1.

Manualul ca produs curricular

Manualul este un produs curricular conceput pe baza pe baza programei şcolare, o resursă
didactică importantă care conţine categorii diferite de cunoştinţe, precum şi modalităţi de
organizare ale acestora, menite să susţină elevul în parcurgerea unui traseu al instruirii.
Atât criticii cât şi apărătorii manualelor sunt de acord că manualele reprezintă
“instrumente” didactice importante, cu o istorie îndelungată. Locul lor în contextul schimbărilor
educaţionale este apreciat diferit.
Există puncte de vedere care consideră manualul principalul instrument pentru
implementarea curriculum-ului. De exemplu, în contextul asumării unui curriculum centrat pe
competenţe, tot mai multe ţări iau iniţiative în domeniul manualelor pentru a se asigura că
problematica domeniilor de competenţe cheie este bine reflectata la nivelul resurselor de învăţare
(de ex. în Grecia noile manuale sunt folosite ca vehicol al schimbării prin includerea de exerciţii
care ajută elevii să integreze noile învăţări, să facă legături între subiecte, proiecte, autoevaluare,
legături cu lumea extrascolară). Manualele pot asuma un rol mare în înţelegerea imaginii de
ansamblu (big picture), în susţinerea competenţei de a învăţa să înveţă şi în îndrumarea elevilor
pentru a folosi alte surse de învăţare (de ex. media). În privinţa cercetărilor care-şi propun să
investigheze rezultatele elevilor ca urmare a educaţiei formale, unele dintre ele, precum TIMSS,
(engl. Third International Mathematics and Science Study), PIRLS au ca reper curriculum-ul
parcurs de către elevi (deci şi manualele)
Funcţii ale manualului şcolar (Gerard şi Roegiers, 1993): de transmitere a cunoştinţelor, de
formare a capacităţilor şi competenţelor, de consolidare a achiziţiilor (cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi), de evaluare a achiziţiilor elevilor, de sprijin pentru integrarea achiziţiilor, de referinţă,
de educaţie socială şi culturală.

2. Situaţia actuală a manualelor în România și câteva exemple din Europa

În România manualele sunt principala interfaţă dintre participanţii la procesul educativ;
profesori, elevi, părinţi – toţi se află într-o relaţie specială cu manualele. Reforma educaţională a
inclus domeniul manualelor şcolare pentru că ele reprezintă produse curriculare care “traduc”
curriculum-ul în practica şcolară. De aici rezultă interesul decidenţilor de a contura politici în
domeniul manualelor astfel încât prin manualele şcolare să se influenţeze pătrunderea în sistem a
elementelor calitative prin care este definită reforma.

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 1

 În unele ţări, distribuirea manualelor este sarcina editurilor (ca exemplu, Portugalia), în
altele a ministerelor educaţiei (Ministerul Educaţiei Naţionale, Formării Profesionale şi Sporturilor
distribuie gratuit manuale la nivelul învăţământului primar în Luxemburg) sau a unor institute
subordonate. Selecţia manualelor se realizează cel mai des la nivelul şcolii, de către cadrele
didactice (Franţa), eventual după consultarea consiliului şcolii şi a clasei (Italia) sau prin
acceptarea lor în cadrul unor comisii de cadre didactice sau mixte (în Portugalia sunt numite
Comisii de coordonare şi orientare din şcoli sau grupuri de şcoli după ce se stabileşte dacă acestea
sunt adecvate proiectului şcolii; Consiliul şcolii şi / sau Asociaţia de părinţi organisme care
autorizează utilizarea manualelor sau a resurselor; în Germania, alegerea manualelor din lista
aprobată de minister se realizează de cadrele didactice în cadrul conferinţei profesorilor).
Această practică, pentru cadru didactic înseamnă atât un drept la alegere, cât şi o
responsabilitate. În multe ţări, acesta este responsabil de modul în care manualul satisface nevoile
de formare dintr-o clasă.
În ultimele două decenii, concomitent cu extinderea pieţei libere în domeniul manualelor, am
asistat la diminuarea și, în final, la dispariţia sistemelor educaţionale în care funcţionează
manualele unice.

3. Domenii de intervenţie: proiectare, evaluare, utilizare

3.1. Conceperea manualelor trebuie să aibă în vedere cerinţe specifice proiectării generale
a curriculum-ului, dintre care: să ofere o perspectivă globală asupra ariilor de conţinut, cu articulările
naturale necesare, să acopere opţiuni de grup şi personale, inclusiv opţiuni locale, zonale aşa încât
fiecare elev să poată să acceseze rute optime de studiu, să asigure dezvoltarea deplină a elevilor, din
punct de vedere academic, fizic, emoţional, mental şi social să fie asigurată de posibilitatea selecţiei
conţinuturilor adecvate, să fie luate în consideraţie oportunităţile de dezvoltare în carieră şi în
opţiunea pentru carieră (Jacobs, H. H. 2010).
Sunt câteva elemente ale unui “discurs” al manualului, care include: textul autorilor, sursele
istorice, vocabularul, activităţile propuse elevilor, inclusiv cele care privesc evaluarea şi, nu în
ultimul rând, sursele istorice. Autorii pot demonstra o mare creativitate în combinarea
elementelor menţionate, dar este nevoie să se depăşească modelul în interiorul căruia s-a lucrat
până acum.

3.2. Instrumentele de evaluare a manualelor sunt diverse, dar conţinutul la care se

raportează poate fi cuprins în câteva criterii, printre care:

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 2

 - „congruenţa curriculară”: în ce măsură manualul susţine curriculum-ul a devenit un
criteriu standard în procedura de avizare a manualului, care dintre elementele componente ale
curriculum-ului sunt prioritare în asigurarea acesteia. Există şi puncte de vedere tranşante care
susţin ideea că o carte care ar trebui să acopere întreg curriculum-ul a contribuit la declinul calităţii
manualelor (CODY, 1986);
- accesibilitatea manualului este judecată prin prisma limbajului utlizat de manuale şi se
discută măsura în care elevii fac faţă abstractizărilor pe care le cuprinde manualul. Problema este
cu atât mai importantă cu cât se recunoaşte „abilitatea limitată a elevilor de a învăţa din explicaţii
verbale (HOGE, CRUMP, 1988);
- adecvarea ştiinţifică priveşte modul în care manualele încorporează stadiul actual al
cercetării ştiinţifice. Există poziţii tranşante care consideră că orice discuţie despre caracteristicile
didactice ale manualelor poate avea loc doar dacă manualul este adecvat ştiinţific. Pe de altă
parte, specialiştii evidenţiază dificultăţile în realizarea compatibilităţii dintre ştiinţă şi obiectul de
studiu; ei susţin că există subiecte relevante pentru ştiinţă şi nerelevante pentru educaţie, precum
şi faptul că unei societăţi democratice îi este caracteristică existenţa mai multor puncte de vedere
despre aceeaşi problemă;
- eficienţa instrucţională măsoară eficienţa sa ca instrument de învăţare, din perspectiva
elevului şi ca element de referinţă pentru profesor. Sunt semnalate elemente care pot diminua
această eficienţă: neglijarea explicaţiilor şi a exemplelor, evitarea problemelor controversate,
încercarea de a acoperi cât mai multe “fapte” şi neglijarea relaţiilor dintre fapte.
- mesajul manualului se referă la modul în care conţinutul poate să includă stereotipuri şi
prejudecăţi.

4. Criterii de evaluare a manualelor

La nivel european, acţiunea de evaluare a manualelor în cadrul activităţii comisiei de

jurizare a Grupului Editurilor Educaţionale Europene (engl. EEPG-European Educational
Publishers’ Group) se desfășoară pe baza a 8 criterii generale de calitate și prin concretizarea
relaţiei acestora cu specificul proceselor de predare-învăţare. Aceste principii provin din teoriile
explicative și aplicate ale predării și învăţării și, derivate, în fond, din principiile generale de
asigurarea a calităţii produselor curriculare. Fiecare criteriu este divizat în sub-principii adecvate
dimensiunilor pedagogice importante pentru concepţia curriculară a acestor produse.

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 3

 RELEVANȚA: criteriul identifică acordul dintre conţinutul și metodologia didactică prezente în
manual și nevoile de formare și obiectivele de învăţare ale elevilor, criteriu relizabil prin două
variante subsumate:
a) Centrarea pe elev, pornindu-se de la premisa cunoașterii profilului psiho-individual și de
vârstă al elevului;
b) Caracterul adecvat în sensul racordării produsului curricular (manualului) la contextul
socio-educaţional, la contextul învăţării, la specifiul populaţiei școlare.
TRANSPARENȚA: criteriul devine operaţional prin descrierea acelor caracteristici ce facilitează
accesul și operarea eficientă de către utilizatori (atât elev cât și profesor) cu manualul:
a) Claritatea scopurilor relevată prin operaţionalizarea corectă a obiectivelor învăţării, cele
informative și formative în mod special, cu accent pe specificarea standardelor de
performanţă în învăţare
b) Claritatea rezultatelor în învăţare obţinute de către elev, relevându-se impactul evaluării de
progres în planul achiziţiilor elevului.
c) Claritatea prezentării cu referire la asigurarea unei structuri logice și psihologice a unităţilor
de conţinut existente.
d) Claritatea principiilor metodologice aplicabile la nivelul abordării concrete a manualului la
clasă.
VALIDITATEA: criteriul se referă la coerenţa internă a conţinutului și dependenţa abordării
acestuia de componenta metodologică (strategie didactică, stil de învăţare practicat, mijloace).
Criteriul se concretizează prin:
a) Coerenţa internă ce presupune relaţionarea intrinsecă a componentelor structurale ale
manualului.
b) Unitatea metodologică ce reflectă validarea conţinutului prin premise metodologice
pertinente (selecţia de activităţi, sarcini, exerciţii);
c) Caracterul unitar al textului ce necesită respectarea autenticităţii textelor, deontologiei și
creativităţii concepţiei asupra manualului, adaptarea textului la specificul populaţiei
școlare;
d) Integritatea factuală ce reflectă corectitudinea faptelor, relevanţa exemplelor de lucru,
corectitudinea știinţifică a afirmaţiilor;
e) Finalitatea practică dovedită de posibilitatea realistă de rezolvare cu succes a sarcinilor
învăţării de către elev.

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 4

 ATRACTIVITATEA: criteriul subsumează și listează caracteristici motivaţionale ale materialelor
de învăţare prevăzute în manual:
a) Cracterul prietenos prin elementele vizibile ale manualului: ilustraţii, prezentare text,
introducere argumentativă etc.
b) Interactivitatea ce fundamentează relaţia manualului cu elevul prin intermediul feed-back-
ului, stimulării interesului epistemic etc.
c) Varietatea la nivel de conţinut, opţiuni strategice de abordare, ritm diferenţiat în învăţare
etc.
d) Sensibilitatea prin afirmarea dimensiunii afective-atitudinale, de atașament valoric etc.

FLEXIBILITATEA: Se raportează la specificitatea utilizatorului, mai exact la modalitatea

cognitivă și afectivă de abordare a procesului de învăţare, cu referire la adresabilitatea individuală
și de grup a sarcinilor de învăţare propuse în manual.
a) Individualizarea ce permitie implicarea autonomă, experienţială a elevului în actul învăţării.
b) Adapatabilitatea cu referire la posibilitatea flexibilă de extindere, comprimare, exploatare
diferenţiată a conţinuturilor în funcţie de nevoi.

CARACTERUL GENERATIV: vizează caracterul deschis al conţinuturilor și al opţiunilor

metodologice care permite transferul experienţial al învăţării în contexte diferite.
a) Transferabilitatea într-un alt context al învăţării, intern și extern (activităţile extrașcolare);
b) Integrarea progresivă a informaţiei noi în sistemul de cunoștinţe deja existent pe criterii de
semnificaţie;
c) Dezvoltarea cognitivă și metacognitivă (raportarea conţientă, critică la propria învăţare).

PARTICIPAREA: criteriul relevă posibilitatea democractică de participare activă în procesul de

învăţare, realizabil prin:
a) Implicarea activă a elevului în actul învăţării;
b) Manifestarea interesului personal;
c) Crearea parteneriatului în învăţare.

SOCIALIZAREA: Socializarea reprezintă, de fapt, valoarea adăugată în învăţarea elevului, în

sensul juxtapunerii competenţei sociale peste competenţa academică. Principiul devine realizabil
prin demersurile de:
a) Dezvoltare a skills-urilor sociale (cooperare, empatie, negociere, comunicare);
Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 5
 b) Afirmare a conștiinţei interculturale din perspectiva înţelegerii și experimentării altor culturi.

5. Utilizarea manualelor în activitatea didactică

Impactul manualelor la nivelul ansamblului sistemului educaţional poate fi privită sub multiple
aspecte: de la cele vizând politicile în domeniu până la nivelul foarte concret al locului pe care-l
ocupă acestea în preferinţele elevilor. Dar cel mai frecvent analizată este utilizarea manualelor în
clasă.
Măsura în care sunt folosite manualele depinde de la ţară la ţară: pot fi profesori total
dependenţi de manuale sau alţii pentru care manualul este doar o sursă, elevilor cerându-li-se să
folosească alte surse. Criticii manualelor susţin că manualele structurează mai mult de 90% din
timpul de învăţare, iar observaţii desfăşurate în clase din şcoli gimnaziale şi din ciclul liceal inferior
confirmă că mulţi profesori sunt dependenţi de ghiduri ale profesorului şi de manuale pentru a-şi
organiza activitatea didactica obişnuită (WOODWARD, A..1987).
Folosirea selectivă şi critică a manualelor, însemnând şi completarea lor cu alte surse, pare a
reprezenta o preocupare a formării iniţiale şi continue a profesorilor. Opiniile profesorilor faţă de
manuale sunt, în general, pozitive, considerându-se că se simt mai puţin „constrânse” de
programa şcolară dacă lucrează cu un manual ales şi apreciind diversitatea surseleor şi a
activităţilor propuse. În general se consideră că, după 20 de ani de folosire a manualelor
alternative, se poate constata un impact la nivelul practicilor didactice pe care le favorizează, al
învăţării şi al evaluării. Renunţarea la textul bloc în favoarea unui text care permite abordări
interactive reprezintă o schimbare majoră, o marcă (element de identificare) a generaţiei
manualelor care au apărut după 1997.
Dacă analizăm manualele școlare, vom putea identifica mai multe modalităţi de a le face nu
doar atractive, dar mai utile pentru învăţare:
- tot mai multe manuale propun demersuri de tip descoperire, cu accent mare pe activităţi de
tip proiect individual şi de grup ;
- includ un număr mare de surse istorice, mai ales scrise, pornind de la care se concep cele mai
multe activităţi de învăţare ;
- pun accent mai mare pe învăţare, prin stabilirea rezultatelor învăţării în termeni de
competenţe (achiziţii evaluabile), valorificarea învăţărilor anterioare, antrenarea unor
capacităţi diferite, mai ales în zona lucrului cu informaţia (mai puţin pentru sursele vizuale) ;
- acordă mai mult spaţiu activităţilor de scriere.

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 6

Manualele s-au dezvoltat foarte mult în direcţia modului în care prezintă temele din programă. De
aceea, rolurile lor sunt diferite astăzi. Problema referitoare la receptarea manualului - de către
profesori, elevi, părinţii sau bunicii lor, autorităţile școlare rămâne esenţială. Manualele trebuie să
facă efortul de convinge publicul, oricare ar fi acesta, că nu-și propun ca obiectiv cheie să formeze
memoria colectivă a unei societăţi, așa acum se întâmpla în urmă cu câteva secole. Este adevărat că
sistemul de învăţământ are o influenţă asupra memoriei colective, care trebuie luată în
considerare, însă această influenţă este realizată prin totalitatea actorilor și a resurselor care
acţionează asupra unei generaţii/cohorte de elevi, la un moment dat. În acest context, manualele
sunt doar una dintre resurse la îndemâna școlii. În plus, mesajele lor prind viaţă în interacţiunea
dintre actorii principali ai școlii, dar mai ales dintre aceștia și mediul de învăţare non-formal.

Aplicaţie

Identificaţi elementele componente ale „discursului” unei lecţii dintr-un manual folosit în
școală. În ce situaţii ale activităţii didactice se pot folosi? Motivaţi răspunsul.

Manualele digitale
Introducerea manualelor (2013) și a altor resurse digitale şi a altor resurse schimbă rolurile
asumate de către profesori în clasă, permitându-le să rezerve mai mult timp pentru gestionarea
sarcinilor /nevoilor individuale ale elevilor. Pentru elevi, aceste resurse oferă mai multe ocazii pentru
lucru în grup și mai mult spaţiu demersurilor educaţionale centrate pe elev (Oliveira et alii, 2014). Se
pare că sistemul blended learning, care combină versiuni digitale și printate de materiale reprezintă
nu doar o etapă de tranziție către învățarea on line, dar pare a răspunde mai bine nevoilor diferite ale
elevilor.
https://tribunainvatamantului.ro/2013/07/11/manualul-digital-constantin-cucos/

Tabelul de mai jos suprinde diferitele puncte de vedere despre relația dintre manualele
tradiționale și cele digitale.

Tabel – Diferențe între manualele tradiționale și cele digitale

Printed textbook Digital textbook

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 7

Type of Approved and prescribed, based on Validated at academic level, but multimodal
knowledge text and (static) image

Pedagogic Listing of competences, offering a Increase in differentiated learning support

discourse diversity of resources and a specific (even individualized), complex learning tasks,
learning support and answers individual prferences and
learning styles

Relation with A specific time allotment in The possibility to ˮaccelerateˮ, given the
learning time accordance with what is considered support given for learning and the acceptance
to be acceptable for a certain age of learner diversity
group

Contexts of Mainly formal, printed textbooks are Learning medium that brings together the
use criticised for not offering a sufficient formal context with nonformal and informal
number of links with the off-school educational experiences
life

Anexa 1 Elaborarea şi evaluarea manualelor şcolare în România

Ministerul este cel care dispune producerea şi avizarea noului curriculum,

elaborarea unui caiet de sarcini pentru producerea manualelor, avizarea
manualelor după evaluare şi aprobarea prin OM. Editurile elaborează propuneri de
manuale pe baza caietului de sarcini şi le înaintează comisiilor de evaluare. După o
primă evaluare, editurile operează modificarile solicitate, apoi manualele sunt
reevaluate, avizate de minister și publicate.Comisiile de evaluare evaluează
manualele pe baza unor criterii, a unei metodologii şi utilizând un singur
instrument de evaluare - o fişă şi o formulă de calcul pentru punctaje).
https://www.manuale.edu.ro/

Mecanisme de asigurare a calităŃii manualelor şi auxiliarelor didactice în prezent în

România
• Fişă de evaluare conŃine criterii de evaluare a manualelor, unele eliminatorii
(conformitate cu programa, calitatea conŃinutului ştiinŃific şi caracterul

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 8

 nediscriminativ), altele generale de calitate (calitatea conŃinutului ştiinŃific,
abordarea elementelor de conŃinut, contribuŃia la optimizarea procesului de
predare - învăŃare - evaluare, organizarea conŃinutului, calitatea limbajului,
calitatea tehnoredactării, concepŃia, stilul şi originalitatea manualului).
• Formulă de calcul utilă la compararea puctajelor obŃinute.
• Ghid de evaluare descrie modul de completare al unei fişe de evaluare
utilizând descriptorii de evaluare.
• Comisiile de evaluare şi organizarea comisiilor e anunŃă (pe site-ul MEC)
organizarea de înscrieri pentru cadrele didactice interesate, persoane cu
experienŃă, minim grad didactic II. Aceştia participă la formari speciale
privind aplicarea criteriilor de evaluare a manualelor astfel încât să respecte
fidelitatea şi validitatea.
• Ministerul elaborează calendare şi grafice de evaluare a manualelor
şcolare, astfel încât un set de manuale alternative pentru o disciplină, pentru
un an de studiu sunt analizate simultan.

După alegerea manualelor şcolare în fiecare dintre unităŃile şcolare, cererile sunt
centralizate la nivelul inspectoratelor şcolare judeŃene. Acestea se implică în
comandarea lor la edituri şi în distribuirea lor gratuită către şcoli şi licee. Alegerea
manualelor este realizată la nivel local, în unitatea de învăŃământ, de către un
cadrul didactic sau în cadrul catedrelor. De asemenea, există un număr mic,
comparativ cu alte Ńări, de resurse didactice în format electronic elaborate pentru a
sprijini predarea învăŃarea şi evaluarea elevilor.

Manualul ca produs curricular_Didactica istoriei_2020_L. Capita Page 9