Recenzie – Provocările pedagogiei contemporane de Vasile Chiș

               Lucrarea Provocările pedagogiei contemporane de Vasile Chiș, aparuta in

2002, editura: Presa Universitară Clujeană in Cluj-Napoca, îşi propune să prezinte beneficiile
pedagogiei interactive,structuri de învăţare eficiente,active pentru toată viaţa,concepute de şcoala
modernă,aplicaţii ale acestora în diferite ţări,precum şi implementarea reformei în învăţământul
românesc cu beneficile ei dar şi neajunsurile aplicării reformei la noi în ţară (profesorii sunt
specializaţi în grabă,programe încărcate,se neglijează valoarea formativă a
cunoştinţelor,discrepanţă între teorie şi practică).
Conceptul de curriculum operaţional la noi în ţară,o dată cu debutul reformei,mai ales
după 1996,apare ca operator pedagogic principal care porneşte de la portretul personalităţii
cerute de societate;în proiectarea curriculumului se aplică principiul selecţiei şi esenţializării.
               După prezentarea conceptului de curriculum,autorul prezintă un studiu de
caz referitor la impactul reformei de curriculum pentru învăţământul obligatoriu,care scoate în
evidenţă neajunsurile reformei de curriculum. Lucrarea se încheie cu un capitol de concluzii care
condensează aspecte semnicative relevate de analize pe parcursul studiului de caz.
Subiectul cărţii,prezentat în continuare succind,explică titlul lucrării – noile
pedagogii,noile tehnologii devin provocări ale pedagogiei contemporane.

Cap. I – Provocările pedagogiei contemporane,cu 8 subcapitole prezintă trecerea de la

pedagogia tradiţională a ascultării,la cea a acţiunii,a interacţiunii centrată pe elev. Mişcarea de
înnoire pedagogică(a apărut în sec. XIX-XX) impune o educaţie nouă-pedagogia experimentală
ce integrează două dimensiuni : pregătirea elevilor pentru nevoile lumii moderne şi formarea
pedagogică şi metodologică a cadrelor didactice.Noua şcoală experimentală pune accentul pe
rolul formativ al practicii pedagogice.În unele state,precum Anglia,cea mai mare parte a
pregătirii profesorilor se face în şcoli şi în sălile de clasă,reducându-se semnificativ orele de curs
în amfiteatre.
 Cercetarea pedagogică caută soluţii noi în pregătirea teoretică şi practică a
profesorilor.Una dintre soluţii ar fi combinarea practicii directe cu studiul înregistrării video care
ar permite studenţiilor să descopere o varietate mai largă de situaţii educaţionale.

Cap.II-Pedagogia interactivă-evoluţie şi proiecte-arată că prin utilizarea tehnologiilor

didactice moderne are loc modelarea procesului de predare şi învăţare.
Şcoala contemporană trebuie să se definească prin atribute ca : accesibilitate, creativitate,
flexibilitate,continuitate.Învăţarea asistată de calculator devine un suport în proiectarea predării,
în dirijarea învăţării.

Autorul evideţiază,în continuare,trecerea de  la şcoala tradiţională, ,,construcţie vagon,

elevi aşezaţi în clasicul şir indian”,care insufla teama de comunicare,conformismul,sufocarea
personalităţii,la noua pedagogie care atestă rolul de operator pedagogic principal-curriculum-
ului.

Cap. III-Currriculum-ul-principal operator în pedagogia interactivă,cu 9 subcapitole,

ocupă cea mai mare parte a lucrării.În pedagogie,curriculum-ul devine domeniu de preocupări
sistematice după anul 1920,iar conceptul includea toate experienţele pe care elevul le parcurge
sub îndrumarea şcolii.După anii ’50 a apărut teoria curriculum-ului,un domeniu dinamic al
pedagogiei contemporane.

Cap.IV-Impactul reformei de curriculum în învăţământul obligatoriu

               Autorul prezintă un studiu de caz realizat într-o şcoală din Ardeal,folosind ca
metode chestionarul,interviuri,focus-grup,anchetând profesori,elevi,părinţi asupra impactului
reformei asupra copiilor.
Cap. V-Concluzii asupra impactului reformei de curriculum
               Analiza de caz a evidenţiat că reforma a avut un impact mai puternic asupra
şcolilor mari,reprezentative în ansamblu,profesorii constată o relativă stabilitate a calităţii
mediului şcolar,cu menţiunea că a scăzut motivaţia învăţării la elevi.
 În ceea ce priveşte elevii şi reforma,la sfârşitul primului ciclu şcolar,elevii sunt orientaţi
spre performanţă,preferinţele lor acoperă aproape toate materiile şcolare,pe când cei din clasa a
VIII-a sunt interesaţi de relaţii interpersonale,apar preferinţe pentru anumite materii de studiu
determinate de natura relaţiei cu profesorii.Elevii acuză că reforma nu a produs
descongestionarea anunţată a orarului şcolar,elevii de clasa a VIII-a îşi concentrează efortul de
învăţare asupra materiilor prevăzute pentru examenul de capacitate,celelalte materii fiind
ignorate,disciplinele opţionale s-au transformat în materii obligatorii şi au sporit ,,corvoada
şcolară”.

Se  analizează apoi relaţia părinţiilor cu şcoala care răspund în mare parte solicităriilor
profesoriilor.Părinţii acuză şi ei supra încărcarea programului de studiu,timp puţin pentru joacă,
faptul că după ce termină o şcoală devin şomeri,cheltuieli şcolare (şcoala-adevărată casă de
modă).

Prin această lucrare,autorul răspunde la multe întrebări  pe care şi le-au pus agenţii
educaţionali (elevi,profesori,părinţi) după implementarea reformei învăţământului. Autorul
analizează cu atenţie alte sisteme educaţionale,arătând beneficile pedagogiei interactive,dar
demonstrând prin studiul de caz că reforma a adus ,,o educaţie prin şoc” fără o pregătire
prealabilă.

După cum mărturiseşte şi prof.univ. Dr.Ioan Radu (Univ. Babeş-Bolyai,Cluj-Napoca)în

prefaţa lucrării,provocările pedagogiei contemporane sunt bine receptate:pregătirea elevilor
pentru nevoile lumii moderne şi formarea pedagogică şi metodologică a cadrelor didactice.
Cartea de faţă mi-a oferit anumite lămuriri în legătură cu diverse aspecte ale curriculum-
ului şi mi-a confirmat anumite neajunsuri ale reformei în învăţământul românesc,observate în
practica educaţională.FACEBOOK