TEORIA SI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI Lect. Dr. Liliana Mata UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI , BACAU TEMA : Conceptul de curriculum .

Evolutie si sens. ( partea de teorie) Student : Tache P. (Olaru ) Madalina Antoaneta Anul I , SEM. II, PIPP

I )ETIMOLOGIE Etimologia conceptului de curriculum (sg) curricula (pl) se afla in limba latina , in care termenul de curriculum are semnificatii multiple , insa relativ apropiate: alergare , cursa , parcurgere , drum , scurta privire, in treacat ; de aici si semnificatia contemporana , frecvent utilizata : parcurs , drum de viata sau cariera. Toate aceste semnificatii sugereaza un demers complet , comprehensiv, cuprinzator ,insa sintetic condensat, esentializat si dinamic,demers intreprins in realizarea unei actiuni , in abordarea unui domeniu. Un curriculum in educatie trebuie sa fie relevant , adica sa contina si sa promoveze ceea ce este esential,util , oportun si benefic. II) EVOLUTIA SI SENSUL CURRICULUM-ULUI : 1) A doua jumatate a sec 16 In acest secol au loc primele consemnari ale conceptului de curriculum din domeniul educatiei la Universitatea din Leiden( Olanda), in anul 1582 si la Universitatea din Glasgow ( Scotia) in anul 1633, fiind folosit ca un instrument de putere. Semnificatiile initiale ale conceptului erau acelea de continul al invatamantului , de plan sau programa de studiu, respectiv de drum /curs obligatoriu de studiu/invatare.Reaparitia termenului curriculum in SUA in sec 20 valorifica aceasta acceptiune primara , restransa, de continut al invatamantului, intr-o situatie instructiv-educativa delimitata in spatiu si timp.S-a dorit ca semnificatia termenului sa treaca dincolo de continuturi , planuri si programe , care reprezentau ceva static , cantitativ si susceptibil de a fi transferat catre educati gratie unor finalitati rigide. 2) La jumatatea sec 19 termenul de curriculum s-a identificat cu sistemul cunostintelor scolare in sens de curs sau corp de cursuri oferite de o institutie de invatamant ( Webster New International Dictionary, ed a II-a ); 3) Secolul 20 , reprezentanti si lucrari de referinta: a)In anul 1902 JOHN DEWEY realiza lucrarea THE CHILD AND THE CURRICULUM in care introduce sintagma experienta de invatarea copilului, organizata de scoala , alaturi de ansamblul disciplinelor de invatamant oferite si studiate si sugereaza complexitatea , amplitudinea si dinamismul curriculum-ului ca realitate educationala. In lucrarea sa John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe copil, care sa ii permita acestuia sa utilizeze in activitatea cotidiana ceea ce a invatat la scoala si in activitatile din scoala , experienta de zi cu zi. El propunea ca sfera conceptului de curriculum sa cuprinda nu numai informatiile ci si demersurile didactice de asimilare a acestora. Contributia lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului consta in: >curriculum-ul este perceput ca o realitate ampla, dinamica , retroactiva si proactiva; >curriculum-ul reprezinta un proces interactiv intre educator si educabili; >prefigureaza o apropiere intre educabil si educatie. b) anul 1918 americanul FRANKLIN BOBITT , in lucrarea sa THE CURRICULUM resemnifica conceptul si include in sfera acestuia intreaga experienta de invatare a elevilor, respectiv atat activitatile formale , desfasurate in mediul scolar cat si cele desfasurate in mediul extrascolar , planificate si proiectate in scoala, in vederea realizarii unei educatii globale , integrative. Curriculum este vazut acum ca : un ansamblu

de experiente concrete , directe si indirecte , reiesite din derularea efectiva a exersarii abilitatilor prezente si ulterioare ale individului ; un ansamblu de experiente de invatare explicite , directe concepute si preconizate finalist de scoala , pentru a dezvolta abilitatile existente si a le completa cu altele noi. c) In anul 1949 , RALPH TYLER publica lucrarea BASIC PRINCIPLES OF CURRICULUM AND INSTRUCTION Este considerat primul pedagog care a elaborat o formulare moderna a teoriei curriculumului , acesta avand o focalizare expresa pe institutia scolara , pe autonomia ei in materie de conceptie curriculara . Tyler considera ca elaborarea unui curriculum presupune patru actiuni cu valoare de norme pedagogice si anume: formularea obiectivelor invatarii ,respectiv a obiectelor educationale ; selectarea experientelor de invatare si a continuturilor cu valente formative , in concordanta cu obiectivele educationale formulate; stabilirea metodologiilor de organizare a experientelor de invatare ; evaluarea rezultatelor activitatii de instruire . d) J. SCHWAB in anii 1969 , 1970 , 1973, 1983 a abordat problematica curriculumului din perspectiva implementarii lui in practica scolara; e)Anul 1979 expertii Unesco : curriculum devine un domeniu al politicii educationale in organizatii internationale , ceea ce demonstreaza interesul crescut al statelor membre Unesco fata de problematica si reforma curriculara; f)L.Cremin(1971) si W. Schubert(1986) produc maxima largire a semnificatiei conceptului de curriculum prin integrarea experientelor de invatare dobandite in contexte informale: Fiecare familie are un curriculum pe care il preda aproape deliberat si sistematic , tot timpul . L. Cremin , 1976; g) In literatura pedagogica romana ,conceptul a fost introdus in acceptiunea sa largita , moderna , dupa anii 90,in cadrul reformei invatamantului si a educatiei. La noi aceasta teorie a aparut mai tarziu datorita schimbarilor in plan socio economic care solicitau inovatii si reforme in plan educational si instructional. III)Acceptiuni ale conceptului de curriculum Putem vorbi de doua acceptiuni ale conceptului si anume: 1) acceptiune restransa , traditionala care a persistat pana la jumatatea sec 19 si care il considera un curs oficial , organizat intr-un cadru institutionalizat specializat in educatie ; 2) acceptiune moderna , larga, extinsa, care il considera un concept integrator , abordat in viziune globala si sistemica asupra actiunilor educative, asupra procesului educational ; el reprezinta ansamblul tuturor experientelor de invatare directe si indirecte ale elevilor implicati in situatii educationale implicite si explicite ; se pastreaza sensul de traiectorie intelectuala si afectiva pe care scoala o propune elevului , dar aceasta nu este inteleasa in sens traditional , ci ca o valorificare accentuata a potentialitatilor celor care se educa.

IV) Conceptualizarea curriculum-ului

Conceptualizarea curriculum-ului se realizeaza pe trei planuri si anume: planul structural , planul procesual si planul produsului ( Potolea, D 2002). 1) Planul structural Acesta vizeaza toate componentele esentiale ale curriculum-ului si relatiile dintre ele ; obiectivele educationale ;continuturile instructiv educative ; strategiile de instruire utilizate ; conditiile spatiale , temporale si materiale; strategii de evaluare. Are la baza modele structurale precum; modelul triunghiular , rombic , pentagonal. 2)Planul procesual care implica analiza curriculum-ului sub trei aspecte: a) proiectarea curriculum-ului; b) implementarea curriculum-ului ; c) evaluarea curriculum-ului. 3)Planul produsului care se refera la rezultatele proiectarii curriculare pe care le putem grupa in doua mari categorii: a)produsele curriculare principale reprezentate de ; planul de invatamant, programa scolara , manual scolar ; b)auxiliarele curriculare reprezentate de: ghiduri metodice pentru profesori , caiete de munca independenta pentru elevi , pachete de invatare , seturi multimedia , softuri educationale. V)Curriculum in sens larg si in sens restrans 1) In sens larg se refera la intreaga experienta de invatare atat cea conceputa de scoala cat sic ea interiorizata de elev , care se desfasoara in cadrul programului scolar zilnic si in afara lui , prin activitati educationale de tip nonformal ( Cretu , C , 1999). 2) In sens restrans se refera la ansamblul documentelor scolare de tip reglator in care se consemneaza date esentiale cu privire la procesele educative si experientele de invatare pe care le ofera scoala , elevilor ( Crisan , A , 1994) Dezvoltari actuale (Cretu , C,1999) 1) Curriculum ca dezvoltare a proceselor cognitive acesta formeaza si dezvolta procesele intelectuale cu accent pe cum se invata si cum se formeaza deprinderile de invatare ; 2) Curriculum ca tehnologie acesta fiind analizat ca proces tehnologic , dupa modelul analizei sistemelor industriale sau al unor echipamente electronice ; 3) Curriculum ca autoactualizare este valorificat ca scop in sine , prin calitatea sa de etapa de viata ce va oferi copilului cunostinte si mijloace pentru procesul de autodescoperire viitoare; 4) Curriculum ca reconstructie sociala devine relevant in raport cu cerintele si prioritatile societatii; 5) Curriculum ca rationalism academic care duce la formarea competentelor necesare receptarii celor mai valoroase realizari din orice domeniu al creativitatii umane;

6) Alte dezvoltari actuale sunt reprezentate de: curriculum diferentiat , curriculum integrativ sau inclusiv. Concluzie

Putine au fost , intr-adevar ideile si mai ales conceptele care au rascolit profund in ultimul secol educatia moderna si contemporana si intre acestea se aliniaza la loc de cinste curriculum, alaturi de obiectivele educationale , invatamantul formativ , educatia integrata, invatarea deplina , managementul educational , evaluarea totala si mai nou Instruirea Asistata pe Calculator ( Ungureanu.D 1999 , p 8 ) Bibliografie : 1)Cojocariu Venera , Fundamentele pedagogiei . Teoria si metodologia curriculum-ului, Ed V &I Integral, Bucuresti , 2001; 2)Conf. Dr. Musata Bocos , Teoria si metodologia curriculum-ului, 3)Musata Bocos , Vasile Chis , Iuliu Ferenzi, Miron Ionescu , Didactica moderna, Editura Dacia ,2001; 4)Marin .D Ilie , Elemente de pedagogie generala . Teoria curriculum-ului si teoria instruirii, Mirton , 2005; 5)Lect .dr Liliana Mata ,Teoria si metodologia curriculum-ului suport de curs ,anul I , PIPP;