STUDIUL PEDAGOGIEI.

TENDINTE IN TRECUT SI VIITOR

GHINDEANU ELENA-SIDONIA

C U P R I N S:
I.INTRODUCERE ........................................................................................................2 II.TRECEREA DE LA PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE LA PEDAGOGIA .....4 PENTRU COMPETENTE:.............................................................................................4 III.PEDAGOGIA TRADITIONALA-PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE..............7 IV.PEDAGOGIA CONTEMPORANA-PEDAGOGIA PENTRU COMPETENTE.......8 V.EDUCATIA VIITORULUI .......................................................................................10

I.INTRODUCERE Teoriile pedagogice ale secolului XX au deschis drumul inovatiilor in metodologia instruirii. Modernizarea si adapatarea invatamantului la realitatile sociale au fost imperative care au polarizat demersurile teoretice si experimentale. Pornind de la dialogul cu pedagogia europeana si americana, teoreticienii romani, Stefan Barsanescu, Constantin 2

Narly sau Dimitrie Gusti, au demonstrat raportarea educatiei si instructiei la realitatile romanesti. In acest context, s-a nascut o abordare echilibrata intre invatamantul fascinat de teorii si abstactizari, in care profesorul reprezinta autoritatea suprema si educatia practica si activa care ofera elevilor libertate deplina de actiune. Tendintele contemporane de globalizare, au dus la modificarea paradigmei educationale prin deplasarea centrului de greutate dinspre invatarea conformista spre cea inovatoare. In noul context, accentul cade pe cultivarea receptivitatii , care permite elevilor sa conexeze rapid si eficient informatiile noi, facilitarea accesului rapid la sursele de informare, preocuparea pentru performantele individuale , stimularea creativitatii si a muncii in echipa. Sistemul educational bazat, in exclusivitate, pe cultivarea gandirii convergente si insusirea cunostiintelor percepute ca sisteme inchise, tinde sa fie inlocuit cu un invatamant centrat pe : spirit competitiv, stimularea capacitatilor moral-volitive, a imaginatiei, a creativitatii. Astfel, sistemul valorizarii fixe care eticheteaza si stigmatizeaza tinde sa fie inlocuit cu o evaluare flexibila cu rol auxiliar, descriptiv si subordonat. Pe terenul metodologiei stiintelor socio-umane, analiza constrastanta si-a demonstrat validitatea, astfel utilizarea acestei metode in cercetarea pedagogica presupune comparatia intre formatia expertului si formatia debutantului. Pedagogia contemporana utilizeaza analiza contrastanta , deoarece si in educatie polarizarile sunt accentuate si multiple. In prezent sunt contrapuse in dezbatere pedagogii aflate in decalaj unele fata de celalalte, astfel: Pedagogia comeniana-Pedagogiile alternative; Pedagogia pentru timpul trecut- Pedagogia viitorului; Pedagogia pentru cunostiinte Pedagogia pentru competente.

Studiul constrastelor in pedagogie duce la formularea unei concluzii evidente : pedagogia acum si in viitor este si va fi o pedagogie pentru competente. Competentele se dezvolta pe doua dimensiuni complementare: in plan teoretic si in plan operationalcreator.Dinamica accentuata la nivelele conceptual, strategic si al metodologiei stiintelor , confera domeniului educatiei un loc bine precizat in strategiile dezvoltarii nationale si globale. Este vorba de schimbari de optica, de mentalitate si de practica. Se depun eforturi sistematice , in vederea asigurarii unei legaturi solide si stabile intre 3

scoala, pe de o parte si comunitate, pe de alta parte, intre educatie si viata reala. Integrarea socio-economica a educatiei a devenit o prioritate in toate statele lumii, vorbindu-se despre o societate creativa. Pedagogia contemporana, pedagogia pentru competente, incorporeaza rezultate ale unor cautari, evaluari si aplicatii mai recente in sistemele educationale. Sunt propuse spre reflectie in practica scolii : invatarea in profunzime, predarea interactiva, curriculum-ul transdisciplinar, formarea competentelor, pedagogia cu o noua structura si abordare, cu proiectii in pregatirea omului pentru mileniul III.

II.TRECEREA DE LA PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE LA PEDAGOGIA PENTRU COMPETENTE: La inceputul sec.al XX-lea, legitimie in spatiul euroepean erau: Pedagogia activa, Pedagogia experimentala, Pedagogia interactiva. Pedagogia experimentala, dezvoltata in tara noastra in deceniile trei-patru, a cautat solutii pentru a lega sistemul de invatamant de practica si realitatea sociala. Personalitati ca, P.P.Negulescu, Vladimir Ghidionescu, Ghoerghe Comicescu sau Florian Stefanescu-Goanga, au desfasurat in aceasta directie o activitate laborioasa, concretizata prin infiintarea in anii 1921-1925 a Institutului si laboratorului de psihologie experimentala si aplicata din Cluj. Pentru implementarea pedagogiei sovietice a fost infiintat Institutul de Stiinte Pedagogice , care a functionat in perioada 1952-1981. Dupa 1989, in pedagogia romaneasca s-au facut eforturi considerabile pentru anularea, pe de o parte, a ravagiilor provocate de sistemul comunist, iar pe de alta parte pentru alinierea la progresele educationale teoretice si practice mondiale. Au fost anuntate reforme pedagogice, noile tehnologii primeau receptari supradimensionale ale propriilor functii si valente, fiind definite revolutii pedagogice. Cu toate acestea, noile pedagogii au intrat, fiecare, in prorpiul con de umbra. Fireste, tehnologia si pedagogia se afla intr-o relatie cauzala circulara, dezvoltandu-se prin reciprocitate si complementaritate.

Pedagogia comeniana si invatamantul pe clase a dominat sistemele educationale europene mai bine de 300 de ani (din a doua jumatate a sec.XVII-lea si pana la sfarsitul sec.al XX-lea). Pedagogiile alternative, au fost suspectate de indepartare fata de sistemul comenian, iar majoritatea lor s-au dovedit, in timp, incompatibile cu ceea ce era consacrat ca traditie educationala valoaroasa in conceptia organizarii invatamantului pe calse si pe lectii. In prezent, educatia isi croieste orizont pe coordonate ale pedagogiei interactive si ale pedagogiei pentru competente. Acestea au construit sisteme educationale mai flexibile si cu putere de adaptare, sub presiunea a trei factori importanti in educatia contemporana: Posibilitatile de dezvoltare personala ale copiilor, tinerilor si adultilor; Cerintele educationale specifice diversitatii populatiei scolare; Proritatile comunitatii.

In educatie, au fost restructurate trei dimensiuni menite sa asigure flexibilitatea si adaptarea scolii la noile realitati: 1. Reconsiderarea rolului elevului din perspectiva pedagogiei interactive ( elevul, in sens generic, devine subiect al educatiei). 2. Decalajul intre aparitia noilor tehnologii si utilizarea lor in educatie (se comprime, dispare chiar.De exemplu: calculatorul electronic, invatarea distribuita in avansAdvanced Distributed Learning-ADL). 3. Noile modele organizationale scolare( trecerea de la organizarea scolara ierarhica , structura functionala in educatia traditionala, la organizari in matrice, in retele , in proiecte, guvernate de un curriculum atent proiectat). O privire de ansamblu asupra evolutiei pedagogiei , din sec.XVII pana in sec.XXI, justifica delimitarea ei dihotomica in: pedagogie traditionala si pedagogie moderna.

TENDINTE IN EDUCATIE: ELEVI, TEHNOLOGII SI MODELE ORGANIZATIONALE SCOLARE Rolul elevului Dinamica tehnologiilor Modele organizationale

Obiect al predarii

Materiale tiparite Inregistrari A/V Audioconferinte

Organizare verticala: -ierarhica:

Subiect al invatarii

Videoconferinte Circuit TV Multimedia Sisteme integrate ADL-calse virtuale Organizare orizontala: - in matrice; - in retea; - in proiecte.

Figura 2.1: Elevi, tehnologii si modele organizationale scolare Caracteristicile specifice , atasate acestei dihotomii sunt: pedagogia timpului trecut si pedagogia timpului viitor; pedagogia memoriei, a amintirilor si pedagogia gandirii ciritice si a rezolvarii de probleme; pedagogia structurilor de conservare, de mentinere si pedagogia structurilor de schimbare, de dezvoltare, de anticipare; pedagogia mileniului doi si pedagogia mileniului trei; pedagogia pentru cunostiinte si pedagogia pentru competente; pedagogia invatarii la suprafata si pedagogia invatarii in profunzime; pedagogia uceniciei artizanale si pedagogia uceniciei cognitive.1 Pedagogia moderna este ancorata in prezent si orientata sre viitor( educatie prospectiva), se observa tendinta de prospectare si reconstructie a structurilor de invatare, si o preocupare pentru formarea competentelor. Pedagogia traditionala este focalizata pe trecut( educatie de mentinere), era caracterizata de tendinta de conservare si reproducere a structurilor de invatare, fiind preocupata pentru transmiterea si insusirea cunostiintelor. Etapele dezvoltarii pedagogiei marcheaza trecerea de la teoria cu aspiratii spre experimentare practica, la practica insotita de reflectie teoretica si de fundamentare
1

Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca, 2005.

stintifica. Integrarea si acumularea cunoasterii si a parcticii, a teoriei si a strategiei s-a realizat in secvente succesive, cu complexitate crescanda graduala. Principalele momente in dezvoltarea diacronica a pedagogiei , de la aparitia sa, pana in prezent, este redata in urmatoarea figura:

Pedagogia interactiva: Discursive, expozitiva, activizanta, cooperanta, interactiva Pedagogia actiunii: experimentala, operationala, activa

Strategii ale interactiunii: COMPETENTE

Strategii experimentale: Cunostiinte si capacitati

Pedagogia asculatarii:discursive, Strategii ale expozitiva, magistrala expunerii (cunostiinte)

Figura 2.2:Etapele dezvoltarii pedagogiei III.PEDAGOGIA TRADITIONALA-PEDAGOGIA PENTRU CUNOSTIINTE Pedagogia traditionala, calsica este o pedagogie a ascultarii, a discursului magistral, a strategiilor expozitive. Este o pedagogie pentru cunostiinte, cu aspiratii la predarea si invatarea informatiei totale , gata prelucrata si structurata de manual, in lectie, de catre profesor. Orientarile pedagogiei traditionale sunt definite de urmatoarele caracteristici:

Practici asimilationiste si sufocare informationala si culturala:subiectii invatarii erau considerati capabili sa inregistreze, sa pastreze in memorie si sa reproduca cu fidelitate cat mai multe cunostiinte. Practici opresive, educatie prin constrangere si pedeapsa:se considera ca tinerii nu constientizeaza suficient ce este bine si ce este rau in viata, nu pot sa-si autoregleze dorintele, nevoile, comportamentul; intr-o asemenea viziune, rolul elevului este sa asculte, sa fie docil, sa se abtina in a gandi pe cont propriu, sa faca exact si numai ce i se cere. Practici pasive, educatie centrata pe profesor, magistro-centrista : menirea elevului este sa urmareasca expunerea profesorului, discursul magistral; profesorul este actorul principal, autoritatea profesorala este de prim rang, iar pedagogia centrata pe profesor este singura optiune legitima.

In concluzie, insuficientele pedagogiei traditionale sunt urmatoarele: supraincarcarea memeoriei, opresiune si autoritate excesiva, predare centrata pe materia de studiu si pe predilectiile de expunere-conferentiere ale profesorului.

IV.PEDAGOGIA CONTEMPORANA-PEDAGOGIA PENTRU COMPETENTE Sunt in analiza, acum, natura si continutul experientelor de invatare, relatiile profesorelev, relatiile profesor-profesor, relatiile elev-elev, dar mai ales conexiunile necesare intre scoala, educatie si experientele reale de viata. Aceasta integrare tridimensionala : actiune pedagogica- relatii interpersonale si viata reala defineste pedagogia interactiva. Sinteza in pedagogia noua este data de : managementul educational, teoria curriculum-ului, teoria instruirii si teoria evaluarii. Si in tara noastra, scoala unica si curriculum-ul comun si obligatoriu au trecut in istoria pedagogiei. Noile metode educationale asuma dinamism, flexibilitate, adaptare la nevoile de pregatire individuale si comunitare.Scoala, privita ca unitate de sine statatoare, in izolare fata de comunitate, isi inceteaza existenta. Locul ii este luat de scoala inovatoare, de retele de institutii educationale conectate la programe comune de experimentare a predarii, invatarii, gestionarii si promovarii calitatii.. Scoala moderna cauta sa identifice 8

si sa dezvolte structuri de invatare alternative, adaptabile si eficiente in contexte formale, nonformale si informale, active pe durata intregii vieti sociale si profesionale. Fenomenul educational integreaza toate sursele si experientele , influenetele educative coroborate cu cadrele nonformale si informale, inclusiv autoeducatia. Constructia pedagogiei contemporane incorporeaza urmatoarele dimensiuni: Pedagogia experientelor interactive si a invatarii in profunzime: Scoala contemporana se defineste prin atribute, ca: descentralizare/autonomie, accesibilitate, creativitate, flexibilitate, calitate si performanta. Ea urmareste identificarea cailor optime pentru proiectarea unor experiente de invatare si predare benefice. In acest orizont , se concentreaza reforma pedagogica majora a macrosistemului educational, a tuturor componenetelor sale structurale si functionale. Se ofera o noua perspectiva asupra formelor de predare si invatare, in stare sa motiveze copiii, tinerii si oamenii maturi pentru studiu: predare si invatare cooperanta, lectii bazate pe experienta de viata si pe confruntari de opinii, atitudini si modele actionale. Sunt puse in evidenta astfel arii curriculare in stare sa satisfaca nevoi si posibilitati de pregatire personala sistematica, cum ar fi: invatarea pentru invatare, invatarea relatiilor interpersonale, invatarea comunicarii, invatarea cooperarii, invatarea bunelor practici ca si cetatean european, invatarea pentru confruntarea eficienta cu dinamica situatiilor de viata. La aceste provocari, aspiratia de a stapani tehnologiile moderne de informare si comunicare (TIC) obliga scoala sa incorporeze noi experiente de invatare: invatarea asistata de calculator si invatarea avansat distribuita (Computer Assisted Learning and Advanced Distributed Learning, CAL, ADL). Reconstructia spatiului scolar, reconsiderarea designului scolii si al relatiilor interpersonale in mediul scolar Designul scolii, in numeroase institutii, acum in mileniul trei se aseamana mai mult cu trecutul. Cu toate acestea , este de notat ca mobilierul s-a schimbat total in numeroase scoli, dar in ciuda noilor resurse si al libertatii organizatorice a cadrului didactic, elevii sunt toti asezati unul in spatele celuilalt, fapt ce reflecta obedienta, teama de a comunica, conformismul, sufocarea personalitatii, frustrarea copilului aflat in campul psihologic al diversilor stimuli. 9

Mediul de invatare interactiva nu poate fi instalat in designul scolii traditionale. Este necesar sa se asigure o atmosfera educativa constructiva, pozitiva, stimulativa pentru elevi, in care sunt valorificate oportunitatile de ascultare activa si acceptare a opiniilor celorlalti, de comunicare si cooperare, de schimb si experienta. Noua pedagogie instrumenteaza proiectul social, economic, politic, cultural Strategiile nationale si globale au conturat paradigmele dezvoltarii: economia bazata pe cunostiinte, societatea educationala, educatiile ca servicii comunitare. Unul din instrumentele de prim plan al proiectului pedagogic il reprezinta curriculum-ul ( corpus articulat de experiente de invatare propus elevilor, studentilor si adultilor spre buna lor pregatire, pentru o insertie profesionala si sociala optima2).Curriculum-ul si dimensiunile sale teoretice si practice capata forta de a re-proiecta si prospecta activitatea educationala in mod global, total. Cercetarea si practica scolara atesta rolul de operator pedagogic principal al curriculum-ului. Deci, reforma unui sistem educational se decide pe terenul acestuia. Proiectarea si implementarea eficienta a curriculum-ului devine o problema de instrumentare pedagogica: metodologica-tehnologica si de creativitate pedagogica, de asezare a sistemului educational in parametri functionali noi. Plasat in interfata dintre tehnologie si metodologie este de presupus ca profesorul, cu personalitatea, competenta si creativitatea sa, va fi motivat sa asume proiecte educationale de conceptie si actiune efective.

V.EDUCATIA VIITORULUI Principii larg mediatizate astazi, ca de exemplu: economia bazata pe cunostiinte, era cunoasterii (knowledge age), educatia globala, invatare pe parcursul intregii vieti (lifelong leraning), educatie inclusiva, sanse egale, parteneriat in educatie, scoala experimentala si comunitate experimentala, reprezinta provocari la itinerarii esentiale pentru reforma comprehensiva a invatamantului.

Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca, 2005.

10

Exista numeroase scenarii cu privire la scoala viitorului.Majoritatea lor graviteaza in jurul noului curriculum si a reformei in predare-invatare, care ar incorpora competente generale si specifice, precum si abilitati de baza necesare tuturor elevilor, in variate domenii: cunostiinte despre sine, ca subiect angajat in diverse sarcini, cunostiinte despre altii si capacitati de interactiune, capacitati de invatare, a invata cum se invata, predispozitia de a invata continuu, pe durata intregii vieti, responsabilitate ca memebru al comunitatii/societatii, sanatate mintala si fizica, gandire critica, creativitate si productivitate, participare activa la viata economica si sociala. Prin utilizarea noilor strategii de predare-invatare, scolile sunt chemate sa fie mai mult pro-active decat re-active , sa pregateasca structurile de actiune in viitor, in loc sa se focalizeze asupra rezolvarii situatiilor trecute sau curente.Eficienta educatiei s-a dobandit acolo unde au fost promovate abordari multiple, flexibile, iar diversitatea pedagogiilor continua sa se instaleze tot mai adanc. Caracteristici ale educatiei in trecut Focalizare pe programe de studiu Organizare pe criterii de timp/orar Invatare extinsa, cuprinzatoare Centrare pe obiecte de studiu, teme, cunostiinte Invatare prin memorare si reproducere Monitorizare pe baza Caracteristici ale educatiei in viitor Focalizare pe performante Organizare in functie de obiective/rezultate Invatare intensa, in adancime Centrare pe procesul invatarii, pe competente si abilitati de invatare Invatare prin rezolvare de probleme,

gandire critica esecurilor, Monitorizare prin performante ridicate,

insucceselor scolare succes Proiectare si management prin sine, scoala Proiectare si management in parteneriat, izolata de comunitate scoala ca servicii pentru comunitate Studiu programt in secvente de timp de Studiu in orice timp si in orice loc, la activitati scolare(semestru, ani, cicluri) Educatie centrata pe profesor Investitii in manuale si carti Ritm uniform de invatare Educatie in scoli, in cladiri destinate special elevilor Activitati scolare pe clase, grupuri optiunea beneficiarilor Educatie centrata pe elevi/adulti Investitii in resurse(centre de resurse) Ritmuri si stiluri de invatare variate Educatii in locatii cu acces multiplu pentru diversi utilizatori Activitati instructiv - educative personalizate, individualizate 11

largi(invatamant frontal)

Elevul sa se adapteze la caracteristicile Scoala sa se adpateze la caracteristicile mediului scolar elevului Educatie de segregare, pe nivele de Educatie performanta scolara Figura 5.1 : Sinteza caracteristicilor educatiei In urma intercatiunii scolii cu structurile social-economice, se desprind o serie de tendinte cuprinzatoare: Programele de asigurare a calitatii in educatie si evaluarea institutionala vor instala competitia in scoli, cu impact pedagogic pozitiv. Diversificarea ofertei scolare, atarctivitatea programelor si optiunea elevilor/ familiei, calitatea predarii, accesul absolventilor pe piata fortei de munca plaseaza unitatile de invatamant intr-o competie directa, cu privire la recrutarea elevilor, profesorilor si pentru asigurarea resurselor financiare. Dexcentralizarea pedagogica, administrativa si financiara a scolilor va ascuti concurenta intre ele. Intensificarea competiei ingreuneaza planificarea, organizarea si realizarea activitatilor scolare. Estimarea numarului de elevi pentru inmatriculare in noul an scolar, a necesarului de personal didcatic si administrativ in noile state de functiuni ale scolii, devin operatii complicate, in absenta unor baze de date care sa furnizeze informatii precise. Efectivele de elevi si necesarul de personal devin parametri influentati direct de calitatea pregatirii elevilor si de performanta profesorilor. Intre performanta scolii si cerintele pietei se instaleaza o relatie circulara, la fel ca in orice segment al pietei concurentiale. Functionarea scolii in viitor va fi conditionata de deschiderea larga spre diversificarea serviciilor educationale Scoala viitorului este aceea care asigura programe educationale flexibile, adaptate la diversitatea cerintelor si capacitatilor de invatare.Este de remarcat tendinta educatiei inclusive, de integrare a copiilor si tinerilor care apartin unor grupuri defavorizate sau a celor cu diverse nevoi educationale speciale( copiii cu dizabilitati), fapt ce reprezinta o importanta componenta de dezvoltare a resurselor: dezvoltarea competentelor pedagogice prin confruntarea directa cu diveristatea dificultatilor de invatare. Masurarea adecvata si completa a eficientei unitatilor scolare, evidenta bunelor practici (school accountability) 12 pentru toti. inclusiva, integrata;educatie

Scoala traditionala, construita dupa modelul uni-formei asuma o dimensiune atotcuprinzatoare, o educatie standard pentru toti. Acum scoala completeaza standardele de proces, curriculum si experiente de invatare cu standarde de evaluare si atestare a competentelor. Instalarea in scoli a unui sistem cuprinzator de evidenta a rezultatelor procesului de invatamant, a unui mecanism de contabilitate, devine important pentru decizii pertinente in sistem. De exemplu, in numeroase sisteme educationale nationale sunt difuzate, spre beneficiari, clasamente ale performantelor unitatilor scolare. Scolile sunt clasificate si comparate in functie de costuri, programe si rezultatele programelor de educatie. Educatia ca servicii pentru comunitate Contractele au trecut din sfera afacerilor si in sfera serviciilor educationale. Scolile au concurenti seriosi, chiar in domeniul lor de activitate. Numeroase organizatii non-profit, lanseaza contracte educationale, inclusiv in invatamantul pre-primar, primar si gimnazial. Scolile particulare au o cautare din ce in ce mai extinsa din partea elevilor, pe temeiul eficientei. In viitor, scoala se va concentra mai mult pe castigarea contractelor educationale; acestea nu vor fi oferite pur si simplu scolilor de stat, dar nici celor din sectorul privat.Consiliile scolilor si directiunile acesotora vor trebui sa se dedice mai mult negocierii contractelor si alternativelor educationale, asigurarii calitatii procesului instructiv- educativ, marketingului educational. Profesionalizarea in cariera pedagogica Cerea de profesori bine calificati, pe piata invatamantului, este in crestere. Se creeaza un decalaj intre competentele pedagogice necesare bunei functionari a scolii in viitor si oferta aspirantilor la cariera didactica. Pe acest temei, se poate spune ca certificarea si acreditarea profesorilor va inceta sa fie in reponsabilitatea exclusiva a Ministerului Educatiei, dar competentele profesionalizarii in cariera se situeaza in Conceptul pedagogiei Conceptul pedagogiei grila de concepte ale pedagogiei moderne. moderne:profesorul sa se clasice:elevii se adapteaza la adapteze la elevi. professor. - Scoala in schimbare; -scoala traditionala, de tip uni- Scoala pentru toti; forma; - Scoala inclusive. -Scoala conservatoire; -Scoala pentru elevul modal. Competente nucelu: -interactivitate; 13 Competente nucleu: -sociabilitate; - de transmitere; -comunicare; - de repetitie; -strategii altenative. - de persuasiune.

VI.CONCLUZII: Interesul pedagogiei pentru competente se inscrie in noua grila de abordari si concepte, care aduce cu sine totodata si schimbarile majore in educatia contemporana. Competentele sunt utilizate in limbajul curent al pedagogiei, astfel se vorbeste despre: competente in formarea profesorilor, competente in predare, competente in activitatile comunitare. Una dintre aspiratii, este ca noile abordari in educatie sa rezolve nevoile scolare si socio-economice variate, cum ar fi : relevanta pregatirii, accesul pe piata internationala a educatiei si carierei profesionale, combatibilitatea programelor de pregatire si a rezultatelor obtinute, recunoasterea studiilor in strainatate. Preocuparea educatiei contemporane pentru formarea competentelor, in raport transmiterea de cunostiinte , este motivata de schimbarile majore petrecute pe piata angajatorilor, respectiv a celor aspiranti la calificari: Invatarea pe parcursul intregii vieti; Realizarea programelor de studiu pe canale alternative, inclusiv prin Internet; Nevoia de accelerare a invatarii, pentru calificari rapide si flexibile, pentru recalificari/reconversii, perfectionari; Competitia pe piata calificarilor si pe piata muncii; Rolul comptentelor in dezvoltarea individului si a comunitatii din care acesta face parte; Cerintele acreditarii si recunoasterii internationale a programelor de studiu; Competentele sunt necesare pentru asigurarea insertiei profesionale si sociale a fiecarei persoane, in societatea contemporana. 14

Sistemele educationale au obligatia sa asigure dezvoltarea competentelor pentru toti membrii societatii , procupandu-se nu numai de educatia copiilor si a tinerilor, ci si de cea a adultilor, a parintilor, a diferitelor grupuri profesionale. Educatia pentru competente este o provocare in toate segmentele sistemului educational: gradinita, scoala primara si secundara, invatamantul superior, educatia pe parcursul intregii vieti. Competentele sunt criterii de evaluare si indicatori de succes in toate domeniile de activitate, ele fiind rezultatul unui program de pregatire, descriu ce poate face in final o persoana, nu programul de pregatire pe care l-a parcurs. Pedagogia pentru competente ar marca apusul uceniciei romantice.3

B I B L I O G R A F I E:

VASILE CHIS, Pedagogia contemporana. Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, cluj-Napoca, 2005.

Vasile Chis, Pedagogia contemporana.Pedagogia pentru competente, Ed.Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca, 2005.

15

DENIZIA GAL, Educatia si mizele ei sociale, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2002 MARIANA PINTILIE, Metode moderne de invatare-evaluar in invatamantul preuniversitar , Ed.Facil, Cluj-Napoca, 2000 CHRISTIANE PERREGAUX, MICHELINE REY, Educatia interculturala, Ed.Polirom, Iasi, 1999 MIHAI SUCIU , Reforma continuturilor invatamantului, Ed. Polirom, Iasi, 1999

16