PS EDUCATIEI

Multiple Choice
Identify the choice that best completes the statement or answers the question.

____ 1.
Andrei Cosmovici (1999) considerã psihologia scolarã:

a. o stiintã ce are în centrul sãu procesul instructiv-educativ desfãsurat în scoalã cu

scopul de diminua eficienta acestuia.
b. o stiintã care studiazã bazele psihopedagogice ale procesului instructiv-educativ,
ale însusirii notiunilor si cunostintelor, formarea personalitãtii elevului,
concentrându-se în special asupra proceselor prin care informatia, abilitãtile,
valorile si aptitudinile sunt transmise de la profesor la elev în clasã, aplicând
principiile psihologie în practica instruirii
c. o stiintã ce are în centrul sãu procesul instructiv-educativ desfãsurat în scoalã cu
scopul de spori eficienta acestuia
____ 2.
În cadrul abordãrilor de psihologia educatiei, extrem de importantã este cunoasterea
determinantilor sistemului educational. Printre acestia se numãrã si:

a. educatorul si educatul ca adversari in procesul de învãtãmânt; relatiile ce se

stabilesc între ei (de subordonare etc.); instructia si educatia (strategii si tehnici de
control); inteligenta, stimularea si cultivarea sa.
b. modul de a considera copilul ca subiect al educatiei; adecvarea metodelor la
specificul acesteia; schimbarea judecãtilor de valoare vehiculate în cadrul mediilor
educatioale.
c. procese educationale; actori implicati în sistemul educational; factori ce tin de
competenta profesionalã a cadrului didactic pe de o parte si „competenta” de elev
pe de altã parte; rezultatele sistemului educational; relatiile educationale; situatia
educationalã.
____ 3.
Psihologia, psihologia scolarã si educationalã în mod special au modificat o serie de
atitudini teoretice si practice ale pedagogiei:

a. procesele educationale; actorii implicati în sistemul educational; factorii ce tin de

competenta profesionalã a cadrului didactic pe de o parte si „competenta” de elev
pe de altã parte; rezultatele sistemului educational; relatiile educationale; situatia
educationalã.
b. modul de a considera copilul ca subiect al educatiei; adecvarea metodelor fatã de
specificul acesteia; schimbarea judecãtilor de valoare vehiculate în cadrul mediilor
educatioale
c. educatorul si educatul ca adversari in procesul de învãtãmânt; relatiile ce se
 stabilesc între ei (de subordonare etc.); instructia si educatia (strategii si tehnici de
control); inteligenta, stimularea si cultivarea sa.
____ 4.
Drãgan si Petroman afirmau cã la ora actualã psihologia educatiei “este si trebuie înteleasã” :

a. ca o stiintã ce are în centrul sãu procesul instructiv-educativ desfãsurat în scoalã cu

scopul de spori eficienta acestuia.
b. ca o stiintã care studiazã actiunea de asimilare a cunostintelor, priceperilor si
deprinderilor de catre elevi, convertirea informatiilor in capacitati de cunoastere,
atitudine, in idealuri si decizii.
c. ca o ramurã a psihologiei generale – drept un demers analitico-practic ancorat în
perceperea, întelegerea, cunoasterea si devenirea omului, dar trebuie acceptata si
ca o stiinta de sine statatoare, care contribuie prin modalitati specifice la formarea
personalitatii omului.
____ 5. La fel ca si celelelte ramuri aplicative ale psihologiei, psihologia educatiei este:

a. o componentã a stiintei pedagogice

b. o stiintã intradisciplinarã si interdisciplinarã
c. doar o componentã (esentialã) a psihologiei scolare

____ 6. Psihologia educatiei îsi propune abordarea si cercetarea fenomenului educational pornind de la
urmãtoarele coordonate ale abordãrilor:

a. gestaltistã, piagetianã, fenomenologicã

b. constructivã, corectivã, prospectivã
c. cognitivistã, psihanaliticã, experentialã

____ 7. Psihologia educatiei îsi propune abordarea si cercetarea fenomenului educational pornind de la
câteva coordonate ale unor abordãri. Printre acestea este si abordarea constructivã care include:

a. pornind de la educat, (de la studierea, cunoasterea, orientarea si reorientarea lui

sistematicã) se pot preconiza evolutiile probabile ale capacitãtilor sale psihice, a
evolutiei sale în educatie.
b. pornind de la educat, de la cunoasterea lui temeinicã, psihologul are în centrul
atentiei sale diferentele dintre modelul de conduitã proiectat prin educatie în sens
larg si rezultat.
c. demersurile psihologului în legaturã cu tehnologia comunicãrii si evaluãrii
randamentului scolar;
____ 8. Psihologia educatiei îsi propune abordarea si cercetarea fenomenului educational pornind de la
câteva coordonate ale unor abordãri. Printre acestea este si abordarea corectivã care include:

a. pornind de la educat, (de la studierea, cunoasterea, orientarea si reorientarea lui

sistematicã) se pot preconiza evolutiile probabile ale capacitãtilor sale psihice, a
evolutiei sale în educatie.
 b. pornind de la educat, de la cunoasterea lui temeinicã, psihologul are în centrul
atentiei sale diferentele dintre modelul de conduitã proiectat prin educatie în sens
larg si rezultat; interventiile ameliorative au un caracter permanent.
c. demersurile psihologului în legaturã cu tehnologia comunicãrii si evaluãrii
randamentului scolar;
____ 9. Psihologia educatiei îsi propune abordarea si cercetarea fenomenului educational pornind de la
câteva coordonate ale unor abordãri. Printre acestea este si abordarea prospectivã care
presupune urmatoarele:

a. pornind de la educat, (de la studierea, cunoasterea, orientarea si reorientarea lui

sistematicã) se pot preconiza evolutiile probabile ale capacitãtilor sale psihice, a
evolutiei sale în educatie.
b. pornind de la educat, de la cunoasterea lui temeinicã, psihologul are în centrul
atentiei sale diferentele dintre modelul de conduitã proiectat prin educatie în sens
larg si rezultat; interventiile ameliorative au un caracter permanent.
c. demersurile psihologului în legaturã cu tehnologia comunicãrii si evaluãrii
randamentului scolar;
____ 10.
Dupã Popescu-Neveanu, 1978, invãtarea este:

a. activitate de engramare, stocare si reactualizare selectiva a informatiei

b. activitate de însemnãtate fundamentalã pentru adaptarea la mediu si dezvoltarea
psihocomportamentalã
c. activitate de formare a notiunilor si conceptelor
____ 11.
Coordonatele fundamentale care se regãsesc într-o multitudine de definitii ale învãtãrii sunt:
1. o modificare de conduitã;
2. o modificare profundã, selectivã care se produce sistematic, stabil si într-o directie determinatã;
3. o modificare adaptativã provocatã de întâlnirea constantã, repetatã cu una si aceeasi situatie
stimulativã

a. 1+2+3
b. 1+2
c. 2+3
____ 12. Teoriile învãtãrii sociale considerã cã:

a. expunerea la violentã conduce în mai mare mãsurã la catharsis decât la cresterea

agresivitãtii
b. expunerea la violentã conduce în mai mare mãsurã la cresterea agresivitãtii decât la
catharsis
____ 13.
 P. Ilut (1994) include în lista efectelor defavorabile ale mass-mediei asupra agresivitãtii
(luând în considerare si prezenta unui efect cathartic) urmãtoarele caracteristici preluate si adatate
dupã Baron si Byrne:
1.dezinhibitia;
2. învãtarea de tehnici de agresiune;
3. afectarea operationalitãtii sistemului cognitiv;
4. sensibilizarea fata de victimã;
5. desensibilizarea fatã de victimã.

a. 1+2+4
b. 1+2+3+5
c. 1+3+4+5
d. 1+2+3+4+5
____ 14.
Modelul cresterii si dezvoltarii intelectuale a fost elaborat de:

1. L. Kohlberg
2. J. Piaget;
3. B. Pascal;
4. E. Erikson;
5.J.L.Moreno.

a. 1
b. 2
c. 3
d. 4
e. 5
____ 15.
Personalitatea este un sistem de structuri, procese, însusiri biopsihosociale si culturale ce se
exprimã în conduita unei persoane în raport cu altele, fapt ce-i asigurã adaptarea la mediu. În
aceastã acceptiune, ceea ce caracterizeazã personalitatea ar fi:

a. organizarea mediului cultural care ingaduie omului sa se dezvolte armonios din

punct de vedere cognitiv, afectiv si conativ.
b. unitatea elementelor ce o alcatuiesc; originalitatea imbinarii diferitelor componente
si deschiderea in raport cu mediul, educatia si autoeducatia.
c. maturizarea anatomo-fiziologica lenta a fiintei umane, preponderenta conduitelor
inteligente asupra celor instinctive.
____ 16. Dupã Liviu Antonesei cele trei fundamente majore ale educabilitãtii sunt:

a. 1. Desfãsurarea procesului instructiv-educativ.2 Formarea unor comportamente la

elevi. 3. Influenta atmosferei (contextului) în care se desfãsoarã procesul didactic.
b. 1. Originalitatea îmbinãrii diferitelor componente ale personalitãtii. 2. Deschiderea
în raport cu mediul.3. Educatia si autoeducatia.
 c. 1. Maturizarea anatomo-fiziologica lenta a fiintei umane; 2. Preponderenta
conduitelor inteligente asupra celor instinctive; 3. Rolul esential al
socioculturalizãrii în antropogeneza si ontogeneza fiintei umane.
____ 17. Comportamentul de predare al profesorului este obiectivat în ceea ce specialistii numesc:

a. stil sintetic
b. stil didactic
c. stil sintactic

____ 18. Stilul de predare reprezintã:

a. modul în care profesorul considerã copilul drept obiect sau subiect al instruirii.
b. o modificare sistematicã, relativ permanentã în conduita, în modul de a rãspunde la
o situatie, motivatia fiind un rezultat al practicii, al indeplinirii acelorasi sarcini.
c. modul personal, maniera de conducere a procesului de predare, felul propriu în
care profesorul priveste, concepe si abordeazã problemele predãrii si ale instruirii
în general.
____ 19. D.P.Ausubel si F.G.Robinson considerau cã termenul stil de predare se poate utiliza în douã
sensuri:

a. în sens limitat, referindu-se la un numãr intercorelat de trãsãturi ideosincretice

(predispozitie de a reactiona într-un anumit fel într-o situatie) ce caracterizeazã
comportamentul profesorului; în sens general, pentru a indica o dimensiune
particularã în raport cu care diferentele de comportament ale profesorilor ar putea
fi observate;
b. în sens limitat, pentru a indica o dimensiune particularã în raport cu care
diferentele de comportament ale profesorilor ar putea fi observate; în sens general,
referindu-se la un numãr intercorelat de trãsãturi ideosincretice (predispozitie de a
reactiona într-un anumit fel într-o situatie) ce caracterizeazã comportamentul
profesorului.
____ 20. Stilul de predare are un caracter:

a. personal, fiind oarecum unic pentru fiecare cadru didactic

b. autoritar
c. general, fiind acelasi la toti profesorii

____ 21.
Stilul didactic este în cele din urmã:

a. un mod de vedea elevul drept obiect sau subiect al educatiei.

b. o formã de exprimare a originalitãtii cadrului didactic si în acelasi timp o sursã
generatoare de noi practici didactice.
c. o formã de negare a originalitãtii cadrului didactic si în acelasi timp o sursã
generatoare de noi practici punitive.
____ 22.
 Dan Potolea (2005) caracterizeazã stilul didactic prin câteva trãsãturi, cu exceptia uneia.
Identificati-o:

a. apare ca produs al personalizãrii principiilor si normelor care definesc activitatea

instructiv-educativã.
b. se manifestã sub forma unor structuri de influentã si actiune;
c. prezintã o anumitã consistentã internã si stabilitate relativã;
d. este asociat comportamentului;
e. este un produs al ontogenezei si filogenezei;
____ 23.
Structura si forma stilului didactic sunt determinate de mai multi factori printre care:

a. este asociat comportamentului; se manifestã sub forma unor structuri de influentã

si actiune; prezintã o anumitã consistentã internã si stabilitate relativã;
b. sunt produse ale personalizãrii principiilor si normelor care definesc activitatea
instructiv-educativã.
c. finalitãtile educatiei; rezultatele unor cercetãri în problematica stilurilor;
experienta proprie; constrângerile profesionale; gradul de perfectionare
profesionalã; asumarea responsabilitãtii profesionale; nevoia de succes; evaluãrile
altora si propriile evaluãri sub aspectul eficientei.
____ 24. Stilul personal intrã într-un fel de reglaj cu rezultatele obtinute, ceea ce înseamnã cã stilul:

a. rãmâne neschimbat, se poate vorbi de o conservare a sa, de fapt o deschidere spre o

singura varianta, care sã-i confere permanenta si stabilitate.
b. nu rãmâne neschimbat, ci se poate vorbi de o evolutie a sa, de fapt o deschidere
spre mai multe variante, care sã-i confere flexibilitate si adaptare la diverse situatii.
c. valorifica pe deplin resursele comunicarii si corelatiei dintre profesor si elev,
respectandu-se autoritatea finalitatilor asumate ca si libertatea de interventie
metodologica.
____ 25. Dan Potolea (2005) sugera o diferentiere a stilurilor educationale în douã planuri. În plan vertical
si în plan orizontal. În privinta planului vertical identificã urmãtoarele stiluri:

a. stil autoritar, stil democratic, stil permisiv.

b. stiluri individuale, stiluri grupale, stiluri generalizate.
c. deschidere sper inovatie vs. inclinatie spre rutina

____ 26. Dan Potolea (2005) sugera o diferentiere a stilurilor educationale în douã planuri. În plan vertical
si în plan orizontal. În plan orizontal, stilurile dobândesc diverse configuratii, în functie de:

a. originalitatea îmbinãrii diferitelor componente ale personalitãtii.

b. schimbãrile promovate de fiecare profesor în jurul variabilelor interne ale
procesului
instructiv-educativ: obiective, metode, modalitãti de relationare.
c. numãrul intercorelat de trãsãturi ideosincretice (predispozitie de a reactiona într-un
anumit fel într-o situatie) ce caracterizeazã comportamentul profesorului.
____ 27. Stilurile didactice individuale, dupa Dan Potolea (2005), sunt cele care:

a. dau identitate fiecãrui profesor;

b. exprimã unitatea de atitudini, de gândire si de actiune a unor colectivitãti de cadre
didactice (stilul profesorilor de o anumitã specialitate, stilul profesorilor de la o
anumitã institutie etc);
c. reprezintã modalitãti generale de conducere ce se apropie de strategii;

____ 28. Stilurile didactice grupale, dupa Dan Potolea (2005), sunt cele care:

a. dau identitate fiecãrui profesor;

b. exprimã unitatea de atitudini, de gândire si de actiune a unor colectivitãti de cadre
didactice (stilul profesorilor de o anumitã specialitate, stilul profesorilor de la o
anumitã institutie etc);
c. reprezintã modalitãti generale de conducere ce se apropie de strategii;

____ 29. Stilurile didactice generalizate, dupa Dan Potolea (2005), sunt cele care:

a. dau identitate fiecãrui profesor;

b. exprimã unitatea de atitudini, de gândire si de actiune a unor colectivitãti de cadre
didactice (stilul profesorilor de o anumitã specialitate, stilul profesorilor de la o
anumitã institutie etc);
c. reprezintã modalitãti generale de conducere ce se apropie de strategii;

____ 30. S. Cristea, luând drept criteriu maniera de conducere a procesului de instruire, a evidentiat
urmãtoarele stiluri didactice:

a. stiluri individuale, stiluri grupale, stiluri generalizate.

b. stil pedagogic autoritar, stil pedagogic democratic, stil pedagogic permisiv.
c. stil pedagogic formal, stil pedagogic informal

____ 31. Stilul pedagogic autoritar este caracterizat astfel:

a. valorificã pe deplin resursele comunicãrii si corelatiei dintre profesor si elev,

respectându-se autoritatea finalitãtilor asumate ca si libertatea de interventie
metodologicã, reglabilã si perfectibilã prin circuitele interne si externe de
conexiune inversã.
b. controlul total al activitãtii de cãtre profesor, care îsi impune punctul de vedere în
tot ceea ce face, mentinând elevii ca executanti, fãrã initiativã, fãrã puncte de
vedere: profesorul îsi asumã o responsabilitate totalã si în ce predã si cum predã, în
ceea ce sã se învete, de ce sã se învete si cum sã se învete.
c. dezechilibreazã corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei în defavoarea
educatului, blocând canalele de conexiune inversã internã, necesare pentru
perfectionarea activitãtii elevilor.
____ 32. Stilul pedagogic democratic este caracterizat astfel:

a. valorificã pe deplin resursele comunicãrii si corelatiei dintre profesor si elev,

 respectându-se autoritatea finalitãtilor asumate ca si libertatea de interventie
metodologicã, reglabilã si perfectibilã prin circuitele interne si externe de
conexiune inversã.
b. controlul total al activitãtii de cãtre profesor, care îsi impune punctul de vedere în
tot ceea ce face, mentinând elevii ca executanti, fãrã initiativã, fãrã puncte de
vedere: profesorul îsi asumã o responsabilitate totalã si în ce predã si cum predã, în
ceea ce sã se învete, de ce sã se învete si cum sã se învete.
c. dezechilibreazã corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei în defavoarea
educatului, blocând canalele de conexiune inversã internã, necesare pentru
perfectionarea activitãtii elevilor.
____ 33. Stilul pedagogic permisiv (laissez-faire) este caracterizat astfel:

a. valorificã pe deplin resursele comunicãrii si corelatiei dintre profesor si elev,

respectându-se autoritatea finalitãtilor asumate ca si libertatea de interventie
metodologicã, reglabilã si perfectibilã prin circuitele interne si externe de
conexiune inversã.
b. controlul total al activitãtii de cãtre profesor, care îsi impune punctul de vedere în
tot ceea ce face, mentinând elevii ca executanti, fãrã initiativã, fãrã puncte de
vedere: profesorul îsi asumã o responsabilitate totalã si în ce predã si cum predã, în
ceea ce sã se învete, de ce sã se învete si cum sã se învete.
c. dezechilibreazã corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei în defavoarea
educatului, blocând canalele de conexiune inversã internã, necesare pentru
perfectionarea activitãtii elevilor.
____ 34. S. Cristea delimiteazã alte trei stiluri didactice dupã criteriul modului de organizare a
procesului de instruire. Aceste trei stiluri sunt:

a. stilul autoritar, stilul democratic, stilul permisiv.

b. stiluri individuale, stiluri grupale, stiluri generalizate.
c. stilul centrat pe rezultate; stilul centrat pe antrenarea - supervizarea elevului;
stilul centrat pe instruire dirijatã – autoinstruire
____ 35. I . Cerghit subliniind faptul cã stilurile de predare nu se identificã cu stilurile de conducere ale
clasei de elevi, evidentiazã peste 20 de stiluri de predare, dintre care fac parte si urmãtoarele:

a. stilul centrat pe rezultate; stilul centrat pe antrenarea - supervizarea elevului;

stilul centrat pe instruire dirijatã – autoinstruire.
b. stilul afectiv / distant; stilul previzibil / imprevizibil
c. stilul autoritar, stiul democratic, stilul permisiv.

____ 36. Stilul didactic are anumite consecinte în ceea ce priveste:

a. desfãsurarea procesului instructiv-educativ, formarea unor comportamente la elevi,

influente asupra atmosferei (contextului) în care se desfãsoarã procesul didactic.
b. sistemul de structuri, procese, însusiri biopsihosociale si etnice.
c. originalitatea îmbinãrii diferitelor componente ale proceselor perceptive;
deschiderea în raport cu mediul.
____ 37. Studiile din domeniul educational au arãtat cã deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt
asociate cu:

a. performante academice scãzute, probleme emotionale si comportamentale,

dificultãti de adaptare socialã.
b. performante academice ridicate, buna adaptare socialã si integrare
socioprofesionala.
____ 38. Comunicarea nonverbalã se referã la:

a. mesajele transmise de la o persoanã la alta prin cãi lingvistice.

b. mesajele transmise de la o persoanã la alta prin cãi de proiectie.
c. mesajele transmise de la o persoanã la alta prin alte cãi decât cele lingvistice.

____ 39. Mesajele transmise prin comunicarea nonverbala includ:

a. mesaje paraverbale, comunicarea spatialã si limbajul.

b. mesaje corporale, comunicarea spatialã si paralimbajul.
c. mesaje extracorporeale, comunicarea terestra si metalimbajul.
____ 40.
Este binecunoscut faptul cã cea mai mare parte a mesajelor se comunicã prin:

a. mesajele verbale
b. mesajele nonverbale
c. mesajele orale

____ 41. Printre cauzele comunicarii ineficiente se numãrã si:

a. alegerea inspiratã a locului si a momentului

b. feed-back-ul pozitiv
c. falsul feed-back

____ 42. Printre cauzele comunicarii ineficiente se numãrã si:

a. alegerea neinspirata a locului si a momentului

b. prezenta feed-back-ul
c. acceptarea criticii

____ 43. Printre cauzele comunicarii ineficiente se numãrã si:

a. rezistenta la critica
b. feed-back-ul pozitiv
c. alegerea inspirata a locului si momentului

____ 44.
In comunicarea ineficienta, rezistenta la critica se refera la:

a. faptul cã unele persoane considera cã pot spune orice si oricum; daca incep cu „te rog sa
nu te superi, eu sunt sincer cu tine” se considera absolviti de orice obligatie si încep sã
 jigneasca.
b. dificultatile de acceptare a faptului cã am gresit, mai ales atunci cand ni se atrage atentia
asupra acestui lucru si chiar ni se demonstreaza ca exista solutii mai bune, mai eficiente
decat cele propuse de noi.
c. inducerea de falsa impresie, din partea vorbitorului, ca mesajul transmis a fost inteles, in
realitate fiind foarte probabil ca ascultãtorii sai sa se sfiasca sa-si clarifice anumite aspecte,
iar absenta reactiilor din partea lor sã fie receptionatã ca preluare corecta a informatiei
transmise.
____ 45.
In comunicarea ineficienta, alegerea neinspirata a locului si momentului se refera la:

a. faptul cã unele persoane considera cã pot spune orice si oricum; daca incep cu „te rog sa
nu te superi, eu sunt sincer cu tine” se considera absolviti de orice obligatie si încep sã
jigneasca.
b. dificultatile de acceptare a faptului cã am gresit, mai ales atunci cand ni se atrage atentia
asupra acestui lucru si chiar ni se demonstreaza ca exista solutii mai bune, mai eficiente
decat cele propuse de noi.
c. inducerea de falsa impresie, din partea vorbitorului, ca mesajul transmis a fost inteles, in
realitate fiind foarte probabil ca ascultãtorii sai sa se sfiasca sa-si clarifice anumite aspecte,
iar absenta reactiilor din partea lor sã fie receptionatã ca preluare corecta a informatiei
transmise.
____ 46.
In comunicarea ineficienta, absenta feed back-ului se refera la:

a. faptul cã unele persoane considera cã pot spune orice si oricum; daca incep cu „te rog sa
nu te superi, eu sunt sincer cu tine” se considera absolviti de orice obligatie si încep sã
jigneasca.
b. dificultatile de acceptare a faptului cã am gresit, mai ales atunci cand ni se atrage atentia
asupra acestui lucru si chiar ni se demonstreaza ca exista solutii mai bune, mai eficiente
decat cele propuse de noi.
c. inducerea unei false impresii, din partea vorbitorului, ca mesajul transmis a fost inteles, in
realitate fiind foarte probabil ca ascultãtorii sai sa se sfiasca sa-si clarifice anumite aspecte,
iar absenta reactiilor din partea lor sã fie receptionatã ca preluare corecta a informatiei
transmise.
____ 47.
Printre barierele în calea comunicarii prezentate de Petre Anghel se numara si:

a. capacitatea nelimitata de absorbtie a mesajelor

b. interferentele
c. siguranta asupra continutului mesajelor

____ 48.
Printre barierele în calea comunicarii prezentate de Petre Anghel se numara si manipularea.
Aceasta presupune:

a. comunicarea trunchiatã a unor informatii

b. comunicarea ambiguã în mod intentionat
c. prezenta unor surse mai puternice sau existenta unor evenimente care pot deturna
 atentia receptorului de la descifrarea mesajului
____ 49.
Printre barierele în calea comunicarii prezentate de Petre Anghel se numara si camuflarea.
Aceasta presupune:

a. comunicarea trunchiatã a unor informatii

b. comunicarea ambiguã în mod intentionat
c. prezenta unor surse mai puternice sau existenta unor evenimente care pot deturna
atentia receptorului de la descifrarea mesajului
____ 50.
Printre barierele în calea comunicarii prezentate de Petre Anghel se numara si interferentele.
Acestea presupun:

a. comunicarea trunchiatã a unor informatii

b. comunicarea ambiguã în mod intentionat
c. prezenta unor surse mai puternice sau existenta unor evenimente care pot deturna
atentia receptorului de la descifrarea mesajului
____ 51. Printre conditiile unei comunicãri eficiente amintite de Ioan Cerghit se numara si:

a. pasivitatea elevului în actul receptãrii;

b. adecvarea contextualã (contextualizarea);
c. neracordarea la partener (profesor - elev).

____ 52.
Ioan Cerghit mentioneazã printre efectele pe care comunicarea le are asupra elevilor pe
cele:

a. efecte primare; efecte secundare; efecte tertiare.

b. efecte temporare; efecte permanente; efecte superficiale.
c. efecte cognitive, afective, comportamente sociale.

____ 53. Printre frazele care incurajeazã comunicarea si care ar fi extrem de utile si benefice în
comunicare se regãseste si urmatoarea:
a. „Era bine, dar ai stricat la sfârsit, ca de obicei!”
b. „Hai sã vedem dacã putem termina împreunã!”
c. „Asa n-o sã-ti meargã niciodatã!”

____ 54. Printre frazele care descurajeaza comunicarea se numãrã si urmãtoarea:

a. „Tu de obicei gresesti!”
b. „Nu-ti face griji, fa cat poti tu de bine!”
c. „Ai fãcut grozav acest lucru!”

____ 55. Printre metodele si procedee de grup cu dominantã pe comunicare se numãrã si:

a. Metoda „argumentarii” sau metoda „procesului”

b. Metoda Samsung 6X6
 c. Metoda Cartel

____ 56. Pedagogia diferentiata este:

a. Practica de instruire ce tine cont de diferentele dintre indivizi si care propune

pentru formare, activitati diferite.
b. Practica de instruire ce vizeaza predarea uniforma in care toti elevii trebuie sã
învete în acelasi ritm, în acelasi timp, urmând acelasi traseu;
c. Practica de instruire ce vizeaza lucrul frontal la clasa.

____ 57. Paradigma instruirii diferentiate arata ca instruirea este un raspuns al profesorului la nevoile
celor care invata printr-o :

a. gama de strategii manageriale si educationale

b. gama de elemente punitive si represive
c. gama de strategii de manipulare si coordonare

____ 58. Printre conditiile de aplicare a pedagogiei diferentiate se numara si:

a. desfasurarea de activitati frontale

b. studiul individual
c. munca in echipa si informarea permanenta a partenerilor

____ 59. Pentru ca o lectie sa fie organizata in mod real ca o activitate de invatare prin cooperare este
necesara indeplinirea unor conditii fundamentale printre care si:

a. Asigurarea conditiilor pentru ca între elevi sã se stabileascã o comunicare indirectã

b. Crearea unei interdependente pozitive intre membrii grupului
c. Dispunerea bancilor in sir (una in spatele celeilalte)

____ 60. O conditie fundamentala pentru ca o lectie sã fie organizatã în mod real ca o activitate de învãtare
prin cooperare este crearea unei interdependente pozitive între membrii grupului. Aceasta
inseamna ca :

a. elevii trebuie sã constientizeze faptul ca nu sunt legati unul de celalalt, în asa fel
încât oricine poate sa nu îndeplineasca sarcina data.
b. elevii trebuie sã constientizeze faptul ca sunt legati unul de celalalt, în asa fel
încât nici unul nu îsi poate îndeplini sarcina dacã oricare alt membru al grupului nu
si-o îndeplineste pe a sa.
c. elevii trebuie sã constientizeze faptul ca profesorul a definit cu claritate fiecare
responsabilitate.
____ 61. Teoria inteligentelor multiple a fost prima datã publicatã de:

a. Jean Piaget
b. Howard Gardner
c. Wilhelm Wundt

____ 62.
 Teoria inteligentelor multiple a fost prima datã publicatã de Howard Gardner în lucrarea „Frames
of Mind: The Theory of Multiple Intelligences” în anul:

a. 1943
b. 1963
c. 1983
d. 1993

____ 63. Cele opt inteligente identificate de Howard Gardner sunt:

a. Verbal-matematica, Logico-lingvistica, Vizual-ritmica, Muzical-spatiala,

Corporal-expresiva, Auditiva, Vizuala, Gestuala.
b. Verbala-lingvistica, Matematica-logica, Vizuala-spatiala, Muzical-ritmicã,
Corporala-kinestezica, Interpersonala, Intrapersonala, Naturalista.
c. Neuro – lingvistica, Cognitiva, Refractara, Memorativa, Cibernetica,
Muzical-ritmica, Corporal-kinestezica, a Formelor.
____ 64. Printre oportunitatile de instruire pe care le ofera Teoria inteligentelor multiple se numara si:

a. Cunoasterea profilului de inteligenta al elevilor pentru dezvoltarea potentialului

bio-psihologic al fiecarui elev;
b. Crearea unei dependente pozitive intre membrii grupului
c. Predarea uniforma in care toti elevii învata în acelasi ritm, în acelasi timp, urmând
acelasi traseu.
____ 65. La ora actualã, se pune în discutie existenta celei de a noua inteligente, inteligenta:

a. refractara
b. existentialã
c. interpersonala
d. kinestezica
e. cibernetica
____ 66. Ancheta sociologicã ca metodã de cercetare în psihologia educatiei se distinge de alte tipuri de
cercetãri concrete (de teren sau empirice) prin:

a. utilzarea focus grupurilor

b. utilizarea chestionarului si a interviului pentru obtinerea informatiilor de care avem
nevoie.
c. utilizarea sondajului de opinie

____ 67. Ancheta sociologicã ca metodã de cercetare în psihologia educatiei are drept scop:

a. observarea si mãsurarea efectelor manipulãrii unei variabile independente asupra

variabilei dependente într-o situatie în care actiunea altor factori (prezenti efectiv,
dar strãini studiului) este redusã la minimum
b. o inventariere a realitãtii psihice concretizate în vorbire, actiune, expresii
emotionale etc.;
 c. cunoasterea aspectelor subiective, dar si a celor obiective (conditiile în care
locuieste copilul, numãrul membrilor familiei etc.).
____ 68. Chestionarul este dupã S. Chelcea:

a. o tehnicã de observare si mãsurare a efectelor manipulãrii unei variabile

independente asupra variabilei dependente într-o situatia în care actiunea altor
factori (prezenti efectiv, dar strãini studiului) este redusã la minimum.
b. o tehnicã de cercetare si totodatã un instrument de cercetare care constã dintr-un
ansamblul de întrebãri si imagini grafice cu functii de stimul în declansarea unor
rãspunsuri înregistrate în scris pe baza cãrora putem verifica o ipotezã sau descrie
sistematic o unitate socialã.
c. o tehnicã de colectare a datelor prin interactiunea dintre membrii grupului
referitoare la o problemã stabilitã de cercetãtor.
____ 69. Chestionarul este des folosit în contextul scolar:

a. ca mijloc de evaluare atât a elevilor cât si a profesorilor (initialã, formativã,

sumativã), în relatiile cu pãrintii pentru a afla cât mai exact care este starea de fapt
a lucrurilor într-o anumitã problematicã etc.
b. pentru observarea si mãsurarea efectelor manipulãrii unei variabile independente
asupra variabilei dependente într-o situatia în care actiunea altor factori (prezenti
efectiv, dar strãini studiului) este redusã la minimum.
c. pentru a face ierahizãri ale elevilor ce apartin aceleiasi clase, pentru a vedea
evolutia copilului de la un semestru la altul, de la un an la altul, global sau la o
anumitã disciplinã.
____ 70. Experimentul a fost definit de L. Festinger ca fiind:

a. un mijloc de evaluare atât a elevilor cât si a profesorilor (initialã, formativã,

sumativã) în relatiile cu pãrintii pentru a afla cât mai exact care este starea de fapt a
lucrurilor într-o anumitã problematicã etc.
b. o tehnicã de cercetare si totodatã un instrument de cercetare care constã dintr-un
ansamblul de întrebãri si imagini grafice cu functii de stimul în declansarea unor
rãspunsuri înregistrate în scris pe baza cãrora putem verifica o ipotezã sau descrie
sistematic o unitate socialã.
c. observarea si mãsurarea efectelor manipulãrii unei variabile independente asupra
variabilei dependente într-o situatia în care actiunea altor factori (prezenti efectiv,
dar strãini studiului) este redusã la minimum.
____ 71. Dupã gradul de interventie al cercetãtorului avem urmãtoarele tipuri de experiment:

a. experiment natural, experiment de laborator, experiment psiho-pedagogic

b. experiment psiho-pedagogic, experiment tip Guttman
c. experiment natural, experiment artificial

____ 72. Dupã locul unde se organizeazã si se desfãsoarã (mijloacele implicate) avem urmãtoarele tipuri
de experiment:
 a. experiment natural, experiment artificial
b. experiment natural, experiment de laborator, experiment psiho-pedagogic
c. experiment tip Thorndike, experiment tip Solomon

____ 73. Un document (în cadrul studiului documentelor sociale cifrice) este, dupã S. Chelcea:

a. o variabilã stimul (independentã).

b. orice obiect sau text care oferã o informatie, ne aratã ceva.
c. un parametru neurovegetativ.

____ 74. Observatia îsi propune:

a. o analizã aprofundatã a unui singur caz (o persoanã, un grup sau a unui

eveniment).
b. obtinerea prin întrebãri si rãspunsuri a informatiilor verbale de la indivizi si
grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea stiintificã a
fenomenelor socio-umane;
c. o inventariere a realitãtii psihice concretizate în vorbire, actiune, expresii
emotionale etc.;
____ 75. Studiul de caz permite:

a. o analizã aprofundatã a unui singur caz (o persoanã, un grup sau a unui

eveniment).
b. obtinerea prin întrebãri si rãspunsuri a informatiilor verbale de la indivizi si
grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea stiintificã a
fenomenelor socio-umane;
c. colectarea datelor prin interactiunea dintre membrii grupului referitoare la o
problemã stabilitã de cercetãtor.
____ 76. Convorbirea sau interviul este:

a. o analizã aprofundatã a unui singur caz (o persoanã, un grup sau a unui

eveniment).
b. tehnicã de obtinere prin întrebãri si rãspunsuri a informatiilor verbale de la
indivizi si grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea
stiintificã a fenomenelor socio-umane;
c. tehnica de colectare a datelor prin interactiunea dintre membrii grupului referitoare
la o problemã stabilitã de cercetãtor.
____ 77. Focus-grupul este:

a. o analizã aprofundatã a unui singur caz (o persoanã, un grup sau a unui

eveniment).
b. tehnicã de obtinere prin întrebãri si rãspunsuri a informatiilor verbale de la
indivizi si grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea
stiintificã a fenomenelor socio-umane;
 c. tehnicã de colectare a datelor prin interactiunea dintre membrii grupului referitoare
la o problemã stabilitã de cercetãtor.
____ 78. Folosirea metodologiei stiintifice în cadrul abordărilor de psihologia educatiei este o premisă
importantă în depăsirea unor dificultăti majore întâmpinate în munca educatională, printre care se
numără si:

a. teritorialitea si spatiul personal.

b. efectele reale ale unui demers instructiv-educativ
c. schimbarea judecãtilor de valoare vehiculate în cadrul mediilor economice.

____ 79.
Imaginea este lesne de înteles si constituie cel mai veridic si accesibil mijloc de
comunicare pentru cã e capabil sã transmitã:

a. semnale audio si video

b. semnale paralingvistice cu o codificare ce tine de formele primare ale existentei
fiintei umane.
c. semnale precodificate

____ 80. Cercetãrile au mai evidentiat faptul cã tinerii gãsesc distractiv si sunt încântati sã imite
personajele violente de la TV. Ei imitã modele de comportament asa cum sunt prezentate,
descrise în filme sau alte emisiuni de pe micul ecran. Copiii se comportã astfel, deoarece:

a. ideile care le sunt prezentate la televizor sunt mult mai atractive decât acelea pe
care privitorul le poate gândi el însusi
b. ideile care le sunt prezentate la televizor sunt invechite
c. ideile care le sunt prezentate la televizor sunt banale

____ 81.
Cercetãrile au arãtat cã toate formele de violentã vãzute pe micul ecran au cel putin trei efecte
posibile asupra celor mici:

a. copiii pot deveni foarte sensibili la durerea si suferinta altora; copiii pot deveni mai
curajosi fatã de lumea din jurul lor; copiii pot fi mai putin predispusi în a se
comporta într-un mod agresiv sau periculos fatã de ceilalti.
b. copiii pot deveni mai puternici; copiii pot deveni mai sanatosi; copiii pot fi mai
putin predispusi în a se comporta într-un mod agresiv sau periculos fatã de ceilalti.
c. copiii pot deveni mai putin sensibili la durerea si suferinta altora; copiii pot
deveni mai temãtori fatã de lumea din jurul lor; copiii pot fi mai predispusi în a se
comporta într-un mod agresiv sau periculos fatã de ceilalti.
____ 82.
Adultii - pãrintii în mod special – pot limita unele dintre efectele nocive ale emisiunilor TV
asupra copiilor lor. Pentru aceasta specialistii în domeniu formuleazã anumite recomandãri
printre care si urmatoarea:

a. nu trebuie explicat copiilor faptul cã televiziunea foloseste cascadori,

 trucaje, aparate performante de filmare si înregistrare, secvente de poveste tocmai
pentru a crea fantezia;
b. pãrintii trebuie sã “cântãreascã” volumul de violentã prezentat în emisiunea
pe care copilul obisnuieste sã o priveascã, urmãrind câteva episoade din aceasta o
anumitã perioadã de timp;
c. e interzis ca fiecare pãrinte sã explice copilului propriile credinte
legate de droguri, sex si violentã;
____ 83.
Adultii - pãrintii în mod special – pot limita unele dintre efectele nocive ale emisiunilor TV
asupra copiilor lor. Pentru aceasta specialistii în domeniu formuleazã anumite recomandãri
printre care si urmatoarea:

a. trebuie explicat copiilor faptul cã televiziunea foloseste cascadori, trucaje,

aparate performante de filmare si înregistrare, secvente de poveste tocmai pentru a
crea fantezia;
b. este indicatã plasarea televizorului în camera copilului;
c. e interzis ca fiecare pãrinte sã explice copilului propriile credinte
legate de droguri, sex si violentã;
____ 84.
Adultii - pãrintii în mod special – pot limita unele dintre efectele nocive ale emisiunilor TV
asupra copiilor lor. Pentru aceasta specialistii în domeniu formuleazã anumite recomandãri
printre care si urmatoarea:

a. nu trebuie explicat copiilor faptul cã televiziunea foloseste cascadori,

trucaje, aparate performante de filmare si înregistrare, secvente de poveste tocmai
pentru a crea fantezia;
b. este contraindicatã plasarea televizorului în camera copilului;
c. e interzis ca fiecare pãrinte sã explice copilului propriile credinte
legate de droguri, sex si violentã;
____ 85.
Adultii - pãrintii în mod special – pot limita unele dintre efectele nocive ale emisiunilor TV
asupra copiilor lor. Pentru aceasta specialistii în domeniu formuleazã anumite recomandãri
printre care si urmatoarea:

a. pentru a reduce timpul petrecut de copil în fata televizorului, pãrintele

poate stabili o limitã sãptãmânalã a vizionãrilor, poate întrerupe functionarea lui în
anumite momente ale zilei (de exemplu în timpul mesei sau în serile din timpul
anului scolar), poate alcãtui o listã cu activitãti alternative din care copilul trebuie
sã aleagã câteva: plimbarea cu bicicleta, cititul unei cãrti, întâlniri cu prietenii,
practicarea unui sport etc.
b. este indicatã plasarea televizorului în camera copilului;
c. e interzis ca fiecare pãrinte sã explice copilului propriile credinte
legate de droguri, sex si violentã;
____ 86. Pãrintii trebuie sã fie atenti la anumite “simptome” pe care copilul le poate manifesta ca urmare a
vizionãrii excesive:

a. depune mai mult efort în munca pentru scoalã, are mai multe abilitãti, se joacã
mai mult cu prietenii, are mai multe hobby-uri si este mai putin predispus la
supraponderalitate.
b. citeste mai multe cãrti educative, potrivite vârstei lui, asculta muzicã bunã,
vorbeste cu adultii despre munca lor;
c. depune mai putin efort în munca pentru scoalã, are mai putine abilitãti, se
joacã mai putin cu prietenii, are mai putine hobby-uri si este mai predispus la
supraponderalitate.
____ 87. Domeniul managementului clasei de elevi este (dupã Romitã Iucu):

a. un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat invatarea in cadrul

institutiilor de invatamant cat si cea realizatã în mediul social.
b. un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele
teoretice de abordare ale clasei de elevi cat si structurile dimensional-practice ale
acesteia in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatiile
educationale concrete.
c. un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat rezolvarea
problemelor comportamentale, cat si tehnici de neuroprogramare lingvistica.
____ 88. Dimensiunile managementului clasei descrise de Romitã Iucu sunt:

a. Dimensiunea economicã; Dimensiunea terapeutica; Dimensiunea psihosocialã;

Dimensiunea persuasivã; Dimensiunea ocupationalã; Dimensiunea creatoare.
b. Dimensiunea ergonomicã; Dimensiunea sociologicã; Dimensiunea mnezicã;
Dimensiunea punitivã; Dimensiunea operationalã; Dimensiunea volitiva.
c. Dimensiunea ergonomicã; Dimensiunea psihologicã; Dimensiunea socialã;
Dimensiunea normativã; Dimensiunea operationalã; Dimensiunea inovatoare
____ 89. Dimensiunea ergonomicã a mangementului clasei de elevi vizeazã si:

a. cunoasterea, respectarea si explorarea particularitãtilor individuale ale elevilor;

b. vizibilitatea: stimularea unei dinamici a pozitiilor ocupate in bãnci de elevi;
c. clasa ca grup social;

____ 90. Dimensiunea psihologicã a mangementului clasei de elevi vizeazã si:

a. clasa ca grup social;

b. vizibilitatea: stimularea unei dinamici a pozitiilor ocupate in bãnci de elevi;
c. capacitatea de muncã a elevilor; capacitatea de invãtare – resurse intelectuale,
resurse reglatorii, resurse comportamentale;
____ 91. Dimensiunea socialã a mangementului clasei de elevi vizeazã si:
 a. capacitatea de muncã a elevilor; capacitatea de invãtare – resurse intelectuale,
resurse reglatorii, resurse comportamentale
b. normele explicite; implicite; conflictul normativ;
c. clasa ca grup social; structura informatiei sociale.

____ 92. Dimensiunea normativã a a mangementului clasei de elevi vizeazã:

a. norme explicite; implicite; conflictul normativ;

b. amenajarea sãlii de clasã: promovarea unor valori instrumentale si a unor valori
expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii etc.);
c. capacitatea de muncã a elevilor: capacitatea de invãtare – resurse intelectuale,
resurse reglatorii, resurse comportamentale;
____ 93. Dimensiunea operationala a clasei de elevi vizeaza:

a. norme explicite; implicite; conflictul normativ;

b. amenajarea sãlii de clasã: promovarea unor valori instrumentale si a unor valori
expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii etc.);
c. proceduri si strategii de interventie ale cadrului didactic; conformare si compliantã

____ 94. Dimensiunea inovatoare a clasei de elevi vizeaza:

a. norme explicite; implicite; conflictul normativ;

b. schimbarea – presupune un set de corective aduse actiunii;
c. amenajarea sãlii de clasã: promovarea unor valori instrumentale si a unor valori
expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii etc.);
____ 95. Capacitatea de muncã a elevilor este definita de F. Voiculescu ca:

a. potentialul unei persoane de a învãta si obtine performantã într-un anumit

domeniu.
b. potentialul energetic si functional, fizic si psihic, de care trebuie sã dispunã
individul uman pentru a desfãsura la nivel optim de intensitate, ritm si eficientã o
activitate datã
c. totalitatea competentelor socio-relationale

____ 96.
Obtinerea unui randament superior in activitatea instructiv-educativa, la nivelul cerintelor
programelor si a finalitatilor invatamantului poarta denumirea de:

a. succes extrascolar;
b. reusita didactogena;
c. raspuns relevant la educatie;
d. succes scolar;
e. realizare educationala.
____ 97.
 Pentru a deveni operationala, definitia succesului scolar presupune urmatoarele
elemente cvasiobligatorii:

1. precizarea nivelulului de performanta al fiecarui elev;

2. criteriile de evaluare in vigoare;
3. caracteristicile ocaziei de invatare;
4. nivelul minim obligatoriu in invatare acceptat.

a. 1+2
b. 2+3
c. 1+2+3+4
d. 4
____ 98.
Notiunea care se refera la rãmânerea în urmã la învãtãturã sau la neîndeplinirea cerintelor
obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ, fiind efectul discrepantei dintre exigente, posibilitãti
si rezultate poarta denumirea de:

a. evaluare minimala;
b. efect negativ;
c. esec scolar;
d. exigenta nesatisfacuta;
e. evaziune scolara.
____ 99.
Inadaptarea scolarã, mediocritatea, subrealizarea scolarã, abandonul scolar sunt fenomene educationale
reunite in sfera conceptului de:
1. evaluare minimala;
2. efect negativ;
3. esec/insucces scolar
4. exigenta nesatisfacuta;
5. evaziune scolara.

a. 1
b. 2
c. 3
d. 4
e. 5

____ 100. Termenul de succes scolar individual indicã faptul cã:

a. într-un anumit interval de timp, elevul nu reuseste la nivelul posibilitãtilor sale

maxime, e mai jos de nivelul minim obligatoriu.
b. elevii sunt notati în mod constant cu note de nivel mediocru (între 5 si 7) si cu nivel
coborât de aspiratie si motivaþie, dar care posedã aptitudini medii si chiar supramedii;
 c. într-un anumit interval de timp, elevul reuseste la nivelul posibilitãtilor sale
maxime, dar nu mai jos de nivelul minim obligatoriu.
____ 101.
Diferitele tulburãri de ordin fiziologic si deficientele senzoriale usoare sunt cauze ale esecului
scolar de ordin:
a. psihic
b. anatomo-fiziologic
c. social-familial
d. pedagogic

____ 102. Din noiembrie 2005 asistenta educationalã din România este acordatã prin intermediul unei noi
structuri sub umbrela cãreia au fost reunite institutii sau servicii existente si anterior acestei date,
dar care functionau individual. Aceastã structurã se numeste:

a. Centrul Judetean de Asistenta Psihopedagogica

b. Centrul Judetean de Incluziune Sociala
c. Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educatioala
d. Centrul Judetean de Integrare Educationala
____ 103. Centrele Judetene de Resurse si Asistentã Educationalã s-au înfiintat din noiembrie 2005 în
fiecare judet, reprezentând o nouã institutie de învãtãmânt specializatã în:

a. oferirea, coordonarea si monitorizarea de servicii educationale specifice acordate

exclusiv copiilor/elevilor pentru a asigura tuturor accesul la o educatie de calitate,
precum si asistenta necesarã în acest sens
b. oferirea, coordonarea si monitorizarea de servicii educationale specifice acordate
copiilor/elevilor, cadrelor didactice, pãrintilor si membrilor comunitãtii pentru a
asigura tuturor accesul la o educatie de calitate, precum si asistenta necesarã în
acest sens.
c. oferirea, coordonarea si monitorizarea de servicii educationale specifice acordate
cadrelor didactice si pãrintilor pentru a asigura o educatie de calitate, precum si
asistenta necesarã în acest sens
____ 104. Centrele Judetene de Resurse si Asistentã Educationalã s-au înfiintat din noiembrie 2005 în
fiecare judet. Printre serviciile care pot fi dezvoltate de acestea sunt si urmãtoarele:

a. servicii de consiliere psihopedagogicã si orientare scolarã si profesionalã, prin

Centrele Judetene si Cabinetele de Asistentã Psihopedagogicã;
b. servicii de mediere si angajare a fortei de munca prin AJOFM;
c. servicii pentru someri.

____ 105. Centrele Judetene de Resurse si Asistentã Educationalã s-au înfiintat din noiembrie 2005 în
fiecare judet. Printre serviciile care pot fi dezvoltate de acestea sunt si urmãtoarele:

a. servicii de mediere si angajare a fortei de munca prin AJOFM;

b. servicii de terapie a tulburãrilor de limbaj, prin centrele si cabinetele logopedice
interscolare;
 c. servicii pentru someri.
____ 106. Centrele Judetene de Resurse si Asistentã Educationalã s-au înfiintat din noiembrie 2005 în
fiecare judet. Printre serviciile care pot fi dezvoltate de acestea sunt si urmãtoarele:

a. servicii de mediere si angajare a fortei de munca prin AJOFM;

b. servicii de sprijin pentru copiii cu cerinte educative speciale integrati în unitãtile de
învãtãmânt, prin Centrele scolare pentru educatie incluzivã;
c. servicii pentru someri.

____ 107. Cabinetele de asistentã psihopedagogicã care functioneazã in unitãti de învãtãmânt preuniversitar
asigurã asistenta psihopedagogicã unui numãr de:

a. 1500 elevi sau 750 prescolari

b. 400 elevi sau 200 prescolari
c. 800 de elevi sau 400 de prescolari.

____ 108. Norma didacticã a personalului didactic din Centrul Judetean de Asistenta Psihopedagogica
cuprinde un numãr de:

a. 1) 40 de ore /sãptãmânã repartizate astfel: 18 ore/sãptãmânã, care constau în:

activitãti de asistentã psihopedagogicã dintre care 2-4 ore de predare în
specialitatea înscrisã pe diplomã si 2) 22 ore / sãptãmânã, care constau în: activitãti
de pregãtire metodico-stiintificã si complementarã etc.
b. 1) 18 ore ore /sãptãmânã repartizate astfel: 10 ore/sãptãmânã, care constau în:
activitãti de asistentã psihopedagogicã dintre care 1-2 ore de predare în
specialitatea înscrisã pe diplomã si 2) 8 ore / sãptãmânã, care constau în: activitãti
de pregãtire metodico-stiintificã si complementarã etc.,
c. 1) 24 ore ore /sãptãmânã repartizate astfel: 16 ore/sãptãmânã, care constau în:
activitãti de asistentã psihopedagogicã dintre care 1-2 ore de predare în
specialitatea înscrisã pe diplomã si 2) 8 ore / sãptãmânã, care constau în: activitãti
de pregãtire metodico-stiintificã si complementarã etc.
____ 109. Beneficiarii serviciilor Centrele Judetene de Resurse si Asistentã Educationalã care s-au înfiintat
din noiembrie 2005 în fiecare judet sunt

a. exclusiv elevii cuprinsi în sistemul de învãtãmânt public.

b. copii, elevi, tineri; pãrinti sau apartinãtori legali ai copiilor; personalul angajat în
unitãtile de învãtãmânt sau în alte institutii care actioneazã în domeniul
problematicii copiilor; studenti; membrii comunitãtii locale.
c. copii, elevi, tineri; pãrinti sau apartinãtori legali ai copiilor cuprinsi doar în
sistemul privat de educatie.