameliorarea clinică. Dacă un astfel de ciclu evolutiv se repetă de câteva ori, va conduce la
apariţia unei vezicule biliare scleroatrofice. În cazul în care obstrucţia iniţială se menţine,
apare suprainfecţia conţinutului vezicular, ceea ce duce la accentuarea modificărilor parietale
cu evoluţie spre gangrenă a veziculei biliare. Datorită hiperpresiunii şi edemului, apare
compresiunea vaselor sanguine parietale cu delimitarea unor zone de ischemie. Acest proces
are o evoluţie mai gravă la vârstnici (care au şi leziuni ateromatoase vasculare), ceea ce
explică apariţia unor leziuni întinse de gangrenă parietală.
Când există un calcul de dimensiuni mari inclavat infundibular, acesta poate exercita o
compresiune mecanică directă, de aceea fenomenele de gangrenă sunt în aceste situaţii de
maximă intensitate în regiunea respectivă.
2. Teoria enzimelor pancreatice. Experimente efectuate prin injectarea de suc pancreatic în
vezicula biliară cu cisticul obstruat au declanşat o colecistită acută. După Donald Wagner,
tripsina, acţionând asupra mucoasei veziculare prin hidroliza proteinelor, determină o
inflamaţie asemănătoare iritaţiei chimice. Această teorie poate explica geneza colecistitei acute
de origine coledociană, prin obstrucţia litiazică a C.B.P., când cisticul şi zona infundibulară
sunt libere.
3. Rolul factorului septic. Germenii izolaţi din bila veziculară în colecistita acută sunt
foarte diferiţi. Cel mai frecvent întâlniţi sunt: E. coli (50%), Stafilococ auriu, Streptococ
nehemolitic, Bacilul tific, Streptococ hemolitic, Clostridium perfringens. De remarcat sunt
asocierile microbiene grave în colecistita acută, mai ales la vârstnici. Întrucât bila ramâne des
sterilă, sunt frecvent necesare culturi din peretele veziculei biliare.
Multiplicarea germenilor în peretele vezicular explică pe de-o parte întinderea maximă
a leziunilor distructive pe suprafaţa extraperitoneală a veziculei biliare, cât şi importanţei mari
atribuită intraoperator decolării veziculei biliare din foseta cistică, un timp septic principal al
intervenţiei. Există trei maniere de producere a infecţiei mediului vezicular:
-calea hematogenă portală, calea hematogenă ,calea canalară ascendentă (de excepţie).
4. Rolul factorilor anatomici. Vezicula biliară este din punct de vedere anatomic un
diverticul al căilor biliare extrahepatice, având raporturi strânse cu calea biliară principală,
duodenul, pancreasul, colonul transvers. Colecistul este un organ anexă al ficatului şi al
tubului digestiv, fiind profund influenţat de disfuncţiile acestora. Vezicula biliară are în

15
majoritatea cazurilor 2/3 din suprafaţă intraperitoneal, inflamaţia ei interesând seroasa, dar
procesul ramânând însă limitat de cele mai multe ori la loja subhepatică.
În 98 % din colecistetele acute, cauza este litiazică, majoritatea (92%) fiind produse
prin inclavarea unui calcul în cistic sau în regiunea infundibulară Mai rar colecistita acută
apare prin obstrucţia litiazica a C.B.P. terminale (6%).
Există şi alte cauze anatomice care pot determina ocluzia temporară sau definitivă a
lumenului veziculei biliare în afara litiazei:
-malformaţii congenitale ale veziculei biliare (corp, fundus, canal cistic);
-deformaţii anatomice congenitale la nivelul canalului cistic: implantarea cisticului pe flancul
stâng al C.B.P., cisticul dublu cudat, cistic cudat printr-o malformaţie vasculară, valvule
anormal dispuse;
-deformaţii anatomice câştigate: prin procese inflamatorii cronice, cisticite, remanieri
postoperatorii după chirurgia gastroduodenală, parazitoze, tumori benigne sau maligne ale
canalului cistic.
Prezenţa germenilor în vezicula biliară litiazică reprezintă un factor favorizant în
producerea colecistitei acute Elementul esenţial ramâne însă obstrucţia lumenală, care,
realizând o „cavitate închisă", poate exacerba o floră preexistentă în lumen, ceea ce va
determina o evoluţie rapidă a procesului septic.
În parazitozele veziculei biliare (Giardia lamblia), procesul inflamator cronic poate
uneori obstrua lumenul cistic prin dopuri de fibrină, realizând o colecistită acută şi în acelaşi
timp o exacerbare a florei existente în colecist.
În hidatidoza hepatică, deschiderea chistului în căile biliare poate colmata lumenul C.B.P. şi
realiza condiţii pentru o colecistită acută hidatică.

2.3. ETIOPATOGENIE
Elementul de fond în producerea colecistitei acute îl reprezintă staza biliară, care în 90-
95% din cazuri este secundară blocării canalului cistic de către un calcul (colecistită acută
litiazică). In restul de 5-10% sunt implicate alte cauze obstructive nelitiazice. In corelaţie cu
staza, intervin infecţia bacteriană şi eventual ischemia peretelui vezicular.
Forma nelitiazică de colecistită acută se dezvoltă fie pe obstacole anatomice congenitale
(malformaţii, anomalii de implantare) sau dobândite (neoplazii) ale veziculei biliare sau
cisticului, fie în cadrul unor disfuncţii ale colecistului. În formele nelitiazice sunt incluse şi
colecistitele acute care apar după intervenţii chirurgicale abdominale extrabiliare, arsuri sau
traumatisme majore, în cadrul evoluţiei unor boli grave (ex. insuficienţă cardiacă, poliarterită
nodoasă) sau boli infecţioase (ex. SIDA), la pacienţii cu alimentaţie parenterală totală şi,
foarte rar, după un tratament cu clorotiazidă etc.
16
Staza biliară produce iritaţie chimică prin acţiunea conjugată a sărurilor biliare, colesterolului
şi lizolecitinei. În prima etapă intervine efectul iritant al concentraţiilor crescute de săruri
biliare şi suprasaturarea în colesterol a bilei veziculare, în cadrul procesului natural de
concentrare realizat de mucoasa veziculară. Lecitina, sub acţiunea fosfolipazei A secretată de
epiteliul vezicular, este hidrolizată în lizolecitină care prin efect toxic asupra epiteliului
mucoasei determină atât alterarea stratului protector de mucină al acesteia (cu expunerea
epiteliului la acţiunea detergentă a sărurilor biliare), cât şi stimularea producţiei de
prostaglandine. Acestea la rândul lor blochează funcţia normală de absorbţie a mucoasei şi
induc, în schimb, o stimulare a secreţiei apoase, cu acumulare de lichid şi distensie a
colecistului, concomitent cu accentuarea producţiei de mucus.
Colecistita acută nelitiazică poate fi generată prin însămânţarea bilei cu Salmonella
sau chiar cu unele virusuri (ex. citomegdic). Suprainfectarea se face, fie prin însămânţare
hematogenă, cu punct de plecare enteral sau în cadrul unei stări septice, fie pe cale ascendentă
canaliculară. În condiţiile unui proces inflamator cronic sau a unor parazitoze hepatobiliare
obstrucţia canalului cistic, inclusiv printr-un dop de mucus sau fibrină, poate favoriza
exacerbarea unei infecţii cronice şi transformarea în colecistită acută.
Ischemia acută a peretelui şi mucoasei veziculare este consecinţa comprimării arterelor
intramurale datorită creşterii presiunii intraluminale şi supradistensiei colecistului în urma
blocării drenajului transcistic, în plus, pot interveni şi alte cauze locale (volvulus al veziculei
biliare) sau generale (diabet zaharat, poliarterită nodoasă) care favorizează sau determină
ischemia. Incidenţa crescută a colecistitei acute la vârstnici se poate explica astfel şi prin
leziunile aterosclerotice asociate. Ischemia peretelui vezicular, fie că acţionează ca factor
iniţial, fie ca unul secundar stazei biliare veziculare, este urmată de necroză, gangrenă şi
perforaţie.

2.4. MORFOPATOLOGIE
Leziunile anatomopatologice în colecistita acută sunt nespecifice, caracterizate prin
hipertrofia peretelui vezicular. Acesta poate fi sediul unui edem accentuat, cu hiperemie
intensă şi leziuni inflamatorii difuze ce evoluează spre ulceraţie şi necroză parietală.
Procesul inflamator determină iniţial apariţia edemului şi congestiei mucoasei care devine
hiperemică, cu exsudate, ulceraţii superficiale şi hemoragii submucoase. Ulterior se dezvoltă
un infiltrat inflamator celular, zone de necroză, cu perforaţie şi microabcese intramurale.
Concomitent poate să apară şi un proces inflamator pericolecistic, cu eventuală extensie şi la
organele adiacente. Vezicula biliară este destinsă şi conţine la început o bilă de aspect normal,
dar în scurt timp conţinutul devine purulent sau chiar sanguinolent.

17
 Depăşirea procesului acut este urmată morfologic de o intensă reacţie conjunctivă
care determină scleroza colecistului, iar pe plan funcţional de pierderea capacităţii de
absorbţie a mucoasei. Ca urmare, dacă persistă obstrucţia infundibulo-cistică, vezicula va
retenţiona un conţinut lichidian clar şi bogat în mucus.
Leziunile inflamatorii pot depăşi limitele veziculei biliare, propagându-se la organele
vecine:
-spre hilul hepatic (pediculită hepatică);
-spre faţa inferioară a ficatului;
-în foseta cistică (abcese);
-spre foiţa peritoneală posterioară a duodenului, capsula pancreasului, mezocolonul transvers
şi marele epiplon, toate aceste organe participând la constituirea plastronului pericolecistic.
Calculul inclavat infundibular creează prin acţiune mecanică o zonă de distrucţie maximă ce
poate evolua spre constituirea unui abces juxtapedicular.
În cazul unei evoluţii favorabile, leziunile inflamatorii acute cedează şi apare o reacţie
conjunctivă cu scleroză retractilă ce se constituie treptat între 10 - 12 zile şi 4 luni. Acest
proces de fibroză afectează şi organele din jur, creând ulterior condiţii dificile de operabilitate.
Criteriul morfologic de clasificare a colecistitelor acute:
- colecistite acute catarale - sunt colecistitele acute hidropice;
- colecistite acute distructive – flegmonoase, gangrenoase, perforate.

2.5. CLASIFICAREA FORMELOR CLINICE DE COLECISTITĂ ACUTĂ

a. Forme supraacute - cu semne clinice grave, date în special de perforaţia
macroscopică sau microscopică a veziculei biliare, cu un coleperitoneu localizat sau
generalizat, cu gangrenă masivă a peretelui vezicular. Formele distructive de colecistită acută
se datorează alterărilor trofice ale veziculei biliare, care apar consecutiv creşterii brutale a
presiunii intralumenale, ceea ce compromite vascularizaţia parietală şi creează rapid condiţii
de ischemie, necroză şi gangrenă.
b. Forme acute:
- colecistitele acute hidropice;
- piocolecist cu un conţinut steril;
- colecistitele acute flegmonoase;
- colecistitele acute purulente septice;
- colecistitele acute gangrenoase.

18
 c. Forme subacute - reprezentate de cazurile tratate timp îndelungat cu antibiotice:
- piocolecistitele sclero-retractile însoţite de abcese periveziculare şi / sau intrahepatice;
- piocolecistitele fistulizate: fistule biliare externe, biliobiliare sau biliodigestive;
În afara cazurilor în care colecistita acută apare ca primă manifestare a bolii (32%), o
anamneză bine condusă poate releva elemente sugestive pentru diagnostic: suferinţă digestivă
veche, tulburări dispeptice de tip biliar, un examen ecografic anterior care a semnalat litiaza
veziculei biliare.

2.6.TABLOU CLINIC
Debutul este acut
1. Durerea - este un semn major în cadrul simptomatologiei colecistitei acute, având
caractere diferite în funcţie de forma clinică a bolii. Ea trebuie clar diferenţiată de simpla
colică biliară, remisă prompt, spontan sau după medicaţia antialgică şi antispastică.
În colecistita acută ea este profundă, apăsătoare, în epigastru, putând fi însoţită de jenă
periombilicală şi fenomene dispeptice. Caracterul persistent al durerii şi tendinţa de a se
deplasa spre hipocondrul drept sugerează un proces evolutiv acut.
Dacă sediul iniţial al durerii este în hipocondrul drept, aceasta poate fi datorată unor
leziuni distructive de la debut, mai ales dacă este de intensitate mare şi rezistentă la
tratamentul medical aplicat.
Iradierea periombilicală, spre hipocondrul stâng şi baza hemitoracelui stâng sugerează
participarea pancreatică (colecistopancreatita acută), iar tendinţa spre generalizare a durerii
conduce la bănuiala instituirii unei peritonite acute difuze de origine biliară.
2. Greţurile şi vărsăturile - se asociază într-o proporţie de 80%, mai ales când
colecistita acută coexistă cu o pancreatită acută şi / sau o litiază a C.B.P.
3. Frisonul - apare în colecistitele acute distructive. La batrâni, acesta poate domina
tabloul clinic, durerea trecând pe un plan secundar, precipitarea evoluţiei spre colaps fiind o
certitudine în absenţa unor măsuri terapeutice prompte şi energice. Intensitatea mare a
frisonului şi mai ales repetarea lui în primele 24 ore apare în leziunile de gangrenă veziculară
şi colangită severă.
Febra depinde de gradul de inflamaţie al veziculei biliare şi de difuziunea procesului
septic. O curbă febrilă „în platou" sugerează în general absenţa unor leziuni distructive
marcate şi cu un tratament medical bine condus ea poate scadea în circa 3-5 zile. Creşterea
temperaturii de regulă nu depăşeşte 38°C, dar apariţia frisoanelor şi oscilaţiilor mari febrile
denotă instalarea unor complicaţii (angiocolită, perforaţie cu supuraţie).

19
 Oscilaţii febrile mari, însoţite de frisoane şi icter sunt expresia unei angiocolite, a
existenţei unor complicaţii septice locale (abcese, fistule bilare interne).
La persoanele vârstnice, febra nu este în concordanţă cu substratul anatomopatologic al
colecistitei acute (tahicardie, tulburari de ritm cardiac, oligurie şi alterarea starii generale).
4. Icterul şi oliguria - când însoţesc evoluţia unei colecistite acute, intervenţia
chirurgicală se impune de urgenţă pentru a preveni instalarea colangitei ictero-uremigene.

2.7. EXAMENUL CLINIC

- La examenul abdominal, vezicula biliară devine palpabilă dupa 24 - 48 de ore de la
debutul afecţiunii. Aria de proiecţie este variabilă în funcţie de gradul de adipozitate,
conformaţia toracelui şi chiar situaţia topografică a veziculei. Putem palpa vezicula şi în fosa
iliacă dreaptă în ptoza hepatică, situaţie în care intră în discuţie diagnosticul diferenţial cu
plastronul apendicular.
Un aspect particular îl reprezintă plastronul pericolecistic care, prin participarea altor
organe (duoden, colon, epiplon), realizează o masă voluminoasă, dură, important de
diferenţiat faţă de vezicula biliară palpabilă, în tensiune.
- Contractura, apărarea musculară, sensibilitatea la nivelul hipocondrului drept, toate
aceste semne decelate la palpare arată participarea seroasei peritoneale la procesul inflamator.
- Manevra Murphy devine pozitivă, icterul se asociază colecistitei acute într-o
proporţie de 25-45%, fiind secundar unei litiaze coledociene în 10-24 % din cazuri.
Icterul simplu nu este o prezumţie absolută a litiazei C.B.P. În colecistita acută, el se
poate datora:
- procesului inflamator de vecinatate - pediculita hepatică, oddita, pancreatita acută cefalică;
-compresiunii directe a C.B.P. prin calcul inclavat în regiunea infundibulară sau în canalul
cistic (situaţie când cedează repede la tratamentul medical);
- compresiune indirectă a C.B.P.
Clinic, evoluţia unei colecistite acute sub tratament medical se urmareşte monitorizând:
- starea generală a bolnavului;
- febra;
- semnele locale (abdominale);
- leucocitoza.
Apariţia unui frison intens în timpul tratamentului medical traduce existenţa unor
leziuni distructive şi impune intervenţia chirurgicală de urgenţă.
Instalarea semnelor de iritaţie peritoneală, intensificarea icterului, creşterea leucocitozei,
persistenţa febrei impun intervenţia chirurgicala de urgenţă.

20
 Pentru a sesiza în timp util toate aceste modificari, bolnavul cu o colecistită acută va fi
examinat clinic de cel puţin doua-trei ori pe zi.

2.8. EXPLORĂRI PARACLINICE

a. Ecografia - este explorarea de elecţie, neinvazivă, repetabilă, care poate preciza
diagnosticul în urgenţă, evidenţiind atât litiaza veziculară, cât mai ales modificările de volum
ale veziculei biliare, îngroşarea pereţilor, aspectul conţinutului, dimensiunile lumenului
coledocian, starea organelor vecine -ficat, pancreas.
Sunt relevante pentru diagnosticul de colecistită acută: durerea electivă la trecerea sondei
ecografice, îngroşarea (peste 3 mm) şi aspectul dedublat al peretelui vezicular, distensia
colecistului (peste 40 mm diametru transversal), decelarea unor colecţii periveziculare la cei
cu peritonită localizată şi, în colecistita gangrenoasă, prezenţa de gaz în peretele colecistului.
În plus, ecografia are o utilitate deosebită la bolnavii cu icter.
b. Colecistografia - este o valoroasă metodă de explorare, care permite diagnosticul
litiazei biliare, furnizează date referitoare la forma, poziţia, dimensiunile şi conturul veziculei,
arată capacitatea de concentrare şi puterea de contracţie a veziculei şi permeabilitatea
canalului cistic. Substanţele de contrast sunt compuşi iodaţi şi pot fi administrate pe cale orală
sau intravenos. Sunt contraindicate la cei cu intoleranţă la iod, la hipertiroidieni, în boala
Basedow, în insuficienţe renale acute, insuficienţe hepatice.
Pentru administrarea orală se foloseşte Razebil. Cu o zi înaintea examenului se
prescrie o alimentaţie uşoară (pâine prăjită, ceai, carne slabă, mere), evitând grăsimile şi
alimentele fermentescibile. În seara premergătoare, cu 14 - 16 ore înainte de examen, se
administrează 4 comprimate de Razebil şi pacientul nu mai mănâncă nimic; colecistografia se
face dimineaţa. Bolnavul va merge la examen cu 2 ouă crude, pentru prânzul colecistokinetic
(Boyden). Pentru administrarea intravenoasă se folosesc: Pobilan 30 sau 50%, Biligrafin,
Endocistobil, Iodipamidum. Se injectează intravenos lent (în 7 - 8 minute 20 ml), în prezenţa
medicului. Asistenta va pregăti din timp cele necesare pentru o intervenţie promptă, în cazul
accidentelor de intoleranţă şi acid epsilonaminocaproic, hemisuccinat de hidro-cortizon,
Romergan (fiole), Norartrinal, soluţie glucozată perfuzabilă. Pentru prevenirea accidentelor se
procedează din timp la testarea cu fiole- test. Injectarea pentru examen are loc cu 15 - 30 de
minute înainte de a se efectua prima radiografie.
c. Colangiografia - este metoda radiologică folosită pentru a cerceta atât colecistul,
cât şi căile biliare extrahepatice şi o parte a celor intrahepatice. Se utilizează substanţe de
constrast injectabile intravenos, cu eliminare rapidă (la 15 - 20 de minute începe opacifierea
căilor biliare). Colangiografia se face şi intraoperator.

21
 d. Radiografia abdominală simplă - în ortostatism poate evidenţia pneumobilia (aer în
căile biliare) în cazul unei fistule bilio-biliare sau chiar un pneumocolecist în leziunile
gangrenoase supraacute, cu germeni anaerobi, ale veziculei biliare.
e. Examenul radiologic - radiografia colecistului "pe gol" poate să pună în evidenţă
calculi radioopaci sau vezicule cu pereţi calcifiaţi.
f. Examene de laborator - sunt foarte importante atât pentru evaluarea gravităţii stadiului
evolutiv, cât mai ales pentru stabilirea strategiei operatorii.
Acestea sunt: Hemoleucograma, arată hiperleucocitoză cu neutrofilie, se urmăreşte
leucocitoza, care într-o colecistită acută necomplicată are valori de 8000-14000 / dl, iar în
formele complicate depăşeşte 20 000 /dl. Viteza de sedimentare a hematiilor este
crescută.Bilirubinemia, în colecistitele acute care evoluează cu icter, ne oferă indicaţii asupra
existenţei sau nu a litiazei C.B.P asociate (în general o bilirubină mai mare de 5 mg%
pledează pentru o litiază a C.B.P.).
Amilazemia şi amilazuria crescute atestă o paticipare pancreatică. Testele hepatice şi
examenul de urina vor complecta examenul de laborator.
g. Radiomanometria - uneşte colangiografia cu măsurarea tensiunii existente în veziculă
şi în căile biliare în timpul intervenţiilor chirurgicale.
h .EKG - modificările pot fi sugestive pentru o suferinţă cardiacă indusă de procesul acut
septic abdominal - subdenivelarea segmentului ST, reducerea de amplitudine a undei T etc.

2.9. EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE COLECISTITEI ACUTE

Este necesar de subliniat de la bun început faptul ca tratamentul cu antibiotice modifică
evoluţia clinică a colecistitei acute, fără a duce la vindecarea leziunilor anatomo-patologice,
tabloul semiotic luând un caracter subacut, neconcordant cu evoluţia procesului distructiv al
veziculei biliare. De aceea, nu se poate vorbi de o vindecare a colecistitei acute prin tratament
cu antibiotice, recăderile fiind posibile şi obişnuite.
Următoarele complicaţii pot surveni în evoluţia unei colecistite acute:
1. Piocolecistita - se caracterizează prin veziculă biliară cu pereţi îngroşaţi, plină de puroi, cu
reacţie importantă de pericolecistită. Puroiul din colecist este steril, iar evoluţia bolii cronică.
2. Supuraţiile periveziculare - evoluează cu semne locale şi generale atenuate. Sediul lor poate
fi la nivel juxtacoledocian, cu răsunet asupra pediculului hepatic. O formă particulară este
supuraţia ganglionului cistic. Aceste colecţii au tendinţa de a fistuliza în C.B.P., colon,
duoden.
3. Abcesele din foseta cistică - apar în special în formele gangrenoase ale colecistitei acute,
sunt de regulă mici, multiple, mai rar profunde, în „buton de camaşă".

22
4. Fistulele bilio-digestive şi bilio-biliare - sunt alte complicaţii posibile ale colecistitei acute.
5. Pediculita scleroasă - se caracterizează prin leziuni inflamatorii fibroase la nivelul
pediculului hepatic, reprezentând un factor septic torpid. Aceste leziuni sunt definitive, ele
putând să se extindă, antrenând apariţia fie a unei pancreatite cefalice cronice nodulare, fie a
unei oddite scleroase. În timp are loc o remaniere profundă a peretelui coledocian, care se
îngroaşă şi capată un aspect „arterial". Aceste remanieri morfologice ale C.B.P. conduc şi la o
perturbare a funcţionalitaţii. Are loc o defuncţionalizare a peretelui coledocian. Staza şi
infecţia consecutive explică apariţia în timp a unei litiaze secundare a C.B.P.
Blocul aderenţial subhepatic se organizează în timp, ducând la o periviscerită fibroasă.
6. Plastronul lemnos - reprezintă o peritonită plastică circumscrisă care nu evoluează nici spre
rezoluţie,nici spre abcedare, dar ramâne un factor septic persistent.

2.10. DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv - de colecistită acută se pune pe apariţia durerilor biliare prelungite şi
intense, neinfluenţate de tratamentul antispastic şi antialgic, însoţite de apărare musculară şi
febră, la o persoană cunoscută cu trecut litiazic biliar. Prezenţa leucocitozei, a colelitiazei la
explorarea imagistică permite precizarea diagnosticului.
Diagnosticul diferenţial - poate fi relativ uşor sau extrem de greu şi se face cu afecţiuni acute
abdominale, dar şi cu suferinţe ale altor organe adiacente; cele mai multe erori diagnostice
sunt de tip negativ.
a. Pancreatita acută - se întâlneşte prioritar la bărbaţi de vârstă medie, consumatori de
alcool, sau la persoane cu istoric biliar, iar durerile „în bară" cu iradiere spre hipocondrul
stâng, hipotensiunea, vărsăturile abundente şi distensia abdominală o diferenţiează - de cele
mai multe ori - de colecistita acută. În plus, hiperamilazemia şi creşterea amilazuriei sunt
argumente semnificative pentru o pancreatită acută, iar evidenţierea ecografică a calculilor şi
datele obţinute prin scintigrama biliară cu 99mŢc permit diferenţierea celor două afecţiuni. In
plus ecografia abdominală evidenţiează semne proprii de pancreatită acută. Uneori,
pancreatita acută edematoasă generată de pasajul unui calcul prin coledoc şi ampula Vater se
asociază cu o colecistită acută (colecistopancreatită acută).
b. Apendicita acută – în condiţiile unui apendice situat în poziţie ascendentă sau subhepatic,
poate simula o colecistită acută. Colica apendiculară este caracterizată însă de localizarea
durerii la debut în fosa iliacă dreaptă şi creşterea continuă a intensităţii acesteia Relativ
caracteristice sunt febra, apărarea musculară localizată în fosa iliacă sau mai sus, absenţa
icterului şi leucocitoza. Ecografia poate aduce date suplimentare, aproape decisive, privind
starea colecistului şi apendicelui.

23
c. Ulcerul gastroduodenal perforat - se însoţeşte de apărare musculară mai intensă şi mai
extinsă ca în colecistita acută, există istoric ulceros, iar decelarea pneumoperitoneului
(dispariţia matităţii hepatice, aspectul de semilună gazoasă subdiafragmatică la examenul
radiologic) şi un colecist normal ecografic permit stabilirea diagnosticului.
d. Infarctul miocardic acut - în special cel cu localizare postero-inferioară, poate crea
confuzii cu o colecistită acută, dar datele oferite de istoric, examenul obiectiv cardiac şi
modificările EKG şi enzimele caracteristice (CPK- MB, aminotransferaze) facilitează
diferenţierea.
e. Mai pot ridica probleme de diagnostic diferenţial unele afecţiuni renale (examenul de urină
oferă elementele de orientare corectă), hepatice (hepatite acute, tumori necrozante) şi pleuro-
pulmonare (datele examenului clinic şi radiologic pulmonar permit precizarea diagnosticului).

2.11. PROGNOSTIC
Prognosticul va depinde de forma anatomo-clinică, de promptitudinea intervenţiei
terapeutice şi de existenţa complicaţiilor.
Acesta este grevat în colecistita acută de o mortalitate ridicată (1-5% din cazuri), care se
amplifică la vârstnici (ajungând la 15% la persoanele peste 70 ani), datorită complicaţiilor
septice, pulmonare sau cardiovasculare. Persoanele cu diabet zaharat au un risc înalt de
evoluţie nefavorabilă. Prezenţa complicaţiilor proprii (piocolecist, gangrenă, peritonită etc.)
creşte riscul de letalitate, mai ales la persoanele în vârstă. În colecistita acută nelitiazică mor-
talitatea ajunge la 10-50% din cazuri.

12. TRATAMENTUL COLECISTITEI ACUTE

Tratamentul are ca obiective:
1) eliminarea procesului inflamator colecistic;
2) prevenirea şi tratamentul complicaţiilor;
3) îndepărtarea cauzei generatoare de colecistită acută;
Metodologia de aplicare a acestuia, medicală-conservatoare sau chirurgicală, depinde de
severitatea colecistitei (formă simplă sau complicată), vârsta şi starea clinică a pacientului
(inclusiv coexistenţa unor afecţiuni organice majore), precum şi certitudinea diagnostică.
Tratamentul colecistitei acute are o etapă medicală şi una chirurgicală, cu excepţia
complicaţiilor majore. Atitudinea terapeutică trebuie individualizată.
Evoluţia gravă, supraacută impune salvarea imediată a vieţii pacientului (peritonita,
colangita severa, IRA), deci o intervenţie chirurgicală rapidă, cu risc operator crescut, specific
operaţiilor de urgenţă majoră.

24
 Formele de gravitate medie, mica pun în discuţie avantajele şi dezavantajele celor două
metode terapeutice, indicaţiile şi limitele lor.
A. Tratamentul medical - constă în reechilibrare intensivă parenterală, hidroelectrolitică,
metabolică, antibioticoterapie.
Avantaje: ameliorarea stării generale, limitarea evoluţiei procesului acut peritoneal,
permite explorarea paraclinică completă a bolnavului (biologică, cardiacă, respiratorie, renală)
şi corectarea eventualelor afecţiuni asociate. În acest fel diagnosticul este complet şi precis, iar
evaluarea biologică a bolnavului, mult mai completă.
Dezavantaje: ameliorarea clinică indusă de tratamentul medical nu exclude evoluţia
spre complicaţii grave. Intervenţia chirurgicală, dacă este mult timp amânată, poate fi mai
dificilă din cauza perivisceritei şi a leziunilor de vecinatate: pediculită, pancreatită,
periduodenită.
Tactica de abordare terapeutică - prevede iniţial reechilibrarea hidroelectrolitică
(perfuzii i.v. cu glucoză 10% şi ser fiziologic, electroliţi) şi hemodinamică, cu asigurarea
diurezei, concomitent cu repaus digestiv în primele zile. În formele uşoare, cu o bună
toleranţă gastrică, regimul alimentar va fi hidrozaharat în primele zile. În paralel se face
tratament antiinfecţios utilizând antibiotice cu spectru larg, administrate parenteral şi de
preferat cu eliminare biliară.
Se recurge la Ampicilină 4 g i.v./zi în 4 prize sau Clindamicină 1,2 g/zi asociată cu
Gentamicină 160-240 mg/zi i.m. şi eventual Metronidazol 2 g i.v. perfuzie/zi. În formele
necomplicate sunt utile şi cefalosporinele (Cefoxitin 3-6 g/zi, Cefamandol 2-6 g/zi, Ceftriaxon
2 g/zi, Ceftazidim 3-4 g/zi) în administrare parenterală. Este necesar, de asemenea,
tratamentul simptomatic antispastic şi antialgic - în administrare parenterală sau ca perfuzie
litică (Papaverină, Atropină, Scobutil, Piafen, Algocalmin), - precum şi pungă cu gheaţă pe
regiunea colecistică.
B. Tratamentul chirurgical
Alegerea momentului optim de aplicare a lui este dependentă de parametrii care ţin de
tipul clinic al bolii, gradul de severitate al evoluţiei şi factorii de prognostic nefavorabili. Se
face colecistectomie de urgenţă în formele care în momentul internării au o evolutivitate
evidentă sau se însoţesc de complicaţii majore (colecistită emfizematoasă, gangrenă,
perforaţie, ileus biliar).
După cum s-a precizat, tratamentul chirurgical de urgenţă are indicaţii limitate la
cazurile în care semnele generale şi locale o justifică. În rest, tratamentul chirurgical se
recomandă a fi efectuat dupa o primă etapă de tratament medical, momentul operator fiind

25
fixat în urmatoarele 4-10 zile de la debutul bolii, cu asigurarea unor condiţii de confort
operator maxim.
1. Colecistectomia - reprezintă tratamentul ideal al colecistitei litiazice, care duce la
vindecarea bolnavului. Ea presupune excizia organului din foseta cistică, ligatura canalului
cistic şi a surselor principale de vascularizaţie -artera cistica sau ramurile ei. Aceste lucruri
sunt mai dificil de efectuat în colecistita acută, unde procesul inflamator de pediculită
hepatică face de multe ori imposibilă identificarea joncţiunii cistico-hepatice.
Iată de ce maniera anterogradă de abord a colecistectomiei - de la fundus spre cistic - este
mai sigură, permiţând avansarea pas cu pas spre zona de risc maxim, pe măsura decolării
colecistului din foseta cistică.
Există şi o altă modalitate tehnică - colecistectomia retrogradă - neindicată în colecistita
acută, pentru că excizia veziculei biliare începe de la joncţiunea cistico-infundibulară, în
apropierea pediculului hepatic, existând riscuri mari de ligatură accidentală sau de lezare a
C.B.P., prin confuzia cu canalul cistic.
2. Colecistectomia laparoscopică- deşi indicaţiile ei, restrânse la început doar la cazurile
cronice, necomplicate, se îndreaptă în zilele noastre tot mai mult şi spre colecistita acută,
datorită avantajelor pe care le oferă (abord miniinvaziv, stres operator minim, vizibilitate
optimă a structurilor anatomice).
Contraindicaţiile pot fi: cardiopatii cronice ischemice, insuficienţe respiratorii severe,
coagulopatii imposibil de corectat medical, plastronul pericolecistic.
Complicaţia majoră este rară: lezarea căii biliare principale. Ea necesită o intervenţie de
refacere a continuităţii scurgerii bilei în tubul digestiv. Mortalitatea este sub 1%. Rezulltatele
colecistectomiei laparoscopice depind în mare parte de experienţa, manualitatea şi spiritul de
orientare al chirurgului.Ea nu reprezintă o metodă de elecţie în tratamentul colecistitei acute.
Colecistectomia este urmată de toaleta minuţioasă a spaţiului subhepatic şi drenaj.
Tratamentul intensiv parenteral postoperator trebuie continuat până la reluarea toleranţei
digestive şi a tranzitului intestinal.
3. Colecistostomia - este o intervenţie chirurgicală de mai mică amploare, care constă în
golirea lumenului veziculei biliare de calculi şi puroi, urmate de drenajul la exterior al
colecistului inflamat. Această intervenţie este indicată atunci când nu este posibilă extirparea
organului, la vârste înaintate, la pacienţi cu tare asociate importante, care nu pot suporta o
intervenţie chirurgicală de durată.
În cazurile cu risc chirurgical major (persoane în vârstă, boli grave coexistente), sub
tratament antibiotic, se practică colecistostomia „de necesitate". Eventual sub ghidaj ecografic
se evacuează conţinutul vezicular şi se realizează o colecistostomă cu tub de dren. Calculii

26
restanţi sau migraţi în coledoc pot fi trataţi prin dizolvare orală cu acizi biliari sau extracţie
endoscopică prin sficterotomie. Ulterior, când condiţiile tehnice şi starea generală permit, se
poate face colecistectomia secundară, pentru că în 4% din cazuri colecistita acută recidivează.
4. Colecistostomia percutană ghidată ecografic. Tehnica standard utilizată este pe cale
percutană transhepatică, abordul transperitoneal fiind rezervat cazurilor care prezintă
modificarea indicilor de coagulare. Se mai poate utiliza colecistostomia pe cale endoscopică
transpapilară care însă prezintă multiple complicaţii prin fistule, hemoragii sau rupturi
veziculare, procedeul fiind nou, iar experienţa acumulată limitată.
Colecistostomia percutană este o metodă cu un impact bun în tratamentul colecistitei
acute, mai ales în faza iniţială, deşi diagnosticul precoce este deosebit de dificil de stabilit la
aceşti pacienţi sedaţi, ventilaţi mecanic, trataţi în serviciile de terapie intensivă, la care
modificările de gangrenă ale peretelui vezicular sau chiar perforaţiile în marea cavitate
peritoneală sunt prezente în momentul stabilirii diagnosticului în proporţie de 80%.
Colecistostomia percutană are eficienţă maximă atunci când indicaţia este stabilită la pacienţii
cu stare generală gravă, care prezintă o stare septică de cauză necunoscută şi la care ecografia
demonstrează prezenţa unui colecist în tensiune, conţinând bilă neomogenă, adică criterii care
nu sunt specifice unei colecistite acute în evoluţie.
Tratamentul chirurgical sau cel neconvenţional va fi obligatoriu precedat şi urmat de
antibioterapie spre a reduce nu numai sepsis-ul local, dar şi bacteriemia, cu răsunet sistemic
cunoscut. Se poate folosi o combinaţie între Ampicilină şi un Aminoglycozid sau diferite
combinaţii de antibiotice dominate de apariţia noilor agenţi antimicrobieni bazaţi pe chinolone
şi p-lactamaze. Orice tratament antiinfecţios trebuie însă să fie activ atât asupra bacililor
gram-negativi cât şi a anaerobilor, în special la pacienţii cu intervenţii chirurgicale în
antecedente.
C. Tratamentul profilactic
Urmăreşte prevenirea factorilor care favorizează apariţia afecţiunii:
1. Depistarea şi tratarea precoce a infecţiilor microbiene de vecinătate;
2. Tratarea diskineziei biliare şi a diabetului zaharat;
3. Depistarea şi tratarea chirurgicală a litiazei biliare;
4. Combaterea obezităţii;
5. Tratarea afecţiunilor endocrine;
6. Alimentaţia echilibrată, preparată corespunzător, fără exces de grăsime;
7. Combaterea tendinţei de stază biliară cu: dietă, ceaiuri, ape minerale.

27
 CAPITOLUL III

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CHIRURGICAL CU COLECISTITĂ

ACUTĂ

3.1.PREGĂTIREA PREOPERATORIE
a. Primirea bolnavului în secţie.
De felul cum este primit bolnavul în secţia de spital şi cum este pregătit pentru operaţie pot
depinde, în mare masură, reuşita intervenţiei chirurgicale si evoluţia postoperatorie.
O primire caldă, atentă, un zâmbet care să arate încă de la început bolnavului că are în
personalul spitalului prieteni care se vor ocupa de sănătatea lui şi că aceştia vor face tot ce
trebuie pentru ca el să iasă din spital sănătos, sunt de un deosebit folos pentru risipirea stării
de anxietate, pe care, mai estompat sau mai evident o au toţi cei care se internează.
b. Pregătirea psihică a pacientului
Asistenta medicală va avea grijă să amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu
convalescenţi care nu au avut complicaţii postoperatorii, optimişti, care nu au nevoie de
tratamente speciale, multiple în timpul noptii şi care au un somn linistit.
Asistenta medicală va pregăti psihic pacientul, explicându-i cu cuvinte simple tot ce se
va întâmpla cu el în timpul transportului şi la sala de preanestezie, unde va fi dus după
operaţie, când va putea mânca, primi vizite, părăsi patul. Asistenta va linişti bolnavul,
asigurându-l că anestezia şi operaţia sunt benigne şi îi va da exemplu de bolnavi operaţi cu
evoluţie favorabilă. Îi va comunica lui şi familiei data şi ora operaţiei şi îl va asigura pe
pacient de prezenţa ei permanentă lângă el.
c. Pregătirea generală preoperatorie
În funcţie de particularităţile diferitelor boli, ale vârstei, sexului etc.,examinările
preoperatorii pot varia de la caz la caz, în plus, în afara examinărilor specifice fiecărui caz,
care se fac pentru stabilirea diagnosticului, trebuie să se ţină seama că actul chirurgical şi cel
anestezic produc unele modificări organismului operat, modificări ale căror particularităţi le
putem sesiza în mare măsură datorită examenelor efectuate.
Printr-un tratament adecvat pre-intra-şi postoperator, se pot remedia aceste modificări, astfel
încât organismul să suporte bine operaţia.

28
 Preoperator se vor efectua câteva examene obligatorii şi anume:
- o radiografie pulmonară, pentru a se depista o eventuală boală pulmonară, necunoscută şi
netratată .Cu această ocazie se va controla aspectul global al cordului şi al aortei;
- se va executa o electrocardiogramă,în caz de tulburări se va face tratamentul adecvat, iar
intervenţia se va amâna,(în afara cazurilor de extremă urgentă), până când există indicii că
funcţionarea inimii s-a ameliorat;
- pe toată perioada internării se măsoară tensiunea arterială, se numără frecvenţa pulsului, şi
se controlează temperatura;
- la bolnavii în vârstă se determină capacitatea vitală respiratorie, pentru că la aceştia există o
rigiditate a cutiei toracice specifică vârstei şi în consecintă vor avea nevoie de o oxigenare
suplimentară postoperatorie;
- asistenta medicală se va interesa despre scaunele şi micţiunile bolnavului, despre ritmul şi
aspectul acestora şi va semnala medicului orice tulburari;
- asistenta medicală va cerceta dacă bolnavul nu are vreo infecţie respiratorie recentă, caz în
care intervenţia chirurgicală trebuie amânată până la ameliorare;
- examenul de urină, ne va da informaţii asupra stării de funcţionare a rinichilor;
- examenul de laborator ( numararea globulelor rosii, a leucocitlor, hematocritul ,
hemoglobina, VSH, timpul de coagulare, timpii Quick si Howell, TGP,TGO, determinarea
glicemiei, determinarea ureei, creatininei sangvine, amilazemie, bilirubinemie ). În aceste
cazuri orice rezultat patologic obţinut necesită investigaţii suplimentare;
- determinarea grupului sangvin şi a factorului Rh, dacă nu se cunoaşte;
- este foarte important să se cunoască şi să se testeze dacă bolnavul este alergic la unele
medicamente, pentru a se evita administrarea lor;
- greutatea corporală va fi controlată înainte de operaţie;
- femeile trebuiesc întrebate data ultimei menstruaţii, nu este recomandat ca intervenţia
chirurgicală să se efectueze în perioda menstruaţiei, atât din punct de vedere igienic cât şi
datorită faptului că timpul de sângerare este mai prelungit;
Toate datele rezultate din investigaţiile de mai sus vor fi notate în foaia de observaţie şi se
va informa medicul care se ocupă de caz.

29
3.2.ÎNGRIJIRILE DIN PREZIUA OPERAŢIEI
- pentru asigurarea unui somn bun şi înlăturarea stării de anxietate preoperatorie, asistenta
medicală, la indicaţia medicului, îi va adminstra bolnavului, înainte de culcare un hipnotic
usor.
- regimul alimentar: în preziua intervenţiei bolnavul mănâncă, dar nu în cantitate mare, pentru
ca tractul digestiv să fie cât mai liber, va avea grijă să bea o cantitate normală de lichide, iar
după ora 20 , nu mai bea şi nu mai mănâncă nimic, până la intervenţia chirurgicală.
- pregătirea tegumentului: asistenta medicală va examina foarte atent tot corpul bonavului şi
în cazul în care va observa o infecţie cutanată va semnala aceasta medicului, care amână
intervenţia până la vindecarea completă a infecţiei. Dacă pielea este integră, bolnavul va face
duş, dacă nu este capabil singur va fi ajutat de asistenta medicală , care îi va face o toaletă
completă. Asistenta va epila regiunea abdominală, dacă este cazul şi o va badijona cu
antiseptic sau alcool iodat.

3.3.ÎNGRIJIRILE DIN ZIUA OPERATIEI

- asistenta medicală va supraveghea bolnavul să nu bea, să nu mănânce, să nu fumeze;
- asistenta medicală va monitoriza: tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, SpO2, respiraţia,
temperatura;
- asistenta medicală va face un abord venos şi va monta o branulă;
- se vor fi îndepărtate bijuteriile, proteza dentară;
- unghiile vor fi tăiate scurt, nu vor fi lăcuite ca să se poată observa capilarele extremităţilor;
- asistenta medicală va monta o sondă vezicală;
- va efectua clismă evacuatorie dacă este cazul;
- bolnavilor care au varice foarte mari, este bine să li se aplice pe gambă şi în treimea
inferioară a coapsei un bandaj elastic uşor strâns, cu scopul de a se evita staza în aceste vene,
care ar contribui la reducerea masei sangvine circulante, motiv de mobilizare a unui tromb, ce
poate determina apariţia unui şoc intra sau postoperator. Bandajul este util şi pentru evitarea
apariţiei de tromboflebite postoperatorii.
Pregătirea preoperatorie este specială pentru fiecare caz în parte şi se face la indicaţia
chirurgului care urmează să opereze bolnavul.După plecarea bolnavului în sala de operaţie ,
asistenta medicală va da dispoziţii pentru schimbarea lenjeriei de pat.

30
3.4.ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII
- îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenția chirurgicală şi durează până la
vindecarea completă a bolnavului;
- îngrijirile postoperatorii se acordă în funcţie de natura intervenţiei, de complicaţiile care au
survenit intraoperator, de felul anesteziei şi starea generală a bolnavului;
- îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea fucţiilor organismului, asigurarea
cicatrizării normale, a plăgii şi prevenirea complicațiilor;
După intervenţia chirurgicală bolnavul poate fi transferat la: serviciul de terapie intensivă,
sala de trezire, în patul său.
a. Îngrijirea postoperatorie generală
Înainte de aducerea bolnavului la salon asistenta medicală va avea grijă să asigure un
microclimat corespunzător: salonul va fi curat, bine aerisit, temperatura între 18 - 20 C,
semiobscuritate, se vor evita zgomotele puternice care ar putea perturba somnul bolnavului.
- Poziţia bolnavului în pat este de regulă în decubit dorsal.
Asistenta medicală va supraveghea trezirea bolnavului după anestezie şi funcţiile vitale,
măsoară la fiecare 15 minute pulsul, tensiunea arterială, de asemenea respiraţia (ritm şi
amplitudine), temperatura, SpO2, culoarea mucoaselor şi a tegumentelor, diureza şi le notează
în foaia de observaţie.Permanent va observa aspectul şi comportamentul bolnavului.
Asistenta va supraveghea sonda vezicală a bolnavului: să fie bine fixată cu leucoplast pe
coapsă şi tubul să nu fie comprimat de membrele inferioare ale bolnavului, sacul colector va fi
plasat sub nivelul vezicii. Ea îl va goli la 6-8 ore notând în foaia de observaţie cantitatea şi
aspectul urinii, anunţând doctorului orice semne ale unei eventuale infecţii (hematurie, urină
tulbure, temperatură).Va verifica buna funcţionare a sursei de aspiraţie, dacă sonda este bine
fixată şi aspectul narinei, permeabilitatea sondei. Ea va nota în foaia de observaţie volumul şi
aspectul lichidului aspirat.
- Calmarea durerii postoperatorii. Intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă
ascendentă cu un maxim în noaptea de după operaţie, apoi diminuă progresiv.
Asistenta medicală va administra la indicaţia medicului calmante, va urmări orice modificare
în starea pacientului.
- Mobilizarea bolnavului trebuie începută cât mai repede: pentru operaţiile mici şi mijlocii,
chiar în ziua operaţiei; pentru cele ample, în funcţie de starea generală a bolnavului. Astfel se
previn: tromboflebitele, bronhopneumoniile, escarele.
Prevenirea escarelor - se efectuează frecţii, masaj în regiunile expuse, pudraj, în afara
menţinerii igienei tegumentelor,schimbarea poziţiei la fiecare 3h.

31
Asistenta medicală va efectua toaleta bolnavului în fiecare zi, va schimba lenjeria de corp şi
pat ori de câte ori este nevoie.
- Reluarea alimentaţiei se va face în funcţie de tipul operaţiei, cât mai repede posibil. La
început i se permite bolnavului să bea lichide (apă, ceai puţin îndulcit), apoi se prescrie supa
de zarzavat strecurată, sărată normal, după care se pot adăuga iaurtul, laptele, piureul de
legume, carnea fiartă, în funcţie de reluarea tranzitului.
- Reluarea tranzitului intestinal este un parametru al evoluţiei postoperatorii favorabile. În
mod normal la 48-72 ore de la operaţie bolnavul va emite gaze, apoi are primul scaun. Pentru
combaterea parezei postoperatorii se folosesc: amestec alfa-blocant plus colinagonist, ulei de
ricin sau parafină, clisme uşoare (contraindicate în suturile digestive joase), supozitoare
emoliente.
- Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii:
- Complicaţiile pulmonare se previn prin aspirarea secreţiilor, gimnastică
respiratorie, masaj toracic, mucolitice, tuse asistată, antibiotice;
- Complicaţiile trombo-embolice se previn prin mobilizare precoce dar
supravegheată, anticoagulante;
- Complicaţiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaţie de
stimulare a micţiunii (alfa şi beta blocante);
- Supravegherea evoluţiei plăgii şi a drenajului.
b. Îngrijirea postoperatorie a plăgii chirurgicale
Orice intervenţie chirurgicală se încheie cu sutura plăgii operatorii. Scoaterea firelor de
la nivelul plăgii constituie actul final al vindecării, care permite externarea bolnavului
chirurgical.De la punerea firelor şi până la scoaterea lor, plaga trece printr-o serie de faze.
Dacă plaga evoluează fără nici o problemă, firele se scot în a 5-a zi la operaţiile mici,
în a 8-a zi la operaţiile mijlocii şi în a 10-12 zi la neoplazici, vârstnici, denutriţi.
Plaga va fi controlată zilnic la vizită. Dacă evoluţia este normală, ea este suplă, nedureroasă,
iar pansamentul este curat,în acest caz pansamentul se schimbă la două zile. Pansamentul
îmbibat cu secreţii se schimbă zilnic, iar dacă secreţia este abundentă, se schimbă de mai
multe ori pe zi, pentru a evita iritarea pielii prin stagnarea secreţiilor.
În cazul unei evoluţii nefavorabile a plăgii, în a treia sau a patra zi de la operaţie,
apare febra însoţită de senzaţia de tensiune, durere, usturime la nivelul plăgii. La ridicarea
pansamentului se constată o zonă congestionată (roşie, bombată cu tegumente locale calde).
Uneori printre fire se scurge lichid seropurulent.
Explorarea plăgii se face cu un stilet sau cu pensa, constatându-se apariţia unei
serozităţi, sânge sau puroi. Apariţia puroiului impune scoaterea firelor, debridarea plăgii,

32
spălarea cu apă oxigenată şi cloramină, şi eventual drenarea ei. Se va recolta puroi într-o
eprubetă sterilă pentru examenul bacteriologic şi antibiogramă. Plăgile supurate pot conduce
la complicaţii severe (septicemii, gangrene, evisceraţii etc.).
Plăgile drenate din timpul operaţiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmări eficacitatea şi
calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secreţiilor drenate. Când secreţiile se
reduc, tuburile vor fi mobilizate, scurte şi fixate cu ace de siguranţă.
Externarea bolnavului se va face când plaga operatorie este cicatrizată, cu firele scoase
şi se afla în afara complicatiilor post-operatorii imediate sau precoce, evoluţia a fost
favorabilă.

33
II. PARTEA PERSONALĂ

34
 CAPITOLUL IV

STUDIUL CUNOAŞTIRII

MOTIVAŢIA

Bolile digestive reprezintă la persoanele de vârsta a treia un procent important din

patologia medicală, cu implicaţii destul de mari în tratamentul şi evoluţia altor boli asociate.

OBIECTIVELE LUCRĂRII

Obiectivele prezentei lucrări au urmărit :

1. Frecvenţa vârstnicilor cu colecistită acută în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de

Urgenţă “Sf.Ap.Andrei” Galaţi în perioada 2011 – 2015;

2. Identificarea severităţii afecţiunii pentru lotul studiat;

3. Influenţa bolilor asociate asupra evoluţiei afecţiunii ;

4. Analiza şi evaluarea factorilor de risc care pot duce la agravarea bolii, şi, implicit, la
apariţia altor complicaţii;

5. Evaluarea eficienţei tratamentului, efectelor terapiei medicamentoase.

SCOPUL

Lucrarea are drept scop efectuarea unui studiu al pacienţilor internaţi în Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf.Ap.Andrei” Galaţi 2011 – 2015;
Studiul statistic îşi propune să pună în evidenţă unele aspecte privind bolnavii cu
colecistită acută precum:
1. Sexul;

2. Vârsta;

3. Mediu;

4. Ponderea pacienţilor cu colecistită acută din totalul pacienţilor internaţi;

5. Efectul tratamentelor efectuate în timpul spitalizării persoanelor cu colecistită

acută.

Tratamentul implică următoarele aspecte:

35
 a. Tratamentul medicamentos pentru afecţiunea studiată;

b. Tratament igienico-dietetic;

c. Monitorizare şi consilere;

6. Prevalenţa pe grupe de vârstă a pacienţilor cu colecistită acută.

7. Morbiditatea spitalizată;

8. Influenţa bolilor asociate;

9. Monitorizarea vârstnicilor.

MATERIAL ŞI METODE ŞTIINŢIFICE

Obiectul de studiu este de natură umană, constând dintr-un eşantion de pacienţi de

vârsta a treia cu colecistită acută, internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Ap.
Andrei” Galaţi 2011 – 2015, criteriile de selecţie fiind diagnosticul şi vârsta. Eşantionul
selectat din totalul pacienţilor în perioada monitorizată a fost de 100 de cazuri.
Metoda ştiinţifică presupune parcurgerea mai multor etape, acestea fiind:
1. Analiza situaţiei vârstnicilor cu colecistită acută internaţi în Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă “Sf. Ap .Andrei” Galaţi 2011 – 2015, aceasta cuprinzând
studierea foilor de observaţie a pacienţilor internaţi în perioada analizată, discuţii
cu pacienţii şi cadrele medicale implicate în tratarea lor, precum şi analiza datelor
statistice.

2. Ipoteza: Ţinând cont că colecistita acută poate duce la apariţia altor complicaţii
trebuie să intervenim prin îmbunătăţirea calităţii vieţii prin tratament
medicamentos, depistarea şi eliminarea factorilor de risc, monitorizare şi
consiliere, ceea ce ar duce la reducerea numărului de internări.

36
 REZULTATELE EXPERIMENTULUI

Pentru realizarea experimentului s-au parcurs mai multe etape:

În Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă“Sf. Ap .Andrei” Galaţi, pe o perioadă de 5 ani,
au fost făcute în total 51832 de internări cu afecţiuni ale aparatului digestiv. Au fost luate în
discuţie 100 de cazuri de colecistită acută din 1981 de pacienţi spitalizaţi cu colecistită.
1. Ponderea pacienţilor spitalizaţi cu colecistită acută din totalul pacienţilor internaţi în
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf.Ap.Andrei” Galaţi 2011 – 2015.

Tabel I Ponderea pacienţilor cu colecistită acută

Nr.pacienţi internaţi Total pacienţi
Alte
An în Spitalul Clinic spitalizaţi cu Procent Procent
afecţiuni
Judeţean colecistită acută
2011-2015 51832 1981 3.82% 49851 96.18%

Graficul nr. 1. Ponderea pacienţilor cu colecistită acută

3.82%

Colecistită acută
Alte afecțiuni

96.18%

Ponderea pacienţilor cu colecistită din totalul pacienţilor internaţi în Spitalul Clinic

Judeţean de Urgenţă “ Sf. Ap. Andrei ” Galaţi 2011 – 2015

37
Tabel II Ponderea pacienţilor cu colecistită acută pe cei 5 ani
Nr.pacienţi internaţi Total pacienţi
An în Spitalul Clinic spitalizaţi cu Procent Alte afecţiuni Procent
Judeţean colecistită acută
2011 13827 738 5.34% 13089 94.66%
2012 13884 555 3.99% 13329 96.01%
2013 12449 372 2.99% 12077 97.01%
2014 5977 182 3.05% 5795 96.95%
2015 5695 134 2.35% 5561 97.65%

Graficul nr.2. Procentul numărului de pacienţi internaţi în Spitalul Judeţean cu colecistită

acută pe ani

Se poate constata o scădere majoră a numărului de pacienţi cu colecistită acută în anul

2015 faţă de anul 2011.

2. Durata medie de spitalizare

Tabel III Durata medie de spitalizare
An
Specificare 2011 2012 2013 2014 2015

Durata medie 5.64 5.20 5.15 6.61 5.34

38
Graficul nr. 3. Durata medie de spitalizare

În perioada 2011 – 2015, durata medie de spitalizare a scăzut de la 5.64 zile la 5.34 zile
cu un vârf de 6.61 în anul 2014.
3. Distribuţia pacienţilor în funcţie de sex, mediu şi grupe de vârstă
Tabel IV Distribuţia pe sexe a tuturor pacienţilor cu colecistită acută pe durata celor 5 ani luaţi în studiu

85 ani şi
diagnostic
Denumire

15-24 ani

25-34 ani

35-44 ani

45-54 ani

55-64 ani

65-74 ani

75-84 ani
Decedaţi

5-14 ani
Bărbaţi

Rural
Total

peste
Anul

2011 Colecistită 738 265 0 311 4 31 86 121 145 139 144 58 10

acută

2012 Colecistită 555 190 1 219 4 25 64 99 89 121 99 46 8

acută

2013 Colecistită 372 137 0 149 0 20 38 64 64 94 62 26 4

acută

2014 Colecistită 182 61 1 67 0 5 9 30 31 40 46 19 2

acută

2015 Colecistită 134 41 0 50 0 4 10 22 21 36 20 19 2

acută

39
Graficul nr. 4 Repartiţia pe sexe a pacienţilor internaţi în Spitalul Judeţean Clinic de
Urgenţă“Sf. Ap .Andrei” cu colecistită pe durata celor 5 ani studiaţi

Tabel V Distribuţia pe sexe a celor 100 de cazuri studiate

Total Masculin Feminin
Specificare pacienţi
Nr.Pacienţi Procent Nr.Pacienţi Procent
internaţi
Total 100 31 31% 69 69%
2011 39 12 30.77% 27 69.23%
2012 27 8 29.63% 19 70.37%
2013 14 5 35.71% 9 64.29%
2014 12 4 33.33% 8 66.67%
2015 8 2 25% 6 75%

Graficul nr. 5. Repartiţia pe sexe a lotului de pacienţi luaţi în studiu

Repartiția pe sexe

31%

Masculin
69% Feminin

40
 Din analiza acestui paramentru pentru întreaga perioadă analizată (2011 - 2015),
putem constata că această afecţiune este mai mare la sexul feminine cu 38 procente faţă de
sexul masculin.
Graficul nr. 6. Repartiţia pe sexe a pacienţilor internaţi cu colecistită pe ani

În anul 2011 din cei 39 de pacienţi: În anul 2012 din cei 27 de pacienţi studiaţi:
- 30.77% sunt bărbaţi - 29.63% sunt bărbaţi

- 69.23% sunt femei - 70.37 sunt femei

În anul 2013 din cei 14 de pacienţi: În anul 2014 din cei 12 de pacienţi studiaţi:
- 35.71% sunt bărbaţi
- 33.33% sunt bărbaţi
- 64.29% sunt femei
- 66.67 sunt femei

În anul 2015 din cei 8 pacienţi:

- 25% sunt bărbaţi
- 75% sunt femei

4. Distribuţia pacienţilor în funcţie de mediu.

Tabel VI Distribuţia pacienţilor studiaţi după mediul de provenienţă
Total Urban Rural
Specificare pacienţi
Nr.Pacienţi Procent Nr.Pacienţi Procent
internaţi
Total 100 77 77% 23 23%
2011 39 34 87.18% 5 12.82%
2012 27 20 74.07% 7 25.93%
2013 14 8 57.14% 6 42.86%
2014 12 10 83.33% 2 16.67%
2015 8 5 62.5% 3 37.50%

41
Graficul nr. 7. Repartiţia pe medii a pacienţilor luaţi în studiu

Repartiția pe medii

23%

Urban
Rural

77%

În ce priveşte localitatea de domiciliu este o diferenţă mare între mediul urban şi cel
rural. Prin compararea datelor culese se poate observa clar că predomină pacienţii din mediu
urban atât pentru cele 100 de cazuri luate în studio cât şi pentru toţi pacienţii cu colecistită
acută spitalizaţi în unităţile sanitare din judeţul Galati.
Graficul nr. 8. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe ani

Pe parcursul celor cinci ani studiaţi incidenţa pacienţilor cu colecistită acută din
mediul urban a fost în continuă scădere, ajungând în anul 2015 la un procent de 62.50% cu un
vârf de 83.33% în anul 2014, în timp ce incidenţa pacienţilor din mediul rural a fost până în

42
anul 2013 în continuă creştere atingând un vârf de 42.86% după care a scăzut la 37.50% în
anul 2015.

Graficul nr. 9. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2011

Graficul nr. 10. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2012

Graficul nr. 11. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2013

43
 Graficul nr. 12. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2014

Graficul nr. 13. Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2015

44
 Graficul nr. 14. Repartiţia pe medii a tuturor pacienţilor internaţi în Spitalul Judeţean Clinic
de Urgenţă “Sf. Ap. Andrei” colecistită acută pe ani

6. Distribuţia pe grupe de vârstă din totalul de pacienţi internaţi în Spitalul Judeţean

Clinic de Urgenţă

Tabel VII Repartiţia pe grupe de vârstă a tuturor pacienţilor cu colecistită pe durata celor cinci ani
15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 85 şi
65-74 75-84 peste
2011 4.74% 11.65% 16.40% 19.65% 18.83% 19.51% 7.86% 1.36%
2012 5.22% 11.53% 17.84% 16.04% 21.80% 17.84% 8.29% 1.44%
2013 5.38% 10.22% 17.20% 17.20% 25.27% 16.67% 6.99% 1.07%
2014 2.75% 5.49% 16.43% 17.03% 21.52% 25.26% 10.43% 1.09%
2015 2.99% 7.46% 16.42% 15.67% 26.87% 14.93% 14.18% 1.48%

Graficul nr. 15 Repartiţia pe grupe de vârstă pe parcursul celor 5 ani studiaţi

45
Graficul nr. 16. Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2011

2011
85 ani şi peste 1,36%
15-24 ani
75-84 ani 7,86%
25-34ani
65-74 ani 19,51%
35-44 ani
55-64 ani 18,83%
45-54 ani
45-54 ani 19,65%
55-64 ani
35-44 ani 16,40%
65-74 ani
25-34ani 11,65%
75-84 ani
15-24 ani 4,74%
85 ani şi peste
0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00%

În anul 2011 putem observa că ponderea cea mai mare, respectiv 19.65%, o reprezintă
grupa de vârstă cuprinsă între 45 şi 54 ani, urmată de grupa de vârstă cuprinsă între 65 şi 74
ani cu 19.51% de cazuri, în timp ce în anul 2012 ponderea cea mare este reprezentată de grupa
de vârstă 55-64 ani cu 21.80% cazuri, urmată de grupa de vârstă 35-44 ani la egalitate cu
grupa de vârstă 65-74 ani cu 17.84% cazuri.

Graficul nr. 17. Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2012

2012
15-24 ani
85 ani şi peste 1,44%
75-84 ani 8,29% 25-34ani
65-74 ani 17,84% 35-44 ani
55-64 ani 21,80%
45-54 ani
45-54 ani 16,04%
35-44 ani 17,84% 55-64 ani
25-34ani 11,53% 65-74 ani
15-24 ani 5,22%
75-84 ani
0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00% 85 ani şi peste

46
Graficul nr. 18. Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2013

2013

85 ani şi peste 1,07%

15-24 ani
75-84 ani 6,99% 25-34ani
65-74 ani 16,67% 35-44 ani
55-64 ani 25,27% 45-54 ani

45-54 ani 17,20% 55-64 ani

17,20% 65-74 ani

35-44 ani
75-84 ani
25-34ani 10,22%
85 ani şi peste
15-24 ani 5,38%

În anul 2013 constatăm că ponderea cea mai mare, respectiv 25.27%, o reprezintă
grupa de vârstă cuprinsă între 55 şi 64 ani, urmată de grupele de vârstă cuprinsă între 45-54
ani şi 35-44 ani cu o egalitate de 17.20% cazuri, în timp ce în anul 2014 ponderea cea mare
este reprezentată de grupa de vârstă 65-74 ani cu 25.26% cazuri, urmată de grupa de vârstă
55-64 ani 21.52% cazuri.

Graficul nr. 19. Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2014

2014

85 ani şi peste 1,09% 15-24 ani

75-84 ani 10,43% 25-34ani
65-74 ani 25,26% 35-44 ani
55-64 ani 21,52% 45-54 ani

45-54 ani 17,03% 55-64 ani

35-44 ani 16,43% 65-74 ani

5,49% 75-84 ani

25-34ani
85 ani şi peste
15-24 ani 2,75%

47
Graficul nr. 20. Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2015

2015
85 ani şi peste 1,48%

75-84 ani 14,18% 15-24 ani

25-34ani
65-74 ani 14,93%
35-44 ani
26,87%
55-64 ani 45-54 ani
45-54 ani 15,67% 55-64 ani
65-74 ani
35-44 ani 16,42%
75-84 ani
25-34ani 7,46% 85 ani şi peste

15-24 ani 2,99%

În anul 2015 din cei 134 de pacienţi internaţi 26.87% au vârsta cuprinsă între 55-64
ani, urmată de grupa de vârstă 35-44 ani cu 16.42%.
7. Distribuţia pe grupe de vârstă a lotului de pacienţi studiaţi

Tabel VIII Distribuţia pe grupe de vârstă a lotului de pacienţi studiaţi

Total
85 şi
Specificare pacienţi 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84
peste
internaţi

5 11 13 15 33 15 5 3
Total 100 5%
5% 11% 13% 15% 33% 15% 3%

1 5 6 5 12 7 2 1
2011 39
2.56% 12.82% 15.38% 12.82% 30.77% 17.95% 5.13% 2.56%

1 2 3 5 9 5 1 1
2012 27
3.70% 7.41% 11.11% 18.52% 33.33% 18.52% 3.70% 3.70%

1 2 1 2 5 1 1 1
2013 14
7.14% 14.29% 7.14% 14.29% 35.71% 7.14% 7.14% 7.14%

1 1 2 2 4 1 1 0
2014 12
8.33% 8.33% 16.67% 16.67% 33.33% 8.33% 8.33% 0%

1 1 1 1 3 1 0 0
2015 8 12.5% 12.5% 12.5% 12.5% 37.5% 12.5% 0% 0%

48
Graficul nr. 21. Repartiţia pe grupe de vârstă a lotului de pacienţi studiaţi

5% 3% 5% 15-24
11% 25-34
15%
13% 35-44
45-54

33% 55-64
65-74

15% 75-84
85 şi peste

Intervalul de vârstă 35 – 64 ani reprezintă peste jumătate din persoanele internate

(61%).

Graficul nr. 22. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2011

40,00%
2011
30,00%
30,77%
20,00% 15,38%
12,82%
10,00% 17,95%
2,56% 12,82%
0,00% 5,14%
15-24 25-34
35-44 45-54 2,56%
55-64 65-74
75-84 85 şi
peste

Din cei 39 pacienţi cu colecistită acută studiaţi în anul 2011 se observă că intervalul de
vârstă 55-64 ani reprezintă ponderea cea mai mare de 30.77% cazuri.

49
Graficul nr. 23. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2012

În anul 2012 putem observa că din cei 27 de pacienţi studiaţi, ponderea cea mare o
reprezintă tot grupa de vârstă 55-64 de ani ca şi în anul 2011.

Graficul nr. 24. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2013

Din cei 14 pacienţi studiaţi în anul 2013, observăm acelaşi interval de vârstă 55-64 ani,
ce reprezintă 35.72% cazuri.

50
Graficul nr. 25. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2014

Graficul nr. 26. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în anul
2015

2015
85 şi peste 0%
75-84 0%
65-74 12,50%
55-64
45-54 12,50% 37,50%

35-44 12,50%
25-34 12,50%
15-24 12,50%

0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00% 30,00% 35,00% 40,00%

Ca şi în ceilalţi ani studiaţi observăm că şi în anii 2014 – 2015, ponderea cea mai mare
de cazuri o reprezintă grupa de vârstă 55-64 ani.
8. Factorii de risc în colecistita acută pentru cei 100 de pacienţii luaţi în studiu:
Tabel IX Factorii de risc în colecistita acută

Factori de risc Nr.cazuri Procent

Obezitatea 32 32%
Factori alimentari (Dieta) 45 45%
Factori genetici 23 23%

51
Graficul nr. 27. Repartiţia pacienţilor dupa factorii de risc

45%
45%
40%
35% 32% Obezitatea
30%
23% Factori alimentari
25%
(Dieta)
20%
Factori genetici
15%
10%
5%
0%

Factorul declanşator al colecistitei acute care necesită spitalizarea este dieta şi

obezitatea, dar şi factorii genetici . Acestea reprezintă 23% din cazurile internate.

9. Simptome la internare

Tabel X Simptome în colecistita acută

Dureri în
Greaţă,
hipocondrul Icter moderat Febră şi frisoane
vărsături
drept
90 52 20 39
90% 52% 20% 39%

Graficul nr. 28. Simptome la internare

90% 90%

80%
Greaţă, vărsături
70%
60% 52%
Dureri în hipocondrul
drept
50% 39%
Icter moderat
40%
30% 20% Febră şi frisoane
20%
10%
0%

52
Din numărul total de pacienţi studiaţi observăm că:
- 90% prezintă greaţă şi vărsături

- 52% prezintă dureri în hipocondrul drept

- 20% prezintă icter moderat

- 39% prezintă febră şi frisoane

10. Tratament efectuat:

Tabel XI Tipurile de tratament urmate de cele 100 cazuri studiate
Tratament chirurgical
Tratament medicamentos (colecistelectomia
Regim igieno- Tratament
(antibiotice, antiseptice şi laparoscopică,
dietetic profilactic
eubiotice intestinale) colecistostomia,
colecitectomia)
59% 100% 65% 32%

Graficul nr.29
100%
100%
90%
80% 75%

70% 59% 65%

Tratament medicamentos
60% Regim igieno-dietetic
50% Tratament chirurgical
40% Tratament profilactic
30%
20%
10%
0%

Din numărul total de pacienţi studiaţi observăm că 100% urmează regim igieno-dietetic,
59% urmează tratament medicamentos, 65% au fost supuşi tratamentului chirurgical şi 75%
urmează tratament profilactic care urmăreşte prevenirea factorilor care favorizează apariţia
afecţiunii.

10. Boli asociate ale pacienţilor internaţi cu gastroduodenită:

Tabel XII Bolile associate colecistitei

Disfuncţie biliară Litiază renală Steatoză hepatică

2011-2015 62% 29% 78%

53
Graficul nr. 30. Boli asociate ale pacienţilor internaţi cu colecistită acută pe 2011-2015

2011-2015
78%
80%
62%
70%
60%
Disfuncţie biliară
50%
29% Litiază renală
40%
Steatoză hepatică
30%
20%
10%
0%

Din cei 100 de pacienţi din anul 2011-2015:

- 62% prezintă disfuncţie biliară

- 29% prezintă litiază renală

- 78% prezintă steatoză hepatică

- 30.77% prezintă steatoză hepatică

11. Complicaţiile colecistitei acute

Tabel XIII Complicaţiile colecistitei acute

Hemoragia Fistule
Coloperitoneu
Colecistopancreatita peritoneală prin biliare
(perforaţie) localizat
acută invadarea arterei
sau generalizat
cistice

2011-2015 15% 7% 5% 3%

54
Graficul nr.31. Complicaţii acute la pacienţii internaţi cu colecistită acută în perioada 2011-
2015

2011-2015

Fistule biliare 3%

Hemoragia peritoneală prin invadarea 5%

arterei cistice

Coloperitoneu (perforaţie) localizat sau 7%

generalizat
15%
Colecistopancreatita acută

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14% 16%

De-a lungul celor cinci ani studiaţi observăm că cea mai frecventă complicaţie
apărută la cele 100 cazuri studiate este colecistopancreatita acută, reprezentând 15%.

12. Mortalitatea prin colecistită acută

Tabel XIV Mortalitatea prin colecistită acută

Specificare 2012 2013

Total decese 6585 6309

2 2
Din care: Colecistită acută
0.04% 0.03%

Urban 0 2
Mediu Rural 2 0

Feminin 1 1
Sex Masculin 1 1

55-64 ani 0 2

65-74 ani 1 0
Grupa de vârstă
75-84 ani 1 0

55
Graficul nr. 32 Decese prin colecistită acută
Decese prin colecistită acută în județul Galați

6309

2
2013
Total decese
6585 Colecistit acut

2
2012

6000 6200 6400 6600

13.Corelarea antecedentelor personale ale pacienţilor cu colecistită acută:

Tabel XV Corelarea antecedentelor personale

Total pacienti Cu antecedente personale Fara antecedente
100 72 (72%) 18 (18%)

Graficul nr. 33. Corelarea antecedentelor personale ale pacienţilor cu colecistită acută

18%
Cu antecedente
personale
72% Fara antecedente

56
 14.Repartiţia lotului faţă de complianţa la tratament:

Tabel XVI Repartiţia lotului faţă de complianţa la tratament

Total pacienti Da Nu
100 87% 13%

Graficul nr. 34. Repartiţia lotului faţă de complianţa la tratament

13%

Da
Nu

87%

15. Repartiţia lotului în funcţie de cunoştinţele despre modul de administrare a

medicamentelor şi efectele acestora.

Tabel XVII Cunoştinţele despre modul de administrare a medicamentelor

Total pacienti Nu Da
100 69% 31%

Graficul nr. 35. Repartiţia lotului în funcţie de cunoştinţele despre modul de administrare a
medicamentelor şi efectele acestora

31%

Nu
69% Da

57
 16. Eficienţa tratamentului asupra bolnavilor internaţi

Tabel XVIII Eficienţa tratamentului

Amelioraţi Agravaţi Decedati
94 (94%) 4 (4%) 2(2%)

Graficul nr. 36. Eficienţa tratamentului asupra bolnavilor internaţi

4%2%

Amelioraţi
Agravaţi
Decedati

94%

Din lotul studiat de 100 de cazuri putem constata că 94% din cazuri sunt amelioraţi, la
4% din cazuri starea de sănătate s-a agravat şi din păcate 2 % din cazuri au decedat.

17. Repartiţia lotului în funcţie de evoluţia bolii

Tabel XIX Repartiţia lotului în funcţie de evoluţia bolii

Total cazuri Favorabilă Nefavorabilă
100 94% 6%

Graficul nr. 37. Repartiţia lotului în funcţie de evoluţia bolii

6%

Favorabilă
Nefavorabilă
94%

Din cele 100 de cazuri studiate pe parcursul a cinci ani, observăm că 94% din cazuri au
avut o evoluţie favorabilă, în timp ce 6% din cazuri au prezentat o evoluţie nefavorabilă a
bolii.

58
 18. Repartiţia lotului în funcţie de persoana care a furnizat informaţii despre regimul
alimentar şi evitarea factorilor de risc.

Medicul curant Asistenta medicală Medic şi asistentă

78% 45% 70%

Graficul nr. 38. Repartiţia lotului în funcţie de persoana care a furnizat informaţii despre
regimul alimentar şi evitarea factorilor de risc

70% 78%
Medicul curant
Asistenta medicală
Medic şi asistentă
45%

59
 CAPITOLUL V

CONCLUZII

Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care îndeplinesc importanţa funcţiei de

digestie şi absorbţie a alimentelor (prehensiune, modificarea fizico-chimică a alimentelor,
absorbţia nutrimentelor şi excreţia reziduurilor neabsorbite).
Digestia este ansamblul de procese în cursul cărora substanţele nutritive sunt eliberate
din alimente, sub influenţa enzimelor, fragmentate în constituenţii lor chimici şi absorbite.
Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată anatomo-patologic
prin inflamaţia organului, iar clinic printr-un sindrom dureros abdominal acut, însoţit de febră
şi modificări locale.
De cele mai multe ori cauzele sunt doar fizice şi se referă la consumul de alimente
prea fierbinţi, prea reci sau de pesticide care dezechilibrează bacteriile din tractul digestiv.
Colecistita acută este o afecţiune care se întâlneşte la orice vârstă, cu maximum de
frecvenţă la vârsta mijlocie. În 95% din cazuri, starea inflamatorie a veziculei biliare este
determinată de inclavarea unui calcul la nivelul canalului cistic, pe care îl obstruează,
afecţiune denumită litiaza biliară.
Incidenţa reală a colecistitei acute este greu de apreciat exact statistic, în aceasta
intervenind factori de eroare, formele cu intensitate redusă sau cele cu tratament exclusiv
medicamentos. Cert este faptul că pe măsura prelungirii duratei medii de viaţă ea devine tot
mai frecventă la decade avansate (50 - 70 de ani), exprimând şi prin aceasta raportul direct de
cauzalitate cu litiaza biliară.
Aspectul cel mai important îl constituie implicaţiile medicale. După 65 de ani bătrânii
au nevoie de îngrijiri medicale, ambulatorii sau spitaliceşti. Vârstnicii reprezintă circa 15%
din totalul populaţiei, ei consumă circa 50% din prestaţiile medicale. Astfel este necesară
pregătirea tuturor cadrelor medico-sanitare, indiferent de specialitate, dar îndeosebi, medicul
specialist, asistentul medical generalist cu cunoştinţe referitoare la asistenţa medicală a
vârstnicului.
Gravitatea colecistitei acute este direct proporţională cu forma anatomopatologică, cu
intensitatea procesului obstructive şi infecţios, cu vârsta precum şi cu dezechilibrele
electrilitic şi metabolic secundare.
În present numărul de colecistectomii – intervenţia chirurgicală prin care se extirpă
vezicula biliară şi canalul cistic este de două ori mai mare ca cel al apendicectomiilor.

60
 Am studiat un eşantion alcătuit din 100 de bolnavi selecţionaţi pe o perioadă de cinci
ani ( 2011- 2015), bolnavi ce au fost trataţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul
“Apostol Andrei” Galaţi .
Conform studiului efectuat, aproximativ 3.82% din pacienţii internaţi în Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă Sf.Apostol Andrei Galaţi, au prezentat diagnosticul de colecistită
acută la internare.
Vârstnicii reprezintă un segment important din populaţia totală. Ei au imunitate
scăzută, fragilitate metabolică şi vasculară mai accentuată decât tinerii şi adulţii, ceea ce
explică frecvenţa mare de boli cronice peste care se suprapun şi numeroase afecţiuni acute.
Colecistita acută constituie o importantă problemă de sănătate publică cu consecinţe
socio-economice şi individuale majore, cu scăderea calităţii vârstnicului, senescenţa şi
limitarea funcţională respiratorie, cu funcţii locale şi sistemice de apărare reduse, ceea ce duce
la costuri mari pentru sistemul de sănătate şi handicap individual.
În lotul studiat am constatat un procent de 69% de cazuri de sex feminin şi 31% cazuri
de sex masculin; de unde putem trage concluzia că ponderea este mai mare la persoanele de
sex feminin.
Frecvenţa vârstnicilor afectaţi de colecistită acută este mai mare în mediul urban, decât
în mediul rural, aceasta datorându-se în primul rând factorilor genetici dar şi factorilor de
mediu, cum ar fi obezitatea sau lipsa activităţii fizice..
În majoritatea cazurilor, vârstnicul din mediul rural este lipsit de grija pentru sănătate,
nu numai din lipsa educaţiei sanitare dar şi absenţa medicaţiei de întreţinere. Astfel toţi
pacienţii cu colecistită acută necesită educaţie şi informare adecvată cu privire la afecţiunea
de care suferă şi la modalităţile de evitare a pericolelor şi a factorilor care pot determina
agravarea simptomelor.
La pacienţii studiaţi am constatat diferite boli asociate printre care se numără:
disfuncţie biliară (62%), litiază renală (29%), steatoză hepatică ( 78%).
Simptomatologia vârstnicilor cu colecistită acută : graţă şi vărsături (90%), dureri în
hipocondrul drept (52%), icter moderat (20%), febră şi frison (39%).
Pe parcursul internării pacienţii au avut o evoluţie favorabilă (94%) şi nefavorabilă
(6%).
Educaţia pacienţilor reprezintă o metodă importantă de a îmbunătăţi capacitatea
acestora de a înţelege aspectele bolii, de a accepta şi a înţelege aspectele legate de
modificările apărute în starea de sănătate şi de a face faţă mai uşor exacerbărilor.
Povara importantă asociată acestei patologii demonstrează importanţa implementării
unui management unitar şi structurat care să îmbunătăţească starea de sănătate a pacienţilor cu

61
colecistită acută , în acelaşi timp reducând utilizarea crescută a resurselor sistemelor de
sănătate.
Identificarea şi diagnosticarea pacienţilor în faze incipiente de boală şi iniţierea unui
tratament continuu ar putea încetini progresia bolii şi ar putea creşte calitatea vieţii acestor
pacienţi. Astfel se vor obţine importante beneficii economice în sistemul de sănătate al ţării
respective.

62
BIBLIOGRAFIE

1. Victor Papilian –Anatomia omului. Splanhnologie- vol 3, Ediţia aIVa, Editura Didactică şi
Pedagogică-Bucureşti 1982.
2. Carmaciu R ., Niculescu C. – Anatomia şi fiziologia omului- Editura Corint – Bucureşti
2001.
3. Viorel Ranga – Anatomia omului – vol. 3, Editura Cerma, Bucureşti.
4.Eugen Bratucu – Manual de chirurgie pentru studenti – Editura Universitară “Carol Davila”
– Bucureşti 2009.
5. Florea Ţicmeanu, Sorin Simion, Bogdan Mastalier - Patologie chirurgicală - Bucureşti,
2000.
6. Nicolae Angelescu - Tratat de Patologie Chirurgicală – Editura Medicală, Bucureşti 2003.
7.Costel Pleşa – Chirurgie generală – vol 1, Iaşi.
8. Proca E.- Tratat de patologie chirurgicală- vol IV, Editura Medicală- Bucureşti1986.
9. Victor Emilian Bancu – Patologie chirurgicală- Ediţia aIIa, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1983.
10. Hortolomei N. şi Turai I. – Chirurgie- vol IV, Editura Medicală, Bucureşti1975.
11. Dunnu David- Chirurgie – diagnostic şi tratament, ghid de îngrijire a bolnavului- Editura
Medicală, Bucureşti, 1985.
12.Corneliu Borundel – Manual de medicină internă, pentru cadre medii – Editura Bic all,
2006.
13. Titircă Lucreţia – Urgenţe medico – chirurgicale- Editura Medicală Bucureşti 2002.
14. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing- Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001.
15. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi de îngrijire acordate de asistenţii medicali-
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001.
16. Agenda Medicală – Medicamente- Editura Medicală

63
ANEXE
CAPITOLUL I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA CĂILOR BILIARE
Lista figurilor
Fig.1. Căile biliare intrahepatice
Fig. 2. Căile biliare extrahepatice
Fig. 3. Faţa viscerală a ficatului

CAPITOLUL IV. STUDIUL CUNOAŞTIRII

Lista tabelelor
Tabel I Ponderea pacienţilor cu colecistită acută
Tabel II Ponderea pacienţilor cu colecistită acută pe cei 5 ani
Tabel III Durata medie de spitalizare
Tabel IV Distribuţia pe sexe a tuturor pacienţilor cu colecistită acută pe durata celor 5 ani
luaţi în studiu
Tabel V Distribuţia pe sexe a celor 100 de cazuri studiate
Tabel VI Distribuţia pacienţilor studiaţi după mediul de provenienţă
Tabel VII Repartiţia pe grupe de vârstă a tuturor pacienţilor cu colecistită pe durata celor cinci
ani
Tabel VIII Distribuţia pe grupe de vârstă a lotului de pacienţi studiaţi
Tabel IX Factorii de risc în colecistita acută
Tabel X Simptome în colecistita acută
Tabel XI Tipurile de tratament urmate de cele 100 cazuri studiate
Tabel XII Bolile associate colecistitei
Tabel XIII Complicaţiile colecistitei acute
Tabel XIV Mortalitatea prin colecistită acută
Tabel XV Corelarea antecedentelor personale
Tabel XVI Repartiţia lotului faţă de complianţa la tratament
Tabel XVII Cunoştinţele despre modul de administrare a medicamentelor
Tabel XVIII Eficienţa tratamentului
Tabel XIX Repartiţia lotului în funcţie de evoluţia bolii

64
CAPITOLUL IV. STUDIUL CUNOAŞTIRII
Lista graficelor
Graficul nr. 1 Ponderea pacienţilor cu colecistită acută
Graficul nr.2 Procentul numărului de pacienţi internaţi în Spitalul Judeţean cu colecistită
acută pe ani
Graficul nr. 3 Durata medie de spitalizare
Graficul nr. 4 Repartiţia pe sexe a pacienţilor internaţi în Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă
cu colecistită pe durata celor 5 ani studiaţi
Graficul nr. 5 Repartiţia pe sexe a lotului de pacienţi luaţi în studiu
Graficul nr. 6 Repartiţia pe sexe a pacienţilor internaţi cu colecistită pe ani
Graficul nr. 7 Repartiţia pe medii a pacienţilor luaţi în studiu
Graficul nr. 8 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe ani
Graficul nr. 9 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2011
Graficul nr. 10 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2012
Graficul nr. 11 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2013
Graficul nr. 12 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2014
Graficul nr. 13 Repartiţia pe medii a pacienţilor internaţi cu colecistită pe anul 2015
Graficul nr. 14 Repartiţia pe medii a tuturor pacienţilor internaţi în Spitalul Judeţean Clinic
de Urgenţă colecistită acută pe ani
Graficul nr. 15 Repartiţia pe grupe de vârstă pe parcursul celor 5 ani studiaţi
Graficul nr. 16 Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2011
Graficul nr. 17 Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2012
Graficul nr. 18 Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2013
Graficul nr. 19 Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2014
Graficul nr. 20 Repartiţia pe grupe de vârstă în anul 2015
Graficul nr. 21 Repartiţia pe grupe de vârstă a lotului de pacienţi studiaţi
Graficul nr. 22 Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2011
Graficul nr. 23 Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2012
Graficul nr. 24 Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2013
Graficul nr. 25 Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2014
Graficul nr. 26 Repartiţia pe grupe de vârstă a pacienţilor internaţi cu colecistită acută în
anul 2015
65
Graficul nr. 27 Repartiţia pacienţilor dupa factorii de risc
Graficul nr. 28 Simptome la internare
Graficul nr.29
Graficul nr. 30 Boli asociate ale pacienţilor internaţi cu colecistită acută pe 2011-2015
Graficul nr.31 Complicaţii acute la pacienţii internaţi cu colecistită acută în perioada 2011-
2015
Graficul nr. 32 Decese prin colecistită acută
Graficul nr. 33 - Corelarea antecedentelor personale ale pacienţilor cu colecistită acută
Graficul nr. 34 - Repartiţia lotului faţă de complianţa la tratament
Graficul nr. 35 - Repartiţia lotului în funcţie de cunoştinţele despre modul de administrare a
medicamentelor şi efectele acestora
Graficul nr. 36 - Eficienţa tratamentului asupra bolnavilor internaţi
Graficul nr. 37 - Repartiţia lotului în funcţie de evoluţia bolii
Graficul nr. 38 - Repartiţia lotului în funcţie de persoana care a furnizat informaţii despre
regimul alimentar şi evitarea factorilor de risc

66