TEORIA ŞI METODOLOGIA

EVALUĂRII
 A evalua = a determina sau a stabili
valoarea unui obiect, a unei instituţii, a unui
obiect sau fenomen

 Evaluarea = obiect de studiu al

docimologiei (gr. = dokime = probă, logos =
ştiinţă). Docimologia este ştiinţa care are ca
obiect studiul sistematic al examenelor, al
sistemelor de notare, acordarea de calificative,
studiul comportamentulului examinatorilor şi
examinaţilor.
 Elementele definitorii ale evaluării sunt:
 obiectul ei este reprezentat de diferite
fenomene;
 presupune o judecată de valoare asupra
fenomenului evaluat;
 presupune utilizarea unor criterii;
 se desfăşoară conform unui scop bine
determinat.
 Necesitatea evaluării
 reprezintă mijlocul prin care sistemul
educativ este pus în raport cu celelalte
subsisteme ale societăţii, cu instituţiile
exterioare învăţământului;
 reprezintă mijlocul care vizează realizarea
unor raporturi adecvate între
componentele sistemului, îndeplinind o
funcţie pedagogică a acesteia.
 Caracteristicile actuale ale
evaluării
 Rezultatele evaluării stau la baza dirijării şi optimizării activităţii
evaluate.
 Generează informaţii cu funcţie de autoevaluare care duc la
creşterea eficienţei activităţii.
 Extinderea acţiunii de evaluare de la verificare şi aprecierea
rezultatelor la evaluarea întregului proces.
 Diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de
adecvare a acestora la situaţii didactice concrete.
 Necesitatea valorificării imediate a rezultatelor evaluării.
 Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea
celor negative.
 Transformarea subiectului într-un partener autentic al
conducătorului procesului instructive-educativ.
 Evaluarea activităţii de învăţământ
se realizează în sistem
 Curriculum-ul şcolar: planuri de învăţământ, programe,
manuale, ghiduri metodice, echipamente
 Procese de instruire: metodologie, tipuri de relaţii
educaţionale, mijloace de învăţământ, acţiuni evaluative.
 Sistemul şcolar: structura, infrastructura, condiţii şi
resurse, fluxuri şcolare, efecte socioeconomice, culturale.
 Personalul didactic: formarea iniţială, continuă,
competenţe, prestaţii didactice.
 Rezultatele şcolare: cunoştinţe acumulate, abilităţi,
interese, motivaţii, capacităţi şi obişnuinţe, inserţia
socială a tinerilor.
 CONŢINUTUL EVALUĂRII
 Evaluarea cuprinde trei faze sau etape
succesive: verificarea, aprecierea şi notarea.
 Verificarea - este procesul prin care subiectul
execută o probă, de diferite feluri; verificarea
poate fi scrisă, orală sau practică.
 Verificarea practică – este valabilă pentru
toate componentele modelului de educaţie fizică,
cu excepţia cunoştinţelor teoretice.
Componentele modelului de educaţie fizică sunt:
dezvoltarea fizică, calităţile motrice, deprinderile
şi priceperile motrice.
 Aprecierea - este a doua fază a evaluării din punct de
vedere temporal.

 presupune emiterea unor judecăţi de

valoare asupra fenomenului evaluat, pe
baza datelor obţinute prin verificare;
 se realizează folosind calificative sau note.
 depinde de natura probei la care este
verificat subiectul;
 poate fi obiectivă sau subiectivă.
 Unii specialişti consideră că greşelile în aprecierea
subiecţilor sunt determinate de:

 graba cu care specialistul ia decizia

privind notarea;
 tendinţa de a încuraja pe cei care nu au
încredere în forţele proprii;
 starea psihică a conducătorului
procesului instructiv-educativ;
 diferite tipuri de perturbări.

 Autoaprecierea presupune focalizarea atenţiei asupra
propriilor prestaţii, execuţii, bune sau rele. O particularitate
distinctivă a dezvoltării la subiecţi a priceperii de a se
autocontrola este creşterea independenţei lor în acţiune.

 Notarea (acordarea de calificative) - este ultima fază a

evaluării. Este rezultatul unităţii dialectice dintre primele două
faze. Se concretizează în acordarea de note sau calificative
(foarte bine, bine, suficient, insuficient). Acordarea de
calificative a fost introdusă în sistemul românesc de evaluare a
copiilor din ciclul primar.

 Notarea, din perspectivă temporală, poate fi: intermediară,

finală, continuă sau curentă, permanentă.
Notarea – se realizează pe baza unor criterii. În sistemul
cu note de la 10 – la 1 se operează cu patru categorii de
criterii: limbaj, informaţii, metode de lucru, aplicaţii.

Nota Limbaj Informaţii Metode de lucru Aplicaţii

10 2 2 2 3
9 2 2 2 2
8 2 2 2 1
7 2 2 1 1
6 2 1 1 1
5 1 1 1 1
4 1 1 1 0
3 1 1 0 0
2 1 0 0 0
1 0 0 0 0
 CRITERII DE EVALUARE

 performanţa – rezultatul la probele sau

testele de control

 progresul realizat de subiect, în funcţie de

nivelul iniţial la care se afla acesta la
începutul instruirii

 cantitatea şi calitatea elementelor însuşite în

raport cu prevederile programei de
specialitate

 capacitatea subiectului de a aplica în practică

elementele însuşite (capacitatea de
generalizare).
 RELAŢIA DINTRE EVALUARE ŞI
OBIECTIVELE INSTRUIRII
 Relaţia dintre obiective şi evaluare poate fi sintetizată în
următoarele afirmaţii:
 obiectivele reprezintă condiţia esenţială a
evaluării rezultatelor obţinute în procesele sau
activităţile educaţionale
 numărul obiectivelor formulate poate fi pus în

relaţie cu numărul probelor prin care se

doreşte a se realiza evaluarea
 o evaluare în afara obiectivelor îşi pierde o

mare parte din funcţii

 evaluarea indică dacă s-au realizat obiectivele
propuse, oferind informaţii asupra strategiei
care trebuie abordată în continuare;

 obiectivele bine formulare induc criterii de

evaluare.
 TIPOLOGIA EVALUĂRII
 După calitatea informaţiei: evaluare parţială
sau secvenţială şi evaluare globală (prin
concurs sau competiţie regulamentară)

 După dimensiunea temporală: evaluare

iniţială, intermediară şi finală

 Din coroborarea celor doua criterii anterioare:

evaluarea cumulativă (sumativă) şi
evaluarea continuă (formativă).
 După nivelul de raportare a subiectului
faţă de obiectivele propuse rezultă:
 evaluarea normativă – care permite
compararea performanţei unui subiect cu cele
ale altora din acelaşi grup;
 evaluarea criterială – se realizează prin
stabilirea nivelului la care se situează un
subiect faţă de obiectivele propuse, se
realizează înaintea evaluării formative.