Eu sunt profesor!

REALIZAT:Bețivu maria
Fiecare om are un vis. Fiecare vis naște speranțe.Este curios cum visul este premisă și
finalitate în viata omului. Lupta pentru realizarea visului devine conținutul existenței
noastre.Fiecare s-a născut să întregească universul uman.
Noi, profesorii, ne-am născut cu dragoste de copii și cu dorința de a dărui.
Visul meu din copilarie a devenit realitate când am ajuns în liceul unde lucrez de 5 luni
deja,plină de emoții la gândul întâlnirii mele cu copiii. Știu că am misiunea de a modela
destine, de a-i ajuta pe copii să devină personalități, de a-i însufleți, de a-i motiva să învețe cu
dragoste și bucurie.
De ce am devenit profesor?
Căutând răspuns la această întrebare , îmi amintesc anii de școală. Probabil, fiecare dintre
noi, alegându-și calea ulterioară, profesia, se concentrează pe acei oameni care sunt în
apropiere, care ne influențează percepția asupra vieții și a căror experiență și abilități ne-a
făcut să ne determinăm viitorul. Deci, răspunsul este unul simplu - am fost înconjurată de
profesori minunați, de OAMENI profesioniști, de adevărați CREATORI de destine .
 Mi-am ales meseria de profesor în idea de a da dovadă de iscusință, talent, răbdare și
multă dăruire, făcănd din munca cu copiii o pasiune. Pentru mine munca cu copiii alături
de colegi, și totodată, oameni de la care am și pot învăța la infinit,este o onoare, deoarece
foștii mei profesori, în prezent colegi, sunt oameni cu experiență, care modelează suflete,
care pe tot parcursul vieții au dăruit copiilor tot ce poate fi mai frumos: Dragoste, Iubire,
Înțelepciune.
Din primele luni de activtate am înțeles cu certitudine: a fi profesor nu este deloc ușor.
Profesorul este un creator, un conducător, un înțelept, un MODEL în toate. Nu este
atât de ușor să fii o persoană care îmbină astfel de calități și abilități.
Dar, eu am încredere în forțele proprii, deoarece așa m-au învățat profesorii mei! Eu
simt cu toată făptura mea că voi reuși să ajung la sufletul copilului pe cărarea presărată
cu cunoștințe, cu dăruire, cu dragoste și multă înțelepciune. Voi acumula zi de zi
cunoștințe și abilități pe care le voi folosi în munca cea de toate zilele. Îmi asum
resposabilitatea să stăpânesc metodele de cercetare și de lucru experimental, să
acumulez cunoștințe profunde , să cunoasc metode tradiționale și netradiționale de
predare a materiei, să mânuiesc cu dibăcie tehnologiilor educaționale moderne.  
Eu promit că voi deveni pentru elevi un dascal bun nu doar în sfera şcolară,dar şi în afara
ei, voi fi pentru elevi un model, un prieten,l-e voi încuraja aspiraţiile. Voi pune mereu în
capul mesei obiectivitatea , aprecierea elevilor la justa lor valoare. Ca obiectiv mi-am
propus sa-i învăţ pe elevii mei trei lucruri importante: simplitate,
răbdare,compasiune — acestea fiind cele mai mari comori ale omului.
 În concluzie pot spune că îmi iubesc meseria, munca care mă ajută să creez
oameni. Motivul care m-a făcut să nu renunţ la această profesie este faptul că
iubesc copiii.Ca orice profesor, am capacitatea de a mă bucura de bucuriile mici și
mari ale copiilor, de a empatiza. Simt un sentiment unic de mândrie pentru un copil
care a obținut un succes, care a fost capabil să se depășească pe sine însuți, să simtă
încrederea în sine, propria sa importanță.
S-a întâmplat așa (chiar dacă pare prea repede) ca în sufletul unora dintre elevii
mei să încolțească dorința de a fi profesor. Sper ca această floare frumoasă să își
desfacă larg petalele… ce frumos ar fi ca elevii mei să devină adevărați profesori!
De asemenea, este foarte important pentru mine ca peste ani să văd rezultatele
muncii mele. Pînă atunci însă, am tot timpul înainte să creez, să modelez, să cresc
oameni adevărați, oameni cu verticalitate, cu principii de viață bine pronunțate.
Succese mie!
Vă mulțumesc pentru atenție!!!