Metode și instrumente de evaluare în activitatea didactică

P.I.P.:Coman Vasilica
Şcoala Gimnazială,,Petre Carp” Tufești
Localitatea Tufeşti, jud. Brăila

Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învăţământ şi a oricărei situaţii

de învăţare, alături de determinarea obiectivelor, de organizare a conţinuturilor, de alegere a unei
strategii didactice menite să realizeze obiectivele propuse, permiţând adoptarea unor decizii în
vederea “reglării , ameliorări, perfecţionării continue a activităţi”.
Evaluarea corectă, obiectivă reprezintă un factor de reglare a activităţii şcolare. Rezultatele
evaluării prezintă importanţă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a noilor generaţii:
prefesori,elevi,părinţi şi chiar societate.
Pentru profesori,evaluarea furnizează informaţii cu privire la modul cum să dozeze
materialul care urmează a fi predat,ce anume trebuie reluat în paşi mici,care sunt greşelile tipice şi
sursele de eroare,etc. Pentru elevi, reprezintă un indiciu de reglarea efortului de învăţare; prin
evaluare elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează aspiraţii proprii.
Pentru părinţi este o bază de predicţie sau garanţie a reuşite în viitor ,un indiciu pentru
acordarea de sprijin. Presiunea familiei împinge uneori la supra motivare,în timp ce teama de eşec a
copilului îl face să aspire la mai ”puţin”. Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesori pentru
verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare, proiectate şi realizate conform
obiectivelor programelor şcolare, operaţionalizate la nivelul fiecărei activităţi de instruire.Acţiunea
de evaluare este o parte integrată a activităţii de instruire,în strânsă legătură cu cele de predare şi
învăţare. La nivelul structuri de realizare a instruiri,acţiunea de evaluare desfăşurată în contextul
unei activităţi didactice concrete (lecţii) implică trei strategii distribuite pe întreaga perioadă de
timp. Consemnăm, astfel, strategia de evaluare:a)iniţială, la începutul unei lecţii;b)continuă,pe tot
parcursul lecţiei;c)finală,la sfărşitul lecţiei.
Evaluarea realizată pe parcursul unei lecţii are ca obietiv de cercetare rezultatele obţinute
prin intermediul celor două acţiuni integrate în activitatea de instruire, predarea şi învăţarea, cu care
evaluarea se află în permanentă interdependenţă. Conţinutl evaluării este exprimat în forme diferite-
scrise, orale, practice-selectate în funcţie de specificul fiecărei discipline şi trepte şcolare în raport
de contextul concret al fiecărei secvenţe didactice. În orice acţiune de evaluare realizată de profesor
în clasă cu ajutorul srategiilor şi a metodelor, intervin trei operaţii principale: măsurarea cantitativă,
aprecierea şi decizia (finală,oficială,cu caracter formal) aflate în raporturi de interdependenţă. Ele
au o pondere specifică în funcţie de strategiile aflate la îndemâna cadrului didactic în timpul
leţiei.Astfel, operaţia de măsurare, predomină la începutul lecţiei, în contextul strategiei de evaluare
iniţială, predictivă, care îndeplineşte funcţii specifice de diagnoză-prognoză;operaţia de apreciere
calitativă predomină în cea mai mare parte a lecţiei între evaluarea iniţială şi finală,îndeplinind
funcţia de formare continuă a elevilor dar şi a profesorilor; operaţia de deizie oficială(realizată prin
note,calificative)este specifică evaluării finale care îndeplineşte o funcţie docimologică
sumativă,cumulând rezultatele obţinute pe parcursul lecţiei prin contribuţia strategică a evaluării
iniţiale şi continue.
În perspectiva viitoarei activităţi didactice, evaluare finală poate îndeplini şi o funcţie
predictivă, asigurând legătura între secvenţele unitaţii de instruire, între lecţia abia încheiată şi lecţia
următoare programată într-un timp determinat conform planificării cadrului didactic.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a
stabili nivelul de pregătire al elevilor, potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea
următoare. Prin evaluarea iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii, gradul
de stăpânire şi aprofundare a acestora, nivelul dezvoltării compotenţelor şi abilităţilor care
reprezintă premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de
instruire, pentru reuşita viitoare activităţii didactice. Evaluare iniţială se poate realiza prin
examinări orale, probe scrise sa practice. Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă
elevii stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului program). Ea se realizează la
începutul unui ciclu de învăţământ , la începutul unui an şcolar, dar şi în condiţiile în acre
educatorul preia spre instruire un colectiv căruia nu-i cunoaşte potenţialul.
Evaluarea sumativă, numită globală sau de bilanţ, se realizează de obicei, la încheierea
unui program mai lung de instruire (predarea unui capitol,încheierea unui semestru,an şcolar,ciclu
de învăţământ).Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conţinuturilor învăţării
insistându-se pe elementele fundamentale, se urmăreşte în ce măsură elevii au capacitatea de a
opera cu cunoştinşele de bază însuşite. Oferă informaţii utile asupra nivelului de performanţă atins
de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Prin această formă de evaluare rezultatele se
apreciază prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea disciplinei de învăţământ.
Evaluarea formativă, denumită şi continuă, însoţeşte întregul parcurs didactic secvenţă cu
secvenţă, permiţând verificarea sistematică a tuturor elevilor din tot conţinut esenţial al
instruiri.Permite cunoaşterea efectelor instruirii după fiecare secvenţă, identificarea eventualelor
neajunsuri şi astfel crează posibilitatea de a se adopta promt măsuri de ameliorare a activităţii de
învăţare. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaţionale, feed-back-ul
obţinut este mai util şi eficient ajutând elevul şi profesorul să-şi adapteze activitatea viitoare la
condiţiile concrete ale instruiri. Stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învăţare, cultivă
motivaţia învăţării, previne acumularea de goluri în pregătire, dezvoltă capacitatea de autoevaluare,
generează relaţii de cooperare între profesori şi elevi.
Evaluarea formativă/continuă se realizează de regulă, pe sisteme de lecţii, teme, capitole,
care reprezintă unităţi logice de structurare a conţinuturilor învăţării.Luând în considerare trăsăturile
caracteristice ale acestor tipuri de evaluare, rezultă că fiecare are o contribuţie specifică în
cunoaşterea nivelului de pregătire al elevilor, asigură premisele necesare pentru reglarea continuă a
procesului instructiv/educativ, fapt ce le recomandă deopotrivă pentru practica educaţională care
evidenţiază necesitatea adecvării acţiunilor de evaluare care impun redimensionarea şi regândirea
strategiilor evaluative în consens cu exigenţele impuse procesului didacti. Ele se referă la tipuri de
rezultate şcolare ce se impun evaluate în şcoala contemporană, raportul profesor-elev în cadrul
acestui proces, tehnicile folosite, operativitatea realizării feed-back-ului în procesul evaluării. Prin
perfecţionarea acţiuni de evaluare, în strânsă legătură cu acţiunile de predare şi învăţare în contextul
structurii de realizare a procesului de învăţământ la nivelul dimensiunii sale operaţionale, elevii vor
putea asigura saltul spre autoevaluare, premisă a autoinstruiri şi chiar a autoeducaţiei.
 Pentru învăţător, evaluarea este o activitate la capătul căruia acesta îşi dă seama care este pregătirea
elevului, la un moment dat, în comparaţie cu aşteptările lui şi cu cerinţele programelor şcolare.
Pentru toţi factorii implicaţi în pregătirea elevilor, evaluarea este ”barometrul”care indică în orice
moment ”starea” pregătirii şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în raport
cu cele proiectate prin curriculum. Acţiunile de verificare a pregătirii elevilor au efecte de întărire a
achiziţiilor învăţării prin repetarea şi sistematizarea pe care le prilejuiesc, prin contribuţia ce o aduc
în direcţia completării cunoştinţelor, precum şi în sensul consolidării priceperilor şi deprinderilor.
Teoria informaţiei, teoria feed-back-ului, au scos în evidenţă importanţa cunoaşterii ”paşilor mici”
pe care-i face elevul în actul învăţării. Acesta a condus la îmbogăţirea unităţii predare-învăţare cu
ac.tivitatea de evaluare. Mergând până la secvenţele limitate de activitate pe parcursul lecţiei,
evaluarea oferă garanţie pentru continuarea activităţii pe un teren sigur.
În concluzie, predarea-învăţarea-evaluarea sunt cele trei activităţi fundamentale ce se
desfăşoară în mod unitar în cadrul procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ este eficient
atunci când cele trei acţiuni fundamentale ale sale, de natură instructiv educativă, formează o
unitate.

Bibliografie:
Barna A, 1998, curd de pedagogie.Didactica,Universitatea din Galaţi .
Păuş V, 1999, ghid de evaluare în învăţământul prinar,MEN,CNEE,Bucureşti.
Potolea D, Neacşu I, Radu I, 1996, Reforma evaluării în învăţământ.Concepţii şi strategii,Men,
Cnee Bucureşti.