Strategiile actiunii de evaluare

a. Definitie: "Orientarea si reglarea proceselor de instruire si de invatare, pe baza datelor oferite

de actiunile evaluative alcatuiesc un proces continuu. Permanenta verificarilor in actul didactic,
caracterul lor sistematic si continuitatea lor reprezinta conditia necesara pentru ca evaluarea
sa-si faca evidente functiile sale reglatoare in activitatea scolara".( I. T. Radu) Recunoasterea
acestui principiu a condus, in teoria si practica scolara, la promovarea strategiei de "evaluare in
trei timpi", cuprinzand evaluarea initiala, sumativa si continua, acestea fiind considerate
complementare.

Strategia de evaluare denota modul de integrare a actiunii de evaluare (realizabila prin operatiile de
masurare-apreciere-decizie) in structura de functionare a activitatii didactice/ educative . Conceptul
de strategie de evaluare reflecta tendinta de extindere a actiunilor evaluative: de la verificarile
traditionale la evaluarea proceselor si conditiilor de desfasurare a activitatii didactice, a situatiilor de
instruire/invatare

b. Clasificarea strategiilor de evaluare poate fi efectuata dupa mai multe criterii.

Dupa momentul in care activitatea de evaluare este incorporata in structura activitatii

didactice/educative deosebim:

-evaluarea initiala (predictiva)

-evaluarea dinamica (pe parcurs/continua)

-evaluarea finala (terminala/sumativa).

Evaluarea initiala reprezinta strategia de masurare-apreciere-decizie realizata la inceputul unei

secvente a procesului de invatamint (ciclu de instruire, an de instruire, semestru scolar, capitol,
subcapitol, grup de lectii, lectie).

Evaluarea initiala este realizata pentru: determinarea cunostintelor si capacitatilor care reprezinta
premie ale asimilarii noilor continuturi si formarea altor competente; pentru detectarea
potentialului de instruire (instruibilitatea), potentialului de dezvoltare (dezvoltabilitatea) si a
potentialului de educare (educabilitatea), adica a zonei dezvoltarii proxime a elevului; pentru
stabilirea unui punct 'de plecare' ce ar servi drept reper la evaluarea progresului scolar.

Evaluarea dinamica reprezinta strategia de masurare-apreciere-decizie realizata pe parcursul unor

secvente mai mici ale procesului de invatamint (capitol, subcapitol, grup de lectii, lectie) si vizeaza
rezultatele activitatii la diverse etape ale ei. Aceasta strategie se realizeaza prin doua tipuri de
evaluare: sumativa (cumulativa) si formativa (continua) [2], care difera prin accentuarea unor
aspecte ale invatarii: evaluarea formativa este axata pe 'a sti cum', in timp ce evaluarea sumativa are
in vedere 'a sti ca' [1]. Evaluarea formativa se clasificam: imediata (realizabila prin observarea
comportamentului scolar al copiilor) si suspendata (realizabila prin verificari). Evaluarea sumativa, la
rindul ei, este efectuata printr-o suita de verificari partiale, repartizate pe parcursul programului, ce
finalizeaza cu o evaluare de bilant in care se cumuleaza rezultatele inregistrate, in cazul cind
evaluarile sumative partiale detecteaza carente in pregatirea elevului, se aplica evaluari detaliate,
exploratorii si/sau diagnostice.

Evaluarea finala reprezinta strategia de masurare-apreciere-decizie realizata la sfirsitul unor

secvente mai mari ale procesului de invatamint (ciclu de instruire, an de instruire, semestru scolar,
capitol).

Evaluarea initiala este realizata la inceputul oricarui segment al instruirii (lectie, subcapitol, capitol,
semestru scolar, an de invatamint).

Evaluarea formativa imediata, numita de B. Bloom 'observare formativa', este integrata in metodele
didactice utilizate si poate fi realizata la orice etapa a lectiei.

Evaluarea formativa suspendata este efectuata dupa parcurgerea unei unitati de instruire o lectie
sau o lectie dubla. Poate fi integrata in evaluarea initiala.

Evaluarea sumativa partiala este realizata dupa parcurgerea unei unitati de instruire mai mare, drept
regula, o tema sau un continut predat in decursul unei saptamini (cel mult doua, in functie de
specificul disciplinei scolare).

Evaluarea sumativa de bilant este efectuata la sfirsitul studierii unui capitol, la finele unui semestru
scolar, cumulindu-se si rezultatele inregistrate pe parcurs.

Evaluarea finala este practicata la incheierea unui an de instruire sau a unei trepte scolare.

Evaluarea este realizata intotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situatiilor educative, precum si
spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, in unele cazuri apare
necesitatea de a compara performantele elevilor; in altele - de a determina nivelul achizitiilor
elevului in raport cu un obiectiv fixat. Exista situatii in care se impune identificarea abilitatii elevilor
de a executa actiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; in alte situatii se urmareste
obtinerea unor informatii generale despre performante in contextul dezvoltarii preconizate si al
devierilor posibile. In sfirsit, profesorul are nevoie de o intelegere ampla, cuprinzatoare a
comportamentului elevului.

c. Evaluarea formativă vs. Evaluarea sumativă

Evaluarea formativă se face de obicei în timpul implementării (este o evaluare intermediară) cu
scopul de a analiza situația și de a ușura îmbunătățirea programului. Evaluarea sumativă este
un tip de evaluare realizat de regulă la finalul unui program sauproiect sau la încheierea
anumitor etape ale programelor și proiectelor cu scopul de a verifica măsura și modul în care au
fost atinse obiectivele propuse. Analizează rezultatele la un anumit moment de la începerea
programului cu scopul de a stabili performanța programului și de a estima valoarea sa.

Din punctul de vedere al scopul urmărit, evaluarea formativă urmărește dacă obiectivele
concrete propuse au fost atinse și permit continuarea demersului pedagogic spre obiectivele
mai complexe: ” Unicul scop al evaluării formative este să identifice situațiile în care întâmpină
elevul o dificultate, în ce constă aceasta și să-l informeze” (De Landsheere, 1975),atât pe el cât
și pe profesor, în timp ce evaluarea sumativă stabilește gradul în care au fost atinse finalitățile
generale propuse (fie dobândirea unei atitudini sau a unei capacități), comparându-i pe elevi
între ei (interpretare normativă), ori comparând performanțele manifestate de fiecare cu
performanțele așteptate (interpretare criterială)

Un alt criteriu îl reprezintă principiul temporalității. Evaluarea formativă este axată pe proces și
internă, se face pe parcursul învățării; frecventă, la sfârșitul fiecărei unității de studiu, sarcini
sau grup de sarcini și este punctuală, în timp ce evaluareasumativă este finală, are loc după
învățare și regrupează mai multe unități de studiu, face bilanțul.

Obiectul evaluării este o altă componentă a celor două evaluări, dar diferită de la una la alta.
Cea formativă vizează ” cunoștințele, competențele și metodologiile în raport cu o normă
prestabilită, dar și cu o sarcină mai complexă, de învățării ulterioare despre care elevul își face
o reprezentare”(I.T. Radu)și se extinde și asupra procesului realizat. Evaluarea sumativă ”se
concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale aplicării unor cunoștințe de bază,
ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de
instruire” (S. N. E. E), ca de exemplu, la sfârșit de semestru, an, ciclu.

Funcțiile îndeplinite de evaluarea formativă sunt următoarele:

-”Funcție de constatare a rezultatelor și de sprijinire continuăa elevilor” (I.T. Radu)
-Funcție de feed-back
-Funcție de corectare a greșelilor și ameliorare și reglare a procesului.
-Funcție motivațională
-Funcție de dezvoltare a procesului
iar funcțiile evaluării sumative sunt :
-Funcție de constatare și verificare a rezultatelor
-Funcție de clasificare
-Funcție de comunicare a rezultatelor
-Funcție de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități
-Funcțiede selecție
-Funcție de orientare școlară și profesională.
Din punct de vedere al notării, evaluarea formativă nu se exprimă în note și cu atât mai puțin în
scoruri. ”(I.T. Radu), nu realizează ierarhii și clasificări între elevi și oferă premise pentru
notarespre deosebire de evaluarea sumativă carese traduce printr-un scor. Prin scor desemnăm
rezultatele obiective obținute în urma unui test sau a oricărei alte forme de evaluare prin
evaluare sau scădere de puncte după reguli fixe. Constată performanțele și clasifică
(ierarhizează) elevii în funcție de acestea
Avantajele evaluării formative sunt:
-Permite elevului să își remedieze erorile și lacunele imediat după apariția lor și înainte de
declanșarea unui proces cumulativ.
-Oferă un feedback imediat, reglând din mers procesul
-Este orientată spre ajutorul pedagogic imediat
-Oferă posibilitatea tratării diferențiate
-Dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi
-Reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe cel destinat învățării
-Sesizează punctele critice în învățare
În timp ce avantajele evaluării sumative sunt următoarele:
-Rezultatele constatate pot fi folosite pentru preîntâmpinarea greșelilor la alte serii de cursanți
-Permite aprecieri cu privire la prestația profesorilor, a calității proceselor de instruire, a
programelor de studii
-Oferă o recunoaștere socială a meritelor. Pentru că am vorbit de avantajele acestor două
evaluări, este necesar să aducem în discuție și dezavantajele:
Evaluarea formativă:
-”Aplicarea acestei strategii de evaluare, foarte pretențioasă, necesită o organizare riguroasă a
predării, competență în precizarea obiectivelor, în stabilirea sarcinilor, în alegerea tehnicilor de
evaluare” (Ioan Cerghit)
-Necesită perseverență, promtitudine, rigoare și luciditate
Evaluarea sumativă:
-Nu oferă suficente informații sistematice și complete despre măsura în care elevii și-au însuțit
conținutul predat și nici dacă un elev stăpânește toate conținuturile esențiale predate.
-Are efecte reduse pentru ameliorarea/reglarea și remedierea lacunelor, efectele resimțindu-se
după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare-Deplasează motivația
elevilor către obținerea unui rang mai înalt în ierarhia grupului, punând accent pe competiție.-
Nu favorizeazădezvoltarea capacitățiii de autoevaluare la elevi-Nu oferă o radiografie a
dificultăților în învățare-Generează stres, teamă, anxietate.