Sunteți pe pagina 1din 4

CONCEPTELE CORELATIVE ALE CURRICULUMULUI

ŞI SEMNIFICAŢIA LOR

Curriculum-ul reprezintă un concept integrator, abordat într-o viziune globală şi sistemică


asupra acţiunilor educative, a componentelor acestora şi a interacţiunilor care le caracterizează.
În sens larg, procesual, se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator
în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de
învăţare pe care şcoala le oferă elevului.
În esenţă curriculum-ul este un proiect care are valoarea unui plan de acţiune educaţională
(Potolea, 2002, pp. 82-83). Din punct de vedere:
 funcţional, curiculum-ul indică finalităţi de atins, orientează, organizează şi conduce procesul
de instruire şi învăţare;
 structural, curriculum-ul include: finalităţi, conţinuturi, timp de instruire/învăţare (modelul
triunghiular), sau finalităţi, conţinuturi, timp de instruire/învăţare, strategii de predare-
învăţare şi strategii de evaluare (modelul pentagonal);
 al produsului, curriculum-ul se concretizează în documente curriculare: plan de învăţământ,
programă şcolară, manual şi materiale curriculare auxiliare.
Componentele curriculumului: idealul educaţiei, finalităţile educaţiei, obiectivele generale şi
operaţionale, conţinuturile, metodele, mijloacele didactice, formele de organizare a învăţării,
locul învăţării,evaluarea performanţelor , modalităţile de articulare între educaţia formală ,
nonformală si informală, conţinuturile latente sau implicite, calitatea vieţii şcolare, stilurile
pedagogice sunt în relaţie reciproca fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor.
Curriculum-ul a fost propus pentru a sintetiza ansamblul de aşteptări exprimate de şcoală faţă
de un tânăr capabil să răspundă exigenţelor unor realităţi în schimbare :
 Capacităţi superioare de gândire critică şi divergenţă, în măsură să-i ajute pe elevi să utilizeze
cunoştinţele şi competenţele dobândite în diferite situaţii problemă ;
 Motivaţia şi disponibilitatea de a răspunde în mod adecvat la schimbare, ca premisă a oricărei
dezvoltări personale ;
 Capacităţi de inserţie socială activă, alături de un set de atitudini şi de valori personalizate,
care vor permite elevilor participarea la viaţa unei societăţi deschise şi democratice.
Şcoala şi curriculum-ul trebuie să ofere un cadru coerent şi flexibil, în cooperarea, gândirea
independentă, opinia liber exprimată, toleranţă la valorile asumate de fiecare în parte să constitue
dimensiuni obligatorii.
Marea diversitate de accepţiuni şi semnificaţii ale termenului de curriculum a condus la
derivarea altor categorii conceptuale.
Aria curriculară reprezintă un domeniu al cunoaşterii abordat în scopul pregătirii elevilor la
nivelul culturii instrumentale, generale sau de specialitate (profesionale). În interiorul ei pot fi
cuprinse mai multe discipline, zone interdisciplinare, module tematice care urmăresc realizarea
aceloraşi finalităţi şi care, în procesul educaţional se raportează la aceleaşi obiective cadru.
Conţinutul învăţământului reprezintă ansamblul resurselor pedagogice informaţionale,
conform finalităţilor educaţiei care determină criteriile de elaborare a planului de învăţământ, a
programelor şcolare/universitare, a manualelor şcolare/cursurilor universitare, a altor materiale
necesare pentru stimularea activităţii de învăţare. Conţinutul procesului de învăţământ constă din
ansamblul structurat de valori din domeniile ştiinţei, culturii, practicii existente în societate la un
moment dat. Conţinutul învăţământului este o componentă a curriculum-ului. Sensul curriculum-
ului nu este dat de conţinut, deoarece cerinţele societăţii sunt mereu altele, sunt într-o continuă şi
rapidă schimbare. Sensul curriculum-ului este dat de elev, cu tot ceea ce trebuie să reprezinte el
ca produs al unui demers educaţional, cu achiziţiile lui, cu abilităţile lui, cu competenţele lui.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii pe mai mulţi ani de studiu, care
au în comun anumite finalităţi educaţionale şi sisteme metodologice. Prin finalităţile urmărite şi
prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie să asigure continuitatea
demersului instructiv-educativ de la o treaptă de şcolarizare la alta.Curriculum-ul Naţional din
ţara noastră cuprinde următoarele cicluri curriculare: ciclul achiziţiilor fundamentale (grădiniţă-
clasa a II-a), ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a), ciclul de observare şi orientare
(clasa a VII-a – clasa a IX-a), ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a), ciclul de
specializare (clasa a XII-a; clasa a XIII-a).
Activitatea este o unitate de situaţii de învăţare subsumate unor finalităţi instrucţionale şi
unor obiective operaţionale definite, derulată în baza unui conţinut precizat şi restrâns, cu o
metodologie adecvată atât finalităţilor şi conţinuturilor cât şi specificului de vârstă şi individual
al celor ce învaţă. Toate demersurile educaţionale se realizează prin intermediul unor activităţi
care sunt corespunzătoare nivelului şcolar care le presupune (Niculescu, 2003, p.15).
Mediile curriculare reprezintă ambianţe generale, care, cu deosebire prin coordonatele
spaţiotemporale, materiale şi ideologice influenţează semnificativ demersurile de proiectare a
curriculumului şi, implicit, a activităţilor curriculare. De asemenea, ele oferă cadrul şi
perspectivele/ direcţiile specifice de evoluţie a tipurilor curriculare, pe care le subsumează. În
esenţa lor, mediile curriculare sunt categorii pedagogice abstracte, dat fiind gradul lor ridicat de
generalitate.
Ciclurile de învăţământ/ ciclurile de şcolarizare/ ciclurile şcolare/ treptele de şcolaritate -
reprezintă structuri ierarhizante în plan vertical, diacronic, care explicitează perioada şcolarităţii
(ca şi ciclurile curriculare şi ca şi nivelurile de învăţământ) într-un sistem educaţional. De
exemplu, în învăţământul preuniversitar românesc, se disting: ciclul antepreşcolar ; ciclul
preşcolar ; ciclul primar/ elementar ; ciclul secundar inferior/ gimnazial ; ciclul secundar
superior (liceul); există şi clasificarea: - ciclul inferior al liceului, format din clasele a IX-a – a X-
a - ciclul superior al liceului, format din clasele a XI-a–a XII-a/a XIII-a - ciclul posticeal.
Nivelurile de învăţământ/ Nivelurile de şcolaritate Nivelurile de învãţãmânt/ nivelurile de
şcolaritate reprezintã structuri ierarhizate în plan vertical, diacronic, care explicitează perioada
şcolarităţii într-un sistem educaþional. Un nivel de învăţământ poate avea aceeaşi denumire cu
un ciclu de învăţământ sau, un nivel poate să reunească mai multe cicluri de învăţământ.
Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar românesc cuprinde nivelurile: a) educaţia
timpurie (0-6 ani), formată din: nivelul antepreşcolar (0-3 ani) , învăţământul preşcolar (3-6 ani),
care cuprinde: grupa mică , grupa mijlocie ,grupa mare; b) învăţământul primar, care cuprinde
clasa pregătitoare şi clasele I-IV c) învăţământul secundar, care cuprinde: învăţământul secundar
inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII; învăţământul secundar superior, care poate
fi: învăţământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică,
vocaţională şi tehnologică; învăţământ profesional, cu durata de minimum 3 ani d) învăţământul
terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal .
Filierele de învăţământ
Filierele de învăţământ reprezintă segmentări ale curriculumului pe orizontală, în sectoare – acest
lucru fiind posibil doar în ciclul secundar superior (liceu).
Nivelurile și ciclurile de învãțãmânt segmenteazã curriculumul pe verticală, în timp ce
filierele de învãțãmânt segmenteazã curriculumul pe orizontalã. Învăţământul secundar
superior/ liceal românesc cuprinde clasele de liceu X - XII/XIII, cu următoarele filiere și
profiluri:
 filiera teoretică, cu profilurile umanist și real
 filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului
 filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic
Curriculum are o sferă largă de cuprindere pentru că el înseamnă şi pregătirea acţiunilor
educative, a întregului program educativ, cu conexiunile dintre obiectivele şi modalităţile de
realizare şi de evaluare ale acesteia.

Bibliografie:

 Bocoş, M. (2008), Teoria şi metodologia curriculumului. Elemente conceptuale şi

metodologice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

 Bocoş, M., Jucan, D. (2017), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia

curriculumului, ediţia a III-a, revizuită, Editura Paralela 45, Piteşti.