Eu - profesorul de mâine.

“Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii excelenți educă pentru viață” susținea
Augusto Cury. De la acest celebru citat putem deduce în mare parte “misiunea” nobilă a unui
dascăl. Mereu dedicați, implicați și devotați în a le întrepătrunde mințile elevilor și a-I conduce
spre înalte zări. Pentru termenul “profesor” nu putem găsi o definiție, pentru ca nici cele mai
călduroase cuvinte nu-l pot descrie. Consider că fiecare avem în minte anumite gânduri atunci
când auzim acest cuvânt.
Subiectul acestei teme a instigat în sufletul meu dorința de afirmare și de convingere asupra
viitoarei mele meserii. Privind asupra învățământului, asupra relației elev-profesor, asupra
relației profesor-părinte, pot aduce la cunoștință faptul că am rămas profund dezamăgită. Aleg să
cred că un profesor poate ține locul unui părinte în viața elevului său. Că îi poate fi un confident,
și nu doar un mentor, că poate sta de-a dreapta elevului, și nu deasupra acestuia. Cuvinte, cuvinte
și gânduri care-mi străbat puternic mintea în legătură cu primul meu contact cu elevii, cu clasa,
cu noul mediu.
De-a lungul experienței mele personale, de-a lungul anilor de școală, am reușit să acumulez
numeroase cunoștințe, însă înainte de toate acestea, am învățat de la profesorii care mi-au
călăuzit pașii, cât este de important să-ți privești elevii mai întâi cu sufletul, iar mai apoi cu ochii.
Eu, „profesorul de mâine” îmi doresc să cuprind mai întâi sufletele elevilor mei, și doar apoi,
mințile acestora. Consider că elevii mei vor fi o fărâmă de speranță într-o lume zbuciumată,
mereu agitată.
Dorința mea este de a mă dedica în întregime acestei profesii, dacă aș putea-o numi așa, pentru
că din propria perspectivă, a fi dascăl înseamnă a rămâne mereu un elev în ascensiune, deoarece,
întotdeauna vor exista noi experiențe, noi învățături. Profesorul din sufletul meu dorește ca pe
viitor să devină nu doar o simplă persoană care trece neobservată prin viața unui elev. Profesorul
ideal, așa cum îmi doresc să devin, trebuie nu doar să îndrume ”turma”, ci și să lupte alături de
ea, nediscriminând, conducând eficace fiecare ”oiță” ca un bun păstor. Însă, acesta nu trebuie să
își piardă exigența și seriozitatea. Mereu dornic să împărtășească multitudinea de cunoștințe, însă
știind și respectând opiniile elevilor săi.
Eu, profesorul de mâine, aș dori să acumulez, înainte de toate, numeroase competențe, atât
pentru propria persoană, cât și pentru a reuși să le pun în practică alături de elevii mei. Pentru că
un profesor are nevoie în prim-plan de o pregătire psihopedagogică și psihosocială, care cuprinde
o serie de capacități, precum de a motiva elevul, de a-l cunoaște și de a-I înțelege și încuraja
visurile, dorințele și particularitățile. De asemenea, de a-l ajuta să evolueze în și de a le alimenta
pretutindeni șansele lor asupra reușitelor.
În final, eu, profesorul de mâine, îmi doresc să fiu prosper, sigur, motivațional, mereu pregătit
să-mi susțin elevul prin capacitatea mea de înțelegere. Profesorul de mâine este studentul de azi
și elevul de ieri, profesorul de mâine pe care doresc să-l conduc spre cele mai înalte culmi, azi
muncește pentru a deveni un adevărat exemplu asupra elevului său.