2.

2 Recenzia unei lucrări din domeniul psihopedagogic, după

o structură dată

,,PROVOCĂRILE PEDAGOGIEI CONTEMPORANE”,Vasile Chiş

Întocmit de Timiş Maria

Cartea supusă analizei a apărut în anul 2002,la editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.Autorul şi-a structurat lucrarea pe 5 capitole:

Cap. I- De la o pedagogie a ascultării la pedagogia interactivă

Cap.II- Pedagogia interactivă-evoluţie şi proiecte

Cap.III- Curriculum-ul-principal operator al pedagogiei interactive

Cap. IV- Impactul reformei de curriculum în învăţământul obligatoriu-studiu de caz

Cap. V- Concluzii asupra impactului reformei de curriculum

Lucrarea îşi propune să prezinte beneficiile pedagogiei interactive,structuri de învăţare
eficiente,active pentru toată viaţa,concepute de şcoala modernă,aplicaţii ale acestora în
diferite ţări,precum şi implementarea reformei în învăţământul românesc cu beneficile ei dar
şi neajunsurile aplicării reformei la noi în ţară (profesorii sunt specializaţi în grabă,programe
încărcate,se neglijează valoarea formativă a cunoştinţelor,discrepanţă între teorie şi practică).
Conceptul de curriculum operaţional la noi în ţară,o dată cu debutul reformei,mai ales
după 1996,apare ca operator pedagogic principal care porneşte de la portretul personalităţii
cerute de societate;în proiectarea curriculumului se aplică principiul selecţiei şi esenţializării.
După prezentarea conceptului de curriculum,autorul prezintă un studiu de caz referitor
la impactul reformei de curriculum pentru învăţământul obligatoriu,care scoate în evidenţă
neajunsurile reformei de curriculum.
Lucrarea se încheie cu un capitol de concluzii care condensează aspecte semnicative
relevate de analize pe parcursul studiului de caz. Subiectul cărţii, prezentat în continuare
succind, explică titlul lucrării – noile pedagogii, noile tehnologii devin provocări ale
pedagogiei contemporane.
Cap. I – Provocările pedagogiei contemporane,cu 8 subcapitole prezintă trecerea de
la pedagogia tradiţională a ascultării,la cea a acţiunii,a interacţiunii centrată pe elev.
Mişcarea de înnoire pedagogică(a apărut în sec. XIX-XX) impune o educaţie nouă-
pedagogia experimentală ce integrează două dimensiuni : pregătirea elevilor pentru nevoile
lumii moderne şi formarea pedagogică şi metodologică a cadrelor didactice. Noua şcoală
experimentală pune accentul pe rolul formativ al practicii pedagogice. În unele state,precum
Anglia,cea mai mare parte a pregătirii profesorilor se face în şcoli şi în sălile de
clasă,reducându-se semnificativ orele de curs în amfiteatre.
Cercetarea pedagogică caută soluţii noi în pregătirea teoretică şi practică a
profesorilor. Una dintre soluţii ar fi combinarea practicii directe cu studiul înregistrării video
care ar permite studenţiilor să descopere o varietate mai largă de situaţii educaţionale.

Cap.II - Pedagogia interactivă-evoluţie şi proiecte-arată că prin utilizarea

tehnologiilor didactice moderne are loc modelarea procesului de predare şi învăţare.
Şcoala contemporană trebuie să se definească prin atribute ca : accesibilitate,
creativitate, flexibilitate, continuitate. Învăţarea asistată de calculator devine un suport în
proiectarea predării, în dirijarea învăţării. Autorul evideţiază, în continuare, trecerea de la
şcoala tradiţională, ,,construcţie vagon, elevi aşezaţi în clasicul şir indian”,care insufla teama
de comunicare,conformismul,sufocarea personalităţii,la noua pedagogie care atestă rolul de
operator pedagogic principal-curriculum-ului.
Cap. III - Currriculum-ul-principal operator în pedagogia interactivă,cu 9
subcapitole, ocupă cea mai mare parte a lucrării. În pedagogie,curriculum-ul devine domeniu
de preocupări sistematice după anul 1920,iar conceptul includea toate experienţele pe care
elevul le parcurge sub îndrumarea şcolii. După anii ’50 a apărut teoria curriculum-ului,un
domeniu dinamic al pedagogiei contemporane. Definiţiile contemporane asupra curriculum-
ului se focalizează pe relaţiile dintre componentele procesului didactic:obiective
didactice,mijloace de instruire,conţinuturile predării,rezultatele învăţării.
În ceea ce priveşte tipurile de curriculum,autorul arată că în literatura de specialitate se
disting 8 tipuri de curriculum:
 Curriculum recomandat-oferta experţilor în domeniu

 Curriculum scris-planuri de învăţământ programe şcolare

 Curriculum suport-cărţi îndrumătoare,resurse multimedia

 Curriculum predat

 Curriculum învăţat

 Curriculum testat-instrumente de evaluare

 Curriculum mascat(neintenţionat)-elevii învaţă neprogramat graţie mediului şcolar general

 Curriculum exclus(eliminat)- ceea ce în mod intenţionat sau nu a fost lăsat în

afara curriculum-ului

Între tipurile de curriculum există interacţiunii mai slabe sau mai puternice.
Curriculum-ul testat are cel mai mare impact asupra predării curente la clasă. Există mereu o
discrepanţă între curriculum predat şi cel învăţat. În curriculum nu se poate prefigura
informaţia totală. Astăzi,domeniile cunoaşterii, ştiinţele,artele,reprezintă surse de selecţie şi

organizare a curriculum-ului şcolar. În proiectarea dimensiunilor de volum şi structură ale

curriculum-ului nu se porneşte de la cât de vastă şi diversă este cultura ci de la portretul
personalităţii cerute de societate.
Ariile curriculare proiectate şi activităţiile şcolare prevăzute în interiorul fiecăreia,
schiţează itinerarii de studiu potrivit particularităţiilor de vârstă şi individual,de legităţiile
psiho-pedagogice ale învăţării şcolare.
Ariile curriculare acoperă domenii interdisciplinare sau înrudite, deoarece didactica
tradiţională a trasat graniţe artificiale între diferite domenii ale activităţii şcolare. Elaborarea
unui curriculum eficient e o problemă de cercetare pedagogică ce are în vedere progresele
ştinţei, dar şi dinamica teoriilor, conceptelor, paradigmelor. Proiectarea curriculum-ului
reprezintă un ansamblu de operaţii de identificare a conţinuturilor şi condiţiilor instruirii
eficiente: documente şi suporturi curriculare-planul de învăţământ şi programe şcolare,
manuale şcolare şi alte suporturi(culegeri de texte,fişe,caiete de lucrări,etc.).
Proiectarea noului curriculum se sprijină pe un set de principii ale politicii
educaţionale: principiul descentralizării şi flexibilizării,principiul descongestionării
programelor şcolare, principiul eficienţei,principiul compatibilizării,principiul selecţiei şi
ierarhizării culturale, principiul funcţionalităţii. Un alt element important este definirea
finalităţiilor pentru cele trei cicluri ale învăţământului pre-univesitar: primar,secundar
inferior,secundar superior(liceu).
Reforma de curriculum a continuat şi va contina să fie provocarea majoră a slujitoriilor
şcolii. Procesul reformei în ţara noastră,este de părere autorul,nu se realizează
consecvent,lipsind articularea între noile paradigme ale educaţiei şi demersurile practicii. ”El
oferă soluţii precum dezvoltarea unor centre pentru cercetare,constituirea reţelei de şcoli-
pilot pentru validarea şi difuzarea inovaţiilor,elaborarea şi difuzarea unor standarde
naţionale de calitate în educaţie.”
Autorul arată că se ignoră taxonomia obiectivelor educaţionale,dar este de acord că
reforma a adus un evantai larg de inovaţii:formarea cadrelor didactice,implicarea familiei,
elaborarea de noi manuale,etc. Vasile Chiş valorifică şi importanţa proiectării curriculum-ului
integrat (multidisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar) deoarece şi viaţa se derulează în
ipostaze combinate,provoacă omul la o cunoaştere globală.
Observând schimbările din ce în ce mai numeroase,autorul concluzionează că
omenirea va trebui să se adapteze rapid la aceste schimbări,iar şcoliile vor fi chemate să fie
pro-active, educaţia pentru viitor-o prioritate.

Cap.IV - Impactul reformei de curriculum în învăţământul obligatoriu.

Autorul prezintă un studiu de caz realizat într-o şcoală din Ardeal,folosind ca metode
chestionarul, interviuri, focus-grup, anchetând profesori, elevi, părinţi asupra impactului
reformei asupra copiilor.
 În anul 2001,aflăm din această lucrare,că s-a realizat un studiu asupra rezultatelor
reformei pentru învăţământul obligatoriu,rezultatele cercetării fiind cuprinse într-un raport
intitulat Şcoala la răscruce:Schimbare şi continuitate în curriculum-ul învăţământului
obligatoriu în 3 volume,apărut în anul 2002.Rezumatul acestui raport poate fi accesat la
www.edu.ro , Consiliul Naţional de Curriculum.

În urma studiului de caz elaborat în această lucrare de Vasile Chiş, profesorii

consideră că reforma trebuie continuată,dar dascălul are o mare responsabilitate şi o plată
mică. Neexistând motivarea salarială,profesorii chestionaţi consideră că peste câţiva ani,în
învăţământ vor intra foştii lor corigenţi,iar cei de la minister să cunoască realitatea din teren,să
verifice înainte dacă manualele şi programele vor da rezultate.

Cap. V-Concluzii asupra impactului reformei de curriculum

Analiza de caz a evidenţiat că reforma a avut un impact mai puternic asupra şcolilor
mari,reprezentative în ansamblu,profesorii constată o relativă stabilitate a calităţii mediului
şcolar,cu menţiunea că a scăzut motivaţia învăţării la elevi.
În ceea ce priveşte elevii şi reforma,la sfârşitul primului ciclu şcolar,elevii sunt
orientaţi spre performanţă,preferinţele lor acoperă aproape toate materiile şcolare,pe când cei
din clasa
a VIII-a sunt interesaţi de relaţii interpersonale,apar preferinţe pentru anumite materii de
studiu determinate de natura relaţiei cu profesorii.Elevii acuză că reforma nu a produs
descongestionarea anunţată a orarului şcolar,elevii de clasa a VIII-a îşi concentrează efortul
de învăţare asupra materiilor prevăzute pentru examenul de capacitate,celelalte materii fiind
ignorate,disciplinele opţionale s-au transformat în materii obligatorii şi au sporit ,,corvoada
şcolară”.
Se analizează apoi relaţia părinţiilor cu şcoala care răspund în mare parte solicităriilor
profesoriilor. Părinţii acuză şi ei supra încărcarea programului de studiu,timp puţin pentru
joacă, faptul că după ce termină o şcoală devin şomeri,cheltuieli şcolare (şcoala-adevărată
casă de modă).
Prin această lucrare,autorul răspunde la multe întrebări pe care şi le-au pus agenţii
educaţionali (elevi,profesori,părinţi) după implementarea reformei învăţământului.
Autorul analizează cu atenţie alte sisteme educaţionale,arătând beneficile pedagogiei
interactive,dar demonstrând prin studiul de caz că reforma a adus ,,o educaţie prin şoc” fără o
pregătire prealabilă.
După cum mărturiseşte şi prof.univ. Dr.Ioan Radu (Univ. Babeş-Bolyai,Cluj-
Napoca)în prefaţa lucrării,provocările pedagogiei contemporane sunt bine receptate:pregătirea
elevilor pentru nevoile lumii moderne şi formarea pedagogică şi metodologică a cadrelor
didactice. Cartea de faţă mi-a oferit anumite lămuriri în legătură cu diverse aspecte ale
curriculum-ului şi mi-a confirmat anumite neajunsuri ale reformei în învăţământul românesc,
observate în practica educaţională.
2.3. Studiu de caz pe probleme de managementul clasei de elevi;
STUDIU DE CAZ

SUBIECTUL: C.M. , 10 ani, clasa a IV-a

1 PREZENTAREA CAZULUI : Elevul C.M.

Problema educativă a elevului C.M. ţine de inadaptarea şcolară , manifestată prin atitudini
respingătoare faţă de cerinţele şcolii , prin sfidarea învăţătorului şi a colegilor de clasă .
Menţionez că are şi un număr mare de absenţe nemotivate.
Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale , elevul are capacităţi reduse de abstractizare
şi generalizare în raport cu vârsta .
Are o pregătire şcolară precară cu mari lacune în cunoştinţe şi deprinderi acumulate din
clasele anterioare , este submotivat pentru învăţătură , aceşti factori explicând în mare parte şi
situaţia şcolară foarte slabă .
Gradul de maturizare psihică este scăzut , copilul are dificultăţi de adaptare atât la mediul
şcolar cât şi la cel familial (Cristea , Sorin , Dicţionar de termeni pedagogici , E.D.P.,
Bucureşti , 1998).

2. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Lipsa de afecţiune din partea părinţilor, dezinteresul total al acestora faţă de cei trei copii, lipsa
supravegherii parentale si maternale ( părinţi cu studii nefinalizate, fără loc de muncă stabil ,lipsind
zile şi nopţi de lângă copii ) ; condiţii materiale insuficiente.

Lipsa motivaţiei de învăţare s-a observat din primele clase şi are la bază în cea mai mare parte
indiferenţa părinţilor faţă de educaţia copiilor în general .

Astfel situaţia şcolară s-a menţinut în zona mediocrităţii spre slab, elevul mulţumindu-se că a
promovat clasa .

3. DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

a) – C.M prezintă dificultăţi de relaţionare deosebit de pronunţate ,este o fire

introvertită , puţin interesată de comunicare

b) - are numeroase absenţe nemotivate.

Comportamentul:
 - Nu vorbeşte în clasă decât atunci cand i se pune în mod direct o întrebare.
- Răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să
privească în ochi învaţătoarea când i se cereasă răspundă .
- Când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termina niciodată activitatea.
- Reacţionează puţin pozitiv dacă este lăudat, dar se supără foarte tare dacă este certat fără să
mai comunice cu cineva.

- Rămâne singur în timpul recreaţiilor.

Dialog cu elevul:

C.M. pare la prima vedere un băiat liniştit care evita să vorbească.

După mai multe monologuri ale mele şi laude necontenite C.M. a început să povestească
întâmplări din viaţa lui.
,, Mi-e temă sa răspund . Dacă greşesc copiii vor răde de mine .”
,, Nu vin la şcoală pentru că nu –mi dau voie părinţii . Trebuie să am grijă de casă și
animale cât timp ei sunt plecaţi .”
Dialog cu mama:
- Mama ne spune că C.M refuză să vină la şcoală pentru că , ,, râd copiii de el pe motiv că
are o situație precară” .
- Aceasta se scuză că nu se poate ocupa de educaţia copiilor de problemele şcolare ale
acestora din cauza soţului ,care este beţiv şi violent .
- Majoritatea banilor se duc pe băutură .
Dialog cu tata
- Acesta spune că el stă mult timp plecat şi copiii sunt lăsaţi acasă cu soţia , care după
plecarea sa la muncă , pleacă şi ea de acasă , copiii rămânând astfel în grija vecinilor .
- Aceştia le aduc mâncare , le spală hainele ,dar ei se joacă şi se murdăresc tot timpul.
- O acuză vehement pe mama care umblă pe drumuri fără motiv .
Dialog cu vecinii
- Toţi ştiu şi regretă posibilităţile acestor copii necăjiţi .Îi acuză pe ambii părinţi .

- Din vina lor copiii sunt lipsiţi de hrană , adesea fură de la vecini ceea ce cred că le este
necesar.

4. ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZEI :

- Inadaptarea elevului C.M la şcoală a fost repercusiunea comportamentelor greşite ale
părinţilor .

- Deşi în clasă stătea liniştit în banca sa , acasă , pe la vecini mergea şi le cerea mereu
măncare.
 Ipoteza :Dacă cunosc cauzele inadaptării şcolare şi factorii determinanţi , şi voi folosi
strategii adecvate , atunci C.M se va adapta atât în colectivul de elevi cât şi la viaţa şcolară.
5. PRECIZAREA OBIECTIVELOR
Obiective pe termen lung
O1.- C.M , va frecventa regulat toate orele.
O2. - Sarcinile didactice vor fi terminate în timp util
O3. - Va participa la discuţii cu toţi colegii .
O4. - Activitătile de învăţare se vor prelungi după orele de curs.
Obiective pe termen scurt
O1- i se vor trasa diverse sarcini precise , cât mai atractive pentru a fi resposbilizat.
O2- elevul va fi încurajat să-şi exprime propriile păreri faţă de problemele abordate
alături de ceilalţi elevi în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
O3- Discuţii cu elevul pe diferite teme .

6. METODE ŞI STRATEGII
Efectuarea de vizite la domiciliul elevului împreună cu mediatorului şcolar , unde am
purtat diverse discuţii atât cu elevul cât şi cu părinţii acestuia , prin urmare C.M a început să
frecventeze din nou şcoala .
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el au avut
rezultate mulţumitoare.
La orice activitate C.M este ajutat de colegi şi încurajat pentru orice efort căt de mic .

7 ADOPTAREA SOLUŢIILOR ŞI IMPLEMENTAREA ÎN PRACTICĂ

Responsabilităţi :
I se cere e l e v u l u i C . M să răspundă zilnic de completarea panoului de prezenţă
din clasă, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.

Participarea în clasă :
Încă de la începutul programului i-am dat ca sarcină să completeze panoul de
prezenţă,în care C.M.trebuia să afişeze numele fiecărui elev prezent .

De atunci C.M. venit zilnic la şcoală.

Activitatea de învăţare
Zilnic este pus să răspundă , fiecare răspuns este încurajat.

Sarcinile de învăţare sunt diferenţiate.

Temele sunt făcute după ore la şcoală astfel încât acasă C.M. trebuie doar să mai citească
lecţiile..
Copiii îl laudă şi el a începe să fie încrezătoar în forţele proprii şi să
lucreze singur.. (Creţu , E., Probleme de adaptare şcolară , Editura All Educational ,
Bucureşti , 1999).

Vizita mediatorului şcolar la domiciliul elevei

Aptitudini sociale:
În timpul activităţilor de grup, C . M. este rugat să-i ajute pe copii , ajungînd să
dobândească reale aptitudini.

Evaluarea programului de schimbare

Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi s-a observat o schimbare pozitivă.
C.M nu mai lipseşte de la şcoală decât dacă este bolnav şi atunci vine mama şi mă anunţă , a
devenit încrezătoar în forţele proprii , comunică cu toţi elevii.
S-au observat, în scurt timp, progrese la învăţătură şi adaptare.
E din ce in ce mai activ , se bucura pentru orice rezultat obţinut şi orice apreciere pozitivă.

8. REZULTATE
În lipsa consilierului şcolar , mediatorul efectuează în continuare vizite la domiciliul
elevului.

C.M începe să recupereze ,, cu paşi mici dar siguri ” problemele de inadaptare .

În cele două zile când elevii termină cursurile la ora 12,00 voi rămâne la şcoală cu C.M şi
vom lucra suplimentar la disciplinele care impun acest lucru .

Părinţii au înţeles cât de important este ca fiul lor să frecventeze şcoala .

Mama este mai mult acasă , se ocupă mai mult de educaţia copiilor , are o atitudine pozitivă
faţă de şcoală .( Iucu ,B.Romiţă ,,Managementul clasei de elevi- Aplicaţii pentru gestionarea
situaţiilor de criză educaţională , Editura Polirom , Iaşi , 2006)

9. CONCLUZII
Dacă nu aş fi intervenit, cazul prezentat mai sus ar fi degenerat. Cred că multe din
abandonurile şcolare s-ar fi putut , intervenind cu mijloace adecvate , la timpul potrivit.

Consider ca a fost decisivă adoptarea unei atitudini flexibile din partea mea, dar la fel de
importante au fost şi încurajările, responsabilizarea lui C.M , introducerea unor activităţi care să - l
atragă pe copil.
 10. BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea , Sorin , Dicţionar de termeni pedagogici , E.D.P., Bucureşti , 1998

2. Creţu , E., Probleme de adaptare şcolară , Editura All Educational , Bucureşti , 1999

3. Iucu ,B.Romiţă ,,Managementul clasei de elevi- Aplicaţii pentru gestionarea

situaţiilor de criză educaţională , Editura Polirom , Iaşi , 2006