Sunteți pe pagina 1din 118

LÝKEION

7b6g4@<
Anul I
numãrul II
noiembrie, 2007
COLECTIVUL REDACÞIONAL:

Elevi:

Dana CERNUªCÃ
Oana VOITOVICI
Claudia GHERMAN
Profesori :
Liudmila CARÞA REDACTOR ªEF
Poliana MUNTEANU Ciprian VOLOC
Olguþa DIACONU Lucica MISTRINESCU
Carmen MAXIM Gianina CUCOREANU
Lavinia DUMITRU Arghira CÃLIN DIRECTOR
Diana CIOBANU Gicã MANOLE Elena -Daniela AZOICÃI
Larisa GHEORGHIÞÃ Gabriel ALEXANDRU
Corneliu DRESCANU
Larisa POSTOLACHE COPERÞI, TEMATICÃ, DESIGN
Cãtãlina CIMIONESCU Ciprian VOLOC

ISSN 1843 1976


REVISTA LÝKEION, DOROHOI, BOTOªANI, ROMÂNIA
editorial
Gianina CUCOREANU

PROFESOR DE NOTA ZECE

C ât de bine îmi fac meseria? Mai este profesorul un mentor al elevilor sãi?
Care sunt exigenþele elevilor de azi? Ce-ºi doresc sã primeascã din partea
profesorilor ºi ce reuºesc aceºtia sã le ofere?
Sunt întrebãri pe care orice om de la catedrã ºi le pune atunci cãnd se aflã în faþa
unui material atãt de fragil cum este elevul. Se ºtie cã a fi profesor este una dintre cele
mai nobile ºi mai grele meserii din lume, ºi asta pentru cã modelarea spiritualã a omului
poate pãrea uºoarã dar, ca ºi în chirurgie nu admite greºeli cãci repercusiunile în timp ar
fi dezastruoase. Dacã nu ºtim cât de „buni profesori” suntem, pedagogia modernã ne
învaþã ce ar trebui sã facem ºi cum ar trebui sã fim pentru ca demersul nostru sã se
realizeze cu succes. Cu toate acestea, nu exista nici o reþetã perfectã pe care sã o putem
utiliza atâta timp cât noi, profesorii suntem diferiþi , elevii ºi colectivele de elevi au
personalitãþi ºi capacitãþi multiple,iar metodele de abordare , de obicei se pliazã pe
necesitãþi, obiective propuse ºi mijloace de realizare viabile ce diferã de la o disciplinã
la alta. Si totuºi, din feedbackul primit de la elevi ºi conform „Decalogului
profesorului” acesta trebuie sã fie sau macar sã parã:
- cel mai interesat de subiectul pe care îl abordeazã (pentru a capta interesul
elevilor, chiar dacã lecþia a fost predatã de nenumãrate ori, profesorul trebuie sa fie cel
mai interesat de tema în discuþie);
- sã cunoascã cu exactitate subiectul (elevii „citesc” imediat un profesor
nepregãtit ºi este puþin probabil ca acesta sã capete respectul elevilor pe viitor);
- sã utilizeze cele mai adecvate metode (în funcþie de obiectivele stabilite
metodele active permit o însuºire temeinicã a anumitor deprinderi, concepte etc..);
- sã colaboreze nu sã conducã ( scopul nostru este sã-i învãþãm sã gândeascã, de
2 aceea profesorii ar trebui sã coordoneze ºi sã supervizeze activitatea elevilor care, ei
înºiºi sã-ºi poatã demonstra propriul raþionament);
- sã se coboare la nivelul de înþelegere ºi anticipare al elevului ( colaborarea
elev-profesor se bazeazã pe cunoaºterea reciprocã a posibilitãþilor elevului ºi a
exigenþelor profesorului; ºcoala are obligaþia sã cultive elevului încrederea în
posibilitãþile sale, sã-i depisteze punctele slabe, fãrã a i le scoate în evidenþã ajutânu-l sã
se corecteze);
- sã informeze ºi sã formeze priceperea de a utiliza informaþia ( cunoºtinþele
dobândite teoretic trebuie transferate intr-o hainã practicã);
- sã dirijeze raþionamentul elevului cãtre descoperirea soluþiei optime (
paºii elevului trebuie ghidaþi astfel încãt , prin analogii sã descopere diferenþe, sã înveþe
sã abstractizeze ºi sã aleagã cea mai bunã metodã de a rezolva problemele);
- sã înveþe elevii sã-ºi argumenteze ºi demonstreze corectitudinea soluþiei (

ÝKEION
editorial
prin cãutatrea permanentã de contraexemple);
- sã formeze elevilor capacitatea de abstractizare ºi generalizare ( gândirea
algoritmicã se poate forma numai prin exerciþii de transfer de la general la particular ºi
invers);
- sã nu prezinte sau sã rezolve o problemã pe care elevul o poate rezolva
singur (doar prin întrebãri ajutãtoare ºi mici indicaþii îl poate ajuta sã ajungã la
rezultatul dorit; a pretinde elevului totul aºa cum i s-a oferit in seamnã a dresa ºi nu a
învãþa).
Reþeta unui „Profesor ideal” am putea spune cã reprezintã un melanj de
caracteristici profesionale ºi de trãsãturi de personalitate la care orice dascãl aspirã:
competenþã profesionalã, inteligenþã, demnitate, obiectivitate, sociabilitate,
dragoste faþã de copii, corectitudine, empatie, inventivitate, discreþie ºi tinereþe
sufleteascã. Toate acestea ar trebui sã aibã ºi un ingredient special - pasiunea pentru
meserie fãra de care nu am putea fi decãt simpli purtãtori ºi transmiþatori de
cunoºtinþe.
Dacã ne amintim de perioada dinaintea revoluþiei din '89, profesorul era
considerat un mentor de cãtre elevii sãi, dar numai în ceea ce priveºte disciplina.
Astãzi, profesorul discutã altfel cu elevii, incearcã sa-i cointereseze ºi sã le predea nu
doar materia ci ºi, dacã sunt receptivi, sã le împãrtãºeascã din experienþa lor de viaþã
pentru a le fi de ajutor în viitor. Aº spune cã asta înseamnã sã fii cu adevãrat mentor
pentru elevii tãi: atunci când reuºeºti sã faci din orele de consiliere ºi orientare un ghid
de supravieþuire prin jungla societãþii moderne care pare ca-ºi pierde incet dar sigur
moralitatea ºi valorile, dar în acelaºi timp un ghid de autocunoaºtere, competenþã,
succes ºi atingere a performanþei. Chiar si fãrã a fi profesor-diriginte, atunci când
disciplina permite putem strecura „lecþii de viaþã” din care elevii sã înveþe ceva, aºa
cum spunea distinsa d-nã profesor E. Tatulea cu ocazia zilei mondiale a profesorului
pe 5 octombrie 2007 în cadrul festiv al adunãrii profesorilor din Dorohoi.
În ceea ce priveºte exigenþele elevilor de azi, viitorul nu ne surâde. Se pare cã
autoexigenþa a scãzut foarte mult, deci ºi nivelul lor de pregãtire. De exemplu, ºeful
de promoþie din 2003 la un liceu oarecare este posibil sã fie mai slab pregãtit decât
ºeful de promoþie din '89 de la acelaºi liceu. În timp ce înainte de revoluþie elevii
învãþau în ideea de a evita repartiþiile departe de casã, acum majoritatea învaþã ca sã
3 obþinã o notã cât mai bunã pentru a studia în strãinãtate cu bursã. Acest lucru se
întâmpã în condiþiile în care cei mai mulþi elevi se apucã serios de învãþat din clasa a
XI-a, în primele douã clase de liceu fiind o perioadã de relaxare dupã efortul depus de
la examenul de capacitate care exista pânã anul trecut.
Cat despre aºteptãrile elevilor ºi ale profesorilor am o vorbã: „ în calitate de
profesor, dãruieºte-le elevilor un pic mai mult, pretinzând cã le ceri mai puþin din ceea
ce le-ai oferit, ºi vei avea parte de satisfacþii”.
Las loc de concluzie unui student care spunea despre un fost profesor: „ super
om... nu doar cã era incredibil de inteligent ºi cã nota corect, indiferent de sex, religie,
ºi statut social al pãrinþilor, dar avea ºi o severitate care te fãcea sã tratezi totul cu
respect ...ºi mai bãga o glumã din când în când, ne înþelegea problemele ºi ne fãcea sã
ne simþim speciali ºi deºtepþi, ne dãdea încredere în noi ºi în viitorul nostru.”

L6g4@<
t
Editorial

DIACONU OLGUÞA

Rãspuns la.........
< Un profesor de nota 10>

Cu toþii ºtim cât de important este rolul ºcolii în viaþa noastrã, atât în formarea
profesionalã cât ºi socialã. De aceea este esenþial ca elevii sã vinã din plãcere la ºcoalã,
sã fie interesaþi de ceea ce studiazã ºi de asemenea profesorii sã fie deschiºi spre a-i
ajuta în acest sens.
Consider cã dascãlii sunt cei care ar trebui sã-i impulsioneze ºi sã-i atragã pe elevi spre
anumite materii pentru a le dobândi respectul ºi a preþui tot ceea ce înseamnã carte.
De aceea am colindat pentru câteva zile coridoarele ºcolii pentru a afla ce pãrere au
câþiva din elevii colegiului nostru despre învãþat, mai bine zis despre rolul profesorului în
procesul învãþãrii. Toate acestea în încercarea de a creiona în linii mari portretul unui
profesor ideal... Iatã ce am aflat ..

· În general studiaþi la materiile de liceu pentru cã :


a.) sunteþi atraºi de modul în care predã profesorul 23,5 %
b.) din obligaþie 64,7 %
c.) din plãcere 11,7 %

· Uºurinþa cu care reþineþi anumite noþiuni la orele de curs se datoreazã modului de


predare al profesorului ?

4 “Da, normal.. pentru cã dacã ar


preda naºpa sau te-ar pune sã
“Nu!..se datoreazã faptului cã
sunt atent.. ”
citeºti din carte nu ai mai reþine nimic..” (Alin, clasa a XII-a)
(Daniel, clasa a XII-a)

”Da, dacã predã într-un anumit mod, ”Nu reþin nimic..”


lejer, uºor de înþeles, poate chiar (Andi clasa a XI-a)
amuzant, reþii mai uºor..”
(Anamaria, clasa a XII-a)

”Pãi dacã explicã bine, normal cã reþin ”Nu, dacã reþin ceva e pentru
din clasã.. dacã nu trebuie sã mã chinui cã îmi place mie... ”
eu acasã..” (Andrei, clasa a XI-a)
(Cãtãlin, clasa a XII-a)

ÝKEION
Editorial
· þi dori sã lãudaþi anumite particularitãþi din modul de predare al vreunui profesor ?

”Sunt de lãudat încercãrile profesorilor ”Nu laud nimic..”


de a interacþiona mai profund cu elevii..” (Alexandra, clasa a XII-a)
(Oana, clasa a XII-a)
”Seriozitatea, simþul umorului..” ”Faptul cã unii profesori chiar
(Andrei, clasa a XI-a) încearcã sã comunice cu elevii.”
(Alina, clasa a XII-a)

”Îmi place cã atunci când vãd ”Faptul cã unii vorbesc deschis,


cã suntem obosiþi încearcã sã fãrã prejudecãþi. ”
ne destindã.. ” (Andreea, clasa a XII-a)
(Anamaria, clasa a XII-a)

”Faptul cã sunt obiectivi, cã ºtiu sã ”Nu ! ”


tolereze fãrã sã întreacã o anumitã (Dan, clasa a XII-a)
limitã...sunt unii profesori care chiar ºtiu
sã atragã atenþia..sã se facã plãcuþi..pentru ”Glumele, faptul cã vizionãm cã au
pedagogia în sânge..” filme, sau cã ni se dau exemple
(Mirela, clasa a XI-a) la predare din viaþa cotidianã.. ”
(Ioana, clasa a XII-a)

· Aþi dori sã schimbaþi ceva la profesorii voºtri sau sã le reproºaþi ceva ?

”Faptul cã de cele mai multe ori nu ”Conservatorismul ºi ideile


se pun în pielea elevului..” învechite.”
(Ana Maria, clasa a XII-a) (Oana, clasa a XII-a)

”Sã vinã mai relaxaþi la ore..” ”Nimic..”


(Daniel, clasa a XII-a) (Andrei, clasa a IX-a)

”Severitatea...” ”Stilul de predare ºi evaluare..”


(Ionela, clasa a IX-a) (Raluca, clasa a XII-a)
5
”Sã nu impunã fricã. ” ”Sã fie mai <<open-minded>>...”
(Ioana, clasa a XII-a) (Alina, clasa a XII-a)

· Care credeþi cã sunt calitãþile esenþiale pe care ar trebui sã le aibã un profesor


pentru a fi de nota 10 ?

”Sã fie pedagog ! ” ”În primul rând sã iubeascã


copii ºi (Mirela, clasa a XI-a) sã îi determine pe aceºtia sã
înveþe. ”
”Sã fie de vârsta noastrã..” (Ana Maria, clasa a XII-a)
(Andi, clasa a XI-a)

L6g4@<
t
Editorial
”Sã fie deschis, comunicativ, ”..Hm...sã fie interactiv...deschis
neplictisitor.” spre nou...modern... ”
(Alina, clasa a XII-a) (Oana, clasa a XII-a)

”Sã fie sociabil, sã ºtie sã predea, ”Sã vinã la ºi 5 minute..sã predea


sã fie înþelegãtor.” pe înþelesul tuturor, sã glumeascã,
(Dan, clasa a XII-a) sã râdã..sã fie corect la note.. ”
(Daniel, clasa a XII-a)

”..Sã fie comunicativ, indulgent... ” ”Sã te facã sã-þi placã obiectul ca


(Ana, clasa a XII-a) sã înveþi din plãcere...sã aibã
farmecul lui.. ”
”Sã fie amuzant, pentru ca ora sã fie (Cãtãlin, clasa a XII-a)
relaxantã nu stresantã... ”
(Alexandra, clasa a XII-a) ”Inteligent, sociabil..înþelegãtor.. ”
(Andreea, clasa a XII-a)

”Sã fie bine instruit, sã aibã calitãþi ”Trebuie sã fie comunicativ, un bun
didactice ºi mult calm...” pedagog ºi psiholog.. sã înþeleagã
(Ioana, clasa a XII-a) oamenii...n calitaþi... ”
(Alexandru, clasa a XII-a)

Nu ºtiu dacã am reuºit sã modelez un portret al profesorului de nota 10, însã cred cã
remarcile mele de final sunt de prisos...este evident cã unii adolescenþi învaþã pentru a-ºi face
un rost pe lume, uneori fiind atraºi chiar de personalitatea puternicã a profesorului, însã existã
din pãcate ºi cea de-a doua categorie .
Dar prin iniþiativa profesorilor ºi prin efortul atât al acestora cât ºi al elevilor, prin
comunicare ºi rãbdare sunt sigurã cã împreunã vom reuºi sã dãm ºcolii o nouã însemnãtate:
acea de principalã sursã a performanþei viitoare.

ÝKEION
Chestionar
C C

CHESTI
h
O NARE
h

Chestionare
e
s
e
s
ªI IAR
t
i
t
i
o o

7
CHESTIONARE
n
a
r
n
a
r
e e

L6g4@<
t
Chestionar
Independenþa: vis sau coºmar?

1. Cum priviþi independenþa?


a) ca pe un drept
b) ca pe o absolutã nevoie
c) ca pe o grea încercare a propriei persoane
d) nu ºtiu

2. Care cuvinte credeþi cã pot fi sinonime ale cuvântului independenþã?


a) libertatea absolutã
b) lipsa controlului ºi autocontrolului
c) posibilitatea de a alege
d) responsabilitatea alegerii

3. Vã simþiþi liber în momentul de faþã?


a) da
b) nu

4.Credeþi cã oamenii au în general nevoie de independenþã?


a) da
b) nu
c) nu ºtiu

5.Credeþi cã libertatea pe care independenþa þi-o oferã are limite?


a) nu ; o datã obþinutã, libertatea e totalã
b) da : limite impuse de societate
c) doar dacã sunt impuse de noi înºine

6.Vã doriþi sã fiþi independent?


a) da
b) nu
c) uneori

8 7.Credeþi cã veþi suporta consecinþele independenþei?


a) da
b) nu
c) probabil cã da, însã cu greu
d) desigur, orice drept implicã îndatoriri

8. Credeþi în libertatea de expresie a oamenilor?


a) da, fiecare e liber sã fie ce vrea
b) nu, secretul constã în salvarea aparenþelor
c) da-atât timp cât nu mã deranjeazã/afecteazã în mod direct

9.Liber fiind ati fi dispus sã acceptaþi sugestii din partea celor de lângã voi?
a)da-oricine are nevoi de o a doua pãrere(92%)
b) nu-asta nu mi-ar suprima libertate(8%)

ÝKEION
Chestionar
10. Daþi o definiþie pentru independenþã

Astfel, mai mult de 52% dintre cei chestionaþi privesc independenþa ca pe o absolutã
nevoie, în timp ce 24% o considerã un drept, 20% încercarea propriei persoane,4%
fiind nehotãrâþi;
-90% considerã cã oamenii au nevoie de independenþã,însã dorinþa lor de a fi
independent se manifestã la 44%, iar 56% doar uneori.
-nimeni nu a rãspuns la întrebarea „vã doriþi sã fiþi independent?”
-80% considerã cã are limite impuse de propria persoanã,iar 20% considerã cã
limitele sunt acele impuse de societate;
-68% cred cã vor suporta consecinþele libertãþii lor,iar 20 % au rãspuns cã le vor
suporta, însã cu greu;
-68% privesc independenþa ca pe o responsabilitate a alegerii, 28% ca pe
posibilitatea de a alege, în timp ce 8% o privesc ca pe o combinare între posibilitate ºi
responsabilitate de a alege;
-36% se simt liberi, 40% acceptã libertatea celor din jur, atât timp cât nu-i afecteazã în
mod direct, 56% fiind de-acord cu faptul cã fiecare e liber sã facã ce vrea, 4%
considerã cã importantã e salvarea aparenþelor.

chestionar realizat de Marinica MÃLêINCU

VIOLENÞA LUMII

1. Dupã cum ºtim cu toþii, violenþa apare peste tot în lume. Unde o întâlnim cel mai des?
a)în ºcoli (8%)
b) în discoteci(84%)
c)în familie(8%)

1.Pesoanele violente sunt în general:


a)persoane needucate(70%)
b) persoane marginalizate(4%)
9 c)persoane influenþate de cei din jur(32%)

3.Cum îi consideraþi pe cei violenþi?


a) oameni fãrã suflet(28%)
b) oameni care nu înþeleg termenul „viaþã”(40%)
c) retardaþi(32%)

4.Ce îi determinã pe oameni sã devinã violenþi?


a) lipsa de dragoste(0%)
b) dorinþa de a-i domina pe cei din jur(64%)
c) dorinþa de a fi în centrul atenþiei(36%)

L6g4@<
5.Persoanele ameninþate cu violenþã sunt în general:

t
Chestionar
a) persoanele fãrã apãrare(445)
b) persoane „fiþoase”, care vorbesc atunci când nu trebuie, ce nu trebuie(40%)
c) Alte persoane violente(16%)

6.Care credeþi cã sunt consecinþele violenþei?


a) un moral distrus(44%)
b) o viaþã distrusã( desfigurare etc.)(48%)
c) moartea(4%)

7.Dacã dumneavoastrã ati fi o persoanã violentã, ati face tot posibilul sã vã schimbaþi?
a) Da(72%)
b) Nu (4%)
c) Poate (24%)

8.Credeþi cã aþi fi în stare sã schimbaþi o persoanã violentã în una calmã ºi raþionalã?


a) da(12%)
b) nu(24%)
c) depinde(64%)

9.Dacã aþi fi ameninþat cu violenþa la cine aþi apela prima datã?


a) la poliþie(16%)
b) la pãrinþi(32%)
c) la prieteni(52%)

10.În ce proporþie credeþi cã se recurge la violenþã în þara noastrã?


a)15% (12%)
b) 50% (56%)
c)99% (32%)

Violenþa este foarte des întâlnitã fiind o consecinþã a lipsei de educaþie.

chestionar realizat de ANDRENOIU MÃDÃLINA

10 ªTII SÃ TRÃIEªTI… CLIPA?

1.Ce înþelegi prin noþiunea de „carpe diem”?


a) 16% nu au dat nici un rãspuns la aceastã întrebare
b) 19% au rãspuns „trãieºte clipa”
c) 65% a fi fericit ºi a te bucura de viaþã

2. Stii sã te bucuri de viaþã?


a) da(28%)
b) nu (8%)
c) rar (64%)
d) niciodatã (0%)

ÝKEION
Chestionar
3.ªtii sã te distrezi?
a) da (80%)
b) nu (4%)
c) rar (16%)
d) niciodatã (0%)

4.Când e pentru tine o distracþie pe cinste?


a) când sunt alãturi de prieteni (52%)
b) când fac un show (12%)
c) când sunt fericit(ã) ºi drãguþ(ã) cu toatã lumea (16%)
d) când sunt cu prietenul(a) mea ºi facem hasz de necaz (20%)

5.Cum faci ca momentele de supãrare sã treacã?


a) izbesc, stric ceva pânã izbucnesc în plâns ºi apoi îmi revin (24%)
b) mã privesc în oglindã ºi-mi zic cã sunt puternic(ã) (4%)
c) mã duc cu prietenii cã ei ºtiu când sã mã înveseleascã (32%)
d) îmi revin uºor singur(ã) (40%)

6. ªtii sã eviþi plictiseala?


a) da (64%)
b) nu (36%)

7. Ce faci când doreºti sã te relaxezi?


a) dorm (4%)
b) ascult muzicã (64%)
c) citesc o carte interesantã (12%)
d) prietenii îmi sunt metoda de relaxare (20%)

8. Ce aºtepþi de la viaþã?
a) nimic (8%)
b) iubire, bani > însemnând fericire(44%)
c) mântuirea sufletului (24%)
d) absolut totul (24%)

11 9. Crezi în cuvântul fericire? Cum îl defineºti?


-28 % nu cred în fericire ºi nu au definit-o nici într-un fel
-16% nu au dat nici un rãspuns
-32% cred în fericire
-20% au dat doar definiþia fericirii; pentru 4% din ei fericirea e doar un sentiment, 8% privesc
fericirea ca pe o împlinire totalã ºi pentru 12 % fericirea e împlinirea sentimentalã.

10. Crezi în eternitatea „vieþii de apoi”?


a) da (44%)
b) nu (24%)
c) nu ºtiu (32%)

Cea mai importanþã aspiraþie a omului este sã fie fericit. Ce mai puternicã motivaþie a lui este

L6g4@<
t
Chestionar
fericirea. Fiecare persoanã are pãrerea proprie despre ce anume l-ar putea face fericit.
Cãutând sã dezbat problema fericirii, care dupã mine nu existã, am adresat un chestionar care
cuprinde 10 întrebãri, care mai directe, care mai capcanã, la 25 de tineri, pentru a observa
pãrerile lor asupra vieþii ºi concepþiei de fericire. Astfel, chestionarul l-am intitulat „ªtii sã
trãieºti clipa?”
În urma acestui chestionar am avut unele observaþii care m-au dus la concluzia cã tinerii din
ziua de azi nu sunt stabili, ci foarte variabili de la o zi la alta, de la un anotimp la altul, ºi, cel
mai rãu cã nu sunt deciºi ce sã cearã de la viaþã.
Cei mai mulþi se bucurã de viaþã foarte rar (64%), însã, 80% ºtiu sã se distreze. Ce m-au lãsat
cu unele nedumeriri, cãci ideea era una dacã ºtiu sã se distreze înþeleg cã se bucurã de viaþã ºi
invers, mã aºteptam la un rãspuns egal %la %. De aici am ajuns la concluzia sã cred cã sunt
incerþi cu ei înºiºi. Mulþi dintre ei nu ºtiu cã existã o strânsã relaþie între modul în care
acþioneazã în viaþã ºi fericire. Astfel, adresându-le o întrebare fãrã un rãspuns prestabilit, dacã
cred în fericire, am primit cel mai mare rãspuns de 32% cã cred în fericire, însã iarãºi o
capcanã a altei întrebãri îi trãdeazã, cãci, când sunt întrebaþi ce aºteptã de la viaþã, 44% sun t în
aºteptarea fericirii, ceea ce mã deruteazã iarãºi, lãsându-mã cu impresia cã n-au fost sinceri cu
întrebãrile chestionarului sau, posibil sã nu fi fost sinceri cu propria lor persoanã, cãci, dupã
mine, o întrebare are rolul unei „oglinzi în faþa sufletului ºi persoanei tale”
În rest, pentru a enigmatiza tema de interes pentru mine, am adresat întrebãri personale
fiecãrui individ, astfel, am vãzut cã cei m ai mulþi din tineri 52% se simt bine în compania
prietenilor ºi 20% se relaxeazã alãturi de prieteni, iar cei m ai mulþi se relaxeazã ascultând
muzicã 64%.
Astfel, am ajuns la concluzia cã o mare parte din tineretul secolului XXI sunt imaturi în
gândire, incerþi ºi fãrã nici un þel propus în viitor.
Însã totuºi cei care au o voinþã puternicã ºi o perspectivã constructivã asupra vieþii, îºi vor
atinge þelurile. Indivizii neperseverenþi în ce fac, nu vor ºti cum sã se bucure de viaþã ºi nu vor
reuºi cum sã descopere fericirea.

chestionar realizat de LIUDMILA CARÞA

DESPRE MOARTE

12 1.Ce reprezintã pentru dumneavoastrã moartea?


-36% considerã cã moartea reprezintã trecerea într-o altã lume, viaþã
-16% : o eliberare
- 8% : un fapt firesc
- 8% : se abþin, invocând diferite motive
-16% : alte rãspunsuri

2.Credeþi într-o continuitate a vieþii dupã moarte?


a)da (76%)
b) nu (24%)

3. Aþi fi capabili sã luaþi viaþa cuiva?


Dacã da, din ce motive?

ÝKEION
Chestionar
a) da (92%)
b) nu (8%)

4.V-aþi gândit mãcar o datã sã vã sinucideþi?


a)foarte des (12%)
b) des (4%)
c)uneori (36%)
d) niciodatã (48%)
5.Credeþi în reincarnare?
a) da (36%)
b) nu (64%)

6.Aþi fi în stare sã vã daþi viaþa pentru cineva?


a) da (56%)
b) nu (16%)
c)se abþin (22%)

7. La ce vârstã credeþi cã ar fi normal sã muriþi?


a) pânã la 10 ani (0%)
b) între 10 ºi 20 de ani (0%)
c) între 20 ºi 50 de ani (12%)
d) peste 50 de ani(80%)
e) alt rãspuns (8%)

8. V-aþi simþit vreodatã viaþa pusã în pericol?


a) foarte des(72%)
b) des (0%)
c) uneori (0%)
d) niciodatã (28%)

10.Credeþi cã moartea poate fi prevestitã? Cum?


a) da (36%)
b) nu (64%)

1. În ce mod v-aþi dori sã muriþi?


13 -56% dintre subiecþi îºi doresc o moarte uºoarã, fãrã dureri
-32% refuzã sã se gândeascã la acest lucru
- 8% preferã sã moarã alãturi de persoana iubitã
- 4% doresc sã sfârºeascã în mod tragic
În urma acestui chestionar am constat cã oamenii considerã moartea ca o trecere într-o altã
lume.
Ei cred în existenþa vieþii de apoi, dar nu ºi în reincarnare.
Marea majoritate dintre cei chestionaþi susþin cã nu sunt capabili sã ucidã, dar recunosc cã s-
au gândit mãcar o datã sã-ºi ia viaþa.
În concepþia oamenilor, moartea reprezintã ceva firesc.

chestionar realizat de APOSTOL MIHAELA

L6g4@<
t
Chestionar
MOARTEA - VIAÞA
- eternul sublim -

1. Ce credeþi cã este sinuciderea?


a) revolta împotriva existenþei(16%)
b) laºitate în lupta cu viaþa (56%)
c) pãrãsirea drumului impus de o divinitate(0%)
d) nonsens (4%)
e) pierderea prilejului de a fi om(24%)
f) contopirea cu punctul „0” (0%)
g) nu ºtiu (0%)

2.Faceþi o corelaþie între viaþã ºi o culoare. Explicaþi!


Rãspuns liber
3.Dacã „totul” ar fi un sistem definit prin noþiunile „a trãi” ºi „a exista”, unde v-aþi situa?
a) „a trãi”-existenþa e o plagiere (16%)
b) ambele reprezintã aceeaºi „povarã” (4%)
c) „ a fi” sau „a nu fi” (0%)
d) exist-prin simplu hazard (16%)
e) nu ºtiu (16%)
f) poate existã ºi o cale de mijloc (40%)

4.Însemnã moartea:
asfârºitul? (16%)
bUn nou început? (40%)
c)O dispariþie fulgerãtoare ce ne rãpeºte dintre persoanele iubite? (20%)
d)Rãtãcirea în infinit? (0%)
e)Atingerea absolutului? (16%)
f)Nu ºtiu (8%)
g)Nimic (0%)

5.Ar fi moartea ºi viaþa una ºi aceeaºi entitate?


a) da(20%)
b) nu ºtiu (8%)
14 c) poate, dacã crezi în unele concepþii (28%)
d) nu (36%)

6.Dacã nu ar exista Moartea, ar mai avea viaþa un sens?


a) nu existã moarte, ci doar teama de ea (20%)
b) viaþa, oricum nu are sens (16%)
c) trãim doar ca sã murim (8%)
d) nu (12%)
e) da (24%)
f) nu ºtiu (20%)

7..Daþi o definiþie vieþii (chiar ºi numai un cuvânt-simbol)


Rãspuns liber

ÝKEION
Chestionar
8. Preferaþi viaþa pentru cã moartea ar putea fi dureroasã?
a) da (12%)
b) viaþa doare mult mai mult (40%)
c) nu ºtiu (16%)
d) nu (24%)
e) nu existã durere în cazul morþii (8%)

9. Existã un element comun atât vieþii, cât ºi morþii?


a) da (care?) (44%)
b) nu (12%)
c) nu ºtiu (44%)

10. Dacã ar exista un elixir al nemuririi aþi renunþa la cel mai preþios lucru în schimbul
acestuia?
a) da (17%)
b) nu (60%)
c) nu ºtiu (4%)
d) nemurirea e doar un vis! (24%)

În urma acestui chestionar realizat printre elevii clase a XI-a, chestionar ce urmãreºte aflarea
pãrerilor ºi standardelor de viaþã ale unor adolescenþi cu privire la existenþã ºi moarte. Astfel,
rãspunsurile primite reprezintã o dezvãluire a unei fãrâme din personalitãþile acestora unite
de o ciudãþenie-caracteristicã probabil unui grup de filologi care tind sã exagereze sau sã
alterneze între rãspunsuri din dorinþa involuntarã de a-ºi reflecta în orice spiritul „filolog”-
ciudãþenie relevatã de profunzimea trãirilor
în majoritate pesimiste. „Problemele
adolescentului” sunt dezvãluite în aceste
rãspunsuri, ele pulsând, de fapt, în orice
gest, orice cuvânt. Unii se lasã abandonaþi
de valul rãspunsurilor comune, o
caracteristica a acestei generaþii. De
asemenea, ceea ce rezultã în urma acestui
chestionar este ºi asemãnarea dintre
majoritatea celor chestionaþi.
15
chestionar realizat de
DANA CERNUªCÃ

CHIRIASA MORTII

L6g4@<
(desen de Dana Cernusca)

t
Stiinta

16

ÝKEION
Stiinta
Gabriel Amedeo ALEXANDRU

„Americanii n-au fost pe Lunã !”


susþine profesorul român Virgiliu T. Rãzuº

n viaþã trebuie sã ºtii sã te miri la timp este una din vorbele

Î de duh ale profesorului Virgiliu T. Rãzuº, cetãþean român


cu domiciliul în Geneva, Elveþia, din 1978. Aceste cuvinte
cu valoare de aforism au constituit, de altfel, pentru fizicianul
Rãzuº, un principiu director în întreaga sa activitate de om de ºtiinþã. Performanþele sale sunt
greu de sintetizat în câteva cuvinte ºi sunt ºi mai greu de tradus într-un limbaj comun. În
România, înainte de plecarea la Geneva (pentru a face un tratament cu cobalt, în urma unei
operaþii de ulcer perforat) a conceput tehnologia pentru ventilul electromagnetic Diesel,
contribuind la asimilarea licenþei celebrei locomotive Diesel-electrice de la firma mamã
Sulzer (Elveþia), a participat la construcþia pompelor atomice pentru instalaþii speciale, a
introdus sistemul de metalizare a arborilor cotiþi dupã metoda institutului Castolin din
Lausanne etc.
Ajuns la Geneva, profesorul Rãzuº începe cu adevãrat sã lucreze în domeniul
cercetãrii ºtiinþifice elaborând, în 1979, „Teoria creaþiei ºi a evoluþiei”, care intrã în colecþiile
bibliotecilor de la Oxford, Cambridge ºi cea a bibliotecii „Albert Einstein” din New York. Ea a
mai fost, de asemenea, înregistratã la 16 mai 1979, de comitetul Nobel pentru Fizicã ºi Chimie
al Academiei Regale din Suedia. Prin aceastã lucrare el a arãtat cã energia este o miºcare având
viteza luminii ºi cã aspectele caracteristice ale universului nostru se împart în trei: aspectul
pozitiv, aspectul negativ ºi aspectul neutru. De asemenea, pornind de la teoria relativitãþii a lui
Einstein, descoperã o nouã formulã, pe care o numeºte „Legea creaþiei ºi evoluþiei”.
În 1981, prin lucrarea „Teoria luminii într-o viziune modernã”, face o descoperire
senzaþionalã, care vine sã explice de ce în cosmos este noapte eternã, care este suportul luminii
ºi din ce se compune aceasta cu exactitate... Astfel, conform acestei teorii, care a ºi fost
demonstratã experimental, lumina este alcãtuitã nu numai din fotoni (aºa cum propusese
Einstein), ci din încã douã particule, fonulonul ºi fogonul. În urma apariþiei lucrãrii, revista
elveþianã de specialitate „La Revue Politechnique de Géneve” îi propune candidatura la
Premiul Nobel... dar cu o condiþie: sã renunþe la cetãþenia românã ºi sã candideze ca elveþian.
17 Problema era uºor de rezolvat, întrucât profesorul era cãsãtorit, din ianuarie 1978, cu o
elveþiancã. Virgiliu Rãzuº a refuzat ferm, argumentând cã el s-a însurat „cu o femeie, nu cu un
paºaport”. Revenind la domeniul cecetãrii, noua teorie a luminii lãmurea, cu 20 de ani în
avans, nedumerirea oamenilor de ºtiinþã care, în 1999, aveau sã descopere cã viteza fotonului
(considerat de Einstein ca singura particulã a luminii) este de douã ori ºi jumãtate mai mare
decât viteza... luminii (descoperire fãcutã de profesorul Gûnther Nimiz de la Universitatea din
Köln).
Virgiliu T. Rãzuº nu a ajus sã candideze la premiul Nobel, din motivul amintit ºi,
poate, din alte motive. Dar descoperirile sale rãmân. Una dintre ele, aceea cã lumina nu se
reflectã în vid, pune sub semnul întrebãrii una din cele mai mari realizãri ale omenirii ºi anume
primul pas al omului pe Lunã. Se ºtie cã, în 1969, când cosmonauþii americani din misiunea
Apollo 11 au aselenizat, s-a vãzut foarte clar, pe casca lui Neil Armstrong, imaginea reflectatã
a colegului sãu de expediþie. Or, se ºtie cã Luna nu are atmosferã, în jurul ei fiind, practic, vid.

L6g4@<
Conform teoriei profesorului Rãzuº, imaginea reflectatã, pe care o lume întreagã a vãzut-o, nu

t
Stiinta
era posibilã în acele condiþii. Concluzia? Americanii n-au fost pe Lunã. Pentru a nu exista nici
un dubiu asupra celor susþinute de el, profesorul Rãzuº a fãcut în direct, la un post de
televiziune, urmãtorul experiment: sub un clopot de sticlã, cu posibilitãþi de a fi vidat, a aºezat
o sursã de luminã ºi o oglindã. În condiþii normale (adicã de atmosferã în interior) lumina
emisã de sursã a fost reflectatã. Dupã ce clopotul a fost vidat, lumina sursei a putut fi vãzutã în
continuare, dar reflexia ei în oglindã a dispãrut... „S-au scris sute de cãrþi despre marea
mistificare a aselenizãrii omului, s-au fãcut zeci de filme despre faptul cã americanii n-au fost
pe Lunã. Dar aceasta este prima demonstraþie de fizicã în care se dovedeºte clar cã acele
imagini, pe care le-am vãzut noi, nu au fost filmate acolo, ci pe Pãmânt. Acest experiment este
doar o aplicþie a teoriilor mele”, spune profesorul Rãzuº.
Ultima descoperire a profesorului român Virgiliu T. Rãzuº este „particula gândirii”,
pe care el a numit-o „particula Nobel”. Iatã ce scrie despre profesorul Rãzuº ºi despre teoria sa
Alexandre Kanel, redactorul-ºef al publicaþiei „La Revue Politechnique de Géneve”, care l-a
susþinut în cercetãrile sale: „Existã o vitezã mai mare decât viteza gândirii? Cu siguranþã nu.
Sã oferim dovezi în acest sens ar fi ca ºi cum am dezvãlui secretul lui Polichinelle „urbi et
orbi”. ªi totuºi... Sã fie oare gândirea întru totul imaterialã, tocmai datoritã acestei viteze
superioare vitezei luminii pe care ea o conferã gândurilor noastre, sau existã un suport
material, fie el cât de mic, pe care se sprijinã aceastã manifestare supremã a minþii noastre?
Potrivit lucrãrilor lui Virgiliu T. Rãzuº, acest suport ar exista în realitate, sub forma
unei particule infinitesimale, mai micã decât orice altã particulã pe care o cunoaºtem, numitã
„particula Nobel” ºi aflatã chiar la limitele materiei ºi spiritului. Ea faciliteazã interacþiunea
celor trei componente ce alcãtuiesc orice element material din universul nostru: aspectul
pozitiv, aspectul negativ ºi aspectul neutru. Interacþiunea acestor componente, al cãrui mijloc
de propagare ar fi particula Nobel, se bazeazã, de asemenea, pe influenþa a cinci factori
primordiali: masa, energia, timpul, spaþiul material ºi impulsia declanºatoare. Se ajunge astfel
la o teorie a creãrii naturale a existenþei, incluzând factorii mai sus menþionaþi.”
La 72 de ani (împliniþi pe 23 iulie), profesorul Virgiliu T. Rãzuº nu se astâmpãrã. În
timp ce lumea ordinatoarelor moderne lucreazã în sistemul binar, iar americanii încearcã de
peste 20 de ani sã realizeze calculatorul cu 3 soluþii, cercetãtorul nostru a pus deja la punct,
teoretic, modelul calculatorului cu 4 soluþii. Pentru realizarea acestuia nu lipsesc decât...
banii.

18

ÝKEION
Stiinta
Larisa CIOBANU

NEUROSTIINTELE DEZLEAGA
MISTERUL PARFUMULUI

M irosul si gustul sint considerate cele mai subiective simturi umane. Ele `nu se
discuta, asa cum suna replica in momentul in care sint puse in cauza
preferintele pentru anumite mincaruri sau parfumuri. O echipa de
cercetatori americano-israelieni a reusit sa demonstreze ca, indiferent de cultura din
care venim si de `gusturile` personale, nasurile noastre vor recepta la fel mirosurile
placute si neplacute, datorita mecanismelor neurobiologice cu care sintem echipati.
Descifrarea inefabilului simt olfactiv este extrem de promitatoare pentru industria
parfumurilor, care, de-acum incolo, va putea anticipa stiintific raspunsurile pietei la
n o i l e c o m b i n a t i i d e e s e n t e .
„Multi oameni cred ca perceptia lucrurilor placute este complet subiectiva, e ceva care se
invata. Li se pare, de pilda, ca preferinta pentru o anumita mincare s-ar datora experientelor
anterioare si specificului culinar al culturii de provenienta“, observa unul dintre coordonatorii
studiului, Rehan Khan, neurobiolog la Universitatea din California, Berkeley. Citat intr-un
comunicat de presa emis de universitatea americana, cercetatorul arata de ce nu crede in
relativismul gusturilor. „In mare parte, lumea percepe agreabilul ori dezagreabilul la fel in
orice colt al planetei, ceea ce ne spune ca aici e vorba despre o cauza moleculara“, atrage
atentia Khan. Participant la cercetarea privind bazele biologice ale preferintelor olfactive,
psihologul Noam Sobel de la Institutul Weizmann din Israel spune lucrurile pe sleau:
`Descoperirile noastre arata ca felul in care sesizam mirosurile este, cel putin in parte, puternic
legat de activitatea cerebrala`. Astfel, desi unii au nasuri mai rafinate decit altii, `o mare parte
19 din felul in care percepem un miros ca fiind placut sau neplacut se datoreaza ordinii efective
din universul material, astfel incit putem folosi chimia pentru a prezice reactiile fata de noile
mirosuri`, spune Sobel, citat in comunicatul de presa al Universitatii din Berkeley.
Daca perceptia culorilor a fost descifrata plecind de la lungimile de unda ale luminii, pina
acum oamenii de stiinta nu stiau mai nimic despre structura chimica a `dulcelui`, a floralului`
sau a `agreabilului`. Pentru a afla structura moleculara a substantelor care trezesc in nasurile
noastre placere sau repulsie, cercetatorii au comparat 1.500 de proprietati fizice si chimie
specifice pentru 150 de molecule, fiecare cu izul ei: dulceag, afumat, de mucegai etc. Dupa o
serie de calcule statistice realizate cu ajutorul computerului, au fost detectate proprietatile
chimice care influenteaza preferintele olfactive. Astfel, s-a dovedit ca placerea depinde in
buna masura de masa moleculara si de densitatea electronilor. „Butanolul, o molecula densa la
nivelul electronilor si structurata `in evantai`, pute la fel de rau ca lemnul mucegait. In schimb,
limonina, o molecula compacta, dar usoara, provoaca mireasma de lamiie“, spune Khan, citat

L6g4@<
de livescience.com. Noile descoperiri au fost testate pe subiecti alesi din spatii culturale

t
Stiinta
diferite. Nasuri americane, israeliene si musulmane au incercat pe rind 50 de odoraturi alese de
oamenii de stiinta. Pornind de la structura chimica a esentelor incluse in experiment,
cercetatorii au reusit sa anticipeze in 30% dintre cazuri gradul de placere sau de neplacere
resimtit de subiecti. Procentul poate sa descurajeze, insa neurobiologul Khan precizeaza ca
rezultatul este foarte bun din punct de vedere statistic,
date fiind diferentele culturale dintre subiecti, dar si
abilitatile lor diferite in detectarea odoraturilor.
Recentele descoperiri ar putea revolutiona industria
parfumurilor, care se bazeaza in prezent pe raspunsul
p i e t e i s i
pe subiectivitatea angajatilor cu nasuri rafinate. `Vom
putea folosi chimia pentru a prezice cum vor fi
percepute mirosurile noilor substante, ceea ce va fi de
mare ajutor pentru crearea unor noi parfumuri, al
caror succes e detectat acum porndind de la
costisitorul principiu al incercarii si erorii`,
precizeaza Khan, citat de livescience.com.

Sursa: Cotidianul

CEI CARE AU VECINI PETRECARETI MOR


MAI REPEDE

O echipa de cercetatori de la Colegiul Universitar din Londra au descoperit ca muzica


data la maximum este un factor de stres major pentru unii locatari si poate duce la
infarct sau accident cerebral. Ei au demonstrat ca trei la suta din decesele survenite in
urma accidentelor cardiace si cerebrale sunt cauzate de efectele pe termen lung ale
expunerii la poluarea fonica. In fiecare an sapte milioane de persoane mor in lume din cauza
maladiilor cardiace, iar 210.000 dintre acestia isi gasesc sfarsitul in urma unor boli provocate
de expunerea la poluarea fonica. "Datele demonstreaza ca poluarea fonica poate provoca
decese precoce. Pana acum, oamenii nu au fost constienti de impactul zgomotului asupra
sanatatii lor", spune cercetatorul Deepak Prasher, specialist in audiologie.
Sursa: Romantica
20

ÝKEION
Stiinta
Arghira CÃLIN

NECESITATEA ÎNSUªIRII ANALITICO SINTETICE


A TERMINOLOGIEI ªTIINÞIFICE
DE CATRE ELEVI

I mportanþa cunoaºterii teimenice a terminologiei ºtiinþifice


de cãtre elevi apare într-un mod ºi mai clar în lumina noii
orientari a învãþãmântului ,spre o legare mai strânsã cu
viaþa.
Relaþia de independenþã care existã între gândire ºi limbã
prezintã ,în domeniul ºtiinþei, un aspect specific.Daca despre gândire în general suntem
îndreptãþiþi sã afirmãm cã este strâns legatã pe de o parte de acest limbaj,iar pe de altã parte de
un limbaj propriu,care constituie terminologia diferitelor disciplina ºtiinþifice ºi tehnice.
Însuºirea analitico-sinteticã a termenilor ºtiinþifici trebuie sã dezvolte la elevi,din ce în ce mai
mult ,convingerea cã aceºti termeni nu sunt creaþi la întâmplare ºi cã între elementele
termenului ºi elementele esenþiale din conþinut existã ,în principiu,o corespondenþã .
În cele ce urmeazã ,mã voi ocupa de explicarea unor cuvinte formate cu prefixe latine:
Ab ,a abs- de la ,din exprimând ideea de plecare de la ceva,de separare,de îndepãrtare de ceva,
în abstracþie(<abs + lat.trahere,tractum”a trage”1. scoaterea ,în gândire, din complexul
însuºirilor pe care le au obiectele, a unor însuºiri-în special a celor generale ºi esenþiale cu
înlãturarea tuturor celorlalte 2.idee care este obþinutã printr-o astfel de
operaþie),absolut(<ab+solvere-solutum”a dezlega”,dezlegat de tot ce ar putea sã limiteze, sã
condiþioneze;de ex.adevãr absolut,monarhie absolutãetc.)
Aberaþie(<ab+errare”a rãtãci”;1. rãtãcire,abatere mare de la adevãr 2.abaterea aparentã a
stelelor de la poziþia lor reala pe bolta cereascã ;3. îndepãrtarea de la realitate a imaginilor
obþinute cu ajutorul unui instrumet optic;ablaþiune(<ab +ferre- latum”a
duce”,amputarea,scoaterea din organism a unui organ, a unei pãrþi;de ex.:ablaþiunea unei
glande; a absolvi(<ab+ solvere”a dezlega” 1.a termina o ºcoalã,a se despãrþi,a termina un an de
învãþãmânt 2.a scuti un acuzat de pedeapsa; aborigen(ab+origo,originis/origine,care este
originar dintr-un anumit þinut)
21 Ad-„la cãtre,pe lângã alãturi de”,acces ºi accesibil(ad+cedere) adjunct- care este numit pe
lânga cineva,ex:director adjunct;
A n t e - „ î n a i n t e , d e m a i î n a i n t e ” , î n
antecedent(<ante+cedere),antemeridian(<ante+meridies,ei)”amiaza”;antebelic(<ante+bellu
m,i)rãzboi;
Circum-„împrejur”,în circumvoluþie<circum”împrejur”+volvere,volutum”a înfãºura”;ocol
circular;circumvoluþii cerbrale;circumstanþã(<circum+stare”a
sta”)împrejurare;circumflex(<circum + flexus)îndoit împrejur;
Con-ºi ca,din, cum-în convergenþã(<con+vergere”a se înclina,a se apleca,a se îndrepta într-o
direcþie ;conjuncþie(<con+inuctio,-onis)”legãturã”
Contra împotriva,opus;în contradicþie(<contra+dictio,-
onis”exprimare),contramandare(<contra+mandare”a porunci”)revocarea unui ordin;
De- care aratã miºcarea în afarã,separarea,îndepãrtarea de ceva(ca prefix ,aratã ºi negarea unei

L6g4@<
însuºiri,pierderea ei)sau o miºcare de sus în jos,în decadenþã(<de+ cadere”a

t
Stiinta
cãdea”,declin,regres),degradare(<de+gradus,-us”pas,treapta”)trecerea de la superior la
inferior;
Dis ,di-prefix care aratã separaþia,abaterea(fiind opus ca sens prefixului con-),sau lipsa
,negaþia în:diferenþã(<lat.differentia<)1. deosebire între obiecte ,stãri,acþiuni etc.,care au
însuºiri diferite 2. deosebirea determinatã cantitativ-dintre douã
numere;divergenþã(<di+vergere”a se înclina,a se apleca”)îndreptarea în direcþii diferite a
douã drepte-drepte divergente-,a doua pãreri-pãreri divergente;disociaþie (dis+ sociare”a
uni”)1.înlãturarea unirii,despãrþire; 2.descompunerea moleculelor în pãrþile lor
componente,disociaþie electroliticã,divagaþie(di- care aratã abaterea + vagare”a rãtãci”;
vorbirea în afarã de temã þi fãrã logicã),digresiune,(di-,care aratã separaþia,abaterea +
lat. Gressio “mens”,de la gradi,gressus “a merge”;abaterea de la calea sa,în înþelesul de
“abatere” de la subiect),a discerne(<dis+cerne”a privi,a distinge”,a deosebi un obiect de
altul),discernãmânt(facultatea de a deosebi lucrurile,de a judeca bine);disecþie(<lat.
dissectio,dis+section,”tãiere”;tãierea þi separarea în mod sistematic,a diferitelor pãrþi
ale unui organism,pentru a fi cercetate amãnunþit;figurativ:analizã
minuþioasã),disculpare(dis+culpa”vinã”;dezvinovãþire).
Ex,e”din,în afarã” în:evident(<e+videre”a vedea”;ceea ce apare atât de clar încât nu mai este
nevoie sã fie dovedit);a elucida(<e+lucidus”luminos” de la lux,lucis “luminã,a lãmuri,a
arunca luminã asupra unei probleme,a face clarã o chestiune);a emite(<e+mittere-missum,”a
pune,a trimite”;1.a trimite în afarã-de ex.:a emite raze;2.a pune în circulaþie-a emite
timbre,monede etc.;3.a exprima-de ex.:a emite o pãrere);
Expectoraþie(<ex+pectus,pectoris,”piept”;eliminarea flegmei din cãile respiratorii-“din
piept”,expectorant-care uþureazã expectoraþia- se referã la medicamente);
Excursie(<ex+currere-cursum”a alerga”;plecare în afara unei localitãþi,cu un scop instructiv
sau recreativ),a exporta(<ex+portare “a purta”;a trimite mãrfuri peste
hotare);exmatriculare(<ex+matricules “registru”;scoaterea unui elev sau a unui student din
registrul instituþiei,adicã din însãþi instituþia respectivã);
Exonerare(<ex+onus,oneris,”povarã,sarcinã”,despovãrare);
A evoca(<e+vocare”a chema”;a chema în conºtiinþã sau a înfãþiºa,a prezenta unele amintiri
din trecut),a elabora(<e+laborare “a lucra,a munci”,a exteriorize,a materialize o activitate
creatoare a gândirii;de ex.:a elabora un proiect,o lucrare ºtiinþificã);
Extra,”din afarã”,extraterestru(<extra+terra “pãmânt”;din afarã de globul pãmântesc)
In,”în”,în:inspecþie(<in+spectare);inclus(<in+claudere-clusum “a închide,care se aflã
cuprins,”închis” în ceva,conþinut);inscripþie(<in+scriptio “scriere;scriere prin sãpare în
22 metal,piatrã,lemn);incriminare(<in+crimen,criminis
“acuzaþie,vinã”,învinuire);invazie(<in+vadere-vasum “a merge”;intrarea,nãvãlirea unei
armate inamice într-o þarã;prin extensiune,nãvãlire,de ex.:invazia lãcustelor,invazia apelor
mãrii etc);
Inter “între”:intermediar(<inter+medius “mijloc,de mijloc”;care este la mijloc între douã
obiecte,momente,cuvinte);intersecþie(<inter+section
“tãiere,întretãiere”),interlocutor(inter+loqui “a vorbi”;persoanã care întreþine o discuþie);
Intra “în interior”,intracerebral(<intra+cerebrum “creier”;care se aflã sau se petrece în
interiorul creierului);intraocular (<intra+oculus “ochi”,din interiorul ochiului);
Intro “înauntru,cu direcþia spre interior”:introductiv(<intro+ducere-ductum “a duce”;care
duce spre o acþiune sau spre cunoaºterea unei probleme;pregãtitor;de ex.:studio introductiv
,cuvântare introductive etc.);intromisiune(<intro+mittere “a pune,a trimite”,introducerea
unui corp în interiorul altuia),introspecþie(<intro+spectio “privire,observare”;observaþia
internã a fenomenelor psihice;examinarea lor “în interior” de cãtre cel care le

ÝKEION
Stiinta
trãieþte);introvertit(<intro+vertere “ a întoarce”;care îþi îndreaptã îþi întoarce atenþia
mai ales spre trãirile sale interioare)
Ob ,,in fata”:obiect< ob+iacere-iactum ,,a arunca,a pune”;ceea ce este pus in fata”:1.ceea ce în
procesul cunoaºterii,constituie o parte a realitaþii înconjuratoare-obiect al cunoaºterii-;2. Ceea
ce este urmãrit-obiect al activitaþii-3. Ceea ce este studiat-obiect de învatãmânt-; obiecþie
(<ob+ iacere-iactum ,,a arunca, a pune”,argument care este opus cuiva,este adus impotriva
celui care face o anumita afirmaþie);obstrucþie (<ob+struere-structum ,,a pune,a construi;
1.punerea de obstacole in faþa activitaþii unei ºedinþe sau adunari-prin zgomote,prin
prelungirea inutila a discuþiilor;2.astuparea unui carduct organic;de ex:obstrucþie
intestinala;sinonim cu ocluzie intestinala ;obsesie <ob+sedere-sesum ,,a ºedea” ; persistenþa
în conºtiinþã în faþa gândirii-a unei imagini sau idei;de care cineva este chinuit,fãrã sã o poatã
înlãtura ; ofensivã <ob+federe-fesum ,,a lovi”, atac; ,,lovirea în faþã” a duºmanului.
Per ,,prin”-ca prefix,poate arãta si decerea acþiunii pânã la capãt sau poate da cuvintelor un
sens superlativ-în perspectivã (<per+specere-spectum ,,a privi”;1.imagine obþinuta prin
privirea obiectelor în adâncime ,,pânã la capãt” 2.reprezentarea obiectelor în asa fel incât sa fie
vãzute în adâncime; 3. Ceea ce se întrevede în viitor,de ex:perspectiva unei victorii,plan de
perspectivã),performanþã (<per+lat.formare,,a forma; rezultat foarte bun);perfecþiune (<per
+lat.facere-factum ,,a face”;desãvârºire);permanent (<per+lat.manere ,,a ramane”;care
rãmâne pânã la capãt,tot timpul);perspicacitate(per+spicere-spectum ,,a privi”;putere de ,,a
privi” cu mintea,de a pãtrunde cu uºurinþã prin aparenþe,dincolo de ele,în adâncul lucrurilor)
Post ,,dupa”-postmeridian(<post+meridoes,,amiazã;de dupã
amiazã),postglaciar(<post+glacies ,,gheaþã”;care a urmat perioadei glaciare a
Pãmântului),postbelic(<post+bellum ,,rãzboi”);postscriptum(<post+scribere-scriptum)-text
scris într-uo scrisoare,dupã semnãturã.
Prae,,înainte,de mai înainte,anterior”praeviziune(<prae+videre-visum,,a vedea”
prevedere);praeliminar(<prae+limen,liminis ,,prag”;,,aflãtor înaintea
pragului;introductiv),prefix(<prae+fixus ,,fixat”,de la fingere ,,a înfinge”;particulã care, fiind
pusã înaintea unor cuvinte,formeazã,împreuna cu ele,alte cuvinte;de exemplu,chiar particula
pre-)
Pro,,pentru,la,în loc de,înainte”,in:proiector(<pro+iacere-iactum,,a arunca”;aparat care
,,aruncã”lumina la o distanþã mare sau care proiecteazã imaginile pe un
ecran),prospecþiune(<pro+specere-spectum,,a privi”,cercetare fãcutã pentru a stabili prin
anticipare-a prevedea-cu ajutorul unor metale ºtiinþifice locul ºi întinderea zãcãmintelor de
roci),prospect(aceeaºi etimologie;expunerea scrisãsau tipãritã a planului unei lucrãri)
Re ,,din nou,îndãrãt;împotriva,opus ,invers,rãsturnat” în
23 revers(<re+,,opus,rãsturnat”+lat.vertere,versum,,a întoarce”partea opusã a unei medalii, a
unei monede,a unei foi scrise)reversibil(aceeaºi etimologie care se poate produce în sens
invers,care poate reveni,care se poate miºca în douã sensuri
opuse)retenþie(<re,,îndãrãt”+tenere-tentem,,a þine”,oprire ,reþinere),a reduce(<re
,,îndãrãt”+ducere-,,a duce”;a duce îndãrãt,spre o formã mai simplã,mai puþin evoluatã,de
proporþii mai mici),reacþie(<re,,împotriva+agere.actum ,,a acþiona” ,rãpuns la o acþiune din
afarã),revoluþie(<re ,,împotriva,opus,rãsturnat+volvere-volutul ;a rostogoli;schimbare
bruscã ,salt care face sã se treacã,în procesul dezvoltãrii,de la o stare calitativã veche la o stare
calitativã nouã)
Retro,,îndãrãt în retrospectiv(<retro+specere-spectum ,,a privi”;care priveºte
trecutul,care se raporteazã la trecut ex:examen retrospectiv
Retroversiune(<retro+vertere-versum”a intoarce”;traducerea unui text in limba strãinã din
care a fost trades-deci reîntoarcerea,prin traducere,la textul originar)

L6g4@<
t
Stiinta
Se-,prefix care aratã o separare,o despãrþire,o scoatere a unei pãrþi dintr-o mulþime,în:a
separa(<se-+lat.parare”a se pregãti,a procura”;a desparþi,a izola, a pune la o
parte);separaþie,selecþie(<se-+lat.legere-lectum”a aduna;a ciyi;alegerea si separarea unei
parþi dintr-o mulþime,pe baza unui criteriu;de exemplu selecþia seminþelor pentru
semanat),secret(<se-+lat cernere-cretum”a deosebi;a desparþi;a privi;ceea ce este
desparþit,pus la o parte,izolat,pentru a nu fi cunoscut de
alþii),secreþie(aceeaººetimologie;substanþãcare se desprinde dintr-un organ,se despatre de el
si este eliminatã;de eemplu:secretia glandelor),segregaþie(<lat.segregare”a separa”<se-
+lat.grexgregis”turma,mulþime”
1-separarea unei parþi dint-o mulþime;desparþire.2-separarea unei parþi din populaþie si
excluderea ei de la anumite drepturi,dupã considerenþe de rasã;discriminare rasiala.
Substantivul “dedesubt;imidiat dupã”,in suburban,suburbia(<subt+lat
urbs,urbis”oraº”,subcutanat(<sub+lat-cutis,-is”piele”;situate sub piele;de ex:injecþie
subcutanatã),subcortical(<sub+lat cortex”scoarþã”;situate sub scoarþa creierului).Inþelesul
“imediat dupã”,pe care îl poate avea sub-(cand este folosit ca prefix),apare in unii termini,cum
sunt: a succeda(<lat.succedere(sub,cu transfoemarea limbii in c,prin asimilare,+cedere”a
m e r g e ” ; a u r m a ; “ a m e rg e ” i m e d i a t d u p ã ) , s u c c e s i u n e ( < l a t . s u c c e s i o , -
onis)successive(<lat.succesivas),successor,success(aceeaºi etimologie la origine,a însemnat
orice rezultat al unei acþiuni întreprinse si apoi,a dobândit înþelesul de”rezultat bun,reuºita”).
S u p e r s i
supra”pe,peste,deasupra”,în:superficial(<lat.superficies,suprafata”<super+lat.facies,faciei”
faþã;de suprafaþã;de ex. Plagã superficialã,cunostinþe superficiale;
Supersonic(<super+sonus,-us”sunet”;viteza supersonica;viteza mai mare decãt cea a
sunetului);suprarenale(<supra+lat.ren”rinichi”;situate in rinichi.
Trans”peste,dincolo”(ca prefix, inseamnã ºi”de la un loc la altul”)tranziþie(<trans+lat. irr-
itum”a merge”:trecerea de la o stare la alta;a transfera(<trans+ferre,-“a purta”,a trece ceva sau
pe cineva dintr-o institutie in alta),transport si transportare<trans+portare,”a purta”;de
ex:mijloace de transport,transport de energie)
Transparent(<trans+parere”a aparea”;prin care trec razele de luminã,fãrã a fi absorbite sau
difuzate;deci prin care apare imaginea obiectelor)transmutaþie(<trans+mutare “a muta,a
schimba”;transformarea unui element chimic în altul,în urma dezintegrarii radioactive
naturale sau reacþii nucleare.)
Transfuzie(<lat.trans_fusio,-onis,”vãrsare,topire”;injectarea in venele unui individ a sângelui
luat de la alt individ),transmigraþie<trans+migraþio,-onis”peregrinare”;pretinsa trecere a
sufletului dintr-un corp in altul,în concepþia misticã numitãmetempsihozã).
24 Consider cã exemplele prezentate ii vor ajuta pe elevi la întelegerea relaþie logice dintre
termen si noþiune,la
d e z v o l t a r e a
raþionalismului,a
gândirii.La fel acesta se
asigurãmemorarea
trainica a termenilor
ºtiinþifici,evitarea
confuziilor,stãpânirea
deplinã a limbajului
ºtiinþific.

ÝKEION
Cartea

25

L6g4@<
t
Cartea
Corneliu DRESCANU

Cãrþile toamnei,lansate la Sãrbãtoarea Dorohoiului

S ub auspiciile Zilelor Dorohoiului (1-7 octombrie 2007), au


fost lansate câteva volume scrise de profesori dorohoieni ºi
publiciºti.
Primul volum- „Dorohoi 600-File de
monografie”(EDITURA TIPO-AND DOROHOI, 2007),
prof.Vasile D.Coþofrei,Gheorghe D.Grigoraº ºi Ilarion
C.Mandachi. „Am conceput lucrarea în 15 capitole,pentru a cuprinde principalele
componente ale monografiei unei localitãþi,istoria Dorohoiului în documente, aºezarea
geograficã ºi particularitãþile naturale ale teritoriului,evoluþia populaþiei,aspecte privind
economia,administraþia, dimensiuni edilitare ale Dorohoiului, lãcaºurile de cult
existente,dezvoltarea învãþãmântului dorohoian, activitatea cultural-artisticã ºi instituþiile
culturale de-a lungul timpului,sportul ºi turismul,instituþiile sanitare ºi de ocrotire
sociale,armata din Dorohoi,instanþele judecãtoreºti,lista personalitãþilor
dorohoiene,”,precizeazã autorii în prefaþa volumului.
Un alt volum, ce ne poartã paºii în lumea muzicii, aparþine profesorului Marcel Dupu.
Cartea intitulatã „Clubul Copiilor ºi Elevilor Dorohoi. File de monografie-1957-
2007”(EDITURA AXA,BOTOªANI, 2007) „vizezã prin conþinutul ei, informaþii despre
istoria unitãþii”,dupã cum spune însuºi autorul. „Apreciem efortul tuturor cadrelor didactice
care s-au implicat exemplar în realizarea activitãþilor desfãºurate la Clubul Copiilor ºi Elevilor
din Dorohoi ºi au contribuit la imaginea nouã a instituþiei,modernizatã dupã standarde
europene,care se aflã acum în pragul aniversãrii a 50 de ani de existenþã,”,consemneazã, în
pagina alocatã,prof.Horia Alexandru Negrescu-Inspector ºcolar general,ISJ Botoºani.
Al treilea volum,deosebit de interesant,este unul de o facturã diferitã.Cartea lui Ion
N.Oprea,jurnalist ieºean-„un iscusit ºi neobosit scotocitor al publicaþiilor”-,duce cititorul în
lumea presei dorohoiene, prezentând viaþa zbucimatã a unui orãºel moldav. Volumul
26 reuneºte,sub titlul „Dorohoi-Capitala Þãrii de sus-în presa vremii 1874-2006”,(EDITURA
EDICT PRODUCTION,IAªI,2007) mãrturii despre trecutul istoric al aºezãrii,amintiri ºi
documente,personalitãþi ºi locuri încãrcate de istorie. „Dorohoienilor ºi municipiului
Dorohoi,la împlinirea a 600 de ani de atestare documentarã,o carte care înmãnuncheazã
informaþii ºi articole din peste 80 de ziare ºi reviste redactate aici, într-o perioada de peste 125
ani de activitate publicisticã de cãtre niºte condeie care ºi-au dovedit ataºamentul ºi
patriotismul lor pentru vatra natalã.”,precizeazã autorul de literaturã documentarã.
Sub titulatura „Labirintul liric”(TIPARIT LA SC ADI CENTER SRL IASI),prof.
drd.Ciprian Voloc, a scos recent,în condiþii grafice deosebite, un volum ce are menirea de „a
contabiliza” „întâmplãrile culturale” care s-au petrecut în vara anului 2007, în al doilea
municipiu al judeþului, cu referire la întâlnirile cenaclului „Editor”, ale cãrui acþiuni au fost
gãzduite de Casa de Culturã din Dorohoi. Astfel în cele 180 de pagini, cititorul are ocazia unei
remarcabile cãlãtorii prin ceea ce s-ar putea numi „locul în care se intrã cãutând chipul
poeziei.” Credem cã titlul insolit-„Labirintul liric”,incitã pe orice cititor, iar viziunea

ÝKEION
Cartea
autorului-obiectivã-,este de o rarã mobilitate, accentele de polemicã implicitã sau
explicitã,planurile narative (rememorare,observaþie acutã,analizã succintã,dialog percutant)
se intersecteazã frecvent, realul mereu tensionat genereazã ireal, aparenþa de neesenþial se
relevã ca esenþial, iar categoriile estetice diverse cooexistã, ca însuºiri plurivalente,conturând
cele zece întâlniri ale Cenaclului dorohoian.
Notabilã este ºi apariþia volumului „Dorohoiul la peste 600 de ani”(EDITURA
TIPO AND,Dorohoi, 2007), realizat de prof.Gheorghe Gh.Covatariu,care reprezintã o
confirmare a „valorii de cercetãtor avizat, care în acest domeniu a avut constante ºi valoroase
preocupãri”.Efortul autorului este pe deplin, bucurându-se de o realizare graficã adecvatã ºi
de o tehnoredactare atentã,lucrarea fiind originalã ºi mai ales utilã,meritând sã fie atent
studiatã.

27

L6g4@<
t
Cartea
Paul GORBAN

În "Labirintul liric" al lui Ciprian Voloc

I storia ne-a demonstrat de cele mai multe ori cã o grupare


culturalã, fie ea ºi sub forma unui experiment, are nevoie de
identitate ºi de recunoaºtere în timp. Acest lucru încearcã sã
ni-l prezinte si sã ni-l si explice eseistul si criticul Ciprian Voloc
în cartea "Labirintul liric" apãrutã în aceastã toamnã la Iasi, la tipografia Ady Center.
Cartea ne aduce la cunostinþã existenþa unei noi generatii literare, pe care eseistul o
numeste "Generaþia Editor". Sub forma unui experiment didactic, am putea spune,
Ciprian Voloc a reusit sã aducã la un loc tineri reprezentativi ai generatiei literare
dorohoiene în miscarea culturalã "Cenaclul Editor" încã din mai 2005, când eseistul
publicã într-o antologie poemele, proza scurtã si eseurile câtorva elevi de-ai lui.
"Labirintul liric" al lui Ciprian Voloc reprezintã, înainte de toate, un jurnal de cenaclu,
un ghid de cenaclu si o metaliricã. Cartea ne face pãrtasi la cele zece întâlniri de cenaclu
care au avut loc în aceastã varã la Dorohoi. În fiecare sedinþã sunt abordate teme de
criticã literarã, teme de interes cotidian, texte si nu în ultimul rând tehnica de atelier
literar. Voloc ne propune astfel sã descoperim labirintul liric, iar o datã intrat în el sã
urmãrim pasii pe care îi face poetul, criticul si deopotrivã prozatorul. Pe de altã aparte,
cartea îi provoacã pe poeþi sã îsi descopere "chipul" în acest "labirint liric", iar odatã
descoperit sã îsi dezvolte simþurile creatoare si
cele critice. Cartea este si un advertisment
adresat artistilor literarisi criticilor, deoarece
odatã intrat în labirint, ne atenþioneazã
autorul, nu este cale de întoarcere.Rolul
sedinþelor de varã de la Dorohoi, reprezintã,
atât pentru autorul cãrtii, cât si pentru
28 "generaþia Editor" nu doar un experiment
literar, ci si nevoia de maturitate artisticã. În
carte ne este prezentat, de altfel, dialogul
deschis pe care tânãra generatie "Editor" îl
poartã cu membrii generatiei literare
"Septentrion" (1985 - 1999), cu Petrut
Pârvescu, cu Augustin Eden, etc., de la care
tinerii poeti învaþã tainele artei poetice.
Intenþia autorului de a pune sub copertã
cronica sedinþelor literare de varã de la
Dorohoi demonstreazã necesitatea
identificãrii uneigrupãri literare într-un
anumit spatiu istoric.

ÝKEION
Cartea
Dialectica lecturii la Valeriu Gherghel
În toamna lui 2005, eseistul ieºean Valeriu Gherghel,
profesor asociat al Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi, la Facultatea
de Filozofie, a publicat la Editura Polirom din Iaºi cartea de eseuri
„Porunca lui rabbi Akiba” cu subtitlul „Ceremonia lecturii de la
sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri ºi autofricþiuni
exegetice”. Problema centralã a cãrþii este cea a lecturii. Autorul îºi
propune, aºa cum reiese din „Avis au lecteur” (cuvântul de început
al cãrþii), fãrã a abuza de un ton „înalt, oracular” sau academic, sã
aducã în faþa contemporaneitãþii o problemã ce ar trebui sã prezinte
un capitol riguros exegeþilor, anume istoria lecturii ºi a cãrþii aºa
cum este ea prezentatã de la „sfântul Augustin încoace, ba chiar de
la Origene”.Dacã Gianii Vattimo, în „Sfârºitul modernitãþii”
vorbeºte de o nouã experienþã umanã, ce-a a „gândirii slabe”
reprezentatã în genere de criza sfârºitului secol al XIX-lea ºi început de secol XX, prin
descoperirea teoriei nihilsmului ºi a dezvoltãrii fiinþei în valoare de schimb, Valeriu Gherghel
aduce odatã cu apariþia acestei cãrþi o problemã, mult râvnitã atât în filosofia, cât ºi în literatura
contemporanã: aceea a postmodernismului.
Cartea de eseuri a lui Valeriu Gherghel este împãrþitã în patru secþiuni, fiecãreia
corespunzându-i o problemã fundamentalã, astfel în secþiunea I. „Tolle, lege: ia ºi citeºte!”,
savantul ieºean recunoaºte cã a încercat mai degrabã sã-ºi ignore „eul intim, doar presupus,
printr-o strategie alambicatã a divagaþiilor”, împãrtãºind „bucuros opinia criticului Nicolae
Manolescu cã lectura cunoaºte metamorfoze”, cã „modul” nostru „de a privi textul” - în
comparaþie cu medievalii „este mereu altul”. „A citi altfel (iar noi citim, fãrã discuþie, altfel
decât medievalul ori cititorul postum) reprezintã, poate, a citi altceva în acelaºi. Percepþia unui
text depinde de vârste, de împrejurãri, de vechimea scrierii etc. Lectura se schimbã pentru cã
lumea înseºi se schimbã.” „ªi noi odatã cu ea” conchide autorul. Singura care rãmâne aceeaºi,
cel puþin în litera ei cititã, este cartea, cãreia Valeriu Gherghel îi acordã o însemnãtate sacrã,
asemenea medievalilor, chiar dacã atitudinea vulgarã ºi profanã a postmodernitãþii îºi aratã în
anumite ipostaze ale lecturii colþii. Pentru universitar, cât ºi pentru cititor (oricare ar fi el)
„Lectura este o gesticulaþie complexã ºi implicã, mai întâi, corpul”. „Lectura este, în mod
esenþial, o modalitate de evaziune. Când citeºti, lumea devine aproape suportabilã. Nu vorbesc
despre lumea din cãrþi, care e o lume imaginatã. Vorbesc despre lumea realã, cea care face

29 posibile lumea imaginatã ºi lectura”. Vorbind la modul general, spune Valeriu Gherghel,
„cartea, ajutã sã te înþelegi ºi sã-þi exprimi mai limpede ºi mai complet trãirile, dar nu-þi oferã
motive plauzibile pentru a alege sã mori, chiar dacã te sfãtuieºte imperativ (sau voalat) sã
încerci”. De la eseu la eseu, autorul constatã cã se contrazice, dar tot el aduce un argument solid
acestor contradicþii concluzând: „contradicþia din eseuri vine de la lucrul însuºi ºi de la aspectul
sãu lunecos ºi inconsistent. Se poate numi oare, în catalogul universului, ceva mai ambiguu, mai
pestriþ, mai ciudat decât cartea”? Astfel, „cartea este un obiect patetic prin echivocul sãu”. În
aceastã secþiune, eseistul V. Gherghel face trimitere la opera lui Montaigne, Sf. Toma d'Aquino
care are „o operã dictatã”, Tolstoi aupra cãruia va reveni pe parcursul cãrþii - , Cehov ºi mulþi
alþii. Valeriu Gherghel îºi propune sã abordeze problema intimitãþii atât la scriitor („Tolstoi nu
mai are intimitate.”), cât ºi la cititor (aici cazul cititorului contemporan care citeºte oriunde,
indiferent de loc sau de poziþie), concluzionând cã „actul creativ îºi pierde cu totul aureola, cade
în profanitate, în cenuºiul cotidianului”, autorul nemainstituind lumi. Scrisul devenind o

L6g4@<
practicã de artizan ºi coborând în stradã, poziþie mult contestatã de autor în partea a treia a
cãrþii.În partea a II-a a cãrþii „Lectio divina: lectura sacrã” eseistul ieºean ne face pãrtaºi la

t
Cartea
sensul ºi atitudinea scripturalã pe care o aveau medievalii în comparaþie cu cea pe care o avem
noi. Diferenþele sun clar vizibile. Se poate vorbi în acest univers de discurs de o lecturã a
ceremoniei, elocvent era momentul în care creºtinii se adunau ºi ascultau (nu citeau… doar cel
„uns” avea dreptul acesta) preotul care tot el fãcea exegeza în faþa celorlalþi, în comparaþie cu
lectura de tip profanã a civilizaþiei târzii pânã în zilele noastre, unde nu preotul mai este cel care
face exegeza textului sacru, ci oricine cunoaºte actul cititului.
Rabbi Akiba este cel care „impune un ritual al lecturii în comun”. „Nu ai voie sã citeºti
oricând (se citeºte în ziua de Sabat) ºi oriunde (se citeºte în templu). ªi mi ales nu ai voie sã
citeºti singur. Privirea celuilalt pironitã asupra-þi impune, de îndatã, o justã înþelegere a
poemului” sacru (aici e vorba de Cântarea cântãrilor). Autorul vorbeºte despre un egoism
interior întâlnit prima oarã în forma actului de manifestare la episcopul Ambrosius care „si-ar
fi încuiat încãperea în timpul lecturii ºi s-ar fi izolat cu totul de curioºi”. „Curioºii” vasãzicã
prezentau un pericol pentru liberii cugetãtori. Toþi trebuiau sã vadã adevãrul scriptural la fel,
fãrã denaturarea literei sacre. „Urmând textul Ambrosius se implicã în lectura lui mai puþin,
pentru a citi mai mult. Este un Don Juan al cãrþilor, care nu a aflat încã de existenþa
comandorului de piatrã” conchide autorul. Un alt caz amintit este cel al lui M. Luther care va
traduce Cartea pe înþelesul tuturor. „A citi, precizeazã în epistola a IX-a (care e un mic manual
exegetic) Pseudo-Dionisie, semnificã a te iniþia”. „Finalitatea lecturii constã aºadar în
tentativa de a recupera intenþia autorului. Intenþia e mereu aceea de a exprima un adevãr, dar
într-un mod învãluit, alegoric.”, de aceea exegetul biblic, trebuie, sã caute intenþia sau adevãrul
divin în demersul lecturãrii Cãrþii (care le cuprinde pe toate celelalte, cum afirmã însuºi V.
Gherghel). În secþiunea a III-a „ Mirabilia”, eseistul ieºean îºi propune o analiza asupra
enciclopediilor, a numelor, cât ºi a veridicitãþii acestora. „Cu cât o fiinþã este mai greu
atestabilã empiric, cu atât mai amãnunþit se prezintã contemplaþiei. Ceea ce frapeazã, în cazul
lor, este bogãþia, luxurianþa detaliilor. Nimic nu scapã autorilor de enciclopedii”. Aici elocvent
este cazul gastrimargului descris de Aristotel, iar mai târziu de Maxim Mãrturisitorul care îi va
da fãpturii o semnificaþie alegoricã, spiritualã. „Dacã existã un nume, acest nume, întrucât este
înþeles, presupune o formã, un concept mintal”. „Acestui nume trebuie sã-i corespundã, în
vastul repertoriu al lumii, ceva.” Pentru Valeriu Gherghel „lucrul este, în principal, o expresie
vizibilã a semnificaþiei unui nume”. De asemenea se vorbeºte despre Logosul mundan ºi cel
divin, logosul interior ºi cel exterior, plecând de la semiologul Sf. Augustin. În ultima parte,
„Quis est homo hic: cine este acest om?”, îl descoperi ºi ca persoanã pe cel ce este Valeriu
Gherghel, înconjurat de cãrþile lui preferate, de gânduri ce nu-i dau liniºte, dar care aduc
certitudinea unei trãiri. Aici eseistul ieºean scrie despre vocea narativã „care nu trebuie
confundatã cu autorul”, despre adevãrul care trebuie sã fie ºi sã rãmânã incontestabil literei.
30 Autofricþiunea, ne spune autorul, „rãspunde ºi nevoii recente a postmodernului de a se scrie
liber pe sine, marcând coincidenþa dintre cele douã tipuri: al trãirii ºi al mãrturisirii.
Autofricþionarul trãieºte pe mãsurã ce se spune ºi devine pe mãsurã ce se povesteºte. E autor ºi
narator în acelaºi timp. Dar nu relateazã ceea ce a trãit cândva. Relateazã fidel ceea ce trãieºte
în prezentul naraþiunii”.
Iatã, cel care crede într-o eroticã a cuvintelor, într-o lume care „simte în continuare nevoia unei
educaþii sentimentale” invitã cititorul de lecturã adevãratã la un curs de iniþiere exegeticã, la un
curs de literatura universalã, la un curs de descoperire a eului autentic, pãstrând pe parcursul
cãrþii, chiar dacã mesajul e grav, o anumitã ironie faþã de cotidian ºi un umor faþã de el sau de
cititor, pãrtaºi la lumea profanã a lecturii. Singurul remediu, despre care chiar autorul vorbeºte,
pentru cititorul cu atitudine, rãmâne lumea ºi cultura clasicã, în care cu multã dragoste se
afundã ºi din care se împãrtãºeºte cel ce este Valeriu Gherghel.
Paul GORBAN

ÝKEION
Cartea
Noutãþi editoriale:
o monografie de referinþã

C e ar trebui sã reprezinte, o monografie? O biografie colectivã? Fragmente reunite, de jurnal? Un


album dãruit memoriei timpului, întru invocarea memoriei scurte ºi repede trecãtoare, a
oamenilor? Iatã numai câteva întrebãri dintre cele pe care autorii celei mai recente monografii
apãrute pe meleagurile Botoºaniului - Corneliu Drescanu ºi Octavian Vitcu - ºi le-au pus, înainte de a
întreprinde dificila lor activitate de anunare, selectare, provocare a materialului extrem de voluminos ce
le-a servit redactãrii lucrãrii "Ibãneºti - itinerar monografic".
Dincolo de datele absolut necesare unui astfel de proiect, anume, cele de ordin istoric ºi
geografic, care lãmuresc, pe deplin, cititorul, asupra subiectului, autorii au gãsit de cuviinþã - fapt pe
care-l apreciez drept extrem de inspirat - sã reliefeze viaþa Ibãneºtilor aºa cum se
percepe ea dintre oameni. Cu alte cuvinte, nu este vorba numai de o evocare a
vieþii spirituale a Ibãneºtilor, aºa cum reiese ea din publicaþii, emisiuni radio sau
tv, referiri în cãrþile de specialitate: de regulã, aceste lucruri rãmân, oricum, peste
timp, iar ele pot fi consultate, foarte bine, ºi la mult timp de la producerea lor.
Repetarea lor, într-o monografie, nu ar avea decât meritul unui rezumat. Or, în
acest caz, sã merite, într-adevãr, efortul?
Autorii noºtri nu au vrut sã se rezume la a specula marea sãrbãtoare de care se
bucurã anul acesta concitadinii lor patru secole de la cea mai veche atestare
documentarã a localitãþii ci sã iasã în întâmpinarea acestora cu autentice
provocãri, de naturã sã-i facã sã conºtientizeze menirea mult mai amplã pe care
fiecare gest, de-al lor, o are, în evoluþia vieþii comunitãþii. De aici ºi titlul cãrþii, ce
conþine cuvântul „itinerar”, fapt ce trãdeazã tocmai aceastã încercare de a efectua o incursiune în
sufletele ºi minþile locuitorilor acestui hãruit colþ de Moldovã ºi de þarã. Iar, pentru a-i convinge de acest
fapt, ºi-au dat seama cã nu sunt suficiente argumentele de ordin istoric sau economic, ci îndeosebi acelea
care, prin intermediul reportajului, au condus la o adevãratã biblie ibãniºteanã, fãcând ca aceastã carte sã
nu aparþinã doar celor doi autori, ci tuturor locuitorilor comunei, ºu tuturor fiilor ei, plecaþi acum departe.
Astfel se face cã acest recurs, atât la memorie, cât ºi la prezentul resimþit, din pãcate, drept subþire, de
cãtre marea majoritate dintre noi, nu îi priveºte doar pe ibãniºteni, ci pe noi toþi, întrucât Ibãneºtiul, atât
prin locul sãu în istorie, cât ºi prin oamenii pe care i-a dat culturii ºi vieþii sociale române, este o prezenþã
mai mult decât rodnicã, pretutindeni, azi, în România. Câteva nume fac de prisos orice comentariu:
Dionisie Vitcu, Dumitru Gh. Vitcu, Corneliu Filip, Mihai Munteanu, pentru a mã referi numia la numele
care au fãcut carierã în viaþa culturalã româneascã. Se remarcã, aºadar, acest itinerar monografic, în mod
deosebit, prin accentul pe care-l pune pe ºtiinþa reportajului, fapt explicabil câtã vreme unul dintre autori,
Corneliu Drescanu, este corespondent al câtorva trecute ºi prezente publicaþii sãptãmânale botoºãnene,
experienþa fiind cea care a contribuit, în chip decisiv, la modul profesional de prezentare a acestei lucrãri.

31 Dacã mai þinem cont ºi de faptul cã Consiliul Local Ibãneºti a sprijinit iniþiativa celor doi dascãli ai
spiritului, fãcând posibilã tipãrirea color, în condiþii grafice ireproºabile, a unui consistent album foto
despre oamenii ºi pleiurile Ibãneºtilor, constatãm cã reþeta deplinei reuºite, la români, nu este ceva cu
totul strãin potenþialului autohton. Meritul este al tuturor ibãniºtenilor, dar în mod deosebit al celor doi
autori, fãrã iniþiativa cãrora nu numai ibãniºtenii, ci toþi botoºãnenii ar avea, în aceastã clipã, o imagine
mai puþin clarã asupra aurei ce ne brãzdeazã cerul sub care respirãm, sub care trecem dincolo.
Fãrã îndoialã, cunoscând carenþele caracterelor celor ce dispun de putere politicã, ca ºi
neîncrederea în sine ce caracterizeazã oamenii de spirit de la noi, am putea spune, fãrã un prea mare risc,
cã va trebui sã treacã mult timp pânã sã mai constatãm apariþia unei lucrãri de o asemenea anvergurã, în
judeþul Botoºani…! Aceasta cu atât mai mult cu cât autorii au dispus de o bibliografie extrem de subþire,
în elaborarea acestei lucrãri, existând doar studii despre câteva sate ale comunei, nicidecum despre
întreaga zonã, vastã, pe care o acoperã!
Meritã întreaga noastrã preþuire ºi recunoºtinþã, pentru efortul depus, clarviziunea ºi
încrederea în rostul proiectului lor!

L6g4@<
Ciprian VOLOC

t
Cartea
Strigãtul metafizic ca gest ultim al fiinþei

„Galerie de artã vie” reprezintã un strigãt - un strigãt metafizic. Spre deosebire de


"Primul val", în care proasta alcãtuire a lumii încã mai lãsa loc speranþei, optimismului
fiinþei tinere, prin contrast cu "Îngerii mint femeile", unde orbirea momentanã,
provocatã de cleºtii carnali ai jocului erotic, încã putea þine, în loc, tendinþa
destructurantã, a vieþii conºtiinþei, în acest al treilea volum semnat Paul Gorban ochiul
lãuntric devine martorul lucid al propriei neputinþe, mãrturia pe care ne-o lasã, astfel,
fiind singurul mod în care el poate interveni, activ, în economia proriului destin. Strigãtul
din fiinþa adâncã, a omului, poate fi auzit doar de conºtiinþa acestuia, iar aportul pe care-l
aduce, în acest context, harul poetic, þine îndeosebi de virtuþile expresive ale limbii. Prin
încercarea de apropiere de neputinþa interioarã (pe care poetul o constatã ºi la ceilalþi, ca
neputinþã exterioarã), prin încercarea de a o diagnostica, conºtiinþa ordinii strâmbe a
naturii umane - ºi, deopotrivã, a lumii - se amplificã, astfel cã ceea ce se vrea, iniþial, a fi
simplã identificare a unor neajunsuri fiinþiale, este descoperit, în final, ca strigãt... al
însãºi acestei fiinþe, strigãt care, în cãderea acesteia din ce în ce mai acceleratã, se
materializeazã în conºtiinþã! Ceea ce poetul credea a fi, iniþial, doar strigãt al conºtiinþei
sale, se vãdeºte a fi, în final, strigãt al fiinþei universale. Dacã poetul ar fi implicat, în
aceastã consistentã întreprindere poeticã, numai propriul sãu destin, poate cã ea nu ar fi
constituit obiectul atenþiei noastre. Însã chiar Dumnezeu este cel pe care-l descoperim
þipând, în universul ce se oferã percepþiei poetului. Iar acest univers nu este altul decât
acela pe care îl cunoaºtem, ci exact acelaºi: numai cã, pentru a realiza aceasta, e necesar sã
împrumutãm, pe durata lecturãrii volumului, ochii poetului, ºi sã realizãm cã "suntem pe
de-a-ntregu' singuri/fãrã Dumnezeu/nu trãim nimic/ca statuile din parc/nu ºtim sã ne
privim", cã nu reprezentãm decât "un certificat de naºteri/ peste care se aºeazã rugina", cã
"ne umplem timpul cu tot felul de faceri/ complicând mersul bãrcilor pe cer (...) pentru cea
mai bunã trecere prin plictisealã", cã percepþia poetului, despre sine, nu este doar despre
al sãu sine: "când am scris acest poem/ eram mai viu decât acum (...) sunt un exponent/ de
galerie de artã vie/ poem pe ziduri comune". Percepþia aceasta poartã, cu sine, pecetea unei
autosuficienþe nãscute nu din împlinire, ci din ratare, din neputinþã: "doamne sunt sãtul
de acelaºi fel de viaþã/ de acelaºi fel de farfurie în care stau/ adunate/ stomacuri flãmânde/
cãlugãri acoperiþi cu sutane zemoase (...) printre feliile de pâine/ pe dumnezeu îl caut/ când îl
gãsesc/ îl diger în stomacul plin de chei". Iar ratarea aceasta este de naturã metafizicã,
deoarece ei nu i se sustrage nici mãcar lumea supramundanã: "lacrimile acestea au avut
32 sânge în cãderea lor /ºi sfinþii le poartã aripi pe umeri"; "a cãzut timpul în bernã/ de acolo nu
îl mai ridicã nimeni"... Pãcatul poetului devine, în acest context, chiar suprema sa virtute:
"pãcatul meu nu e decât unul:/ acela cã scriu adevãrul despre mine,/ despre om, despre/
cioara cu opinci,/ cu haina din pielede cal de munte/ aºa puternic. (...) pãcatul meu nu e
decât unul:/acela cã ascult vocea ce strigã fiecare fãpturã,/ din încã poza neatinsã a lumii,/
ce-ºi frãmântã aluatul în trupul meu." Sã nu mai mire pe nimeni, în acest context, dacã, cu
toþii, conºtientizãm cã murim, ºi totuºi "ne place", dupã cum afirmã poetul, sau dacã
contemplaþia noastrã zilnicã se rezumã la numãrarea tururilor de pistã ale morþii, care,
chiar sub ochii noºtri, rânjeºte ºi "conduce un autovehicul decapotabil"... Oricât de
paradoxalã ar pãrea o astfel de imagine, ea are darul de a ne face sã realizãm prezenþa, în
imediata noastrã proximitate, a distructivitãþii prin excelenþã, în contrapondere cu
posibilitãþile noastre regenerante: "am vrut sã chem un preot sã-l împãrtãºeascã/ sã-i dea
anafora luminii ultimei bucãþi de cearã/ ºi sã-i pun/ creºtineºte bani în buzunarul de la piept/
ºi o icoanã peste burtã în care Iona sã se cãiascã (...) mã duceam la prietenul meu în vizitã/

ÝKEION
Cartea
aºa cum obiºnuiam sã îi promit/ eram singuri lângã fereastrã ºi priveam cum oase curg/
dintr-un tablou pictat de Mihãescu/ ca ºi cum n-am fi ºtiut sã ne privim unii pe alþii".
Însingurarea, fatalitatea inconºtientã a timpului, absurditatea imanentã a celor
mai banale gesturi cotidiene, toate, sunt reflectate, în lirica lui Paul Gorban, dintr-o
perspectivã ce poate pãrea irealã, în absenþa conºtientizãrii datelor fundamentale ale
viziunii sale. Acelea dintre ele asupra cãrora m-am oprit aici au darul de a fi suficient de
convingãtoare, prin ele însele, însã natura tuturor, de strigãte camuflate frizând
disperarea, mi se pare a fi cea mai potrivitã modalitate de aprehendare a universului pe
care ni-l propune, poetul, în acest grupaj tematic, programatic chiar, de poeme. În
consecinþã, nu trebuie sã înºele percepþia acele câteva întrezãriri ale luminii, ale ieºirii
din colapsul general: într-un univers al derutei omniprezente, nici mãcar mesagerii
luminii nu mai pot fi percepuþi drept ceea ce sunt. Confuzia rãmâne suveranã, atât în
afara lumii, cât ºi înãuntrul ei...

Ciprian Voloc

33

L6g4@<
t
Cartea
Claudia GHERMAN

Gabriel García Márquez ºi secretul fericirii

A utorul fascinantului Un veac de singurãtate definit de criticã drept cel mai bun
roman de expresie spaniolã dupã Don Quijote al lui Cervantes încununat cu
laurii Premiului Nobel pentru Literaturã (1982), la decernarea cãruia a uimit nu
numai asistenþa, participând la ceremonie îmbrãcat în tradiþionala guayabera albã, specificã
zonei Caraibelor, ºi în mânâ cu un trandafir galben simbol al Columbiei ºi amuleta sa
personalã , cel care a dãruit recent literaturii un volum de memorii plin de neprevãzut, A trãi
pentru a-þi povesti viaþa veritabil best-seller internaþional, al cãrui tiraj de lansare a fost adus
la Ciudad de México sub protecþia transportoarelor blindate , irumpe din nou în atmosfera
miticã ce îi învãluie viaþa ºi opera cu un titlu transparent care ºocheazã: Povestea târfelor mele
triste.
Povestire sau roman scurt, recenta carte a lui G.G., cum îl alintã, dupã o uzanþã la modã,
revistele literare, sau Gabo, cum îi spun prietenii, este o nouã ºi certã izbândã, reluând într-o
viziune aparte, surprinzãtoare, eterna temã a iubirii, fericit ilustratã de capodopere anterioare
romanele Un veac de singurãtate, Dragostea în vremea holerei, Despre dragoste ºi alþi
demoni sau povestirea Urma sângelui tãu pe zãpadã. Cãci Povestea târfelor mele triste este,
aºa cum mãrturiseºte protagonistul-autor, „povestea marii mele iubiri", o prodigioasã
incursiune în tainele sentimentului erotic, pe care îl trãieºte, pentru prima oarã în viaþã cu
adevãrat, un bãrbat în vârstã de nouãzeci de ani pentru o fatã de paisprezece, plasatã deci la
antipozii ciclului sãu vital.
Cu toate acestea, geniul lui García Márquez sãvârºeºte miracolul: dincolo de substanþa
epicã, desfãºuratã cu predilecþie într-un bordel din Barranquilla oraº în care ºi-a petrecut anii
de liceu ºi în care, mai târziu, ca tânãr ziarist, a trãit viaþa boemã a intelectualilor sãraci
nonconformiºti ai epocii, cu tumultuoasele-i discuþii politice, literare ºi artistice, dar ºi cu
34 frecventarea asiduã a cârciumilor ºi bordelurilor , romanul este o meditaþie subtilã ºi
melancolicã a omului timpurilor noastre asupra iubirii, în sensul cel mai pur, mai nobil ºi mai
generos de care este capabilã fiinþa umanã.
Cheia de boltã a naraþiunii se inspirã dintr-o idee a scriitorului japonez Yasunari
Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã (1968), expusã concis în cele douã
fraze din romanul acestuia Casa frumoaselor adormite pe care García Márquez le alege drept
moto al noii sale cãrþi, idee care revine aici, obsesiv: într-adevãr, Avionul frumoasei adormite,
una dintre cele mai emoþionante povestiri marqueziene, atestã fãrã echivoc acest filon, autorul
mãrturisind aici: „Dintotdeauna am fost încredinþat cã nu existã nimic mai frumos pe lume
decât o femeie frumoasã, aºa încât mi-a fost cu neputinþã sã mã sustrag mãcar o clipã
farmecului acestei fãpturi neasemuite care dormea alãturi de mine [...] Atunci am contemplat-
o în voie, ceasuri în ºir, ºi unicul semn de viaþã pe care l-am putut percepe au fost umbrele
viselor ce-i lunecau peste frunte ca norii pe apã"... „Mi se pãrea de necrezut: primãvara trecutã
citisem un minunat roman al lui Yasunari Kawabata despre burghezii în vârstã din Kyoto care

ÝKEION
Cartea
plãteau sume enorme ca sã-ºi petreacã noaptea contemplând fetele cele mai frumoase din
oraº, care zãceau goale ºi narcotizate, pe când ei agonizau de iubire în acelaºi pat. Nu le
puteau trezi, nici atinge, ºi nici mãcar nu încercau s-o facã, fiindcã esenþa plãcerii era sã le
vadã dormind. În noaptea aceea, veghind somnul frumoasei, am ajuns nu doar sã înþeleg
rafinamentul acela senil, ci ºi sã-l trãiesc plenar."
Povestea târfelor mele triste respirã o poezie fantasticã, o melancolie seducãtoare,
graþie desãvârºirii stilistice a scriiturii. Întreaga arhitecturã a demersului narativ este
edificatã cu savantã mãiestrie, cu precizie ºi minuþie de bijutier.
Pe tot cuprinsul romanului scriitorul se dovedeºte cu strãlucire acelaºi „imblânzitor de
cuvinte" care a subjugat o lume întreagã. Din risipa barocã de imagini de vibrantã frumuseþe
iatã doar câteva exemple: „Mi-am plimbat vârful arãtãtorului de-a lungul grumazului nãduºit
ºi toatã fiinþa i s-a înfiorat lãuntric, precum un acord de harfã"; „Luna plinã prindea sã ajungã
în mijlocul cerului ºi lumea se vedea parcã scufundatã în apã verde"; „Avea niºte ochi de
pisicã sãlbaticã, un trup la fel de provocator ºi îmbrãcatã, ºi goalã ºi niºte plete bogate de aur
rãvãºit al cãror parfum de femeie mã fãcea sã plâng de furie, muºcând perna".
Planul realului ºi al fanteziei alterneaza, apoi se contopeste, într-un halucinant joc de
oglinzi ce se proiecteazã în infinit. Plãcerea neþãrmuritã de a veghea somnul iubitei,
intensitatea fascinaþiei de a pãtrunde lin în acest teritoriu al dragostei de curând descoperit îl
fac sã simtã întru totul realã, palpabilã prezenþa fiinþei îndrãgite, în absenþa acesteia,
protagonistul trãind permanent ca într-un vis, fãrã a putea desluºi graniþa între concreteþe ºi
imaginar. La început, încredinþat cã amintirile reale sunt nãluciri ale memoriei, pe când
amintirile închipuite sunt atât de convingãtoare încât luaserã locul realitãþii, gãseºte o
explicaþie: „Aºa cum se uitã faptele reale, pot stãrui în minte ºi unele care n-au existat
niciodatã, de parcã s-ar fi petrecut aievea". Dar, încetul cu încetul, contururile realitãþii se
ºterg când aflã cã iubita va face ºaptesprezece ani, exclamã descumpãnit: „M-a neliniºtit cã
era atât de realã încât împlinea ani"... „De necrezut: vãzând-o ºi atingând-o în carne ºi oase mi
se pãrea mai puþin realã decât în amintirile mele" ºi, pânã la urmã, desluºeºte cu înfrigurare
adevãratul sens al marii taine: „Astãzi ºtiu cã nu a fost o nãlucire, ci încã un miracol al primei
iubiri din viaþa mea aflate abia la nouãzeci de ani".
ªi, mai presus de orice, din aceastã ultimã carte transpare infinita bucurie a creatorului
care, încã uimitor de tânãr, în plenitudinea senectuþii, la 76 de ani, ºi-a desãvârºit menirea.
„Tot ce mã intereseazã mai mult pe lumea aceasta este procesul de creaþie", spunea García
Márquez, robit de „plãcerea de a scrie, cea mai intimã ºi solitarã care se poate imagina", de
„viciul devastator al scrisului", ºi, ca un corolar, într-un interviu recent, declara: „Secretul
fericirii este sã faci numai ceea ce te pasioneazã".
35

L6g4@<
t
Publicatii
Ciprian VOLOC

Remember COLLOQUIUM

R evista botoºãneanã “Colloquium” reprezintã, astãzi, istorie. Sã nu ne imaginãm cã


orice faptã sau serie de fapte, din trecut, meritã, dupã trecerea lor în subsidiarele
timpului, zãbava ochiului lãuntric: este valabil, aceasta, doar pentru înnoitorii de
paradigmã, pentru cei ce au biciuit prezentul cu sacrificii ce au determinat, ochii
contemporanilor, sã se aþinteascã, asupra lor sau pentru cei ce au dovedit imunitate la
neesenþial ºi la tentaþiile coruptibile, distrugãtoare, ale vieþii, menite ratãrii unui destin ce nu a
fost înjghebat, din fiinþã, cãtre derizoriu. Apãrutã, iniþial, ca supliment lunar al publicaþiei
“Gazeta de Botoºani” (nr. 1882 din 27-28 septembrie 1997), care-i avea, pe atunci, la timonã,
pe Elena Condrei (director) ºi pe Traian Apetrei (redactor ºef), revista se autonomizeazã, dupã
primele patru numere, din ianuarie 1998 Valerian Þopa izbutind sã o impunã, în calitate de
redactor ºef, ca o apariþie de o þinutã esteticã, moralã ºi profesionalã de cel mai înalt nivel, care,
pânã la al 16-lea ei numãr (iunie 2003), ultimul, de altfel, a adus, la cunoºtinþa lumii noastre
culturale, dimensiuni extrem de valoroase, ale ei, care ar fi trecut, altminteri, în penumbrã, sau,
pe nedrept, chiar în uitare.
Am lecturat, cu extrem de mare interes, cu sufletul la gurã, chiar ºi o spun fãrã sã
exagerez câtuºi de puþin integral, toate numerele revistei. Propunându-mi sã-i evoc memoria,
n-am gãsit altã modalitate decât aceea de a lãsa, memoria însãºi, sã vorbeascã, câtã vreme,
fiind vorba de o istorie scrisã, îºi poate fi, astfel, sieºi, mãrturie. N-am fãcut, în consecinþã,
decât sã selectez câteva dintre acele fragmente pe care le consider de naturã sã poatã fi reluate,
oricând, în contextul unor dezbateri ºi colocvii culturale, aceasta ºi dovedind, de altfel,
perenitatea oricãrei publicaþii, dincolo de interesul sec, strict istoriografic.
O sã vã las, aºadar, în intimitatea acestor fragmente din trecut, a unor crâmpeie din
36 istorie aparþinând, unele din ele, unor oameni pe care i-am cunoscut, pe care i-am auzit,
vorbindu-ne, care mai comunicã, încã, minþilor noastre, adevãrurile lor, dar dintre care unii nu
mai sunt, astãzi, printre noi. Lor, dar ºi celor ce au rãmas prezenþi, în trup, în acest timp ºi în
acest spaþiu, le dedic aceste pagini, mulþumindu-le pentru dorinþa ºi strãdania lor de a învinge
nesomnul ºi de a-mi fi ieºit, astfel, în întâmpinare, cu cea mai intimã, subtilã ºi vie luminã, a
sufletului lor.
12.10.2006

“(...) ªtiþi cã de la o anumitã vârstã toatã lumea scrie versuri ºi orice prozator în devenire începe
cu poezia. Dacã nu se rateazã ºi atunci devine critic, atunci respectivul rãmâne prozator.
Abandoneazã poezia sau rãmâne bolnav, îmbolnãvit de poezie, poezia fiind suprema tandreþe a
oricãrui om de cuvânt, de scris. (...) În 1980, Valericã Râpeanu, directorul Editurii Eminescu pe
atunci, mi-a refuzat la publicare romanul Întoarcerea bãrbaþilor, roman document, scris dupã

ÝKEION
Publicatii
fiºe, dupã benzi de magnetofon înregistrate cu supravieþuitori din Siberia, din gulagul
sovietic. Respingerea romanului mi-a produs un ºoc cumplit. M-am îmbolnãvit, pur ºi simplu,
fãcusem un fel de psihozã, nu mai suportam vorbele. Ani de zile nu am citit nimic. Atunci am
revenit la arta plasticã. Am descoperit funcþia terapeuticã miraculoasã a picturii. Tot atunci m-
am reîntors la credinþã prin pãrintele Galeriu. Ani de zile îl pierdusem pe Dumnezeu, îmi
pierdusem controlul, îmi pierdusem sinele. Prima expoziþie a fost la galeriile municipiului
Bucureºti, tot în '80, când împlineam 50 de ani. Pictura m-a scos în lume. Ea a fãcut pentru
mine ceea ce literatura niciodatã nu poate. Literatura e mutã... nu are deschidere. Pictura e o
artã unde nu e nevoie de traducãtor... Am expus apoi la New York, Las Vegas, Varºovia,
Moscova, Veneþia.”
(Alecu Ivan Ghilia, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr 1)

„(...) Radu Negru a experimentat însã creaþia totalã, unitatea viaþã cotidianã-artã-scris,
confruntarea scrisului cu viaþa ºi viaþa izvorând din scris. Talentul lui înnãscut era vizualitatea
(„Sunt un vizual”, repeta cu sau fãrã legãturã cu subiectul în discuþie, cãci era un soi de
memento al permanentului sãu dialog interior), dar s-a osândit la folosirea cuvintelor, prin ele
a vrut sã fie cât mai aproape de realitãþile nemijlocite ºi de adevãrul despre aceste realitãþi,
sesizat dincolo de cuvintele care-l exprimã. În ultimii ani de viaþã era tot mai convins cã
adevãrul se aflã dincolo de cuvinte, se poate întrezãri în pauza sau tãcerea dintre ele. (...)
Manuscrisele ºi arhiva lui personalã cuprind o descriere a cãutãrilor sensului umanismului,
împletirea acestuia cu cea mai înaltã categorie patria, problematica estetico-filosoficã a
educaþiei, axiologie ºi stil în culturã, umanitaea stilisticã a artei româneºti. Tot atunci se nasc
însã ºi încercãrile fundamentale: „Am citit pânã acum atât de mult ºi de frumos despe om ºi
despre omenire, încât, întâlnind pe stradã oameni reali, aºa cum sunt, încep sã nu-i mai
recunosc. De fapt, ce am citit era scris de om despre el însuºi. Voi avea oare curajul, tãria ºi
obiectivitatea sã depãºesc aceastã iluzie, sã spun adevãrul despre cea mai splendidã ºi mai
abjectã fiinþã de pe pãmânt? Dacã voi reuºi, înseamnã, poate, cã nu mi-am ales în zadar truda
de a scrie”. (...) Oamenii care trãiesc prin probleme sociale, economice, naþionale, familiale,
se implicã adsea într-un zgomot care atenueazã neliniºtea existenþialã ºi situeazã pe un plan
îndepãrtat întrebãrile fundamentale. Parþial, aºa a fost silit sã trãiascã viaþa ºi Radu Negru, dar
urechea lui era sensibil exersatã pentru a percepe, prin vacarmul agitaþiei sociale, printre
întortocherile ºi obscuritãþile comuniste, tocmai întrebãrile fundamentale. (...) Chiar în
timpurile când se zbãtea între excluderi din UTC sau PCR ºi graþieri, care se soldau cu noi
corvezi, scrierile lui atestã un corpus de idei dinamice, neatenuate de nebuloasele ideologiei
proletariatului. Deoarece a vãzut permanent istoria României ºi Europei dramatic, nu
37 schematic, ºi a luptat cu duºmanii libertãþii de gândire ºi ai tradiþilor naþionale, în orice lagãr s-
ar fi aflat aceºtia radical sau conservator. Socotea altminteri orice doctrinã dãunãtoare, pentru
cã este mãrturia unei atitudini neloiale faþã de realitatea mai bogatã ºi mai nobilã decât
speculaþiile ideologice. Consecvenþa aceasta trebuie interpretatã drept tacticã, nu ideologicã.
(...) În ultimii ani de viaþã, elipsa lãuntricã a lui Radu Negru s-a luptat cu spaimele, inhibate
eroic, provocate de o necruþãtoare boalã de inimã. Alternativa vindecãrii (problematice) ar fi
fost una singurã: sã renunþe la tot, la felul lui de a fi, de a gândi, de a reacþiona, sã devinã altã
persoanã. Imposibil. (...) Atât de curând dupã trecerea lui în altã viaþã, la care dintre
adevãrurile promulgate de Radu Negru despre arta-viaþã ne-am putea opri? Valoare supremã
însemna pentru el tot ce se întruchipeazã în viaþã ºi este experimentat personal. Reacþia
sensibilã la mediul înconjurãtor, ascuþirea simþurilor pentru a percepe ºi releva neobiºnuitul în
tot ce este plicticos ºi banal. Valoare era pentru el ªtiinþa (sau arta) de a-þi manifesta
sentimentele ºi gândurile proprii, expresivitatea personalã fiind chiar axul central al

L6g4@<
t
Publicatii
comportamentului sãu. (...) Ce a visat deci Radu Negru? „Cãci vis al morþii eterne e viaþa
lumii întregi”... Absolutul, un ethos la fundamentul cãruia se aflã experianþa propriei suferinþe
(...) Credea cã analiza suferinþei duce totodatã la descoperirea unei ieºiri, cã aceastã
descoperire o pot face oamenii cu sensibilitate de excepþie cum era el însuºi. Oamenii care nu
pot sã suporte suferinþa sunt siliþi sã pãºeascã dincolo de ea. (..) Considera cã nu existã nici un
fel de întrebãri-cheie, în afara celor personale, deoarece pentru fiecare om existã doar lumea
proprie. Aºa numitele întrebãri filosofice de tipul „Ce este adevãrul?”, sunt false. Singurele
întrebãri efective sunt cele la care poþi rãspune singur, fãrã sã apelezi la ºtiinþa învãþatã. Spre
deosebire de misticii creºtini sau de buddhism, pe Radu Negru nu-l interesa unirea cu forþele
cosmice abstracte, ci trãirea autenticã într-o comunitate concretã a existenþei. Fapta este o
confirmare mutã, tãcutã, perfectã, a faptei, nimic altceva. Când tu însuþi eºti un fapt, nu mai
este nevoie de confirmare, fiecare trebuie deci sã înþeleagã cine este, la ce-ar mai fi nevoie de
argumentãri ºi de adeveriri? Întregul este vãzut dintr-un punct interior, care la rândul lui este
parte fireascã a întregului, ca înrãdãcinat în acest întreg. (...) Despre una dintre lecþiile de
filosofie sculptatã a lui Brâncuºi, cu valoare testamentarã, Radu Negru scria: „Parcã ar
spune: vã las moºtenire acest prim gest omenesc de a merge drept, cu capul sus, deºi am fost
decapitat, deºi alþii mi-au prãvãlºit în moarte capul, unde îmi stau ºi picioarele. Nu mã dezic
de mine, de ceea ce cred, chiar dincolo de moarte. Conºtiinþa este definiþia supremã a fiinþei
umane. A nu abdica de la ea, de la convingerile profunde este însãºi condiþia moralã a fiinþei
umane”. Radu Negru îºi este propria posteritate, ºi istoria lui, de fapt, nu s-a terminat, iar ea nu
poate fi salvatã decât odatã dusã la capãt. A trãit o singurã viaþã ºi douã istorii, începând-o pe
cea nouã fãrã sã se fi încheiat istoria trecutã.”
(Natalia Cantemir, Radu Negru posibilitatea altui stil existenþial, Colloquium, nr. 1-2)

„(...) Aveam un prieten nu pot sã-i divulg numele care, vãzându-mã în starea disperatã în care
eram, în pragul sinuciderii, m-a întrebat dacã accept sã fiu iniþiat într-o sectã care m-ar putea
salva ºi ajuta sã supravieþuiesc, ºi eu am acceptat iniþierea în acea sectã numitã a
traumatomanþilor. Este o sectã puternicã, redutabilã, dar din nefericire toatã viaþa nu vezi
decât un singur om de legãturã care-þi aduce un mesaj ºi cãruia la rândul tãu îi transmiþi un
mesaj, Atâta mi s-a permis deocamdatã sã spun dupã 25 de ani de misiune dusã pânã la capãt.
Mai am foarte puþin sã-mi închei misiunea mea în literatura românã ºi în România, în general,
dupã care cred cã voi pãrãsi þara. (...) Misiunea mea este sã fac ceea ce ar fi trebuit sã facã
Labiº, dacã nu ar fi fost asasinat. (...) Toatã poezia româneascã, spun eu, stã pe calea regalã a
lirismului moldav: Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Labiº, eu. Asta e coloana vertebralã. Au
muntenii sau ardelenii o asemenea linie regalã? Ei au câte unul, doi, ºi se opresc. Ce are înainte
38 Ion Barbu în linie munteanã, de exemplu? Are ceva? Are vreunul de mãrimea lui care sã-l
preceadã? Nu are. Ce are înainte Blaga în lirismul ardelean? Are un Goga care seamãnã mai
mult cu Eminescu decât cu Blaga. (...) Pe când dincoace putem spune cã în lirismul românesc
calea regalã e moldavã. Începe cu Alecsandri, continuã cu Eminescu ºi cu Bacovia. Nu cu
Arghezi, nu cu Blaga, nu cu Barbu. Blaga este foarte expresionist, face foarte multã fabulaþie,
foarte multã filosofie, dar lirism pur la Blaga gãsim foarte puþin. N-are forþa lui Bacovia,
criminalã. Arghezi la fel: vorbãrie multã, linge-vorbe. N-are forþa aceea criminalã a lirismului
direct, ca Bacovia, care zice trei vorbe ºi te omoarã. Apoi vine Labiº. Existã în linie munteanã
vreun echivalent de-al lui Labiº? Nu existã.”
(Cezar Ivãnescu, intervievat de Viorel Iliºoi, Colloquium, nr. 2)

„(...) literatura românã nu este în impas, ea este nãscãtoare de impas ºi asta ne pune, mereu, la
grea încercare. De fiecare datã însã apare Capul ºi Mâna. Îmi place sã cred cã literatura românã

ÝKEION
Publicatii
a ajuns, la confluenþa dintre milenii, în rochie de galã. Urmeazã muzica ºi dansul, cu întreg
cortegiul de admiratori. Mulþi se vor întrece în a þine trena.”
(Gabriel Alexe, intervievat de Augustin Eden, Colloquium, nr. 2)

„(...) Faptul cã eºti pe scenã nu înseamnã cã eºti actor! Actor este profetul lui Dumnezeu. Actor
este spiritul prin care zeii vorbesc. Ai terminat o ºcoalã, nu eºti actor! Ai suferit? Ai trãit? Ai
plecat pribeag prin lume? Ai ajutat leproºii în India? Poate începe! Tehnica nu e de ajuns pentru
actorie. Acel actor care transpirã, nu ºtie ce se întâmplã cu el!... El e ÎN AFARA TEHNICII! El
trãieºte un fenomen pe care nu l-a mai trãit niciodatã! ªi acest fenomen ESTE, ÎL VÃD ºi MÃ
INTERESEAZÃ. Istoria teatrului ne aratã cã orice actor mare a trebuit sã facã lucruri care nu
aveau nici o legãturã cu arta teatrului”
(Alexander Hausvater, Teatrul e mort!, Colloquium, nr. 3)

„(...) am ascultat un expozeu al domnului Delgado, reprezentantul Consiliului Europei la


aceastã reuniune, în care eu zic cã ni s-a explicat pragmatic ce însseamnã europenismul. El
trebuie sã fie o stare de spirit asumatã conºtient ºi necesar. Adicã, federalizarea Europei este
punctul funal... Sigur cã occidentalii au trecut peste orgolii istorice, ºi-au dat mâna ºi au
început sã lucreze pentru aceastã idee. Ea, din punctul lor de vedere, nu este departe de a se
împlini. Dificultatea constã în posibilitatea de a racorda la infrastructura europeanã centrul ºi
estul Europei, care este la pãmânt.(...) Aceastã stare de spirit este ridicatã la rang de politicã
pentru cã ea nu poate fi atinsã decât printr-o serie de politici, atât administrative, cât ºi
culturale, fiindcã despre asta era vorba la aceastã reuniune. ªi accentul acum se pune pe
promovarea unei politici de susþinere regionalã a culturii, a culturilor. Dau un exemplu vulgar:
dacã într-o zonã a Europei existã o unitate sau o minoritate regionalã care are cultura sa
specificã, ea nu trebuie lãsatã sã fie asimilatã unei culturi mari, ci ea trebuie stimulatã, ajutatã
sã se dezvolte în tradiþiile ºi srecificitãþile ei. Pentru cã aceastã minoritate culturalã sã-i
spunem aºa este un bun istoric, este un bun european, o chestiune de patrimoniu continental.
(...) Nu, nu, toþi suferum de... de... aceste complexe care s-au tradus în obsesii! ªi ele au fost
identificate ºi chiar ni s-a recomandat sã þinem cont de ele. ªi vreau sã mã feresc de ele. Sunt
foarte bine determinate. ªi se spune aºa: noi, central ºi est-europenii riscãm sã ne axãm foarte
mult programele pe ideea recuperãrii timpului pieerdut. (...) Iar obsesiile sunt: refuzul faþã de
structurile ºi partenerii vechi (tot timpul ne ferim, Doamne fereºte, ca nu cumva proiectele ºi
programele noastre culturale sã semene cu ceva din trecutul nu prea îndepãrtat, în care cultura
era un instrument ideologic), mai avem obsesia banilor, în culturã, o altã obsesie este aceea de
a cãlãtori mobilitatea de a recupera timpl pierdut, cum spuneam. O altã obsesie ar fi aceea de a
39 aduce în þarã modele care au creat confuzii prin implementarea lor. Adicã nu s-a înþeles
fenomenul pornind de la specificul locului unde s-a produs acesta. E ceva în genul teoriei lui
Maiorescu, care se referea la forma fãrã fond aplicatã în România sfârºitului de secol trecut.”
(Marius Rogojinschi, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 3-4)

„(...) Luchian spunea: „Nu cãutaþi la mine un specific naþional, findcã pictura este un limbaj
universal. La fel poate picta ºi un japonez ºi un american. Numai cã existã un fel de vibraþie
care ne individualizeazã pe noi, în raport cu ceilalþi”. (...) Pictorul rezolvã cu fiecare imagine
o problemã, ºi este problema lui personalã. În mãsura în care ne acceptã ºi pe noi, privitorii,
solidari cu aceastã aventurã care se numeºte opera de artã, înseamnã cã problema lui are cel
puþin douã soluþii. Una care este impusã de autoritatea artistului ºi alta care este acceptatã de
generozitatea privitorului.”
(Valentin Ciucã, Pictorul Ion Achiþenie, Colloquium, nr. 4)

L6g4@<
t
Publicatii
„(...) Deºi convins cã „Filosofia este aºezarea fiinþei lumii în noþiuni, spre a cãror stabilire
judecata nu se serveºte de altã autoritate decât de-a sa proprie” (ms. 2306, f. 52), Eminescu
se foloseºte în demeersul explicativ asupra originii lumii nu de concepte precis delimitate ºi
expuse riguros într-un sistem teoretic, ci de forþa metaforicã a viziunii poetice a stãrii
precosmogonice, în care „fiinþã nu era, nici nefiinþã”, când „totul era lipsã de viaþã ºi
voinþã”, caracterizatã printr-o stare amalgamatã a increatului, „Când nu s-ascundea nimica,
deºi tot era ascuns.../ când pãtruns de sine însuºi odihnea cel nepãtruns” („Scrisoarea I),
când „Adia fãrã adiere în sine însuºi Unicul” (ms. 2276, f. 18r, s.a.), textele relevând
corespondenþe cu sistemul filosofic indian Samkhya cãci starea de repaos precosmogonic
(„starea echilibrului omogen”) este doar aparentã, întrucât ea este de fapt rezultatul
echilibrului energetic (stabil, ºi nu static, între forþe opuse), care împacã tendinþele de
manifestare (sattva „sãmânþa de luminã”) ºi tendinþele de activitate (rajas „porneºte ºi
rãsare”), echilibru datorat ne-manifestãrii ºi non-activitãþii (tamas „întunericul”), ce
predominã asupra celorlalte, determinând repaosul aparent al naturii (prakrti)”.
(Valerian Þopa Ontologia eminescianã, Colloquium, nr. 5)

„(...)- Domnule Ion C. Rogojanu, recent, cu donaþia dumneavoastrã la Botoºani, se doreºte


instituirea Bibliotecii Naþionale Eminescu. Ne puteþi da amãnunte?
- Venind la Botoºani vrem sã analizãm ceea ce de multã vreme am încercat: crearea unei
fundaþii naþionale Biblioteca Eminescu chiar aºa se va numi care are ca scop urmãtoarele: în
primul rând completaea acestei biblioteci, în afarã de fondul documentelor pe care l-am donat
ºi care pânã acum are aproape tot ce s-a scris ºi s-a tipãrit de ºi despre Eminescu, pânã în 1989,
cu tot ce a apãrut dupã aceastã datã, precum ºi dotarea cu unele publicaþii sau cãrþi care au
apãrut înainte de anul 1989 ºi care nu se aflã în fondul pe care l-am donat eu ºi realizarea unui
serviciu bibliografic care sã înregistreze zilnic tot ce apare în presa românã despre Eminescu,
noutãþile despre viaþa ºi opera lui Eminescu. Dorim sã intrãm pe circuitul internaþional de
informaþie biblioteconomicã ºi pe circuitul Internet cu facsimilãri ale unor ediþii Eminescu, cu
facsimilãri ale unor ilustraþii ale operei eminesciene, pentru a le pune în circuitul
informaþional naþional ºi internaþional. Între membrii fondatori se aflã prof. academician
Virgil Cândea, Gabriel ªtrempel actualul director al Bibliotecii Academiei, dl. Zigu Ornea
care a avut o perioadã de licean, aici, în Botoºani, poeþi precum Cezar Ivãnescu, Gh. Istrate,
Ion Murgeanu. Cred cã pot sã-l amintesc aici ºi pe acad. Alexandru Zub, Ion Ungureanu
actualul vicepreºedinte al Fundaþiei Culturale Române, prof. dr. docent Gh. Bulgãr, dl.
Dumitru Vatamaniuc, Gh. Sãrac cunoscutul interpret al romanþelor pe versuri de Eminescu,
cântãreaþa de muzicã popularã Floarea Calotã... Mai sunt ºi alþii, mulþi din Botoºani. (...)
40 - Dl. Vatamaniuc spunea undeva cã Eminescu de alaltãieri era cel din ediþia Maiorescu...
Eminescu de ieri se naºte, cum a apreciat Iorga, odatã cu intrarea manuscriselor poetului în
patrimoniul Academiei Române, în 1902. Eminescu de azi este cel al operei integrale.
Întrebarea mea este: ce credeþi cã va fi Eminescu de mâine?
- Eminescu este citat, dar nu este citit. N-am spus-o numai eu, au spus-o ºi alþii. Eu cred însã cã
mulþi oameni îl vor iubi pe Eminescu. Cred cã atunci când se va putea avea opera omnia chiar
ºi cu pãrþile ei „buruienoase” (vulgare), atunci vom putea sã judecãm ce va fi. Pentru cã,
citindu-l trunchiat, poþi sã faci din Eminescu ºi xenofob, ºi ultranaþionalist, ºi... ºi... ºi... ºi...!
Eminescu este un om modern, în toate timpurile. Trebuie sã gãsim formulele vremurilor
noastre pentru a-l putea face cunoscut”
(Ion C. Rogojanu, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr.5)

„(...) Arta nu poate fi ninciodatã în crizã! Fiind independentã de sistemele ºi organismele

ÝKEION
Publicatii
sociale, economice, politice ca mod de manifestare ºi specificitate arta suportã, resimte mai
mult crizele societãþii ºi nu de puþine ori le reflectã, voluntar sau involuntar. Putem vorbi, în
ceea ce ne priveºte, de o sãrãcie a mijloacelor, de pauperitatea artistului, dar nu de o crizã
proriu-zisã a artei. Ea trece dincolo de astfel de impasuri, graþie tensiunii creative care animã
orice epocã ºi orice celulã a civilizaþiei umane. Pot fi crize ale ideologiei estetice, ale anumitor
tendinþe ºi forme stilistice, ale unor genuri într-un context anume mai puþin favorabil, dar, în
ansamblul ei, dãinuie prin natura destinului ei învingãtor ºi prin substanþa ei purificatoare”
(Corneliu Antim, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 5)

„(...) Avem suflet, pentru cã avem timp. ªi nu invers, din pãcate! Ne „îngrijim” de timp. ªi am
uitat de tot cã mai avem ºi altceva, în afara sa (...) Iubirea a dispãrut. Dar nu ura, ci indiferenþa,
i-a luat locul. Asistãm la moarte (a aproapelui, a celuilalt) indiferenþi. Nu ne mai
impresioneazã nimic. Nici mãcar... cinismul celorlalþi. Sau al nostru. Vom ajunge niºte...
cadavre ambulante. Comunicãm cu ceilalþi doar prin simþuri. ªi prin cinism. Trãim în
concubinaj cu propriile noastre neveste. Fericirea... o abordãm ca pe un lucru furat. Ne e fricã
sã fim fericiþi. Sau triºti. (...) Deziluzia e folositã ca armã de distrugere în masã. Suntem
încurajaþi sã ne deziluzionãm unii pe alþii. ªi ne descurcãm de minune. Ne privim în oglindã ºi
nu vedem pe nimeni. Între noi ºi imaginea noastrã s-a cãscat o prãpastie. Un gol... istoric.
Cineva vrea sã ne ia... destinul! Propriul nostru mormânt va fi ocupat de un... intrus! Doamne,
ajutã-l!”
(Costel Zãgan, Teme ºi inventeme, Colloquium, nr. 6 )

„Prin apariþia în Colecþia „Eminesciana” a volumului „Eminesu la Ipoteºti” iau sfârºit, graþie
unei senzaþionale descoperiri, toate controversele privind creaþia liricã a lui Mihai Eminescu.
(...) Printr-o fericitã coincidenþã, autorul este un botoºãnean ºi descoperirea lui vine în
momentul în care întrega þarã comemoreazã 90 de ani de la moartea „poetului nepereche”.
Nici nu se putea un omagiu mai potrivit. Autorul este prof. I. D. Marin. Numele lui nu spune
nimic cititorilor, deoarece, de câteva decenii, el se zbate sã spargã zidurile indiferenþei noastre
ºi sã evadeze din graniþele judeþului Botoºani. A trebuit larga înþelegere a Editurii Junimea,
pentru valorile autentice, ºi lãudabila ei slãbiciune pentru debutanþii regionali, pentru a ne
bucura astãzi de marea descoperire. Rãscolind cu o perseverenþã care impune respect arhivele
prãfuite ale Cucorãnilor ºi Ipoteºtilor, autorul a reuºit sã identifice, în persoana Casandrei
Alupului, prima mare ºi unica iubire a poetului, care începe în primãvara anului 1863, când el
avea 13 ani ºi cinci luni, iar Casandra 18 ani ºi jumãtate. (...) Cum a ajuns autorul la concluziile
lui? Prin singura metodã posibilã ºi pe care au folosit-o toþi predecesorii sãi pentru cã nu exista
41 alta aceea a interpretãrii poeziilor lui Eminescu în ordine cronologicã, metodã prin care
exegeþii eminescieni au ajuns la alte concluzii, diferite de la autor la autor, deoarece metoda nu
îngãduie ieºirea din jocul nesigur al ipotezelor. Dar, în timp de toþi ceilalþi, „fãrã excepþie”, se
pierd în speculaþii savante, în analize de profunzime, I. D. Marin exclude ipotezele,
substituindu-le certitudini, iar analizelor, complicate, sentinþe simplificatoare: „fãrã
posibilitãþi de tãgadã”, „fãrã teama de a ne înºela”, „nu mai este cazul de a insista”, etc.
Rafinatul Anatole France spunea cã „istoria este o artã în domeniul cãreia nu reuºeºti decât
prin imaginaþie”. Lipsit de o imaginaþie creatoare, I. D. Marin nu a reuºit sã realizeze o istorie
literarã, aºa cum ºi-a propus. (...) Criticii de profesie vãd ceea ce noi nu putem vedea, înþeleg
ceea ce nu putem înþelege. Simplu cititor, eu cred cã volumul nu-i decât un ºir de naivitãþi
ridicole, cã autorul este un obsedat de figura Casandrei, cã lipsa de modestie ºi modul în care
nesocoteºte munca predecesorilor, din care unii au intrat în patrimoniul cultural al neamului
iar alþii ocupã locuri inaccesibile autorului, ne face, pe noi cititorii, sã ne simþim frustraþi, ca

L6g4@<
unii care am plãtit ºi hârtia, ºi tiparul, ºi drepturile de autor. Repetãm, nu avem certitudinea cã

t
Publicatii
nu ne înºelãm, dar aceasta nu exclude dilema: sau avem noi dreptate, ºi atunci de ce s-a
publicat cartea, sau are dreptate autorul ºi atunci editura, care i-a acceptat lucrarea fãrã a face
vreo rezervã, trebuie sã tragã concluzia logicã care este, de a pune capãt Colecþiei
„Eminesciana”, deoarece subiectul Eminescu a fost epuizat.”
(Gheorghe Eminescu, Eminescu la Ipoteºti - articol cenzurat, în 1979, de cãtre
ziarul Clopotul Colloquium, nr.6)

„(...) Trãim, în ultimul secol, pe contul geniului tehnic creator, care a adus vieþii o uºurare.
Distanþele nu mai conteazã, comunicaþiile se petrec în sutimi, miimi de secundã. Ce era pe
timpul lui Fidias nu se mai potriveºte cu armosfera în care a trãit Brâncuºi. Sufletul, însã, îºi
cere iertare de la geniile tehnice. El îºi doreºte a rãmâne credincios, religios, netehnic ºi
nemuritor.”
(Ion Murariu, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr.6))

„(..) Starea de a scrie despre Luchian este de fapt o stare de a fi tu însuþi. Despre Luchian a scris
înaintea mea Petru Comarnescu ºi a scris excepþional, cu entuziasmul sãu caracteristic
fãcând din Luchian obiectul propriei sale fantezii ºi a unui imaginar debordabil, fermecãtor,
inexact, incorect, dar pânã la urmã convingãtor prin posibilitãþile de a percepe un personaj
atins de aripa geniului, un personaj traversând un sfârºit de secol sub influenþa
postimpresionismului, intrând în pictura româneascã dupã Grigorescu ºi între ei situându-se
dramaticul Andreescu, marcând o epocã nefãcând ºcoalã, dar având discipoli. Luchian s-a
stins ca un simbol al sacrificiului pentru artã, consumându-ºi substanþa lui realã, fizicã, pentru
a o converti în nobleþea substanþei creative metafizice. Numai aºa ne putem explica acest
destin împlinit, nu atât în existenþa imediatã, ci în spirit. M-am uitat zilele trecute, la Iaºi unde
am fost chemat sã vorbesc la o expoziþie despre Nicolae Grigorescu ºi epoca sa, cu lucrãri
existente în pinacoteca ieºeanã ºi nu numai ºi mã uitam cã au trecut peste 80 de ani de când la
Brebu pastelurile lui Luchian erau practic niºte capodopere comparabile cu cele mai valoroase
pasteluri. Parcã n-ar fi trecut nici mãcar o secundã! Parcã acum le-ar fi luat de pe planºetã, ca ºi
cum el însuºi ar fi consumat experienþa de la Brebu, unde descoperise acel atât de umil colþ de
bucãtãrie al lui moº Gheorghe, cu vatra aceea care apoi a circulat prin toatã pictura
româneascã pânã în zilele noastre ºi prin Tonitza ºi prin toþi cei care au venit dupã Luchian în
mantaua lui spiritualã, arãtând cã ideea ºi sintagma actualitatea clasicilor nu este o vorbã de
complezenþã, ci este un adevãr artistic de naturã esteticã, dovedind cã cel care creeazã pentru
cei mulþi vorba lui Cãlinescu creeazã pentru multã vreme”
(Valentin Ciucã Luchian la 130 de ani, Colloquium, nr 6)
42 „(...) Fiinþa umanã are tendinþa sã consacre, sã facã imperisabile, memorabile, emoþiile sale,
cuprinse în obiectele de artã monumentale. Stãrile de frumuseþe, sublime, emoþiile
supraliminare cuprinse în acestea, se cuvine sã aibã un loc în vatra satului tribal, un loc în
cetatea împrejmuitã de ziduri, antice sau medievale, un loc în oraºul modern sau în polisul ori
megapolisul contemporan. Acest loc central sau periferic, din punct de vedere geometric,
rãmâne, totuºi, în toate împrejurãrile, locul central ca valoare socialã (...) Un lucru este clar
deocamdatã, din punctul de vedere al ecologiei sociale a habitatului ºi anume cã în
aglomeraþiile urbane dezvoltate haotic ºi fãrã respectarea tradiþiilor moºtenite de la cetatea ºi
oraºul clasic, în care piaþa publicã este nelipsitã, ca ºi în oraºele atee ale regimurilor totalitare,
unde funcþiunile principale ale vechilor pieþe au fost anulate, sau ocultate, s-au produs grave
abateri de la comportamentul social normal, au apãrut fenomene adiacente aberante,
conflictuale.”

ÝKEION
Publicatii
(Radu Negru Vor mai fi pieþe publice în mileniul al III-lea?, Colloquium, nr.6)

„(...) Încã înainte de a se stinge din viaþã, sub impresia covârºitoare a versurilor sale (dar ºi a
dramatismului vieþii, deopotrivã), Eminescu era declarat un poet genial sub semnul cãruia
urma sã înceapã al XX-lea secol. ªi secolul veni ºi-l confirmã pe Titu Maiorescu, cel care-i
profeþise acest destin. Mai mult, s-a putut vedea cã, pe mãsurã ce treceau deceniile ºi epocile
istorice, oricare ar fi fost ele, opera lui Eminescu parcã creºtea în importanþã, în valoare, în
profunzime. I s-a creat astfel un loc de vârf intangibil. Într-o întâlnire cu cititorii, Nichita
Stãnescu încerca sã rãspundã întrebãrii „Cine este cel mai mare poet român?”, zicând cam
aºa: „Cel mai mare poet român sunt vreo 17, printre care mã numãr ºi eu. Mare poet român
sunt vreo patru sau cinci. Dar poet, vai Doamne, este unul singur: Mihai Eminescu.” Astfel,
Eminescu a reprezentat, mereu, nu numai superlativul literaturii române, dar chiar condiþia ei
teoreticã perfectã. Cu toate acestea, în ultimii ani, în contextul unor dispute care depãºesc
literatura, s-au gãsit voci care sã punã sub sermnul îndoielii actualitatea lui Eminescu ºi
valoarea lui suprem modelatoare. (...) Cele douã cãrþi scrise de Constantin Cubleºan care
constituie pretextul acestei intervenþii reþin circa 110 volume de contribuþii apãrute în
intervalul ultimului deceniu. Ceea ce înseamnã aproximativ o carte pe lunã dedicatã operei
(sau vieþii) lui Eminescu, fiecare tentând, se înþelege, noi orizonturi. Fãrã a mai pune la
socotealã ediþiile de poezii, prozã sau publicisticã.”
(Gheorghe Jurma Perspectiva criticã, Colloquium, nr.7)

„(...) Tehnologia, chiar dacã, aparent sau în fond, prin jocurile oglinzilor de suprafaþã, pare a
servi de multe ori ca „unealtã” de lucru a demonicului (opozant al binelui creaþiei, iubirii ºi
contemplaþiei divine), va sfârºi... chiar când va sfârºi, prin a crea cu adevãrat „opere de artã la
sintetizator”, utilizând computerul în locul pensulei ºi a tubului de culoare picurat pe paletã...
va sfârºi tot prin a glorifica existenþa divinului din noi. Asta, ca sã facem literaturã SF, cãci,
bunul simþ ºi mintea normalã nu va accepta niciodatã clonarea, artisticã, mimetismul
tehnologic ºi arta vie a sufletelor ºi minþilor creaturilor lui Dumnezeu date pe mâna unei
maºini. Dar, în definitiv, cine poate profeþi ce va fi? Cea mai certã citire a viitorului, pânã una,
alta... rãmâne tot trecutul. Nu?”
(Alecu Ivan Ghilia, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 7)

“(…) Condiþia condeierului de provincie e oarecum diferitã de a celor din capitalã ºi marile
metropole. Asta nu trebuie sã demobilizeze ori sã constituie un impediment. Dacã simþi cã
poþi adãuga ceva la Kalokagathon, atunci e bine. Mai devreme sau mai târziu cineva se va
43 gândi sã evalueze scriiturile tale. Nu mã deranjeazã statutul de provincial. Ba dimpotrivã,
dacã stau bine ºi gândesc, cred cã-mi convine (…) Mileniul trei ºi literatura. Se va cerne fãina
ºi se vor scutura sacii. Stã scris cã literature, artele, în general, au definit perioada istoricã,
fixând-o în spaþiu ºi timp. De fapt, timpul ºi spaþiul e în noi. De aceea scriu despre normalul
din anormalitate. Lucru cert, literatura noastrã se îndreaptã spre ceva de noutate. Vor fi
respectate, pãstrate, conservate, vechile tradiþii ºi valorile culturii române, dar, în acelaºi
timp, vor apare noi forme de exprimare ºi o gândire spontanã, un curent spontan al erorilor.
Averroes spunea cã “erorile se pot îndrepta prin comiterea lor”.(…) Aproape cã nu am timp
pentru creaþie. Poate cã, dacã aº avea prea mult timp la dispoziþie, aº scrie cam tot atât ori
deloc. Mizez pe idei anapoda ºi pe lupta contrariilor la crãpatul zilei ori la vreme de noapte.
Motivele trebuie dezvoltate ºi ºlefuite în ritmuri susþinute. Emoþia trebuie parcursã în
întregime. (…) Cred în zbuciumul pulsaþiei ºi în densitatea clipei. Într-un ritm secular pulsaþia
lãuntricã poate da dimensiuni fantastice creaþiei. Când pulsaþia de moment atinge apogeul

L6g4@<
t
Publicatii
scoate la ivealã kakokagathia iar percepþia sublimului este la îndemîna iubitorului de frumos.
(…) La ce lucrez în prezent? Nu fac nimic. Sunt bigam. Lucrez la viitor din care mã inspir
pentru ca alþii sã cunoascã trecutul. Atât declar, susþin ºi semnez.”
(Mircea Catargiu, intervievat de Petruþ Pârvescu, Colloquium, nr.8-9)

“(…) Vã rog sã reluaþi o idee a mea, pe care o tot repet mereu ºi care nu se aude nicãieri! ªi
anume! Este vorba de rentabilitatea în muzicã, în artã, în general. Suntem extrem de rentabili!
Dar trebuie fãcutã o deosebire concretã între rentabilitatea unor mãrfuri care se vând pe bani ºi
rentabilitatea unor investiþii care aduc prestigiu þãrii, unui întreg popor. Eu o numesc
rentabilitatea artiºtilor muzicali pentru cã la ei mã refer creatori ºi interpreþi, drept
rentabilitate de prestigiu. Am mai spus-o, la diferite nivele, ºi eram privit destul de ciudat. Dar
am fost în strãinãtate ºi am ajuns în Suedia ºi mi s-a vorbit de corul Madrigal, de pianistul
Valentin Gheorghiu, de violonista Silvia Marcovici. O þarã ca a noastrã este cunoscutã în
America doar printr-un nume: Gerorge Enescu, adicã, România. Se spune George Enescu, se
ºtie cã e vorba de România. Nu te confundã nimeni, aºa cum se întâmplã dacã vorbeºti de alte
lucruri ºi-þi spune cã capitala noastrã e Sofia sau Budapesta. Deci, este foarte rentabilã
investiþia în prestigiu, în artã ºi în culturã.”
(Grigore Constantinescu, intervievat de George Manovici, Colloquium, nr. 8-9)

“(…) Nu trebuie sã ne sperie frontiera mileniilor. Iliada, textele faraonilor, tragediile lui
Eschil, Sofocle, Euripide nu ºi-au pierdut prospeþimea ºi valoarea. Mã înspãimântã nu
mileniile, ci faptul cã ar putea exista milenii fãrã poezie, ca niºte gãuri negre, viermãnoase,
care vor înghiþi material cãrþilor din jur… Literatura românã? Dupã “scenariul” lui L. Ulici, se
va gãsi, peste milenii, Antologia sa cu 101 poezii. Poate, totuºi, prea puþin… sã reþinem,
dincolo de scenarii metaforice, câteva momente faste ale literaturii contemporane: apariþia
unor cãrþi de memorii, resurecþia jurnalului, prolificitatea generaþiei '80. Observ însã o
deplasare vizibilã, spre roman, a literaturii: Marin Mincu scrie romane (a se vedea premiul
recent, din Italia), Gabriela Melinescu, Constantin Albuþã, dintre poeþi. “Deplasarea spre
roman” s-a extins ºi la generaþia optzecistã: M. Cãrtãrescu, N. Danilov, Gabriel Chifu,
Ruxandra Cesercanu, Simona Popescu. Aceastã schimbare a tricourilor pare sã fie în consens
cu spiritul ironic al generaþiei: sãrbãtoarea cere mereu costume noi…”
(George Vulturescu, intervievat de Petruþ Pârvescu, Colloquium, nr. 10)

“Au sosit odatã cu zorii pe lângã zid ºi unul dintre ei a scos din buzunar o bucatã de cretã ºi a
desenat o cruce subþire pe zid. Atunci el s-a apropiat ºi ei l-au ajutat sã scoatã paltonul ºi pe
44 urmã ei l-au rãstignit cu genunchii lipiþi de cruce, cu faþa lipitã de cruce. Apoi au plecat unul
câte unul lãsând zidul în spatele lor, ºi, dupã câteva ceasuri, s-au întors. El respira încet, era viu
ºi atunci l-au coborât de pe cruce, i-au scuturat hainele de moloz, l-au ajutat sã îmbrace
paltonul. Apoi unul din ei a ºters cu o cârpã crucea desenatã pe zid ºi au plecat împreunã pe
lângã zid.”
“M-a dus în cârcã pânã pe culmea dealului, gâfâind, în timp ce-l mânau din urmã. Ajunºi
acolo, eu m-am lungit în iarbã cu braþele desfãcute, cu picioarele întinse. Pe el l-au îmbrâncit
peste mine, cu spinarea pe pieptul meu, ºi i-au pironit mâinile ºi picioarele peste mâinile ºi
picioarele mele. Apoi m-am ridicat ºi am pornit încet la vale”
(Constantin Acosmei Rãstignire, Colloquium, nr. 10)

“(…) Implicarea artistului în politicã nu este neapãrat ceva negativ, deºi mulþi considerã cã
arta ar trebui sã rãmânã departe de sfera politicii. Pentru a combate aceastã teorie îl voi da ca

ÝKEION
Publicatii
exemplu pe H. Daumier, ale cãrui litografii au avut majoritatea ca temã satirizarea oamenilor
politici ºi a monarhiei. Nu convingerule sale politice au importanþã, ci pretextul pe care acestea
i l-au oferit pentru a crea aceste opere. Un exemplu negativ de imlicare a politicului în sfera
artei l-a reprezentat aºa zisa “artã artificialã” a þãrilor comuniste. În acest caz, tema nu a fost
doar un simplu pretext, ci scopul creaþiei, transformând lucrãrile în simple mijloace de
propagandã, acestea pierzându-ºi orice valoare artisticã. (…) Condiþia artistului din România
zilelor noastre este foarte ambiguã, aprecierea artei fãcându-se de multe ori arbitrar, poate din
lipsa unei ierarhii a valorilor, bine stabilitã. Cum de multe ori conºtiinþa propriei valori nu este
de ajuns, mulþi artiºti, furaþi de dorinþa de a ºoca prin nou sau de a se alinia la unele tendinþe ale
artei actuale, pierd din vedere autocritica ºi valoarea artisticã a operei.”
(Tiberiu Mihai Iliºescu, intervievat de Augustin Eden, Colloquium, nr. 12)

“(…) Comunismul, ajuns la putere, îºi instituie propria tradiþie, devine autoreferenþial,
guvereazã sub imperiul unui prezent vãzut ca ireversibil ºi în perspectiva unui viitor
“luminos”, deloc nebulos, cognoscibil în virtutea legilor eterne ale Istoriei. “Tineretul”
(“tânãra generaþie”) este parte a acestui viitor. Perpetuarea se asigurã într-un soi de
partenogenezã. Aºa cum un organism îºi înnoieºte periodic celulele, la fel ºi sistemul
communist trebuia sã se revitalizeze prin “tânãra generaþie”. Premisa de la care au plecat
autoritãþile comuiste a fost aceea cã “tineretul” va fi cel mai uºor convertibil, lipsindu-i
legãturile directe cu trecutul ºi cu tradiþia. Rãmâne sã discutãm dacã aceastã supoziþie a fost
sau nu valabilã… (..) În faþa unei modernitãþi care determinã schimbãri majore în perioade
scurte de timp, a vorbi despre “generaþie” înseamnã a fixa identitãþi simbolice, a delimita
solidaritãþi, ordonându-le dupã anumite criterii (..) Ca un ultim aspect, trebuie sã observ cã
recurenþa cea mai mare o are termenul “generaþie” în lumea literarã româneascã. Aici,
“generaþie” este un surogat pentru “curent literar”, “ºcoalã literarã”, “miºcare literarã”;
vorbindu-se de generaþii successive se simuleazã dinamicã internã, prolificitate, când ºtii bine
cã miºcãrii literare româneºti îi lipseºte unitatea ºi coerenþa”.
(Adrian Mihai Cioflâncã Un fel de viitor, Colloquium, nr. 14)

“A circulat încã din timpul vieþii lor ipoteza cã Horea, Cloºca ºi Criºan, dar mai cu deosebire
Horea, ar fi fost francmasoni. Aceasta ar fi explicat, între altele, primirea, repetatã, a lui Vasile
Nicula (zis Horea) de cãtre Împãratul Iosif al II-lea (care era francmason), ca ºi ecoul
excepþional al rãscoalei românilor transilvãneni (1784) condusã de cei trei, în presa ºi
literatura propagandisticã europeanã, semnificativ ºi prevestitor masonicã (revoluþia de la
1789 bãtea la uºa istoriei) care îl proclamase pe Horea “rex Daciae”. (…) De curând, a fost
45 descoperit de cãtre istoricul Ioan Chindriº, ºi circulã oarecum în presa ºi în mediile masonice,
ceea ce s-ar putea numi “Discursul francmasonic al lui Horea”, rostit de cãtre acesta, în
româneºte, în 23 februarie 1783, în cadrul lojii “Adevãrata înþelegere” (De la Vraie Concorde)
din Viena, condusã de cãtre Ignatius von Born, consilier guvernamental în domeniul minier,
familiarizat cu Apusenii. (…) Avem în faþã primul document de limbã românã vorbitã. Aceasta
pentru cã, vorbind româneºte (deºi e sigur cã ºtia nemþeºte ºi ungureºte), micul discurs al lui
Horea a fost stenografiat ºi s-a pãstrat ca atare. Traducãtor, pentru membrii de faþã ai
confreriei, a fost învãþatul bucovinean Vasile Balº (Basilius Balschs), guvernator al Bucovinei
proaspãt rãpite, ºi, evident, mason (…) stenograful înregistrând sunetele, al cãror înþeles nu-l
cunoºtea, într-o grafie maghiaro-germanã relativ uºor de descifrat. (…) se cuvine sã ne
mândrim, din multe unghiuri, parcurgând acest document plin de sugestii, motivul
fundamental fiind acela cã el aparþine unui român atât de asuprit, cum era atunci Horea, ca ºi
cei din mijlocul cãrora se ridicase pentru a le evidenþia îndreptãþirile ºi a-i apãra.”

L6g4@<
t
Publicatii
(George Muntean Un document important de limbã românã, Colloquium, nr. 14)
“(…) Aceastã privilegiere a poeþilor, în concepþia filosofilor antici, ne trimite, parcã de la sine,
la atât de frumoasa apreciere datã meºteºugurilor lor de cãtre Heidegger în Originea operei de
artã, unde, referindu-se la arta Poeziei, ca zonã de neascundere care lumineazã, în calitatea ei
de proiect ce produce un deschis, imagine ce ne trezeºte din memorie pe aceea a luminiºului
eminescian, ceea ce dovedeºte, iar ºi iar, rudenia de sânge a marelui nostru poet cu spiritele
înalte ale lumii, din toate timpurile, ºi, ca atare, caracterul universal al scrisului sãu. Heidegger
spune cã acesta face fiinþarea sã lumineze ºi sã cânte. Aºadar, tot sã cânte! Iar despre rosturile
poetului în precaritatea lumii actuale, filosoful spune cã: a fi poet în timpuri sãrace înseamnã
sã te apleci, prin cântec, asupra urmei zeilor dispãruþi. De aceea, cât þine noaptea lumii, se
cuvine ca poetul sã rosteascã sacrul. Or, acea esenþã profundã, acel sacru ce trebuie rostit de
poeþi cât þine noaptea (oare nu întunecarea înþelegerii de cãtre lume a faptelor primordiale pe
care nu le mai discerne?), nu este tocmai noumenul, proiectul iniþial, al zeilor dispãruþi, diluat
ºi perturbat în întruparea lui realã, dar pe care numai poeþii, cu memoria lor anistoricã, sunt
datori a-l conserva, cât þine aceastã noapte? Este foarte aproape concluzia cã Eminescu a fost
un atare spirit superior, antrenat, prin toatã existenþa sa, în acþiunea de conservare ºi
transmitere cãtre viitor a acestui noumen, a acestui model ideal al existenþei, vãzut cândva de
Creator, în slujba cãruia a pus toate eforturile sale, toatã conºtiinþa ºi energia vieþii sale, ceea
ce-i conferã atribute cu mult mai înalte decât cele ale unui simplu rostitor de stihuri, chiar dacã
geniale.”
(Lucia Olaru Nenati Eminescu, un poet al memoriei sacre, Colloquium, nr. 16)

“(…) Pe plan psihologic, labirintul reprezintã cãutarea centrului spiritual, al credinþei, aceastã
cãutare fiind legatã de rãtãciri sau pericole. Ieºirea din labirint e simbolul unei învieri
spirituale, ce continuã în literatura labirintului
este adesea metafora eroului (E. Sue
Misterele Parisului) sau o proiecþie spaþialã
a rãtãcirii mentale sau a realitãþii absurde
sau angoasante (Kafka, Joice). În a doua
jumãtate a secolului XX, cu precãdere în
curentul artistic novator denumit generic
postmodernism, dar ºi în majoritatea
domeniilor culturii ºi civilizaþiei, este
recuperatã, dupã perioada raþionalismului
secolului XVIII, ºi se dau numeroase
46 interpretãri, unele originale, ºi datoritã
schimbului de mentalitate. Ritmurile vieþii
moderne, paradigma neliniºtitoare a
“metropolelor tentaculare” ºi nesfârºite,
pierderea unor repere clare ºi a unui cod de
semnificaþii, face ca omaginea labirintului
sã ocupe un loc central în imaginarul
colectiv din a doua jumãtate a secolului
nostru. Metafora “potecilor care se bifurcã”
(Borges), “obsesia drumului spre Centru”
(Eliade), “jocul de puzzle” (Culianu)
reprezintã tot atâtea reacþii în faþa unui
univers în descompunere.”

ÝKEION
Poezia

47

L6g4@<
t
Poezia
U T Anticipare codata

B
DE
propun sã devenim alchimiºtii
propriilor visuri;
propun sã devenim sculptorii
propriilor fizionomii
ºi pictorii
emoþiilor perpetuânde
Tania ºi scriitorii
MICLESCU existenþei în calitate de nebuni…
ºi dupã promisiuni;

prin testament imi las:


pielea, suferinzilor de invizibilitate;
picioarele, alergãtorilor
dupã idealuri, abia schiþate;
mâinile, scriitorilor amatori,
unghiile, celor care necesitã un alt rând
Amintiri individuale pentru a se vindeca de ticuri obsesive
ºi restul am sa þi-l las þie
ca sa ma þii minte
Adoram sã contemplãm de pe pãmântul nu ca un corp dezmembrat,
înnegrit secãtuit…
baza înstelatã a celuilalt univers; ci ca obiectul visurilor mele conºtiente
adoram sã ne lãsãm acoperiþi de frunzele ºi promisiunea
atinse de tristeþea toamnei grãbite cã nu am sã te bântui
ºi cel mai multi îmi lipsesc o las, doar,
sãruturile îmbãlsãmate de moleculele ca post scriptum.
ploii eliberate de norii ascunºi.
Ochii noºtri, învãluiþi de ceaþa densã Aº vrea sã renasc
se priveau incapabili sã observe
coroanele de flori din jur Aº vrea sã renasc
ºi fiecare voce se izbea ºi nu oricum,
de crucea spiritelor uscate. ci cu un alt chip.
De ce nu cu alt eu?
48 Precum crengile noduroase
ale strãmoºilor vegetali,
mi-e mult prea greu
sã mã privesc în oglinda damnaþilor
îmbrãþiºãrile noastre ºi sã descopãr aceleaºi gânduri
erau înrãdãcinate în sentimente care au dus la plecarea ta
(deºi existente, neauzite) din universul primului chip nãscut.
ºi încã o datã,
adoram sa-þi aud vocea La fiecare botez
ca sunetul venit din interior vã voi vedea cum staþi
ºi legãmant fãcut cu ochii întorºi la ceafã,
ºi martori propriilor buze, cu picioarele în loc de mâini
acum, ador sã te vad murind, ºi corpul tot distorsionat
ºi nu cumva, dreptate poeticã în cioburi, ce cautã sã se refacã
te-am auzit ºoptind?... precum un puzzle cu piesele furate.

ÝKEION
Poezia
Doar cei ce mi-au iubit un chip Dublã mutare,
mã vor urî cu altul puf…
ºi cei care m-au urât cu primul am dispãrut.
vor lua un loc la masa pomenirii lui Un alt pion resemnat,
ºi vor ciocni paharul cu vinul oricum mi-am indeplinit rolul
sors din strugurii minþii ºi-nca prea mult.
ºi vor zâmbi la cei ce vor astepta
sã renasc Un dans
ºi nu oricum,
ci cu un alt chip… Vocile se sting ºi douã mâini
îºi alunecã degetele pe corzile
Extremã unei harpe blestemate;
în sala cubicã, ea îl priveºte
Derizoriu… ºi studiindu-ºi filosofiile
Atingând vârfurile degetelor cu cerul; declarã singura soluþie: un dans.
Cosmos nedefinit al intelectului
Devine uºor sã vezi adevãrul Se apropie precum un prãdãtor,
Pictat. pe marmura albã, paºii nici nu se aud,
flãcãrile lumânãrilor se joacã
Tremurând pe rochia însângeratã, cu umbre;
Steaua explodeazã în cãuºul palmelor pe materialul diafan apare
Transmiþându-þi cunoºtinþele diurne. imaginea unei diavoliþe.
Labil, te gândeºti la stabilitate
Fugi… El se simte invãluit
de aura intunecatã a femeii,
Cauþi antonime: eul nemuritor; picioarele paralizate îºi recapãtã
Gãseºti sinonime: groaza muribunzilor sângele în vene , când mâna ei
Te gândeºti sã faci pasul se-mpreuneazã cu a lui.
Din elipsa prestabilitã
Scrii teoreme :sustrage-te! Cei doi valseazã enigmatici,
mâinile lui coboarã pe silueta efemerã a ei
Pentru cei resemnaþi ºi simte palmele strãpunse de ace
ruginite…
Cobor in staþia se uitã în ochii farã luminã,
acestui univers posac, la buzele roºii ce se-nvineþesc,
49 privirea mi-o îndrept
spre sala de aºteptare
obrazul alb devine transparent
ºi el îºi simte sângele ce se scurge
luminatã crepuscular, din tâmplã, prin crãpãturile marmurei
populatã de figuri cioplite pânã în seva inveninatã a pãmântului fals.
cu privirea în gol.
ªi dans ºi moarte, în timp ce râsul ei
Peronul, ca o tablã de ºah rãsunã din ce în ce mai tare,
mã aºeazã pe locul pionului. el cade ºi se sparge
mã mulþumesc, oricum ca un vas fãurit de un indian frustrat,
n-am fost genul nebunului, dorinþa de un dans nu dispare,
ºi-n fond miºcarea e chiar ergonometricã. dar muribundul se intreabã,
cine sã acceadã pentru ce a fost sacrificat
la poziþia regelui?... ºi, daca, pentru fericirea ei

L6g4@<
a meritat…

t
Poezia
Oana Mã detaºez de restul de gunoaie..
VOITOVICI ªi într-un sfârºit de tine…

Mi s-a descusut inima

Mi s-a descusut inima


asearã sau alaltãsearã…
Nu mai reþin de când nu ai fost…
Curg din ea ghemotoace de atrii si
ventricule..
Spãlate in zoaiele proprii
S-au desprins din mine detaºãri… -cine-ºi mai spalã interiorul inimii?-
Se agaþã de ea scame

Mã detaºez de tot ce sunt atârna cât de tandru posibil de


Ca sã-þi mimez bucãþile
Glasul…. desprinse din textura sa
Privirea…. Inimoasã
ªi pasul…. Sau chiar lipsitã de inimã…
Cãtre mine….
M-am gândit sã-mi cos inima
Mimez în culori ºterse întrebãri Dar de când nu mai eºti
De copil ameþit de visare Parcã au dispãrut si acele cu gãmãlie..
Mimez pânã ºi dorinþa de a avea cu adevãrat Bolduri am… înfipte aspru deja…
Niºte sentimente veritabile ……..cãutam o gãmãlie…
Aruncate undeva prin mine pentru aþa din mine…..
Curg ºireturile din inima mea
ªi mi-e greu
Mã detaºez de tot ce nu-s Cã n-am cu ce s-o peticesc
ªi-am vrut macar o data ….. Din nou….
Sã fiu un urs polar… Am în loc de inimã
Fãrã de speranþe la polul Un cuib de molii si o cârpã
Îngheþat in instabilitate emoþionalã Gãuritã la greu…
Sau un liliac….
50 Îmbãtat de prea mult sânge
Ingerat nepãsãtor din Nu ºtiu ce sã fac cu mâinile,mai bine le-aº
Conductele venoase tãia
Ale presupuselor vieþuitoare fãrã de viaþã…
Îmi atârnã greutãþi de inimã
Se lasã greu pe vena cavã
Mã detaºez de anotimpuri Surplusul de sânge pompând sus
De sentimente timpurii… Cãtre umoarea umedã
De lipsa din tine A ochiului nostru
ºi frica din mine…
De toamnã ºi primãvarã Se miºcã evantaiele de o parte ºi de alta
De iasomie ºi lalele… A trunchiului
Secþionat ironic deasupra pântecului
Nu ºtiu ce sã fac cu mâinile

ÝKEION
Poezia
Parca le-aº tãia.. picurii de aliaj
….motiv absurd sã uit cã ceva… …fierbinte…
…….atârna mereu….
….din mine…
Nimicul nu-i firesc decât pentru tine

Picioarele le-aº scurta…


Le-aº decolora din piele in catifea Era firesc sã te aduni
Aº merge cu ochii De pe iarba purpurie
Din colþ in colþ De pe polenul din burta bondarului
Aº pluti cu o geana de-a ta De pe cenuºiul deschis al cerului nostru
…..fãra picioare ºi mâini…. De pe buzele mele încarnate in zâmbet
De pe porul deschis al cãrnii devorate
Aº scrie cu respiraþia De timp…
Cuvinte pe obrazul tãu De monotonie….
ªi le-aº ºterge prin strãnutul De tine…..
Provocat de-o alergie
La iubire…
De ce nu crezi cã e fireascã
M-am hotãrât sã-mi secþionez membrele Dorinþa mea de a fi tu…
Sã parã mai uºor Necredinþa mea in crezul nostru..
…mãcar aºa… Stãruinþa de a opri clipele…
Care bat dureros in noi

În zbor m-am izbit de tine Dumnezeule! E firesc sã nu crezi


Cã am putea fi
……mereu…..
Am aripi de sticlã o secundã dintr-o trãire
ªi mi-e fricã sã nu le -de-un minut-
strivesc de Tine
-Tu care stai liniºtit Ochii morþi nu vãd viitorul
în scorbura universului
ascuns de chemãri
de necredinþã
de regrete- Se scurge licãrirea de negru
51 Am aripa dreaptã ciobitã
Din iris….
Se scurge o geanã tãcutã
ªi curge din ea aramã topitã Din pleoapa moartã…
la jarul unei stele apuse Te scurgi tu si nu rãmâne
de prea multã joacã… Decât umoarea spumoasã a ochiului
tãu
ªi din zbor te picurã
pic,pac peste faþã
picuri de aliaj E alb ,e orb ,e singur….
...fierbinte… Albastru violet electric
Te-ntorci cãtre tine ºi întrebi cu amãgire E apusul tãu…
-Ce mã picuri atâta doar pe mine?- Refuzi încarnarea în mine
Uitând sã întrebi de unde cad ªi uiþi cã ochii morþi nu vãd viitorul..

L6g4@<
pic,pac…

t
Poezia
Toatã privirea ta s-ar putea scurge
Prin arterele mele
Claudia
Toatã moartea ta ar deveni viaþã GHERMAN
….În ochii mei…
Tot ce eºti tu ar fi îndeajuns
Dacã ai ºti cã ochii morþi nu vãd
Viitorul…..

Epistolã sufletului

Credeam cã ai murit asearã


Era mai bine pentru mine…
Acum trãieºti ca o fantomã
ªi te hrãneºti cu el din mine

De ce nu zbori la duhul tãu?


ªi sã mã laºi ateu în vene…
Sã curgã sângele prin mine…
Fãrã simþire
Fãrã tine….

Ascult ridicola-þi chemare


La nepãsare, la iubire
ªi mã întreb de ce tu oare
Pictezi cu degetul în mine…?

Mai bine ai fi murit asearã


Puteam sã scriu ºi fãrã tine….

ATAT DE

52 SIMPLU...

Desen de
Dana
Cernusca

ÝKEION
Poezia

53

L6g4@<
t
Poezia
Dana
CERNUªCÃ

chirie pentru viaþã

locuiesc în apartamentul
de vacanþã al morþii…
sunt un chiriaº cu facturi întârziate,
ce plãteºte, oricum, mai mult decât
i se cere:
un izvor de lacrimi pe zi
ºi-o farfurie de tristeþi
cu dulceaþã de zmeurã
pe orã…

locuiesc în apartamentul morþii


ºi, când mã izbesc cu capul
de neant
se stinge mereu
Lumina.

Copacul vieþii veºnice

<…ºi Dumnezeu aºezã un heruvim


54 cu sabie de foc
în faþa arborelui numãrul doi…>

a rãsãrit durerea
în scoarþa fiecãrui copac
pe care l-am îmbrãþiºat în
zilele cu iz de tine…

mã clãdesc pe fiecare treaptã


a toamnelor tale,
þi-am turnat la rãdãcini
vin de fluturi
Spirit metafizic Desen de Emanuela Albu

ÝKEION
Poezia
cãci þi-am întâlnit,
la balul frunzei Suprapunerea toamnelor
fratele:
bobul cunoaºterii binelui ºi rãului. þi s-a prins trecutul
Edenul a muºcat din tine, în cele douã pânze ale
þi-a pictat seva pãianjenului
cu singurãtãþi cãsãtorite fumezi þigarã dupã þigarã
la cãderea meridianului zero încercând sã-þi cãleºti timpul
ºi s-a supus, ºi el, la coca gândului
profeþiei ºarpelui… iar curbura gurii þi s-a înroºit
de-atâtea cuvinte executate pe
de-atunci… ghilotina
în jurul paznicului eternitãþilor tãcerii…
de sub fruntea oceanelor, curând vor coborî pãianjenii
navigheazã tristeþile sã devoreze clipele
rupte dar pânã atunci Trecutul îºi va
din venele mele… elabora
coconul de fildeº
Scrisoare celei uitate împotriva toamnelor de mâine
- minunile nu trãiesc decât trei zile - ºi nicio tãcere nu te va mai
boteza în L
vânãtorii de minuni E
au adunat praf de cuarþ T
din mâlul Lethei, iar H
cu funiile distanþei (au legat urletele lupilor) E
vin sã-mi soarbã cele trei zile… pãstreazã-þi þigãrile pentru
(le aud foamea ochilor Infinitul de-atunci!
ºi-ncârcenarea torþelor)
furiºându-se printre rãdãcinile cerului.

înaintea lor aleargã armate-ntregi de molii


ce carã umbra pe care au capturat-o
la zeci de mii de leghe sub rãsãrit,
descoperind, astfel, cripta
în care mã ascundeau
55 clipele dãruite
de ultimul frate al Morganei Fericirii…

se aud, la un pas de gând…


pãsãrile Phoenix îºi iau zborul
ºi mã trezesc
cotropit de potcoavele viselor pierdute,
muºcat de câinii timpului,
aruncat în groapa celor jefuiþi de iluzii…

oh, ºi mai aveam doar trei pagini


pânã digeram lumea! DESTIN ONIRIC
(Dana Cernusca)

L6g4@<
t
Poezia
Liudmila apusul zilei de azi e trufa?
CARÞA precum cel de mâine va fi nimic
oamenii î?i mi?c? trupul pe strad?
asemeni leoparzilor
posaci spun glume
scuipând în vânt timpul
te iubesc cu atâta durere
de?i mâine mor ?i vom fi nimic
simt ?i nu simt cum venele
se încov?ie de epuizare
arterele sinistre de alcool pe care
le ofer? clipa minutului, când st?m
Tablou de Adio împreun?
în gara a?tept?rilor
doi trandafiri negri ?i-am d?ruit radiatorul ce m? tot las?
sunt îngropa?i în pieptul meu f?r? c?ldur? în de?ert?ciunea mea
lumea e sub ritmul decesului ieri am mai sc?zut cu un an
precum ,,Für Elise" ?i mâine voi zdrobi trupul
cad stele albastre de fertilitatea pamântului....
iar frunzele de por?elan f?r? regrete ne vom desp?r?i
zgârâie p?mântul cu cioburi "iubit? via??"!
peste care curând m? voi a?terne
s? nu m? treze?ti s-ar putea s? Joc de cuvinte
nu te mai cunosc.
S? pot nu vreau,
Tablou Nocturn s? vreau nu pot
s? uit blestemul facerii noastre...
m? cert cu luna te-am întâlnit... ceva bizar
flac?ra ei m? alearg? nu-mi amintesc acel timp,
prin mine sub geam greierii e b?trân, s?rmanul.
încearc? acorduri de chitar? ai fost n-ai fost
îns? reu?ita le e?ueaz? dar e?ti am fost n-am fost dar
când ecoul câinilor r?sun? dominator. sunt un fulger ce despic? formula inimii
nopti albe se îmbin? în a mea fire în a fi ?i a nu fi
ochii bulbuca?i se joac? cu viziunile mâine vei muri... voi muri
56 din semiîntuneric iarba cre?te în corpul de
omid? ce se târ??te între dou? ere
?i nu vom mai fi
ce n-am reu?it s? fim
cu pl?cere f?r? pl?cere absoarbe pân? în acest A FI.
zgomotul din cugetare
în care lumea se izbe?te de pere?ii nop?ii ****
e umbr? în imagina?ie felinarele apun din
lips? de combustibil noaptea ferbinte se e?ti nimicul ce m? încânt?
stinge în r?coarea unui suspin tragic cu gura c?scat? a?tep?i
se va întâmpla ceva ce nu s-a mai întâmplat s? p?trund? soarele în cutia cranian?
cu muci de rou? îmi sp?l tâmplele cau?i o renovare
s? moar? de somn a pieselor pr?fuite de timp
dar cheltuelile sunt
Împreun? de mân? prea ridicate pân? ?i soarele
î?i cere tax? prin ochi î?i r?s?resc

ÝKEION
Poezia
tulpini din planta ,,ur?" Paul
iar floarea-i împr??tie GORBAN
semin?e de venin.
la dracu', e?ti un ratat...
cu boala ta acut?

Tablou mortuar

tablou mortuar
sparg pahare în care lucid?
îmi strivesc în pl?ceri
palmele, apoi
voi atinge cristalele ?i m? voi juca La masa care scriu
cu ele prin vene, le voi
leg?na în scrânciobul existen?ei mele. la masa de carton mã aºez când scriu
U?a-u?a, u?a-u?a, crema îndoliatã din pix de obicei
Vor luneca în visare, pân? când ponegreºte moartea spre finalul unui
un strig?t nebun de un orgasm text
va izbucni atunci mai rãmân scrise cu unghia
spre lini?tea în care Dumnezeu cuvintele rãmase postum fãrã chei
îmi va da mâna.
la masa de fildeº mã aºez când scriu
Delir tastatura ºtearsã de amprente
se rupe în mii de bucãþi de sensuri
de azi nu mai scriu … ºi atunci mai rãmâne o tastã
scrisul m? duce la psihoz?. care-mi aduce uitarea promisã de
asear? am avut halucina?ii degete
se f?cea c? erai regele mor?ii ?i vroiai s? m? delete
r?pe?ti.
m? violau cuvintele ingratitudinii tale de la masa de lemn mã aºez când scriu
fantom? ce voiai s?-?i ofer iubirea mea de cuiele intrã adânc în sufletul meu
fat?. bunicule de ce dialogul nostru
?i-am zis c? sunt pudic? iar tu nu ai acceptat seamãnã cu o tãcere absurdã
?i mi-ai r?spuns: ,,pudic? pasional?" pe care punem luminã udã
n-ar fi numai acesta un motiv
57 ci ?i faptul c? poezia mea pare a fi "rahat"
ca într-un Big-Bang de cãderi erotice
spre sângele meu de cola
doar pentru c? tu nu o în?elegi...
ce sens are sa mai scriu dac? tu te încrun?i la
ceea ce cite?ti, ai vrea s? scriu de iubire, dar Blocurile de chibrit
iubirea îmi pare un joc de alt soi decât poezia
blocurile de chibrit au rânjetul lui
de ce? afl? singur. Ceauºescu
azi scriu ultima poezie ?i s? nu crezi cele care nu au rânjetul lui
c? e pentru tine, ,, mizerabile", au gloanþele armelor de la revoluþie
pentru c? tu nu în?elegi
unicitatea armonic? a poeziei mele... vãd blocuri moarte cu gloanþele în ele
sângele lor cum curge în subterane

L6g4@<
vãd blocuri care râd atunci când trec pe

t
Poezia
lângã ele pãcatul meu nu e decât unul:
le aud cum strigã: Manole, Manole poporul acela cã vreau sã simt cum florile
e Ana ruginesc pe faþa oamenilor încãlþaþi
cu ºosete de in încã virgin.
blocurile de chibrit au rânjetul lui
Ceauºescu pãcatul meu nu e decât unul:
ºobolani în subsol oameni care fac libera acela cã ascult vocea ce strigã fiecare
pâine fãpturã,
zidari care o zidesc continuu pe Ana din încã poza neatinsã a lumii,
chiar dacã Manole e mort ce-ºi frãmântã aluatul în trupul meu.

în blocurile de chibrit stã poporul


martor la comedie rânjeºte rufe muºcate
cum rânjea odatã dictatorul
Murim ºi ne place rufele de pe sârmã
lui Ciprian Voloc au coatele
ºi genunchii muºcaþi
vuiet de flori pierdute-n scânduri,
carnea încet mã scoate din rost… de fiecare datã
în timp ce-mi caut talpa alunecãrii-n vecie când bate vântul
de sub ochii ce nu au vãzut ºi-au tors firele ce atârnã
tãcerea-mi pare acum mai vie ca niºte maþe
cad pe buzele mele
le privesc cum îmi furã cerul o limbã de ceas
gura ruginitã a lacãtelor nerostite
luptându-se-ntre ele, pãsãri cu aripi albe, (din vol. “Galerie de artã vie”)
cu gheare de aur ca pãmântul negru

flamura ce-mi înveleºte trupul


în sensuri fumegã ºi tace,
ani la rând, cãutându-mi rostul
murim ºi ne place

mã transform în lemn de bucurie


58 cãutându-mi cuie
unghia bãtrânã împletindu-mi degetele
mã trece.
Murim ºi ne place!

Pãcatul meu

pãcatul meu nu e decât unul:


acela cã scriu adevãrul despre mine,
despre om, despre cioara cu opinci,
cu haina din piele de cal de munte
aºa puternic.

ÝKEION
Poezia

59

L6g4@<
t
Interviu

INTERVIURI

60
LA CALD

ÝKEION
Interviu
Petruþ Pârvescu

Scriitorul - destin si opþiune


- ancheta literara -

R ecuperarea memoriei, înainte de toate, dintr-o


perioadã mai veche, dar si mai nouã a existenþei
noastre, ne-a determinat sã intreprindem acest demers.
Scopul lui este, mai ales, unul de introspecþie, de descoperire a
acelor zone mai puþin cunoscute din biografia unor scriitori.
Cum scriitorii, oamenii de culturã în general, s-au dovedit a fi în toate timpurile avangarda
prospectivã a viitorului, credem cã, în condiþiile de astãzi, o mai buna întelegere a
fenomenului literar la nivelul provinciei, dar nu numai, nu poate fi decat beneficã...

1. Pentru un scriitor, destinul si opþiunea sunt dimensiuni existenþiale exemplare. Ce rol au


jucat (joacã) acestea în viaþa dumneavoastrã?
2. Istoria literaturii consemneazã uneori arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru
dumneavoastrã când credeþi cã s-a produs (cu adevãrat) acest eveniment? Vorbiþi-ne câte ceva
despre primele dvs. încercãri literare.
3. Care a fost drumul pânã la prima carte?
4. Ce personalitate (personalitaþi), grupare literarã, prieteni, eveniment biografic etc., v-au
influenþat viaþa ca om ºi scriitor?
5. Raportul dintre conºtiinþã, politicã ºi gandirea liberã constituie o mare problemã a lumii
contemporane. În aceste condiþii, care este, dupa dumneavoastrã, raportul dintre cetãþean ºi
scriitor, dintre scriitor ºi putere?
6. Literatura - la frontiera mileniului III. Din aceasta perspectivã cum apare pentru
dumneavoastrã literatura românã contemporanã?
61 7. Credeþi cã exista un timp anume pentru creaþie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraþi în prezent?...Pe când o noua carte?...

În viitorul apropiat, pe baza unui proiect, intenþionez sã scot o carte de interviuri si anchete
literare cu/ºi despre scriitori dim România ºi nu numai…
Vã invit sã rspundeþi la acest interviu - anchetã ºi aºtept rãspunsurile dvs. pe adresa de e-mail
(petrutparvescu@yahoo.com), cu Diacritice, Normal, Times New Roman, A4/A5. La
rãspunsuri ataºati o fotografie ºi câteva date bio-bibliografice. O parte a acestor anchete vor fi
tiparite ºi de revistele botoºãnene Hyperion, Intertext ºi Evenimentul de Botoºani. Altele, vor
face obiectul revistelor de culturã ºi literaturã din þarã ºi strãinãtate, în funcþie ºi de,
eventualele, opþiuni ale celor chestionaþi... În speranþa cã veþi da curs demersului nostru, vã

L6g4@<
mulþumesc pentru înþelegere.

t
Interviu
Gicã MANOLE

C red în opþiune, deoarece opþiunea rãmâne calea prin care ne


croim o anume existenþã, sau, dupa cum spui, ne edificãm un
destin!

1. În primul rând eu nu cred în destin. Sunã extrem de pretenþios: destin. Fiecare individ se
crede mai preþios/unic decât este în realitate. În al doilea rand, cred în opþiune, deoarece
opþiunea ramâne calea prin care ne croim o anume existenþã, sau , dupã cum spui tu, ne
edificãm un destin.
În ceea ce mã priveºte, încã din copilarie am fost luat în stãpânire de pasiuni durabile (nu toate).
Ele au dat (ºi mai dau) o oarecare consistenþã vieþii mele.

2. La 49 de ani cu o carte de Convorbiri despre Dumnezeu, Istorie, Iubire, Neam, Conºtiinþã,


Moarte etc., convorbiri purtate cu Ciprian Voloc. Primele încercãri literare... Încã din copilarie,
evident. Tot scriam poezii ºi fãceam planuri cum sã scriu cãrþi de aventuri sau de istorie; ºi-mi
tot ziceam cã voi scrie cãrþi importante. Nu le-am scris, nici nu le voi scrie. Deoarece mã simt
neputincios. Dacã citeºti/ai citit marii autori ai culturii, înþelegi cã niciodatã nu vei ajunge sã te
apropii de ei, ca valoare. ªi atunci te cuprinde neputinþa, gustul zãdãrniciei în faþa foii albe,
întrebându-te: „La ce bun”? „De ce ?” ºi „Cui foloseºte scrisul tãu?”. Nu-s deloc întrebãri
62 gratuite...
M-am amãgit/mã amãgesc de o viaþã cu gândul cã fiecare om trebuie sã depunã mãrturie despre
sine, despre lumea în care trãieºte. Poate fi mãrturia ta folositoare cuiva, undeva, cândva?
Aºa cred, încã, cãci dintotdeauna am avut, ºi continui sã am, un adevãrat cult pentru cuvântul
scris sau rostit. Doar dacã (cuvântul) nu este pocit, rãstãlmãcit, mincinos, degradat.

3. Unul nefiresc de lung, prea lung. Iar prima carte pe care mi-am pus numele (Exorcismul
tãcerii. Convorbiri între doi anonimi)‚ se datoreazã‚ s-ar pãrea, nu întâmplãrii, ci destinului sau
amândurora la un loc. Iar destinul, în cazul de faþã, a purtat numele lui Ciprian Voloc. Pânã la
venirea sa, ca profesor, la liceul „Regina Maria” (septembrie 1998) aproape cã mã epuizasem
în interminabile, sterile revolte, frustrãri. Tot aºteptam sã aparã cineva cu care sã împãrtãºesc
aceleaºi valori, sã avem aceeaºi viziune asupra timpurilor noastre. Deoarece, în ciuda tinereþii
sale, Ciprian Voloc, am simþit repede acest adevãr, avea o conºtiinþã limpede asupra rosturilor

ÝKEION
Interviu
unei fiinþe, pe pãmânt. Colegi fiind, simþindu-i seriozitatea, îi tot spuneam : „Hai sã scriem o
carte împreunã!”. „Ce fel de carte? Despre ce anume sã vorbim?”, întreba el. Foarte
nesigur/nebulos îi ziceam: „Sã vorbim despre Dostoievski!” (una dintre obsesiile mele
culturale). Pânã la urmã, în decembrie 2001, am convenit cã, în ianuarie 2002 vom începe o
carte. Nici eu, nici el nu ºtiam despre ce vom vorbi. Am cumpãrat un reportofon ºi, din ianuarie
2002, pânã în mai acelaºi an, ne-am întâlnit, în localul liceului în care lucram, de 12 ori,
rezultatul fiind cartea amintitã ceva mai devreme. El m-a forþat sã mã aºez în faþa foii albe, apoi
Traian Apetrei ºi chiar tu. Adu-þi aminte, câþi ani þi-ai pierdut timpul cu mine îndemnându-mã
sã scriu ºi nu te-am ascultat.
Cartea de care vorbesc a fost receptatã ca una neobiºnuitã, iar Traian Apetrei ºi Paul
Ungureanu au scris despre ea cuvinte elogioase. Nu cu mult timp în urmã, Georgicã Manole
(Actualitatea Botoºãneanã, nr. 2250 din 11 mai 2007), aºadar la 5 (cinci) ani de la apariþia sa, o
considerã „o carte fundamentala..., una în care autorul îºi dezveleºte sufletul în sensul
filosofiei lui Noica”. Îi mulþumesc lui Georgicã Manole pentru aceste cuvinte, ºi îl îmbrãþiºez,
dorindu-i tot binele de pe pãmânt.

4. Nu mã revendic de la nicio grupare culturalã, chiar dacã, împreunã cu Ciprian Voloc ºi Paul
Gorban, am fondat, (ianuarie 2005), „Cercul de la Dorohoi”. Nici un prieten nu mi-a marcat
viaþa într-un chip esenþial (de altfel, mã feresc ca dracu de tãmâie de cuvântul prieten). Sunt,
mã consider, un autodidact, în ciuda aparenþelor.
Datorez mult, peste puterea de înþelegere obiºnuitã, tatãlui meu, Cozma, mort la 58 de ani,
acum 28 de ani, ºi lui Dumnezeu cel neînþeles, care m-a ocrotit, scos din mari primejdii, mari
rãtãciri, de nesfârºite ori.
Apoi datorez o infinitã recunoºtinþã lui Avram Iancu, cât si lui Nicolae Bãlcescu, ce
m-au învãþat, mai bine ca oricine, cã unul dintre rosturile fundamentale ale omului este sã îºi
slujeascã naþiunea, în orice condiþii, s-o iubeascã, tot fãrã condiþii, chiar dacã suferã pentru
binele, dreptatea ºi adevãrul ei. Cei doi, ca ºi Mihai Eminescu, sunt pentru sufletul meu trei
Hristoºi româneºti, des invocaþi, din calcul politic/cultural ºi fariseism, dar nu urmaþi.
Aparþin, totuºi de gruparea din jurul „Intertextului”, grupare care, din toamnã va scoate revista
„Absolut Cultural”, revistã ce se vrea un nou „Secol XX” sau cel puþin egalã „Intertextului”,
ca valoare. Despre ultima, cãlãtorind la Chiºinãu si Cernãuþi, Eugenia Bulat, redactorul ºef ºi
directorul „Clipei siderale” din Basarabia, precum si Arcadie Opaiþ, poet de foarte înaltã
expresie artisticã, preºedinte al Societãþii „Mihai Eminescu” din Cernãuþi, luptãtor pentru
cauza Românilor din Ucraina, au avut cuvinte de apreciere mai mult decat laudative, pentru
noi.
63 5. Raporturile dintre scriitor ºi Putere vorbesc de cele de suprafaþã, oficiale sunt unele ca
dintre stãpân ºi slugã. Nicãieri pe pãmânt Puterea nu dispreþuieºte mai adânc/complet pe omul
care scrie, ca în România. Puterea, ipochimenii ce-o reprezintã prin deciziile ei, prin urmãrile
acestor decizii ne marcheazã dramatic existenþa: n-ai bani sã tipãreºti cãrþi, pensiile/salariile
seamãnã mai mult cu niºte pomeni date din dispreþ etc. Acum câþiva ani l-am întrebat pe Dorin
Baciu cum/din ce trãieºte, iar el mi-a rãspuns cã din pensia de 80 Ron ºi din salariul soþiei! ªi
este vorba, aici, de unul dintre cei mai valoroºi prozatori pe care îi are România, la început de
veac XXI. Iar scriitorii care nimeresc sau sunt acceptaþi în interiorul Puterii îi cântã în strunã
acesteia. Se gudurã pe lângã ea, o pupã undeva, greþos, bãlos, slugarnic. Avem o tradiþie în
domeniu, nu-i aºa? Mihail Sadoveanu, pentru care lumina venea numai de la rãsãrit, M.
Beniuc, care ºtia ºapte limbi ºi ruseºte sau aceastã veºnicã dezonoare pe conºtiinþa literaturii
române, Adrian Pãunescu ce încã, iatã, tot în frunte se aflã, mai bine înfipt, zic eu, în structurile

L6g4@<
t
Interviu
Puterii decât pe timpul lui Ceauºescu, fiind, culmea cinismului, preºedintele Comisiei de
culturã a Parlamentului.
Problema raporturilor dintre scriitor si putere este una ce þine de conºtiinþã ºi
responsabilitate. Rostul scriitorului oriunde, oricând, este de a zmulge mãºtile Puterii. De a o
arãta în toatã hidoºenia (urâþenia) sa. De a nu umbla cu cioara vopsitã, cu jumãtãþi de mãsurã.
De a spune adevãrul, oricare ar fi el, pânã la capãt. De a rãzbuna, mãcar pe aceastã cale,
milioanele de semeni pentru suferinþele, nedreptãþile de care au parte tocmai din cauza puterii,
oricare ar fi ea. Daca cei care aparþin Puterii n-au conºtiinþã, nici responsabilitate, sau o au
doar formal, de circumstanþã, scriitorul trebuie sã o spunã rãspicat. Deoarece, o cred de o
viaþã, acesta este rostul unui scriitor cetãþean: acela de a fi preocupat de problemele Cetãþii, de
a lua atitudine, de a nu tace, de a nu accepta, sã nu evadeze în interiorul unei gândiri fricoase,
laºe, de a scrie/spune adevãrul (ce banalitate!) nu în numele sãu, ci în numele semenilor sãi.
Doar cã, cel puþin aºa este la noi, la români, adevãrul nu cutremurã conºtiinþe, n-are impactul
dorit. Odata ºtiut/dezvãluit (adevãrul!) este daca nu uitat, ci ignorat cu dispreþ ºi grosolãnie.
Nu am dreptate? Am! Nu ºtim cu toþii adevãruri ce ne-au compromis/deturnat destinele, ca
naþiune? Le ºtim bine: confiscarea revoluþiei noastre sfinte din Decembrie 1989, eliberarea
criminalilor (din acelaºi decembrie), folosirea bâtelor în disputele politice (mineriadele!),
premeditarea cu o urã ascunsã de un zâmbet ce este nu zâmbet, ci rictus satanic trãdãrii
intereselor mari ale naþiunii (vezi tratatele cu URSS, Rusia ºi Ucraina), transformarea þãrii
într-un câmp al jafului cu legea în mânã. ªi totuºi, Ion Iliescu, cãci la el mã gândesc, trãieºte,
înfloreºte, prosperã, scrie cãrþi, dã sfaturi ca un veritabil pedagog politic al naþiunii... Ce
ruºine! Ce nenorocire! Într-o lume politicã ca a noastrã, roasã pânã la os de minciunã,
necredinþã, trãdare, dispreþ fatã de om ºi destinul sãu, scriitorul este obligat sã fie, înainte de
toate cetãþean, iar nu sã experimenteze stilistic.

6. Ca o mare necunoscutã. N-am întâlnit încã voci care sã mã cutremure. În ceea ce mã


priveºte, rãmân ataºat scriitorilor din trecut. ªi care au fost, toate, mari conºtiinþe. Ai nevoie de
literaturã în mãsura în care nu poþi trãi fãrã ea. Or eu nu pot trãi fãrã L. N. Tolstoi sau F. M.
Dostoievski, nu pot trãi fãrã Balzac sau Eminescu, nu pot trãi fãrã J. Steinbeck, M. Preda sau
Italo Svevo etc, dar pot trãi fãrã Ana Blandiana, Nicolae Breban sau Adrian Pãunescu…

7. Existã un timp al creaþiei doar atunci când înþelegi cã te sufoci dacã nu scrii, când simþi cã nu
poþi continua sã trãieºti dacã nu împãrtãºeºti semenilor tãi gândirea ta, sufletul tau. În afara
acestei nevoi vitale exerciþiul creaþiei, în ciuda oricãror contraargumente, devine unul cu totul
inutil.
64 Împreunã cu Ciprian Voloc încheiem volomul trei din „ Exorcismul Tãcerii” pe care îl
vom scoate peste câteva sãptãmâni, am gata un studiu despre revista „Viaþa Româneascã”, de
asemenea lucrez greu ºi fãrã nici o bucurie la o carte despre dimensiunea politicã a vieþii ºi
operei lui Titu Maiorescu, la care adaug o alta numitã „Personalitãþi ale românilor din
Ucraina”. Aºtept sã mã eliberez de aceste obligaþii spre a vedea încotro o apuc. Doar dacã,
vorba monºerului, timpul va mai avea rãbdare...

ÝKEION
Interviu
Ciprian VOLOC

Destinul scriitorului ºi aql omului de culturã nu este,


în fond, altceva decât destinul omului
care-ºi descoperã umanitatea

1. Pentru un scriitor, destinul ºi opþiunea sunt dimensiuni


existenþiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacã) acestea în
viaþa dumneavoastrã?

Rãspuns : destinul e o chestiune ce pare, oamenilor, la fel de incertã ca ºi reuºita celor mai
multe dintre opþiunile lor zilnice. Dacã destinul ar avea acest înþeles, ºi pentru scriitor, atunci
ar fi vorba de vreun ins rãtãcit, nu ºtiu cum, printre iubitorii spiritului ºi-aiu literelor. Asta,
pentru cã nu poate crea, la un nivel superior (sau minim acceptabil), decât acela ce simte cã
posedã un destin, al sãu, cã are ceva de spus, în panorama vieþii culturale, ºi nu oricum, ci sã
simtã cã se poate face voce a ceva ce este mai presus decât el, dându-i viaþã, totodatã.

2. Istoria literaturii consemneazã uneori arbitrar momentul debutului unui scriitor.


Pentru dvs. când credeþi cã s-a produs (cu adevãrat) acest eveniment?
Vorbiþi-ne câte ceva despre primele dvs. încercãri literare.

Rãspuns: debutul coincide, cred, pentru mine, cu conºtientizarea trezirii propriei mele
conºtiinþe. Da, nu e un pleonasm, deoarece, încã de mici copii, conºtientizãm tot felul de
lucruri, mai puþin faptul cã propria noastrã conºtiinþã se poate privi, pe sine, ca pe un lucru
strãin, ca ºi cum, pânã în acel moment al existenþei ei, nu a mai fãcut, acest lucru. Or, clipa
respectivã este crucialã, ºi nu o poþi uita. În cazul meu, trezirea s-a petrecut pe când aveam
vârsta de 17 anu ºi jumãtate, aflându-mã pe meleagurile municipiului în care a vãzut ºi
Eminescu lumina zilei, în timpul studiilor mele liceale. ªi, cum conºtientizarea propriei
condiþii, de cãtre conºtiinþa însãºi, înseamnã, de fapt, conºtientizarea naturii sale muritoare,
65 am trãit, ani buni, cu spaima morþii, ceea ce m-a marcat în chip decisiv, împingându-mã ºi mai
mult cãtre spiritualitate. Destinul scriitorului ºi aql omului de culturã nu este, în fond, altceva
decât destinul omului care-ºi descoperã umanitatea, care se vrea, astfel, ca om, ajungând sã
se interogheze, neîntrerupt, cum se poate clãdi, mai bine, ca om, întrebare ce nu-l mai poate
pãrãsi, pânã în clipa în care moartea chiar survine, Dar, efectul pe care ea este menitã sã îl
producã l-a produs deja, demult, astfel cã venirea ei este ceva firesc ºi neduºmãnos, precum în
cazul celorlalþi dintre muritori.

3. Care a fost drumul pânã la prima carte?

Rãspuns : prima carte mi-o imaginam pe undeva, pe la 40 de ani. Deseori m-am întrebat dacã
voi ajunge sã scriu ºi eu, vreodatã, o carte, ºi îmi spuneam cã voi publica, probabil, niºte
cugetãri, cam pe la aceastã vârstã, când, presupuneam eu, trebuiau sã se fi adunat destule. Or,

L6g4@<
realitatea avea sã mã contrazicã, deoarece, pe la 25 de ani, aveam deja câteva caiete cu

t
Interviu
însemnãri, ce se puteau preta, forarte bine, spre a fi publicate. Numai cã eu mã raportam, cum
o fac ºi acum, de altfel, la spiritele cele mai mari, ale culturii, faþã de care nu puteam sã mã
percep decât ca fiind mic, foarte mic, zicându-mi cã nu am, prin comparaþie cu ele, cu
adevãrat, un cuvânt, de spus. Astfel se face cã numai o întâmplare m-a fãcut sã debutez, la
vârsta de 27 de ani: întâlnirea cu Gicã Manole. Începerea lucrului la pima noastrã carte («
Exorcismul tãcerii. Convorbiri între doi anonimi » Ed. Axa, Botoºani, 2002) avea sã se
constituie într-o experienþã revelatoare, pentru fiecare dintre noi,ce avea sã îmi schimbe
reperele, în aºa mãsurã încât sã mã facã sã înþeleg cã marile spirite se nasc, pe ele însele, nu
dintr-odatã, ci treptat, printr-un urcuº continuu.

4. Ce personalitate (personalitãþi), grupare literarã, prieteni, eveniment biografic etc., v-


au influenþat viaþa ca om ºi scriitor?

Rãspuns: de o grupare literarã nu am aparþinut, la începutul carierei mele, iar, ulterior, am


fondat una, împreunã cu Gicã Manole ºi Paul Gorban („Cercul de la Dorohoi” ianuarie
2005). În prezent, fac parte din gruparea reunitã în jurul revistei de culturã Intertext ºi în jurul
provocãrii complexe ce se va intitula, din toamnã, Absolut Cultural, o premierã, cu siguranþã,
pentru spaþiul cultural botoºãnean ºi, de ce nu, ºi pentru cel românesc. Dintre personalitãþile
în viaþã, ce mi-au marcat existenþa, amintesc pe cale cu care am avut ºi am legãturi mai
strânse: Ioan Luca, Gicã Manole, Valerian Þopa, Paul Gorban, Constantin Marin.

5. Raportul dintre conºtiinþã, politicã ºi gândirea liberã constituie o mare problemã a


lumii contemporane. În aceste condiþii, care este, dupã dvs., raporul dintre cetãþean ºi scriitor,
dintre scriitor ºi putere?

Rãspuns: scriitorul, prin opera sa, deþine o putere considerabilã, asupra cititorilor sãi.
Depinde de anvergura aurei sale, dar ºi de faima sa, ca aceastã putere sã se prelungeascã ºi în
planul a ceea ce noi numim, îndeobºte, „politicul”. Practic, fiecare dintre noi face politicã, în
calitate de participant la viaþa politicã a democraþiei formale în care trãim, iar, dacã ne facem
publice gândurile, în calitate de scriitori, atunci nu putem face abstracþie nici de aceste
convingeri pe care le exprimãm, de obicei, în particular. Cenzura ar apare, aºadar, abia în
momentul în care scriitorul îºi face publice gândurile, el trebuind sã se întrebe cãrora dintre
ele sã le ofere spaþiului interactiv al lecturii, fiind vorba, aºadar, de o autocenzurã. Altminteri,
scriitorul nu poate fi cenzurat, cu adevãrat, date fiind mijloacele sale infinite, de exprimare, ce
pot fi nelimitat învãluite ºi încifrate. În ce priveºte participarea activã, a scriitorului, la viaþa
66 politicã propriu-zisã, aceasta þine de vocaþia sa, ea neavând cum sã se suprapunã activitãþii
artistico-culturale, în esenþa ei. Doar cã, nefiind o viaþã politicã normalã, sãnãtoasã, la noi,
nu vãd cum ºi-ar putea menþine spaþiul intim, atât de necesar manifestãrii spiritului creator.
Sunt câteva cazuri, la noi, de oameni de culturã care au intrat în politicã, dupã 1989, ºi care s-
au retras, în cele din urmã, ºi din acest motiv, cu siguranþã.

6. Literatura la frontiera mileniului III. Din aceastã perspectivã cum apare pentru dvs.
literatura românã contemporanã?

Rãspuns: literatura românã contemporanã îºi trãieºte viaþa ei, cu experimente, cu


controverse, cu polemici, cu provocãri, etc., aºa cum a fãcut-o ºi pânã acum, de-a lungul
existenþei sale. Aºa-numitele „morþi”, ale literaturii, nu sunt decât percepþii eronate, ale celor
ce vor sã aibã, din prezent, perspectiva ºi asupra modului în care viitorul va percepe, acest

ÝKEION
Interviu
prezent, însã preocuparea excesivã pentru prezent, pentru modul în care vom fi receptaþi, noi,
cei de astãzi, denotã tocmai sterilitatea prezentã a spiritelor ce-ºi pun aceastã problemã. Ca
atare, este problema lor, nu a literaturii române contemporane.

7. Credeþi cã existã un timp anume pentru creaþie, sau este vorba despre un anumit
„program” al scriitorului? La ce lucraþi în prezent?...Pe când o nouã carte?...

Rãspuns: timpul creaþiei este chiar creaþia timpului, mai precis creaþia timpului vieþii
noastre… Aºa cã, depinde de felul în care fiecare dintre noi înþelege ºi alege sã-ºi gestioneze
viaþa. Dacã mã apuc sã numãr, cred cã în prezent lucrez simultan la vreo… 10 cãrþi!!! Pe de o
parte, al treilea volum al trilogiei „Exorcismul tãcerii”, scrisã în colaborare cu Gicã Manole,
apoi, un volum de criticã de film, încã unul de exegezã asupra filosofiei antice, ºi încã vreo
ºapte cãrþi de experiment literar, asupra cãrora prefer sã pãstrez tãcerea… Cãci, exorcizarea
noastrã, prin creaþie, nu înseamnã dizolvarea totalã, în cuvânt, a tãcerii, ci tocmai valorizarea
ei…

67

L6g4@<
t
Istoria

68

ÝKEION
Istoria
Sorin CHIREAC

Transnistria sau cum se “fabricã” un popor


dupã o reþetã stalinistã

L a sfârºitul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, Europa pãrea sã-ºi fi recâºtigat libertatea,
pregãtitã pentru marele efort de reconstrucþie ce se impunea. Ori, pentru popoarele unei
mari pãrþi a Europei Europa Esticã ºi Centralã coºmarului rãzboiului i s-a substituit
coºmarul comunismului. Dacã nazismul a fost împiedicat, cu mari sacrificii, sã-ºi realizeze
planul utopic de a distruge conceptul de „naþiune” pe care trebuia sã-l înlocuiascã conceptul de
„rasã” printr-un program eugenic realizat la scarã continentalã, comunismul, de cealaltã parte a
extremei, a câºtigat, în mod spectaculos, terenul necesar pentru a-ºi „exersa” propriul program
utopic: crearea acelei societãþi ideale fãrã clase sociale antagonice (purtãtoare ale germenilor
conflictului social dar ºi motor al progresului) în care individul uman este redus la statutul de...
proletar, membru insignifiant al clasei proletarilor. Atât nazismul cât ºi comunismul ºi-au
propus sã „reinventeze” omul al cãrei individualitãþi native trebuia distrusã definitiv; pentru a
asigura domnia voinþei unice trebuie sã lichidezi în om spontaneitatea, singularitatea, tot ceea
ce face caracterul unic al persoanei. În urma acestui proces distructiv ia naºtere „omul nou” un
om a cãrui identitate a fost totalmente reconstruitã. Caracteristice secolului XX îi sunt aceste
„proiecte de inginerie socialã” a cãror finalitate o constituie ºtergerea individualitãþii bipezilor
volubili prin asimilarea lor unor structuri impersonale: „rasa” ºi „clasa”. Dacã tentativa de
creare a unei „rase superioare” a fost stopatã cu promptitudine, nu acelaºi lucru se poate afirma
ºi despre îndelungul ºi durerosul proces de cristalizare a unei societãþi utopice fãrã clase sociale
în care toþi indivizii sunt „egali”. De aici ºi marea dramã a popoarelor europene fost-comuniste
a cãror identitate naþionalã a fost, în grade diferite, alteratã sau aproape distrusã. O jumãtate de
secol de comunism are efecte severe asupra evoluþiei unui popor; prin însãºi natura sa, doctrina
comunistã ºi-a propus sã ºteargã orice urmã de individualitate, de specificitate a unui popor,
69 populaþii sau grup (etnic, confesional, politic, socio-profesional, etc.). Astãzi, la aproape douã
decenii de la cãderea Cortinei de Fier, majoritatea popoarelor europene ce aparþinusera
blocului comunist îºi mai cautã încã identitatea pierdutã. De mãsura în care s-a þinut contactul
cu trecutul anterior ocupaþiei comuniste, de mãsura în care au fost revitalizate ºi reafirmate
valorile tradiþionale, depinde în acest moment succesul ori eºecul pe drumul recuperãrii
identitãþii furate.
Europa a devenit scena afirmãrii identitãþii popoarelor fost-comuniste. Ori afirmarea
unei identitãþi ce se vrea a fi non-comunistã dupã o perioadã de aproape jumãtate de veac de
existenþã sub directa supraveghere ºi consiliere a Kremlinului, s-a dovedit, uneori, a fi un lucru
greu de realizat. Odatã cu lepãdarea febrilã a statutului de “þarã comunistã” se renunþã la un
mod de viaþã (un mod de viaþã dupã care unii vor suspina nostalgici). În cãutarea identitãþii, a
unei noi identitãþi, pentru cã nu mai poate fi, în nici un caz, vorba de o recuperare a identitãþii
pre-comuniste, se afirmã forþe centrifuge, antitetice, a cãror manifestare capãtã forme violente.

L6g4@<
t
Istoria
Apar, astfel, conflictele ce însoþesc proiectele de reconfigurare a identitãþii unei naþiuni,
conflicte, tensiuni sociale ce decurg din complexitatea acestei acþiuni ce vizeazã stabilirea ºi
impunerea coordonatelor, atributelor identitare. Îmbrãcând forme distincte, ca urmare a
specificitãþii codiþiilor ce le declanºeazã, aceste conflicte (desfãºurate pe fundalul
diferendelor politice, etnice sau/ºi religioase) scindeazã societãþile post-comuniste,
confruntându-le cu frustrarea, nemulþumirea, lipsa de coeziune a diferiþilor actori sociali.
Rãspunsul pe care statele fost-comuniste îl oferã în faþa acestor provocãri þine,
desigur, de calitatea ºi (mult mai probabil) interesele celor ce au fost investiþi cu migãloasa
sarcinã de reclãdire a identitãþii naþionale clasã politicã, guvernanþi dar ºi de, lucru vital,
acþiunea societãþii civile (ca factor moderator).
Astfel, conflictele din fosta Iugoslavie, din Cecenia sau din Transnistria dovedesc
pânã unde poate merge efortul de recuperare/reclãdire a identitãþii naþionale. În spaþiul fost-
iugoslav conflictele au izbucnit cu o amploare inimaginabilã, antrenând intervenþia forþelor
NATO. Trebuie subliniat faptul cã Iugoslavia, ca stat federativ, întrunea toate condiþiile
izbucnirii conflictelor interetnice dupã dizolvarea sistemului comunist. Soluþiile oferite
pentru rezolvarea situaþiei tensionate apãrute între diferitele etnii ce populau spaþiul iugoslav
(conflictul apãrut pe fondul tensiunilor interetnice are ºi conotaþii subtil religioase) au fost cu
totul improprii, ducând la un rãzboi devastator.
În Transnistria, conflictul izbucnit în primãvara lui 1992 opune Republica Moldova
ca stat independent din 27 august 1991 regimului separatist de la Tiraspol unde autoritãþile
pro-moscovite proclamaserã o nouã „republicã” pe teritoriul Moldovei Republica Sovieticã
Socialistã Moldoveneascã Nistreanã în componenþa URSS (la 2 sept 1990). Ceea ce este mai
grav în aceastã "aventurã transnistreanã " nu este doar instituirea ºi perpetuarea unui regim
separatist pe teritoriul unei republici independente ºi suverane, ci efortul susþinut de a opune
poporului "moldovenesc" un popor "transnistrean", ceeea ce transformã conflictul din
Transnistria într-un conflict interetnic, opunându-i pe minoritarii separatiºti "transnistreni"
majoritarilor "moldoveni"; mai mult de atât, s-a urmãrit (ºi acþiunea încã se desfãºoarã)
crearea unei noi entitãþi etnice "moldovenii", cãrora li s-a creat o "istorie a moldovenilor" ºi,
culmea impertinenþei, o "limbã moldoveneascã" ºi un "dicþionar moldo-român"!!!

Nu putem urmãri iþele încâlcite ale acestei spectaculoase metamorfoze din român în
moldovean ºi din moldovean în transnistrean (sau nistrean) fãrã a ne întoarce câteva secole în
istoria acestui nedreptãþit pãmânt românesc dintre Prut ºi Nistru numit, destul de impropriu,
Basarabia ºi a românilor ce, din dreapta Prutului ºi pânã dincolo de Bug, au fost supuºi unui
nemilos proces de slavizare.
70 În secolele XVII, XVIII ºi la începutul secolului XIX Principatele Române (numele
sub care sunt cunoscute acum Þara Româneascã ºi Moldova) cunosc valuri neîntrerupte de
calamitãþi de pe urma rãzboaielor ruso-austro-turce duse pe teritoriul lor (foamete, ciumã). La
acestea se adaugã înãsprirea regimului fiscal practicat de puterea suzeranã (Imperiul
Otoman) în condiþiile instaurãrii domniilor fanariote la începutul secolului al XVIII lea (în
1711 în Moldova ºi în 1716 în Þara Româneascã). Mii de români emigreazã atunci din
Principate cãtre sud, în Þara Turceascã sau cãtre est în Þara Tãtãrascã, de unde vor ajunge apoi
în Rusia. Locuitorii din Transilvania (mai ales cei din localitãþile grãnicereºti, români ºi secui)
ºi Banat (grãnicerii sârbo-români) emigreazã la rândul lor spre Rusia din cauze incluzând,
alãturi de înãsprirea regimului feudal ºi a regimului fiscal, acþiunile de catolicizare ºi
demilitarizare la care sunt supuºi. La emigrarea spontanã din Moldova, Transilvania sau
Banat înspre teritoriile neocupate din Transnistria (la Balta, Râbniþa, Dubãsari) ºi de acolo mai
departe se adaugã acþiunea de colonizare a împãrãtesei Ecaterina a II-a, care întemeiazã sate de

ÝKEION
Istoria
grãniceri pe mãsurã ce elibereazã teritorii în urma rãzboaielor cu turcii.
Pentru românii din Moldova ºi Þara Româneascã, cele ºase rãzboaie (desfãºurate
între 1710-1711, 1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792 ºi 1806-1812) generate de
aºa-numita "chestiune orientalã" au constituit, sub aspectul revendicãrilor naþionale, un
progres incontestabil. "Chestiunea orientalã" aducea în atenþia marilor puteri europene
(Austria, Rusia, Anglia, Franþa) o "chestiune româneascã". Soarta românilor a ajuns subiect de
discuþii în dezbaterile internaþionale, pãcile încheiate în urma rãzboaielor ruso-austro-turce
având prevederi destinate Principatelor. Puterea otomanã suzeranã a fost constrânsã sã
garanteze privilegiile Principatelor însã trebuie sã privim ºi reversul situaþiei : dacã presiunea
politicã ºi economicã exercitatã de Poartã asupra Principatelor este într-o evidentã scãdere,
concomitent, se înregistreazã o creºtere apreciabilã a influenþei Rusiei în Principatele Române
mai ales dupã pacea de la Kuciuk-Kainargi (încheiatã în 1774 în urma rãzboiului ruso-turc
dintre anii 1768-1774). Rãzboiul ruso-austro-turc din 1787-1792 ºi pacea încheiatã între ruºi
ºi turci la Iaºi (9 ianuarie 1792) aducea Rusia þaristã la Nistru, la graniþa cu Moldova.
Urmãtorul pas al politicii expansioniste ruseºti (ce urmãrea acapararea a cât mai multe teritorii
pe seama Imperiului Otoman) a fost anexarea teritoriului dintre Nistru ºi Prut ce reprezintã
jumãtatea esticã a Moldovei (cunoscutã astãzi sub numele impropriu de Basarabia) ca urmare
a pãcii de la Bucureºti (încheiatã la 28 mai 1812, în urma rãzboiului ruso-turc din 1806-1812)
ºi a trãdãrii fanariotului Moruzzi.
Dupã 1792, când zone de la est de Nistru locuite de o populaþie româneascã
(moldoveni) au intrat sub controlul Rusiei þariste, evenimentele istorice ulterioare (îndeosebi
anexarea Moldovei dintre Nistru ºi Prut în 1812) au contribuit la construirea memoriei ºi
identitãþii locuitorilor din acest teritoriu. Dacã pânã la 1792, moldovenii constituiau populaþia
majoritarã a regiunii, pe parcursul "perioadei dupã 1792 ei sunt în continuã diminuare, parþial
din cauza emigraþiei ruse ºi ucrainene, parþial din cauza slavizãrii masive a etnicilor români
din regiune, încât moldovenii devin dupã primul sfert al secolului XIX, doar a doua
comunitate ca mãrime a provinciei, dupã ucraineni".
Izbucnirea rãzboiului civil în Rusia între 1917-1922 ºi constituirea Uniunii Sovietice
marcheazã o nouã etapã în procesul de deznaþionalizare a românilor de la est de Prut pânã
dincolo de Bug. Autoritãþile bolºevice iniþiazã un vast program de "autonomizare". În aceste
condiþii, în octombrie 1924, în partea vesticã a Transnistriei a fost creatã Republica
Autonomã Sovieticã Socialistã Moldoveneascã (RASSM), cu capitala în oraºul Balta, iar
din 1929 la Tiraspol. RASSM fãcea parte din Republica Sovieticã Socialistã Ucraineanã ºi
avea o suprafaþã de 8, 5 mii km2.
Întrucât moldovenii transnistreni sunt supuºii Imperiului Rus încã din 1792, patria pe
71 care a conservat-o memoria lor colectivã a fost Moldova, nu România, aceºti oameni se ºtiu
moldoveni ºi nu români, se ºtiu cetãþeni ai Rusiei, nu ai României. Românii transnistreni nu au
conservat în memoria lor colectivã un 1859, un 1918… anul 1944 nu a fost de ajuns pentru
consolidarea unei conºtiinþe româneºti. Mai mult decât atât, prezenþa românilor "basarabeni"
în 1941 1944 în armata românã ce trecea Nistrul ºi care au luptat pentru "cauza unitãþii
româneºti" sub tricolorul regal, a fost consideratã drept o ocupaþie de cãtre moldovenii
transnistreni.
La aceasta se adaugã o acþiune masivã de rusificare atât sub regimul þarist cât ºi sub cel
sovietic. Chiar interludiul în care, pentru scurtã vreme, se deschid în Republica Autonomã
Socialistã Sovieticã Moldova ºcoli moldoveneºti, e profund marcat de ideologia opoziþiei
români/moldoveni. În manualele elaborate cu acest prilej, moldovenii sunt izolaþi de români ºi
prezentaþi ca slavi; scrierea readoptã alfabetul chirilic dupã numai câþiva ani de utilizare a
alfabetului latin; studenþilor formaþi în R.A.S.S.M. li se interzice sã predea în afara graniþelor

L6g4@<
acesteia (întrucât republica a investit în educaþia lor ºi înþelege sã-i pãstreze); o parte dintre

t
Istoria
ºcolile existente se închid de
altfel nu numai din lipsã de
învãþãtori, ci ºi la cererea
expresã a pãrinþilor moldoveni
care constatã cã ele reduc
ºansele de reuºitã ale copiilor
lor.
Pe fundalul dezintegrãrii
URSS-ului, un ºir de republici
sovietice îºi proclamã
suveranitatea. Acest proces s-a
soldat cu adoptarea de cãtre
Parlamentul Republicii
Moldova, la 23 iunie 1990 a
Declaraþiei de Suveranitate. Ca
rãspuns la paºii fermi ai câtorva
republici spre obþinerea
independenþei, conducerea
URSS aplicã tactica stimulãrii
separatismului în republicile
"rãzvrãtite". La 2 septembrie
1990, la Tiraspol are loc "cel
de-al doilea congres
extraordinar al deputaþilor
sovietelor de diferite niveluri"
din unele localitaþi nistrene, la
care este proclamatã o nouã
"republicã" pe teritoriul
Moldovei Republica
Sovieticã Socialistã
Moldoveneasca Nistreanã în
componenþa URSS.
Republica Moldova a apãrut ca stat independent la 27 august 1991 în calitate de
succesor al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneºti (RSSM). RSSM, la rândul sãu, a fost
72 constituitã în 1940, dupã anexarea de catre URSS a Basarabiei (spaþiul dintre râurile Prut ºi
2
Nistru cu denumirea Basarabia). Teritoriul RSSM (37 mii. km ) a fost constituit din Basarabia
ºi o parte din teritoriul fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneºti
(RASSM). Pentru justificarea expansiunii teritoriale ºi creãrii statalitãþii "sovietice socialiste
moldoveneºti" statul sovietic a promovat o politicã durã de deznaþionalizare ºi de creare a
"noului popor", celui "moldovenesc". Instrumentul principal al "moldovenismului sovietic" a
fost românofobia, inoculatã prin toate mijloacele statului totalitar (deportãri, nimicirea fizicã a
intelectualitãþii, foametea artificialã din 1947, "spãlarea creierelor" etc.). Trecutul istoric
diferit ale acestor douã pãrþi componente a RSSM, ca ºi structura etnicã diferitã a populaþiei,

ÝKEION
Istoria
au determinat atitudini dominante diametral opuse la procesele politice ce au urmat dupã 1985.
În condiþiile politicii de perestroika, iniþiate de Mihail Gorbaciov în 1985, în toate fostele
republici unionale a devenit posibilã abordarea problemei emancipãrii naþionale a populaþiei
autohtone. Aceste douã momente, emanciparea naþionalã a populaþiei autohtone ºi
transformarea RSSM într-un stat independent, au provocat o atitudine ostilã în centrele
industriale din zona de est a Republicii Moldova. Starea de spirit dominantã din aceastã regiune
ºi greºelile tinerei democraþii din Moldova au fost abil exploatate de cãtre conducerea URSS,
iar dupã 1991 de Federaþia Rusã. La agravarea situaþiei au contribuit ºi trupele fostei Armate a
14-a, ale cãrei unitãþi au fost dislocate dupã 1945 în oraºele din zona de est a Republicii
Moldova. Aceastã suprapunere de factori negativi a provocat în primãvara anului 1992 un
conflict armat de proporþii dintre puterea constituþionalã ºi regimul separatist, în urma cãruia
ultimul a instaurat controlul deplin asupra 12% din teritoriul Republicii Moldova.
Un paradox, care a provocat nedumerire în partea dreaptã a Nistrului, a fost solidarizarea
majoritãþii românilor moldoveni cu acþiunile regimului de la Tiraspol. De ce nu se accepta
tricolorul, grafia latinã, de ce moldovenii transnistreni nu vor sã-ºi spunã români?
Emanciparea naþionalã a fost consfinþitã prin acte politice. La 31 august 1989, limba
românã este proclamatã limba de stat, la 27 aprilie 1990 este adoptat tricolorul ca steag de stat ºi
la 23 mai 1990 Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã devine Republica Moldova.
Prezenþa alfabetului latin ºi a tricolorului pe malul stâng al Nistrului era resimþitã ca o insultã de
nesuportat. La o sãptamanã de la adoptarea legii la Chiºinãu, sovietul local din Tiraspol
"interzice" arborarea steagului Moldovei în oraº (30 aprilie, 1990); peste cateva zile o decizie
similarã la sovietul orãºenesc din Tighina (2 mai, 1990) ºi cei din Râbniþa (8 mai, 1990);
urmeazã o serie de mitinguri la Tiraspol împotriva acceptãrii tricolorului ca steag de stat (7-8
mai 1990). La 12 martie 1991, "sovietul suprem" de la Tiraspol interzice folosirea alfabetului
latin pe teritoriul "republicii nistrene". Neacceptarea limbii române ºi a tricolorului ca steag de
stat au constituit motivele simbolice, care au declanºat conflictul transnistrean.

În paginile ce urmeazã voi încerca sã prezint modul în care, prin intervenþii repetate
asupra imaginarului unui grup, se poate construi "o nouã realitate etnicã". "Crearea" unui
"popor transnistrean" diferit de cel "moldovenesc" sau "crearea" unui "popor
moldovenesc" diferit de cel român fac parte, fãrã nici o urmã de îndoialã, din aceeaºi
strategie de deznaþionalizare, de slavizare (rusificare) a românilor dintre Prut ºi Nistru
(cât priveºte românii din stânga Nistrului, slavizarea lor e consideratã deja un succes).

73 Reprezentãrile sociale, conservate în memoria colectivã, s-au format prin intermediul


istoriei rescrise ºi falsificate. Practicile "rescrierii istoriei" erau utilizate pe larg în întreg
spaþiul comunist. Propaganda sovieticã prin minciunã ºi invenþie, prin politica de rusificare ºi
deznaþionalizare avea ca scop ºtergerea trecutului ºi construirea altuia convenabil. Dominaþia
politicã instauratã în acest teritoriu, prin tactici de propagandã inoculeazã în memoria
colectivã a populaþiei din stânga Nistrului o identitate specificã "un popor" ºi "o þarã"
"poporul moldovenesc" ºi "RASSM". În timpul celor 70 de ani de putere sovieticã în regiunea
din stânga Nistrului, prin mecanisme de ºtergere a memoriei se urmãrea erodarea tuturor
urmelor ce ar confirma identitatea româneascã a locuitorilor din acest spaþiu.
Astfel s-a creat un "om nou", numit de A. Zinoviev homo sovieticus, care putea fi întâlnit
oriunde, în fosta URSS.
Acest homo sovieticus puternic implantat în mentalitatea populaþiei din stânga Nistrului
de cãtre propaganda comunistã se menþine încã prin politica dusã de regimul instaurat la

L6g4@<
Tiraspol. În memoria colectivã se pãstreazã o Uniune Sovieticã în miniaturã, o lume a

t
Istoria
dreptãþii, a fericirii, o lume securizantã.
"Uniunea Sovieticã in miniaturã" exprimã nostalgia dupa perioada sovieticã,
alimentatã de presa scrisã din raioanele de Est ale Republicii Moldova prin abundenþa
stereotipiilor de limbaj, inspirate din tezaurul sovietic al vechii limbi de lemn.
Limba de lemn este un subsistem al unei limbi desemnând, mai ales, elemente lexicale,
dar ºi unitãþi frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de cliºee încremenite, imitate, dar ºi
impuse de puterea politicã, difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventã anihilându-se
gândirea maselor, care pot deveni supuse unor sugestii colective.
Ca stereotipii de limbaj în presa scrisa din raioanele de est ale republicii Moldova se
delimiteazã:
· Slogane ce amintesc de perioada partidului unic: "suntem internaþionaliºti!"; "avem
nevoie de o Casã Comunã un Stat Mãreþ!".
· Abundenþa de verbe mobilizatoare (verbe la imperativ, viitor sau conjunctiv):
"sã ne unim, fraþi ºi surori popor al Rusiei, Ucrainei ºi Belorusiei"; "noi
impreunã încã nu am realizat totul. Sã ne susþinem pentru victorie".
· Caracterizãri pozitive, pentru regimul din Tiraspol, la superlativ: "Igor
Nicolaevici Smirnov este garanþia pãcii ºi stabilitãþii, o autoritate ce nu are o
alternativã destoinicã".
Este explicabil în acest sens, cum este preluat acest mesaj de o parte a populaþiei
nostalgicã încã dupã vechile structuri. Prin intermediul discursului mediatic se consolideazã
imaginea de homo sovieticus, dat fiind faptul cã "menþinându-se stereotipiile de limbaj, se
menþin ºi stereotipii comportamentale". Aceste stereotipii de limbaj verbele mobilizatoare
însoþite de caracterizãrile pozitive ale regimului de la Tiraspol pãstreazã nostalgia URSS ºi
"justificã" crearea ºi consolidarea "republicii moldoveneºti nistrene".
Comunicarea mediaticã prin presa scrisã din stânga Nistrului abundã ºi în utilizarea
frecventã a modului imperativ. Folosirea modului imperativ poate fi privitã ca expresie
predilectã a autoritarismului, fie ca reflex al unui autoritarism mascat sub diferite forme care
acþioneazã ºi în sensul suprimãrii libertãþii de iniþiativã a destinatarului. Astfel, prezenþa
imperativului poate constitui un indicator al fenomenelor de autoritarism dintr-o societate. In
aceastã ordine de idei, caracterul totalitar al regimului de la Tiraspol este evident.

În societatea sovieticã erau prezente ritualurile. Ritualurile aveau menirea de a celebra


momentele de cotiturã din viaþa personalã, momente de iniþiere în grupuri sau instituþii,
aniversãrile istorice. Peste calendarul tradiþional al sãrbãtorilor religioase s-au suprapus
festivitãþi de celebrare a muncii, a unor evenimente din istoria Partidului Comunist sau a unor
74 grupuri sociale determinate prin criterii de vârstã sau profesionale. În anii "marii terori" -
când Stalin afirmase public cã "viaþa devenise mai veselã ºi mai bunã" - ºi-au fãcut apariþia
noi sãrbãtori de celebrare a grupurilor profesionale. Astfel, au apãrut "ziua minerilor", "ziua
marinarilor", "ziua aviaþiei", "ziua tanchiºtilor", "ziua învãþãtorului" etc. - cu mesaje ºi
ceremonii transferate apoi în toate þãrile intrate sub influenþã sovieticã. Aceste reprezentãri
sociale remanente supraveþuiesc multã vreme realitãþilor sociale care le-au generat ºi
provoacã o rezistenþã la schimbare. Aceste ritualuri sunt pãstrate ºi în prezent în
"autoproclamata republicã moldoveneascã nistreanã" - sãrbãtori de celebrare a grupurilor
profesionale, pagini din "istoria statului nistrean" care contribuie la edificarea în mentalul
populaþiei a unei "noi istorii" - "istoria statului transnistrean". Funcþia lor este mobilizatoare
în sensul conservãrii "omului nou". Fruntaºii sunt evidenþiaþi, li se oferã diplome ºi medalii,
sunt popularizaþi în presã în cliºeele "limbii de lemn".
Dupã dezmembrarea Uniunii Sovietice, în fostul spaþiu sovietic ºi în þãrile satelit s-a
început, dupã cum menþiona S. Moscovici, procesul reorganizãrii memoriei. Fostele denumiri

ÝKEION
Istoria
de bulevarde ºi strãzi, care în special purtau numele de V. I. Lenin, I. V. Stalin au fost înlocuite
cu numele unor personalitãþi marcante din istoria fiecãrui stat. În regiunea de Est a Republicii
Moldova însã, se pãstreazã acest "Imperiu Sovietic în miniaturã", aceleaºi denumiri de strãzi,
aceleaºi ritualuri, ºi, "pãstrându-se amintirea" timpurilor comuniste, se amplificã nostalgia
dupã aceastã perioadã. Astfel, la cei 70 de ani de putere sovieticã se mai adaugã "cei 17 ani de
consolidare a "statului transnistrean" ºi schimbarea întârzie în istorie.
"Poporul moldovenesc" ºi "RASSM", inventate de cãtre Stalin, sunt conturate dupã
1990, în raioanele de est ale Republicii Moldova într-o identitate nouã "poporul
transnistrean" ºi "RMN" (Republica Moldoveneascã Nistreanã). Presa din stânga Nistrului,
speculând cu imaginarul colectiv (evenimente istorice, reprezentãri, credinþe, amintiri din
perioada sovieticã, cât ºi din perioada celor 17 ani de "existenþã" a autoproclamatei "RMN"),
continuã sã construiascã o identitate "nouã" pentru populaþia din stânga Nistrului "poporul
transnistrean".
Se remarcã în presa scrisã preponderenþa ºi utilizarea abuzivã a sintagmelor
"Transnistria", "Republica Moldoveneascã Nistreanã", "popor transnistrean" (în 10 articole
analizate din perioada 1 ianuarie 1 martie 1992 a ziarului "Äíåñòðîâñêàÿ ïðàâäà"
acestea apar de 73 ori, mult mai frecvente chiar în perioada 11 septembrie 15 noiembrie
2001, în 10 articole 94 ori); dar cuvintele pot manipula. "Puterea cuvintelor" poate fi imensã.
Repetiþia mãreºte probabilitatea acceptãrii, "tot ce atinge repetiþiile banale ale existenþei
devine trãsãtura esenþialã în mentalitate".
Utilizarea frecventã a cuvântului Transnistria, în presa scrisã din stânga Nistrului ar
putea crea o "identitate aparte" pentru locuitorii din raioanele de est a Republicii Moldova.
Pentru justificarea ºi întãrirea acestei "identitãþi aparte" a "poporului transnistrean" se
invocã ºi "argumente istorice" ºi anume faptul ca Transnistria nu ar fi þinut românesc,
deoarece, în perioada când Basarabia ºi Bucovina s-au unit cu România, regiunea din partea
stângã a Nistrului nu a fost inclusã. În acest context se vorbeºte de "dreptul poporului la
autodeterminare". Folosirea sintagmelor "Transnistria", "republica moldoveneascã
transnistreanã", "popor transnistrean" creeazã o identitate specificã ºi o percepþie diferitã a
spaþiului din raioanele de est ale Republicii Moldova, ca fiind un spaþiu distinct conturat în
"partea stângã ºi partea dreaptã a Nistrului". Astfel, se denatureazã "percepþia integritãþii
teritoriale a Republicii Moldova" si "federalizarea Republicii Moldova", vãzutã de liderii
smirnoviºti ca o soluþie pentru conflictul transnistrean, poate deveni o "realitate în imaginarul
colectiv". Adecvatã scopurilor de "federalizare a Moldovei", regimul separatist induce
populaþiei din stânga Nistrului o imagine (reprezentare) a "poporului transnistrean" printr-o
"singurã voce" (dirijatã de regimul totalitar de la Tiraspol, opoziþia find aproape inexistentã).
75 Dar care ar fi acest "popor transnistrean"? Imaginea construitã prin presa scrisã
integreazã trãsãturile "muncitorului rus, ucrainean, moldovean", uniþi în baza sloganului
"suntem internaþionaliºti"; între aceºtia nu apar divergenþe, "deoarece limba rusã este
proclamatã limbã de stat alãturi de cea ucraineanã ºi moldoveneascã".
Utilizarea obsesivã a sintagmelor "popor transnistrean", "republicã transnistreanã",
în combinaþii cu adjectivul "nou", constituie elementele decisive în fundamentarea unui
"popor nou - a poporului transnistrean". Privite din perspectiva finalitãþii persuasive,
mijloacele mass-media apar nu doar în ipostaza de instrument de "circulaþie liberã a
informaþiei, ci ºi în rolul de blocare ºi deformare a ei". O imagine sau informaþie structuratã
într-un anumit fel "construieºte" o anumitã percepþie a evenimentelor în memoria colectivã.
Respectiv, anumite cuvinte asociate evenimentelor creeazã atitudini negative sau pozitive.
Este conºtientizat faptul cã nu este reflectat adevãrul în ziare. Ziarele din Republica Moldova
nu sunt citite, fiindcã nu existã posibilitatea. Se aduc învinovãþiri ºi posturilor de radio ºi TV

L6g4@<
din partea dreaptã a Nistrului, care, la fel, nu întotdeauna reflectã adevãrata situaþie. Acest

t
Istoria
fapt creazã o frustrare, comparativ cu perioada ce a urmat dupã emanciparea naþionalã din
1989.
În ultimul timp, tot mai des se vehiculeazã principiul celor “douã maluri”. Privit prin
perspectiva intergrupuri, conflictul transnistrean are o explicaþie în "uºoara diferenþã de
psihologie a moldovenilor transnistreni faþã de moldovenii basarabeni"."Caracterul distinct"
al locuitorilor din stânga Nistrului a fost conturat în baza unei "identitãþi" inventate prin
proiectul stalinist de deznaþionalizare ºi rusificare deportãri masive, strãmutãri de populaþie,
purificare etnicã. Acest proiect de inginerie naþionalã a fost dublat întotdeauna ºi de
conturarea opoziþiei "noi" "ei". Doar prezenþa categorizãrii sociale "noi/ei" este suficientã
pentru a declanºa prejudecata ºi discriminarea, uneori chiar în absenþa conflictelor reale
dintre grupurile sociale.În timpul perioadei sovietice aceastã opoziþie avea aspectul "noi"
modovenii transnistreni ºi "ei" basarabenii.
Una din soluþii pentru rezolvarea conflictelor intergrupuri ar fi decategorizarea
(diminuarea distincþiilor categoriale). În aceastã ordine de idei, în perioada emancipãrii
naþionale din 1989, decategorizarea ar fi însemnat pentru locuitorii din stanga Nistrului
acceptarea simbolurilor unui nou stat ºi a "identitaþii româneºti". Însã, diminuarea
distincþiilor categoriale, în unele cazuri, poate fi perceputã ca ameninþãtoare ºi în consecinþã
se intensificã motivaþia de a le afirma. Comparaþiile pe care locuitorii din stânga Nistrului le
fãceau între "cele 2 maluri", cât ºi între moldoveni ºi români, erau percepute ca
ameninþãtoare. Termenul de "român" era pentru transnistreni o insultã ( se specula în legãturã
cu participarea României la al doilea razboi mondial, abuzurile administraþiei româneºti,
etc.).
Imaginea României, promovatã prin presa din stânga Nistrului era negativã:
economie precarã, conflicte interetnice - confruntãrile sângeroase dintre români ºi maghiari
de la Târgu Mureº din 1990, mineriade, sãrãcie. Aceste efecte ale propagandei se repercuteazã
la nivelul atitudinii ºi comportamentului. Cum putea fi acceptatã o asemenea identitate
"ameninþãtoare" în locul celei "securizante" de homo sovieticus? Aceste distincþii categoriale
nu fac decât sã conserve ºi mai mult "identitatea moldoveneascã" sau, mai nou, varianta
"identitãþii transnistrene".
(extras din Memoria colectivã ºi construcþii identitare în Transnistria, Suhan S., Cojocaru N.,
Institutul de Politici Publice, Chiºinãu, 2002)

NOTE
1
Serebrean, O., Politosfera, Ed. Cartier, Chisinau, 2001, p. 100.
76 2
Bârsan, V., Masacrul inocenþilor. Rãzboiul din Moldova din 1 martie-29iulie 1992, Ed. Fundaþiei
Culturale Române, Bucureºti, 1993, p. 16.
3
Serebrean, O., op cit.
4
Slama-Cazacu, op. cit., p. 71.
5
Ibid., p. 40.
6
Savulescu, S., Analiza limbajului politic, SNSPA, note de curs, 2001, p. 52.
7
Betea, L., Psihologie politicã, Ed. Polirom, Iaºi, 2001, p. 226.
8
Neculau, A., O perspective psihologicã asupra schimbãrii, in A. Neculau (coord.), Psihologie socialã,
aspecte contemporane, Ed. Polirom, Iaºi, 1996.
9
Slama-Cazacu, T., op. cit, p. 48.
10
Ricoeur, P., Memoria, Istoria, Uitarea, Ed. Amarcord, Timiºoara, 2001.
11
Serebrean, O., op. cit., p. 129.
12
Bourhis, R. Y., Gagnon, A., Moise, L. C., Discriminare ºi relaþii intergrupuri, în R. Y. Bourhis, J. F.
Leyens (coord.), Stereotipuri, discriminare ºi relatii intergrupuri, Ed. Polirom, Iaºi, 1998, p. 146.

ÝKEION
Istoria

77

L6g4@<
t
Istoria

78

ÝKEION
Jurnal

NE CH
N- LI AT
O ON-LIN
T E
ON- CHA
L INE

CH
AT
AT
CH
ON-LI
N E
ON-

79
L IN

CHAT
E

L6g4@<
t
Jurnal
Lavinia DUMITRU

Monolog virtual

S tii, m-am gandit de ce nu as vrea sa mor…. Desi cred ca


moartea nu reprezinta decat o trecere sau mai de graba o
revenire la complet…Contopindu-ma cu TOTUL si in
conditiile pastrarii individualitatii mele as avea o perspectiva
completa asupra a tot ceea ce exista! As avea toate raspunsurile,
cunoasterea ar fi completa, posibilitatile ar fi infinite. Ori
tocmai aceasta omnipotenta data de redevenire ca Dumnezeu nu mi-o doresc…Ar disparea
CAUTAREA, ar disparea INCERCAREA, ar disparea INCERTITUDINEA, ar disparea
PROBLEMELE, EXPERIENTELE, ZBATEREA NESIGURA A IUBIRII, ar disparea
UMANUL…
Si chiar sunt indragostit de starea de a fi om…
Amputarea infinutului, sentimentul ca suntem singuri, ca e dificil, ca iubirea nu e
niciodata suficienta, ca Dumnezeu nu e destul pentru fiecare, temerile de orice fel, etc, etc, desi
sunt false, sunt doar iluzii date de o intelegere redusa a mea insami, sunt cele care ma definesc si
ma motiveaza in dragostea mea de mine - si prin extensie - fata de oameni.
Faptul ca esti imi e suficient! Accesul limitat la tine, acapararea ta de catre un alt sistem
relational la care nu am acces, etc cu toate inconvenientele si trairile generate, imi slefuiesc
gandirea, imi mentin atentia concentrata la tine, forteaza imaginatia sa genereze perspective ce
se vor materializa, imi perfecteaza comportamentul, imi nuanteaza reactiile, sporesc gradul de
intelegere atat a mea cat si a ta, maresc empatia - si deci, contureaza tot mai mult ideea ca
suntem una! Noi doi, si noi toti!
Ori intelegand ca orice imi oferi (un zambet, o privire, un gand, etc) sunt maximum a
80 ceea ce ai vrut sa-mi dai la un moment dat in asa fel incat au plecat din tine si care te fac sa te
simti in acord cu tine si cu ceea ce simti ca vrei sa fii in acel moment, INSEAMNA CA
PERPETUU IMI OFERI TOTUL! Si daca permanent imi oferi TOTUL ce as mai putea cere?
Si pe langa toate acestea iti traiesti sentimentul de a fi liber, iubit, si poti sa te manifesti in
interiorul relatiei noastre ca ceea ce vrei tu sa fii si sa devii si nu ca ceea ce as vrea eu…
PS 1: Se spune ca Dumnezeu ar fi zis: Mergeti oriunde si traiti orice pentru ca in
intalnirile voastre v-am trimis numai ingeri!
Bine ai venit in viata mea, Ingeras!
Ma simt pustie acum…nu pot gasi sentimentele pe care o data le-am
avut…tristete…tristete transformata in depresie…depresia transforma zambetele in
lacrimi…lacrimile in durere…durerea in bucati…nu mai vreau ura!nu exista sange sa mi
ajunga mie…ia!nu sunt eu!nu te pot vedea!oare sunt chiar eu aici,sau esti tu?oglinzile nu ma
pot ajuta,cred…pentru ca nu-i imaginea mea….lacrimi pe obraz…imagini din trecut ma

ÝKEION
Jurnal
asalteaza…ma plimb pe strada…oamenii ma privesc ciudat…neobisnuit…sun chiar eu ?un
prieten….sunt oare dusmanul meu sau este ceva mai mult aici decat o cutie cu pastile ?unde e
schimbarea ?lumina e aici…o simt in ochii mei…grabeste-te….se stinge incet…unde esti ?am
nevoie de tine pentru a ma opri din tremurat…fiorii ce ma cuprind…tine-ma de mana !am
nevoie de tine !
Desenez bucati de vise…vazand,simtind,pasandu-mi,sarutand,plangand….sunt in
drum…spre…tine ?...este asta usa ta ?este!adica trebuie sa fie!vrei?...vrei sa ma imbratisezi
?eu sunt rece….atat de rece…trebuie sa ma uit mai adanc in inima mea ?poate voi descoperi
lucrurile care au sfaramat-o…sau sa caut undeva in sufletul meu ?mi-e frica sa nu inghet….e
atat de rece…
Fisurile lasa urme ce se vindeca…as vrea sa am mai multe de astea…inauntru…am
oglinzi sfarmate cu bucatile lor in inima mea…ochii mi se umezesc…am auzit ca se numesc
lacrimi…eu le numesc doar fericire din cand in cand..uita-te la mine!tu crezi k eu pot zambi?da
pot!pentru ca nu vreau sa ma mai vezi suferind…acum imi eliberez lacrimile doar in
interior…pentru ca u nu poti vedea in spatele zambetului un rau de lacrimi din ochi…ploaia
cade atat de linistit…maine s-ar putea sa fie ultimul azi si mi e frica…sa nu ma innec in piscina
creata de lacrimile mele…am nevoie de o mana pt a ma sustine in spatele linie in care…daca sar
si te las…totul va fi bine…
Ma gandesc la tot ce am si ce nu am, la tot ce vreau si ce nu vreau,la tot…Fantasme imi
impanzesc privirea pierduta si fara speranta pasesc spre infinitul obscur.Doar o minune ma
poate salva de deznadejde.
Si iata minunea mea invaluita de caldura inimii ce topeste orice ghetar din oceanul durerii..
O simpla privire ma face sa renunt la orice grija, un simplu zambet imi descreteste fruntea
impovarata de probleme, o simpla atingere imi coloreaza universul palid.
Din ce in ce mai intens, un sentiment ciudat se instaleaza in mine si ma conduce spre
culmile fericirii.Fiecare sarut ma incalzeste din ce in ce mai tare, pana la epuizare. Ma strange
in brate, iar corpul lui imi arde pielea sub forma unui foc al iubirii. Nu ma doare, nu ma ustura,
dar simt cum piatra din jurul inimii mele se sparge la fel ca si coaja unui ou prin care isi face loc
un pui galben auriu…iubirea.
As vrea sa pot spune mai multe, dar lacrimile imi inunda vocea si imi ineaca orice durere.
Doar fericirea izbucneste prin picaturile sarate ce aluneca usor pe valea de nesfarsit a obrajilor
mei.
Senzatia de implinire imi umple sufletul nou nascut…oare sa fie adevarat, sau e un alt
fruct al imaginatiei mele, sau…e dragostea mea pentru tine… ?!
Nimeni nu scapa de suferinta din dragoste. Barbati sau femei, tineri sau batrani, saraci
81 sau bogati,: pe toti ii atinge in egala masura, o data sau de mai multe ori in viata. O durere pe
care am simtit-o, cu siguranta, fiecare dintre noi. Cand te indragostesti nebuneste si esti respins,
cand o relatie se destrama si „omul vietii” dispare, lasand in urma sa doar cioburi de vise.
Te simti tradat si pierdut, umilit si jignit. Cauti ascunzisuri si fugi de lume, suferind in
tacere. Stai noaptea cu ochii atintiti pe tavan si-ti compatimesti neputinta. Abia daca mai pui
ceva in gura sau, dimpotriva, te agati cu disperare de frigider. Fumezi tigara dupa tigara ori iti
ineci amarul in alcool. Te simti parasit de Dumnezeu si de lume, inutil, fara nici o valoare, fara
speranta. Asteptand, totusi, cu inima zvacnind in piept, un semnal.
O stare psihica anormala? O rana sufleteasca, vindecabila in timp? Un amestec
daunator de vanitate lezata, teama de siguratate, mahnire produsa de pierderea unei persoane
dragi? Sau o boala grava si-adevarata, care iti ameninta trupul si viata, sfarsind in depresie, ba
chiar si in moarte prin sinucidere?
.....atinge-ma in suflet asa cum ai facut-o de atatea ori,pastreaza o lacrima pt clipa in care

L6g4@<
ma vei pierde,vei pierde iubirea unui suflet mult prea trist.....ma tem sa mai sper,sa mai

t
Jurnal
strig....am obosit sa te chem sa-ti promit fericire,sa lupt si sa cred ca exista in tine
iubire.....tu stii ca eu nu plec,raman pe veci aici si te astept,sperand sa-mi auzi macar pt o
clipa durerea.Ma aud strigand zi de zi in zadar,suspinand dupa buzele tale....te aud
implorand iar iubire...fara sa stii ca in suflet ai s-o gasesti....te doare durerea ce-un suflet
rebel ti-a daruit-o...te rog uita si mergi mai departe,permite-mi sa sper ca te voi avea…..
PS : sufletul meu nu stie alta cale ,decat cea a invingatorilor...nu l-a invatat nimeni cum
e sa mergi pe celalalt drum...si, crede-ma, nu e nici comod, nici vessel…
nu stiu ce sa ma fac fara tine...innebunesc incet...
... te`am visat, ca dimineata sa ma suni... hold your nose cuz here goes the cold water
...inca mai tremur cand aud vocea ta, cand iti vad zambetul si razi... imi tot repet NO MORE
GAMES ,dar nu reusesc sa ma conving... si atunci suferinta mea se amplifica , pentru ca starile
in care trec acum sunt atat de dureroase ... pot sa te uit, pot sa trec peste tine... oare ? ... nu pot sa
cred ca inca mai am sentimente pentru tine, cand am fost atat de sigura ca ti`am dat drumul,
banuiesc ca faptul ca ai plecat din viatza mea nu ii tot una cu a da drumul cuiva ... nu pot sa cred
ca am distrus un om pentru tine si ca am putut crede si pentru un minut ca tu eshti alesul meu,
dar ... vina e a mea, inca iti mai vad mainile sangerand... in visele mele tu esti cel care mori... in
visele mele eu is cea care plange, care sufera ... nu tu...
…mai tii minte cand ascultam ore intregi we belong together, daca as fi stiut totul, nu
as fi cazut niciodata, nu as fi
facut greseala aceea, dar ce nu as
da sa fii aici langa mine pentru ca
e atat de greu sa ma obisnuiesc
cu ideea ca nu te mai intorci... da
I tried to keep it together but I`m
falling apart... si da te vreau
inapoi in viatza mea... te vreau
inapoi... tot ceea ce vad in somn
esti tu... numai pot sa ma
gandesc la nimic altceva... sweet
love ... da` ce bitter end am avut
noi, am fost proasta ca te`am
crezut, dar nu stiu ce as face daca
te`ai intoarce, probabil te`as
ierta... as ierta tot ce am facut, as
ierta totul...
82

Însinguratul
(Dana Cernuºcã)

ÝKEION
Jurnal
Carmen MAXIM

Prin ochii unui orb

M a asez la masa si incep sa mananc...penibil sau nu ma uit in toate directile...in


spate...in fata ...oriunde as gasi ceva de care sa ma leg si sa-ti pot spune si tie....dar
ceva imi atrage atentia...o clipire un pic mai lunga in care ochii mei au luat o scurta
pauza si am observat ca totul pare altfel.....si am incercat din nou ,dar de data asta nu am mai
fost o clipire ci mi-am inchis ochii pur si simplu...am cazut usor intr-o bezna acoperita de un
zgomot mai diferit...am atins farfuria.....si ce aveam in jur si am observat ca totul suna diferit...
...un mic inceput pentru a vedea cum e sa fii in pilea unui orb...o persoana care la prima vedere
pare nefericita si care e umbrita de acest necaz...dar totusi pe cat de neajutorati sunt...uneori
sunt mai interesanti decat noi... ...sunt unii dintre cei care vad altfel lumea si o fac sa fie asa cum
vor ei...a nu vedea nimic nu inseamna a nu simti...ci a trai intr-o lume a sunetelor...in care totul
se leaga de ce poti auzi si percepe... ...ce simplu poate fi pentru un orb sa auda la fiecare secunda
cate o bataie a ceasului...sau pulsul inimi...sau orice alt lucru ce ajunge la niste decibeli prea fini
pentru auzul nostru... Si am ramas asa ...cu ochii inchisi...si chiar am incercat sa ma ridic ...si sa
pasesc usor...pas...cu pas...dar niste pasi care ii faceam cu o teama nebuna...pentru ca nu stiam
ce urmeaza a se intampla...si m-am oprit... ...din mers...dar nu si din a-mi imagina diferitele
stari prin care trece un orb....e special ca poate sa vada totul altfel...pana si dupa respiratia unei
persoane isi poate da seama de starea acesteia... ...mie imi era greu sa ma descurc in
intuneric...in bezna care o creasem pentru a ma lamuri cum e acea lume...si inca imi este greu sa
cred ca vreo persoana isi doreste sa traiasca astfel...si totusi daca ti se intampla vei fi cuprins
doar de simple atingeri...o multitudine de zgomote ce-ti sunt cunoscute....si alte lucruri un pic
mai noi pentru fiecare dintre noi... Lumea prin ochii unui orb e total altfel...e atat de frumoasa
pentru ei...pentru ca isi doresc sa simta totul altfel...iar cand te simt alaturi de ei au in suflet o
83 speranta care creste si mai mult....e bine sa crezi ca oricum ai fi si oricum ai trai e bine sa vrei sa
traiesti.... ...daca un orb poate duce o viata normala...si se poate distra si poate simti cam ceea ce
simtim noi ,atunci....niciodata sa nu iti doresti decat sa-ti fie bine tie si celor din jurul tau....
Si totusi am zis ca m-am oprit...si am deschis ochii...si am fost cuprins de o lumina puternica
...o senzatie ca si cum m-as fi trezit din somn...
Dar a venit seara...si m-am intrebat daca nu cumva de multe ori ne punem si noi in locul
orbilor fara sa ne dam seama....si am aflat ca ni se intampla...atunci cand dormim...cand
ascultam picaturile de ploaie ce se lovesc de pamant...cand ne ascundem prin visele
noastre...cand plecam capul si inchidem ochii fara sa ne dam seama...si toate sunt amestecate in
placere si durere...asa cum e si viata mea si a ta...si a unui orb.... Si am vrut sa-ti zic ca toti
privim viata altfel...dar trebuie sa fim pozitivi...sa gandim pozitiv..si sa avem o atitudine
pesimista...pentru ca nu avem decat de castigat...e ceva ce vine si trece...si asta e viata...si
indiferent daca esti normal...daca nu ai vedere sau daca nu poti merge sau orice

L6g4@<
altceva...important e sa vrei sa mergi mai departe....

t
Jurnal
.Incep

Eram azi sau ieri..sau mi se pare ca exact in clipa asta undeva destul de sus...undeva
nu neparat in varf ci pur si simplu in obisnuinta mea...si incercam sa ma vad cum cel din
fata mea imi vorbeste...cum cel din fata mea comunica cu mine si isi doreste sa-mi fie
alaturi...dar...dar nu a fost sa fie asa pentru ca ceva nu a mers...ceva m-a facut sa cobor
"treptele" ceva m-a facut sa vad viitorul si trecutul...sau totul se intampla in mintea
mea...era o senzatie care o traiesc doar atunci cand ma simt singur , lispsit de prieteni ,lispsit
de nevoia de a fi prezent in realitate...lispsit de mine insumi....si acea senzatie se potrivea
perfect si in acel moment de singuratate...trist...chair poate suparat pe mine...suparat ca nu
am stiut de la inceput de ce sa ma feres si ce sa accept in viata mea...am pus suflet in tot si
inca pun si multi spun ca "pe o parte e bine,sau poate nu e bine" si uneori ma derutez si eu si
m pierd in randuri...ma pierd in cifre , in zgomote si in tot ce mi se pare ciudat...ma pierd
chair si in "viata"...
Singuratatea e o chestie ce o intalnesti la tot pasul chair si acolo unde nu te gandesti...mergi
pe strada si vezi chipuri triste..in parcuri....in locuri unde exista grupuri de oameni ce isi
doresc viata...dar peste tot exista Singuratatea...e de ajuns sa te uiti la chipul unei persoane
si restul vei vedea ca va fi doar o completare...iar simpla falsitate se va divulga la o simpla
vorba spusa...si zic ca e de ajuns...

.Oglinda-o alta realitate

Ma uit la mine...ma uit in oglinda si ma regasesc...cum suna chestia asta???Ciudat


nu???Dar acum la modul cel mai serios ,ma privesc si ma regasesc...ma pot vedea...imi pot
vedea miscarile si pot spune ca in sfarsit sunt mai aproape de mine , dar am o mare
problema...pentru ca imi regasesc relitatea inversa...regasesc totul rasturnat...si nimik din ce
exista nu are forma perfecta a realitatii...
Pana la urma realitatea e inselatoare pentru ca nu avem de unde sa stim cum e ea defapt....cel
mult putem sa presupunem ce ne asteapta in viitor...dar sa stim ce va urma...niciodata....
Ma tot batea un gand mai devreme ...atunci cand vezi un cersetor pe strada ...e amarat e murdar
...e fara nici pik de vlaga...e lipsit de afirmarea si de iubire...oare ce simti pentru acesta???Dar
cand acelasi cersetor e pus in fatza oglinzii...parca ti-l inchipui noaptea tarziu...la un NON
STOP satisfacandu-si placerea de a "savura" o bere rece si de a se simti si el un rege al
"intunericului...sau cel putin gandindu-se ca totusi e bun si el la ceva...poate sa cerseasca si
84 poate sa bea sa uite de durere...sa vada ca prin efectul ametelii durerea capata alta culoare...
E dura aceasta oglinda...la inceput e simpla...obisnuita...si te vezi in ea fara altemodificari...dar
ea arata adevarata realitate...iti arata ca nu ceea ce vezi e adevarat...ca dincolo de ce exista sub
ochii tai se petrec lucruri ciudate...neintelese si de care lumea spune ca sunt minoritati...fara
importanta... Ma doare sa vad ca realitatea e cruda si ca nimik nu e asha cum pare...ma doare sa
vad ca exista profitori...ca exista dusmani si ca totul se invarte in minciuna nesfarsita...ma
doare ca exista "realitatetea"....si oare de ce... Acum e noapte...e destul de tarziu...dar nu pentru
toti...altii abia acum incep sa-si faca " treburile" abia acum incep sa se bucure de mila pe care
noi o avem in fiecare zi...auzi cuvintele "da nenea si mie sa-mi cumpar o paine" ..."o paine"???
in niciun caz...oglinda e cea care ne arata totul asha cum trebuie... a zice nu insemana a face ci
doar a obtine...credibilitatea e garantata de mila si de injosire...bucuria lor vine din dorinta de a
fi mai buni decat cei din categoria lor... E o discriminare sa crezi ca sunt mai porsti ca noi....dar
e o prostie sa-i iei in seama...multi nu-ti doresc decat farama ta mila...si apoi totul merge de la

ÝKEION
Jurnal
sine... Un exemplu clar e cersetorulpe care il vezi mereu la colt de strada care nu are o mana sau
un picioar...sau care e mutilat...la doi pasi se afla si "colectorul" cel care se bucura de
profit...exista si acei omeni saraci...credinciosi..si care nu cer ci vor sa munceasca...aceia sunt
putini...i-am intalnit fatza-n fatza si pur si simplu nu am putut sa nu observ acea senzatie de
respect pe care o au... Un om il cunosti dupa privire...dupa gesturi....dupa cum se imbraca...nu
dupa prostiile pe care ti le spune...si asta e valabil si pentru credibilitatea pe care o au multi dar
fara un rost.... Am vrut sa subliniez faptul ca fiecare dintre noi ar trebui sa aibe o "oglinda" la el
si ori de cate ori are nevoie sa se priveasca in ea...sa vada daca a ramas acelasi om....sau daca s-
a schimbat...preferabil in bine :)

.Viata ca un plagiat

Am inchis usa... usor, lent...fara sa ma gandesc la nimic...dar nu am inchis-o in clanta


ci pur si simplu am apropiat-o....si asta ca sa fiu mai original ....pentru ca era prea banal sa spun
ca am inchis usa...si oricum nu ar fi parut ca ceva iesit din comun...pentru ca lucrul asta il
facem cu totii de foarte multe ori... si daca ar fi singurul lucrul pe care il facem cu totii ar fi
bine... Viata ca un plagiat...priveste-o astfel pentru ca e imposibil sa nu vezi cum totul seamana
cu altceva...orice gest..orice vorba..absolut orice...pentru ca asa suntem noi...cu grija sa fim ca
cel de langa noi si mereu cu gandul sa ne dam mari celor ce seamana cu noi si celor ce ar putea
sa ne aprecieze... Exista multe tipuri de plagiat...in muzica nici nu mai vb pentru ca oricum nu
are rost...dar daca am ajuns ca viata noastra sa se asemene cu a altora din multe puncte de
vedere atunci am ajuns..un plagiat...am ajuns ca un obiect...sau ca un robot ce nu face altceva
decat sa repete ce vede in jur...si la un moment dat suntem pe punctul sa avem asa zisele
ticuri..verbale...de vestimentatie...o copie la indigo a unor idoli...sau a celor pe care ii
invidiem sau ii dusmanim...ce pacat... Si atunci cand ne alegem imbracamintea suntem foarte
atenti la ce poarta cei din jur...si vom alege ceva apropiat pentru a crea impresia de special...dar
mi se pare o prostie...pentru ca practic nu putem crea ceva de la sine...care ne place noua...
Deja incepe sa nu mai existe originalul...sau se spune ca e o copie imperfecta a plagiatului...si e
foarte buna vorba asta...pentru ca orice idee pleaca de la ceva ce are anumite lucruri in comun
cu ceva vechi...ceva ce deja exista...pana si literele se repeta pentru a alcatui un text...totul se
reintalneste....si apoi originalul devine ceva gen...un lucru la care viseaza toti..dar ceva ce e
irealizabil...si daca te intrebi de ce ...pentru ca mereu cu totii am vrut ceea ce au altii...am vrut
sa semanam cu niste persoane fitzoase...etc... Si daca te imbraci dupa cum vezi si nu dupa cum
simti e pentru ca nu ai acel simt al tau ce iti da libertatea de a te cunoaste pe tine si de a sti sa te
85 simti cu adevarat bine...si ce pacat cand te gandesti ca exista lucruri originale dar care nu sunt
atat de evidente.... Daca iti traiesti viata ca o copie fidela a unui idol...sau daca ai in minte
lucrurile si gandurile celui de langa tine..sau daca te tenteaza orice seamana a
plajiat...atunci...eu raman fara cuvinte... Si daca ma gandesc nici nu exista vreo persoana care
sa nu fi plagiat viata sa niciodata...cel putin ai copiat miscarile mamei tale cand erai mic...sau
cuvintele...sau obiceiurile...si multele actiuni ce mai tarziu ti-au fost de folos...dar asta nu
inseamna ca trebuie sa continui imitare...trebuie sa ai clipe de sclipire in care sa intalnesti in
mintea ta relaxarea si imaginatia...si sa devi original...asta daca se poate nu doar pentru o clipa
ci mereu...pentru ca vei vedea ca exista multe avantaje... Poate la inceput vei fi considerat
vreun ciudat...sau nebun....sau neinteles...sau vei face parte din acea categorie a persoanelor
ciudate...dar mai tarziu cei ce se vor obisnui vor "fura" din tine si vor regasi in tine un mijloc de
copiere...de plagiere...dar tu vei ramane original...sti pana la urma e original si modul in care
spui...."Multumesc!" dar depinde daca il zici din suflet...pentru ca s-ar putea sa folosesti doar

L6g4@<
t
Jurnal
cuvantul ca o imitare a ce ai mai rostit si alta data...dar sa nu simti ceea ce zici...
Ceea ce e mereu original e felul nostru in care lucrurile..si felul in care am vrea sa gandim
..pentru ca deocamdata gandim ca cei din jur...ca majoritatea...dar oare dragostea e originala?
Sincer cred ca da...prea greu sa existe ...iar daca exista e un alt mijloc de inspiratie pentru
ceilalti...ca o muza...si totusi nu inteleg de ce nu suntem originali....
Pentru a inchide acest mic subiect...ce mi-ar cuprinde mult mai mult...si pentru a deschide usa
pentru a iesi din camera...am nevoie de tine...sa-mi spui cum vezi tu "viata ca un
plagiat"...pentru ca mie imi pare ca totul o copie fidela a ceva ce a fost de mult....
Pentru ca a plagia e un cuvant prea comun tuturor...si pentru ca a ajuns si in viata noastra

.Prieten sau dusman?

Si stau atat de relaxat incat abia vad ce e in jurul meu...si mi-am inchis ochii si....in
fatza mea vad doar o lumina ...probabil e lumina ce vine de la luna ,sau e monitorul care bate
atat de puternic....habar nu am...ceea ce stiu e ca ma simt atat de bine in momentul asta incat as
vrea sa se opreasca timpul..macar pentru mine...ca sincer nu cred ca ar fi atat de
greu....hmmm...si totusi e cam imposibil sau putin probabil...si vreau sa-ti spun ca nu am sa-ti
spun mai mult din momentul asta..nu am sa ti-l descriu..pentru ca am altceva in minte...ceva
care chiar conteaza pentru toti.... Ce trist poate fi atunci cand crezi ca totul e frumos ...cand ai
impresia ca esti special si totul e in favoarea ta si ca nimic rau nu ti se mai poate intampla...si
chiar atunci imprevizibilul sa-ti taie "craca" de sub picioare...si sa te vezi lispit de prieteni si de
....tine insuti.... Si apoi te trezesti intr-un pat enorm...destul de moale cat sa adormi...destul de
rece cat sa visezi..si totusi tie nu iti e somn...pentru ca in mintea ta incerci sa-ti numeri
adevaratii prieteni...si iti sunt de ajuns degetele de la o mana..si spui..."doi...trei...ba nu..tot
doi...si cred..."da niciunul...asa se intampla de multe ori..si poti spune apoi ca nu te iubeste
nimeni...ca esti o persoana prea "defectuoasa" care nu poate fi bagata in seama sau respectata
sau cu care nu se poate purta o discutie..si tu sti ca nu e asa..si...pana la urma cum e? E cum vrei
tu...dar ai mare grija...prietenii...asa cum sunt ei..sunt foarte putini...si cum iti poti inchipui mai
mult sau mai putin...fiecare isi vrea "profitul" sau... trebuie sa se aleaga cu ceva.... Ca iti e
prieten sau dusman...tot trebuie sa aiba cu tine puncte in comun..si ce faci daca cel mai bun
prieten e cel ce iti doreste raul ? Dar exista "un" cel mai bun prieten? Daca tu ii crezi pe toti ca
fiind cei mai buni? Prea complicat...prea greu sa iti dai seama ce e bine si ce e rau...si pentru a
"supravietui..pentru a putea avea un zambet adevarat pe chip trebuie sa stim sa alegi....
Si cat de simplu e sa asculti de unul sau de altul si sa nu fi convins ca are cineva dreptate...si cat
86 de simlu e sa iubesti..sau sa te atasezi de o persoana ...si ea sa-ti insele asteptarile...si cat de
simplu e sa innebunesti cautand ceva...si astfel sa-ti pierzi propia minte...cat de simplu...si nu
ar fi atat de rele toate...daca ai avea un prieten adevarat langa tine....
Si multi spunem...e cel mai bun prieten..si credem lucrul asta...si facem tot posibilul sa nu ne
influenteze altcineva chiar daca ne-ar face uneori un bine...si apoi ne tradeaza....
E o problema pe undeva...ori avem momente in care ne dorim prea mult si uitam de cine ne-a
fost mereu alaturi..ori uitam ce este cu adevarat important in viata asta...ori uitam ca uneori
cineva in viata noastra poate aduce si binele dar si raul...dar niciodata nu uitam sa
suferim....da...pentru ca asa se intampla mereu... Vreau sa inchei...nu stiu ...e prea greu sa spun
ca daca esti inconjurat de prieteni esti fericit...dar ce e important ca nu conteaza numarul...ci
sufletul...apreciaza adevarata realitate si atunci te vei gasi pe langa adevaratii prieteni...
....si inca ceva....un prieten adevarat...nu se va considera niciodata "cel mai bun" va sta
undeva... unde sa aiba grija ca si lui ,dar si tie sa-ti fie bine ....

ÝKEION
Jurnal
Larisa GHEORGHIÞÃ

.Ma intreb..oare cum sunt oamenii??

S a-ti spun ce zi am avut azi...pai foarte frumoasa...asta daca


facem exceptie de frigul de afara...de caldura din
autobuze...de anumite fete(fetze) triste care m-au prost
dispus ..si de inca niste chestii ce nu-mi strabat gandul in momentul asta....
Si cum ziceam, o zi frumoasa de vara...pardon de toamna-iarna ca habar nu mai am ...si totusi
din frumusetea ei...ne ducem direct intr-o parte mai interesanta...pentru ca in seara asta cineva
mi-a sugerat ceva...sau mai bine spus ..un titlu..o tema care pe moment m-a surprins....si nu e
vorba de cum sa salvezi o pisca catarata intr-un copac...nici de povesti de adormit copiii...ci e
vorba de ceva "majoritar"...ceva de care ne izbim peste tot...de oamenii de langa noi...de
prietenii nostri...de dusmanii pe care am vrea sa nu ii mai avem...de cei pe care nu-i
cunoastem...de cei ce se baga singuri in seama...si chiar si de mine...
Probabil inainte sa incepi a citi orice rand de aici ai avut mica curiozitate de a citi si titlul...unul
foarte sugestiv... si se refera la lumea asta....la ce suntem noi zi de zi...la cum suntem...
Si poate eu as zice...ce mare scofala fiecare e cum vrea el...in felul lui...nimeni nu e la fel ca
celalat...e unic si atat...punct...dar nu de la capat pentru ca mai am de completat...pentru ca asa
trebuie...nu simti si tu ca inca lipseste ceva?...parca a fost doar o introducere...iar acum urmeaza
ceva ce imi place...subiectul propriu zis...si e ca o paine care incepe sa se franga si sa se
imparta...dar e de ajuns sa prinzi macar cateva firimituri si ai sa vezi ca tot o sa fii multumit...
Si tot scriem si nu am spus nimic despre cum sunt oamenii din ziua de azi...de felul cum gandesc
ei...de ce scop au in viata asta...de visele lor...sperantele..si chestiile ciudate pe care le detinem
cu totii... Un om, sau un pic mai complicat...o persoana e un punct foarte foarte mic...pe o harta
probabil si ea mica in comparatie cu alte lucruri...suna ridicol...un om...cum esti tu...cum sunt
eu...e in felul lui cineva care incearca sa fie mai bun decat ce vede la ceilalti...
87 Daca traieste intr-un mediu in care i se dau sperantze de un lucru...e probabil sa se axeze pe ceva
mult mai bun sau mai decazut din punct de vedere al "materialului"...o persoana e complicata in
felul ei... Si s-ar putea intr-o zi sa intalnesti "una" la colt de strada sau intr-un magazin...si sa te
intrebe ceva...iar tu sa o privesti pentru cateva clipe si sa-i raspunzi cu drag ...dar gandeste-te ca
nu e atat de usor...sa-ti raspunda si ea la fel...de ce? pentru ca probabil ea asteapta doar un
raspuns...si nimic altceva....sunt persoane care doar cer nu si ofera...dar si persoane care doar
ofera si atat....si poate exista inca o categorie a celor ce le au pe ambele simultan sau chiar in
acelasi timp... Daca e sa vorbim despre acele persoane cu 7-8 fete, sau care se prezinta sub
diferite forme...e greu sa spunem daca au personalitate...sau caracter...sau macar pofta de
viata...poate doar pofta de profitarea de pe urma celorlalti.... Vezi ca esti primul care crede ca
viata e frumoasa...si poate primul care o sa aiba o viata exact asa...si asta pentru ca nu te
mint...dar poate cineva undeva...candva o sa-ti spuna acelasi lucru...si atunci totul sa ia o altfel
de intorsatura...si asta pentru ca nu ti-a dorit niciodata binele...pentru ca a vrut sa te vada

L6g4@<
suferind...plangand...sau stand intre doua perne...acoperindu-ti urechile de teama sa nu-ti auzi

t
Jurnal
plansul..si asta din cauza mea...sau a naivitatii tale...sau din cauza ca ai vrut sa crezi in cineva
si ai vazut ca nu a meritat... Si stiu ce insemana sa crezi ca totul o sa fie bine si sa te bazezi pe cel
mai bun prieten...pe cel ce poate mereu a fost langa tine doar in zilele bune...dar chiar daca te-a
lasat la greu ai incercat sa crezi ca tu esti cel care greseste...si totusi nu te-ai trezit la realitate....
Oamenii sunt de multe ori cruzi..si rai...numai pentru ei...individualisti...si aparent
prietenosi...pana in momentul cand iti descopera o slabiciune, iar apoi te ataca in mod brutal
pentru a nu putea rasufla..si apoi ai sa mori...sau cel putin sufletul tau va muri pentru cateva
zile...saptamani..luni..cine stie...ca mai apoi...din ramasite sa renasca un nou suflet si asta doar
din sperantele ce ti le-a creat o alta persoana ..si poate de acesta data..o persoana care iti vrea
bine...e greu de crezut, dar mai exista si mici exceptii...si chiar si acele persoane vor ceva de la
tine doar pentru ele..dar poate nu or sa te raneasca atat de tare...sau poate chiar o sa-ti creeze
placere... Dar tine minte ca uneori e bine sa fii precaut...sa gandesti inainte de doua ori si apoi
sa-ti scri si pe o foaie chiar...doar sa fii singur ca totul o sa fie cum trebuie...nu se merita...noi
oamenii suntem o specie foarte ciudata...si toata viata ne dorim numai tampenii...si cand e prea
tarziu ne dorim ceea ce conteaza pentru oricine cu adevarat... Si tu ...care mi-ai inspirat mintea
...iti multumesc...pentru ca probabil imi doream sa scriu si mai mult...dar oamenii sunt prea
duri cu viata asta...si foarte curand o sa-mi vina o idee...promit..o idee ce va trebui sa te faca sa
vrei altceva de la viata ...sa schimbam cuvintele de mai sus...si sa spunem ca majoritatea dintre
noi...suntem persoane care ne dorim ca cei de langa noi sa ne fie adevarati prieteni....
Si tu care imi citesti randurile ...crede-ma ca e foarte important un prieten...unul care sa te
asculte, sa-ti zambeasca...sa planga langa tine...sa te priveasca in ochi...sa te simta atunci cand
nu iti e bine...asa mi-ar placea sa fie orice om... Tu cum esti...?

,Pentru o clipa

Clipa asta e atat de speciala pentru mine pentru ca simt lucrul asta din toata inima mea...pentru
ca nimik din lumea asta nu ma impiedica sa nu ma bucur de viata...tot ce exista e transformat in
frumos...si chiar daca eu nu vreau tot reusesc sa fac din mine o persoana fericita...
Dar fericirea ce este??? Pentru ca banuiesc ca e mai mult decat simt eu in momentul asta...si
mult mai mult decat ne-am putea vreodata imagina...pana la urma sa ne gandim ca niciodata
nu exista ceva cu margine , cu sfarsit , fara nicio sperantza spre mai mult...in fiecare moment
ne dorim mai mult si mereu cand obtinem ceva, alcel lucru devine o obisnuinta si nu mai stim
ce inseamna pretuirea... E bine sa inveti sa citesti in ochii fiecaruia dorinta de a avea si mai
mult...si aici nu ma refer la avutii...ceva material...sau chestii de genul asta...ci pur si simplu isi
doresc mai mult pentru sufletul lor...pentru a arata ca exista, pentru a se afirma celorde care
88 depinde sau celor pentru care conteaza... Ne bucuram cand avem bani....cand avem "prieteni"
pe langa noi....cand ne baga toti in seama....dar oare ne bucuram cand suntem iubiti?A fi iubit
de cineva e ceva special...si sentimentul ar trebui sa fie reciproc...pentru ca apoi totul se duce
de rapa...si se ajunge la suferinta... Se zice...sau mai bine zis afirm ca daca nu ai suferit
...inseamna ca nu ai simtit iubirea...infrangerea..greseala...vina...nu ai simtit viata , bineinteles
ca viata nu e compusa din suferinte dar acestea ne fac sa mergem mai departe si din cand in
cand ne arata ca viata nu e de fiecare data atata de roz si ca increderea in ceilalti trebuie
asigurata ,fiind reciproca... Cate persoane exista in lumea asta care sa se iubeasca pe sine?Ma
Intreb asa oare cate ?O persoana , doua...??? Pentru ca eu stiu ca fiecare se iubeste pe sine...se
pretuieste...si se ingrijeste...dar de ce??? sau mai bine zis pentru cine?E foarte simplu...pentru
tine...oriunde te afli pentru tine se pregateste si se iubeste...iar u la randul tau la fel faci...doar
ca nu observi. Gandeste-te ca daca nu te-ar mai vedea nimeni nu ti-ar fi nici frig nici cald...de
ce ti-ar mai trebui hainele???Pentru ca pana la urma nu iti folosesc la nimik...nu te vede

ÝKEION
Jurnal
nimeni...nu te admira nimeni...nu o sa-ti zica nimeni cum iti sta mai bine...nimik....totul in
lumea asta e facut pentru cel/cei de langa tine !

.Intre mine si tine

Azi...Ce fac azi ???..pentru ca sincer m-am trezit chiar super somnoros...singura mea
speranta ramane in tine ,stiu ca tu vei veni cu o idee care sa ne scapa pe amandoi din
moleseala asta...dar oare eu de ce nu am nici cea mai mica idee..??? Imi doresc ca Tu si Eu
sa incepem sa dezvoltam o idee generala despre viata asta..chiar imi doresc sa iti ascult
parerea...vreau sa stiu ce inseamna viata pentru tine...si cat de mult ti la ea...sau cat de
mult altii isi bat joc de ea.. Imi doresc sa stiu atatea lucruri despre viata pentru ca unii
chiar nu si-o doresc...multora putin le pasa daca mai au o zi de trait...o secunda...sau mai
mult decat multi altii...unii chiar nu isi dau seama ca altii se chinuie sa traiasca...iar altii
isi bat joc la nesfarsit :( Oare e corect??? Oare de ce nu e facuta viata sa fie pentru cei care
si-o doresc , si cei care tin cu adevarat la ea? Sau poate ca trebuie sa ne gandim ca pe
parcurs vor exista anumite intamplari care ii vor trezi pe toti din inconstienta...de
nepasare...si multe lucruri care in momentul asta cu greu imi vin in minte...
Ma chinui sa inteleg de ce exista asa de multa prostie in lumea asta...de ce sunt multi care
nu-si dau seama ca nu or sa faca nimik daca fac rau altora...iar daca ar da un pic de la ei
poate ca la un moment dat ar simti o satisfactie nebanuita...Dar nu are cum sa fie asa ,
pentru ca nimik nu ar mai avea logica,si nimik nu ar mai fi asa cum este acum...doar
binele existent in lumea asta ar fi ideal ,dar nu se poate ...e imposibil...oare de ce?:(
Ma gandeam ca daca fiecare persoana ar face un bine la minut nu s-ar putea pentru ca ar
uita sa se mai odihneasca , dar ne gandim ca raul il putem face si atunci cand
dormim...raul este atat de evident ca uneori il facem chiar si din greseala...iar apoi se
transforma in obisnuinta si mai apoi il ceva tot mai complex
E prea evident, raul exista...dar tot atat de evident e ca si binele e unde acolo in noi iar tot
ce trebuie sa facem e sa daruim un pic din noi , un pik din lumea noastra...iar daca o sa
daruim impreuna...Eu Si Tu vom fi cei care vom sterge usor usor cuvintele astea pentru a
arata ca nimic nu e imposibil...

.Copil din plastilina

Am fost foarte plecat in ultimul timp...cu gandul..cu mintea...am fost plecat cu tine si am
sperat ca si tu ai plecat cu mine...ca am plecat amandoi cu gandul...si ne-am plimbat intr-o
89 lume in care zborul e atat de frumos..unde plutim..unde iubim ..si ne iubim..unde totul e
frumos . Primesc un bonus daca iti zic inca ceva... primesc un bonus de ascultare si poate un pic
de intelegere..am o idée sau mai multe...foarte interesante pentru tine...iar ceea ce zic eu aici
trebuie sa para ceva ca un intro...care sa aiba legatura cu subiectul...dar eu trebuie sa-ti spun ca
are legatura cu tine...si cu mine...si cu toti cei ce ne inconjoara... ...auzi o voce...si de cand esti
mic esti tentat sa faci ca ceilalti sau contrariul...de mici suntem niste copii de plastilina...si
suntem atat de usor de manipulat incat ajungem la o varsta la care depindem de persoane care
ne-au modelat dupa cum au vrut ei.... Plastilina nu e de la inceput flexibilia...uneori se poate
intari...la fel ca si caracterul unei persoane...dar avem ezitari si asa ajungem niste “copii” atat
de inocenti si atat de usor influentabili incat zicem ca tot ce vedem e frumos si ca toti ne vor
binele...si totusi e bines a gandim asa...dar nu cu toti...pentru ca astfel plastilina devine
flexibila...si ajungem pentru ceilalti niste jucari...si se vor juca cu noi pana ne vom trezi la
realitate ...asta in cazut in care ne vom da seama...si daca nu cumva ca fi prea tarziu...

L6g4@<
t
Jurnal
E foarte usor sa strici viata cuiva...e foarte usor sa “imprumuti “ o persoana si sa te joci cu ea....e
usor sa-i spulberi toate visele... ...e atat de usor sa faci orice...orice in afara de bine...poate doar
daca il faci din greseala sau de ochii lumii...complicata e viata asta...
...si daca stai un pic...si intri in visare...sau incepi sa-ti amintesti lucruri ce s-au intamplat in
trecutul tau mai indepartat sau mai apropait poti spune ca ai fost modelat dupa cum ceilalti au
vrut...sau din simpla continuitate a obisnuintei... ...poate la randul tau sit u ai modelat persoane
ce le-ai avut in ochii tai...cu care ai stat de vorbe...persoane la care ai tinut si poate ca inca mai
tii...etc... .e de ajuns sa spui un cuvant si sa aiba efect asupra cuiva...sau e nevoie de o simpla
privire...dar ce conteaza e esenta clipei ....daruiesti ceva ...pentru cel de langa tine...
O fata se lasa uneori manipulata deoarece isi doreste lucrul asta...e ca un fel de asteptare...spre
o mare iubire....si asa putem spune ca uneori ne dorim sa fim niste copii din plastilina..dar sa
avem grija cine ne “da o alta foarma” ...si spre mica iesire din aceasta idée spunem la figurat ca
plastilina are lucruri in comun cu o persoana si spunem la propriu ca viata are de suferit sau de
castigat in functie de cel /cea ce ne modeleaza viata...

90

ÝKEION
Jurnal
Larisa POSTOLACHE

Ispita monologului

A M CRESCUT INTR-UN MIC ORAS,DAR CAND PLOAIA VA CADEA

STATEAM PRIVIND PE FEREASTRA VISAND LA CE AR PUTEA F


SI DACA VOI SFARSI FERICITA.....
.MA VOI RUGAINCERC DIN GREU SA IES LA SUPRAFATA,DAR CAND AM INCERCAT SA
VORBES
AM SIMTIT CA NIMENI NU MA AUDE...AM VRUT SA APARTIN ACESTUI LOC
DAR CEVA ERA RAU AICI ASA CA M-AM RUGAT SA MA DESPART DE TOATE!!!IMI
IMPRASTII ARIPILE SI INVAT SA ZBOR,AS FACE ORICE ASI PUTEA...PENTRU A
ATINGE CERUL IMI VOI PUNE O DORINTA,IMI VOI ASUMA O SANSA VOI FACE O
SCHIMBAR SI MA VOI DESPARTI DE TOATE
INAFARA INTUNERICULUI SI INSPRE SOARE NU-I VOI UITA PE CEI CARE II IUBES
VREAU SA SIMT BRIZA CALDA A MARII,SA DORM SUB UN PALMIER
SA SIMT GRABIREA OCEANULUI,SA ALERG O DATA CU O PLOAIE GRABITA
SA CALATORESC CU AVIONUL...DEPARTE....DESPARTINDU-MA DE TOATE
CONSTRUIND MII DE ETAJE,PLIMBANDU-MA PE LANGA USI RUGINITE
NU STIU UNDE MA VOR DUCE,TREBUIE SA MERG INAINTEZBURAND
DEPARTE......DESPARTINDU-MA DE TOATE
IMI IMPRASTII ARIPILE SI INVAT SA ZBOR,STIU NU E USOR SA MA DESPART DE
TIN
IMI VOI PUNE O DORINTA,IMI VOI ASUMA O SANSA VOI FACE O SCHIMBAR
SI MA VOI DESPARTI DE TOATE
INAFARA INTUNERICULUI SI INSPRE SOARE DAR NU VOI UITA LOCUL DE CARE
91 APARTI

Stiti....ma intreb uneori de ce doare atat de tare (nu stiu daca


si pe voi dar asa mi se intampla mie) sa simti ipocrizia celorlalti atat
de aproape,atat de indiferenta,atat de parsiva....nu stiu inca nu m-am
obisnuit cu gandul ca lumea asta e plina de mizerii.... faci atat de
multe pentru a ajuta pe atat de multi(cel putin eu am patit-o cu o colega
de clasa) si ei nu fac nimic altceva decat sa-ti intoarca
spatele....incerci sa faci bine si reusesti,dar atunci cand realizezi
ca ai ajutat-o afli ca de fapt ea nu a fost niciodata prietena ta si
culmea-te si barfeste cat poate si cel mai curios este ca inventeaza
niste chestii ca nici macar nu stii de unde au aparut.Se spune ca
atunci cand faci bine primesti bine dar vad ca binele asta nu mai vine si

L6g4@<
iti treci o viata asteptandu-l si crezand ca "intr-o buna zi va fi bine

t
Jurnal
si pentru tine" si totusi nu te descuraja pentru ca un sfat de la mine ar
fi sa nu incetezi niciodata sa faci bine pentru ca de obicei nu-ti dai
seama dar au fost zile bune si la tine dar nu le-ai bagat in seama pentru
ca considerai ca asa e logic,asa e firesc dar nu.......nu renunta
niciodata sa faci bine,nu renunta niciodata sa fii tu,nu renunta
niciodata la bunatatea ta pentru ca asta face toata ipocrizia asta din
lume sa fie buna.....ca tine,o mascheaza,o falsifica atat de bine si
totul datorita tie pentru ca tu ai facut totul,tu ai facut-o sa fie mai
buna....ai facut bine si asta ar trebui sa conteze foarte mult in
primul rand pentru tine.Fa bine si simte-te bine pentru ca te simti
altfel facand bine......te simti calma,linistita,pura,usurata si ai
facut si ceva bun pentru tine.Nu stiu ce e cu frazele astea atat de
lungi si plictisitoare,stiu doar ca eu am fost certata mult din cauza
chestiei astea care mi sa intamplat si am fost certata pentru ca
plangeam nu pentru mine,ci pentru prietena mea care m-a tradat,care m-a
barfit,care m-a facut sa ma simt un nimic......si m-am simtit un nimic
dar nu pentru mine ci pentru ea,pentru ca barfindu-ma pe mine si-a
facut ei rau si asta ma durea cel mai tare,ca ea nu se simtea bine.Nu
stiu,nu stiu ce e cu mine,stiu doar ca traiesc ca sa le fac bine si nu
voi renunta niciodata la asta,chiar daca doare,si doare enorm de
tare,sa vezi cum le pierzi si afli apoi niste lucruri care nu isi aveau
rostul,nu trebuia sa se ajunga acolo pentru ca tu incercai sa le faci sa
fie bine,si erau bine cu tine,dar totul se duce-arde ca fumul de tigara
si se face scrum,nu mai ramane decat cenusa care se spulbera in
vant.Uneori ma enervez chiar si pe mine pentru ca nu stiu ce vreau,nu
stiu ce vreau de la viata,nu stiu ce vreau de la mine.E greu,e foarte
greu pentru mine si totusi singura alinare pe care mi-am gasit-o e
muzica,e scrisul si sunt convinsa ca acesti prieteni nu-i voi pierde
niciodata,vor fi mereu langa mine si.........ma simt bine,stiu ca sunt
capabila de multe,sunt constienta de asta,si totusi tot ce am facut a
fost pentru prieteni si nu regret nimic,asa voi fi intotdeauna-voi trai
din prieteni si numai pentru prieteni,indiferent de repercursiuni.Nu
vreau sa ma schimb,ma simt bine asa.............asta sunt eu si daca
asta inseamna sa fiu o marioneta,atunci sunt o marioneta
M-am saturat de atata mizerie,m-am saturat de atata
ipocrizie......sunt plina,plina de ura,plina de ciuda fata de mine si
fata de tot ce e in jurul meu,si nu stiu,chiar nu stiu daca va mai putea

92 incape in mine atata rautate si atat intuneric.Ma urasc....dar incerc


sa maschez chestia asta pentru ca nu vreau sa le fac rau celor din
jur,nu vreau sa le fac rau celor pe care ii iubesc....dar simt ca nu mai
pot,simt ca ma innadus,ma asfixiez cu propria otrava,simt ca totul ma
doboara si nu mai am nici o forta,nici macar forta sa
supravietuiesc,nici macar forta de a-mi acorda macar o mica speranta de
libertate,o mica bucatica de viata,nu pot sa-mi acord macar o gura de
aer pe care sa o simt pana in adancul fiintei mele si doare....ma intreb
de multe uneori daca voi avea vreodata puterea de a continua si nu stiu
ce sa-mi raspund in primul rand mie....nu stiu daca voi fi capabila sa
mai indur sa nu-mi pun capat zilelor astea de mizerie pe care simt ca le
traiesc....nu stiu ce e cu mine dar nu mai am mult
Dragostea......nu stiu nici macar daca va avea cineva puterea sa
vorbeasca despre ea cu atata ciuda....ma intreb de cele mai multe ori
daca a existat.......stiu imi lipsesti...tu-acel care ai fost pentru

ÝKEION
Jurnal
mine sau acel care m-a facut sa simt ca ii apartin sau macar acel tu pe
care cred ca il astept.De unde atata rabdare,de unde atata forta de a
indura,atata forta de a-mi suporta propria durere.....de cele mai
multe ori faci in asa fel incat sa dai cu piciorul la niste ocazii care
intr-adevar merita........Cel mai mult ma enerveaza la mine ca incep o
fraza dar nu pot sa o duc la capat si chiar simt ca ma plictisesc de mine
si de toate ideile mele stupide pe care nu stiu daca le-ar da cineva
prea multa importanta dar voi continua pentru ca asta este singura
alinare care ma duce mai departe,care ma face sa privesc inainte si sa
nu ma gandesc,macar pentru cateva minute la ceea ce va urma.Cine sunt
eu de fapt si cine esti tu acel pe care spun ca il astept?Nu sunt in
stare nici eu sa-mi raspund la aceste intrebari pentru ca nu stiu in
primul rand daca isi au vreun rost.Intotdeauna am fost
dezamagita,dezamagita de prieteni,dezamagita de familie,dezamagita de
iubit,dezamagita de mine...Sunt o mie de moduri de a te uita(pe tine
acel tu universal care m-ai dezamagit de fiecare data),sunt o mie de
moduri de a ma alina.Nu duc lipsa de nimic dar nu te am pe tine!Cand
marea se duce tu lasa valurile sa ramana,cand simti ca nu mai poti
opreste timpul in loc,cand iti urasti prezentul lasa trecutul sa te
invadeze,iar cand iti iubesti prezentul distruge-ti trecutul!Eu te
iubesc dar iubesc o fantoma care isi iubeste prezentul...trecutul s-a
dus si totusi de ce mai doare,de ce inca mai lasa rani atat de
mizerabile??Ma urasc pe mine dar imi iubesc trecutul pentru ca acolo
esti tu si nu pot ura o parte din mine.Asta ai fost si asta esti-o bucata
de trecut spulberata in vant care incearca sa-mi distruga
prezentul.Oare ma va dobori acest trecut care m-a invatat sa te iubesc
atat si sa traiesc din amintiri?Oare?Imi poti raspunde la aceasta
intrebare?Oare??Amara e viata,amara si trecatoare....esti ca vremea
schimbatoare-azi esti nor si maine soare!Cel mai rau e in viata e sa
traiesti doar cu speranta,sa traiesti de azi pe maine gandindu-te ca
poate iti va fi mai bine.Iubirea este pentru a fi plamadit pe de-a-
ntregul din lacrimi si suspine,facut pe de-a-ntregul din incredere si
devotament,sa fii croit pe de-a-ntregul din fantezie,pasiune si
dorinte,sa fii umil,rabdator,supus si resemnat.Esti nascut din viata
insasi,esti pentru a-mi fi natura
framantarilor,binecuvantarilor si nebuniilor,esti pentru a-mi
fi fericirea ce sprijina eternitatea sa nu cada in timp.Esti gingasul

93 loc unde se aduna tot ceea ce sunt si tot ceea ce a-si putea fi.Imi las
sufletul sa traiasca prin a te iubi pe tine,imi ascult inima pentru ca
ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti.Inima mea nu e intreaga daca
nu esti langa ea.Daca te-am cunoscut a fost pentru ca asa a fost sa
fie...iar daca te iubesc inseamna ca iubirea invinge
intotdeauna.Dragostea este triumful intelegerii asupra ratiunii.Cand
esti indragostit simti ca totul merge de la sine.Dragostea este ca un
buchet de flori de gheata,un buchet ce se poate topi daca sentimentele
nu sunt din inima daruite.Fiecare poveste de dragoste este
unica,fiecare iubire are clipe magice....Unii spun ca dragostea e
oarba.....nu-nu dragostea e oarba ci noi suntem orbi in
dragoste.Oriunde te-ai afla ramai in viata mea!!!!!Incercam de cele
mai multe ori sa dam definitii pentru orice,de altfel am facut-o si
eu,dar nu reusim pentru ca niste sentimente atat de cotropitoare nu au

L6g4@<
definitii....exista pur si simplu.........Am spus ca nu ma voi mai

t
Jurnal
intoarce,nu voi mai simti nimic,nu ma mai voi gandi la
nimic...dar...te-am vazut si totul sa schimbat-nu ti-am putut refuza
privirea,oare inima ta sa trezit?Priveste-ma asa cum faci de
obicei..ca in acea stralucire sa vad toata forta iubirii tale care,fa
cumva sa-ti intre in saruturi si sa aduca primavara odata cu ele.Nu stiu
daca voi putea ierta,nu stiu daca fac bine ca ma intorc pentru a te
pierde inca o data,oare in sfarsit ma iubesti cu adevarat???
Pentru o luna de zile am simtit cum e sa iubesti,cum e sa fii
fericit,linistit,calm si rabdator,cum e sa nu-ti fie frica sa
daruiesti si sa risti totul pentru a darui si mai mult.Am invatat sa
iubesc,sa respir si sa traiesc pentru o singura persoana,pentru un
inger care m-a salvat de propria-mi mizerie.A fost pentru mine o
bucatica de ata de care m-am putut agata pentru a-mi continua
agonia,ata pe care acelasi inger a taiat-o si a taiat-o atat de brusc
incat m-a aruncat intr-o prapastie adanca unde aveam parte doar de
intuneric.Toata lumea a avut ocazia sa-mi spuna cat am insemnat pentru
fiecare,sa-mi spuna cat valorez pentru ei.Familia a aruncat cate o
piatra,prietenii au aruncat cate una dar el..... ingerul meu avea
onoarea de a o arunca pe ultima sau de a ma scoate la lumina si.... a
aruncat....a aruncat un trandafir(spre surprinderea mea un trandafir
negru-de parca nu era suficient intunericul din prapastie pe care
trebuia sa-l suport),dar acel trandafir avea o singura petala si pe
acea petala era scrisa toata ipocrizia ingerului meu...ma gandesc ca
probabil de asta era negru-pentru ca intreaga fiinta a ingerului meu
era neagra,fara nici macar o mica si usoara adiere de bunatate dar...in
acea negreata am putut descifra niste cuvinte la fel de mizerabile ca
persoana de la care era si scria...TE IUBESC DAR IMI PARE RAU,TE ROG SA
MA INTELEGI ....incredibil.....si am cazut,am cazut de tot.De ce?De ce
din nou mi se cere sa inteleg...ce pot intelege?...de ce trebuie sa
constat ca ingerul meu s-a transformat intr-un demon,intr-o bestie
fara suflet,fara curajul de a cere ajutor...mi-a murit
sufletul......sufletul care nu mai este in mine!!
Tu si cu mine,obisnuiam sa fim mereu impreuna,in fiecare zi
impreuna .... simt cu adevarat ca imi pierd cel mai bun prieten si nu
vreau sa cred ca ar putea fi adevarat.Nu spune nimic...stiu ce am vazut
asa ca nu te mai chinui sa-mi explici ca ai facut totul pentru mine,ca
te-ai chinuit sa faci cumva sa-mi fie bine...nu mi-o spune ca ma

94 doare!Taci!stiu la ce te gandesti asa ca nu am nevoie de motivele tale.


Nu trebuie sa ne mai prefacem ca suntem altcineva,pot vedea ca totul
moare si stiu ca esti bun...stiu ca intr-adevar esti o persoana
speciala ingere...doar ca iti este frica sa ceri ajutor..iti este frica
sa arati cine esti cu adevarat.Zac aici pe podea,unde m-ai
lasat,probabil am baut prea mult venin de pe buzele tale.Plang ..... ce
ai facut???Credeam cu adevarat ca ne poate fi bine,ne facusem atatea
planuri.... Nu pot sta legata de viata ta-e o scurtatura printre
toate!Nu pot trai din mila ta pentru ca ma imbolnavesc.Cred ca voi pleca
de aici,undeva sa pot alerga cat de departe ma vor duce picioarele,in
mijlocul nimicului,in mijlocul fricii mele si .....iti jur-esti ca o
pastila doar ca in loc sa ma faci bine tu ma imbolnavesti de tot.Nu m-am
miscat din locul in care m-ai lasat,probabil a fost o cadere prea
dureroasa...toate celelalte pastile erau diferite-poate am nevoie de
ajutor.De ce sunt eu cea care afla ultima??De ce a trebuit sa se

ÝKEION
Jurnal
spulbere totul si sa ramana doar intunericul din mine,de unde atata
mizerie-un val de praf ti-a invaluit intreaga fiinta.De ce din nou
trebuie sa sufar??Ca sa invat sa fiu tare??NU!!nu cred ca asta e un
raspuns...nu vreau sa cred ca fiecare lacrima a fost ca sa ma
intareasca..... nu vreau sa fiu tare-refuz complet!Nu pot trai fara
tine,nu vreau sa stiu cum e sa respir fara tine...te vreau inapoi
ingere!Aceleasi sperante,aceleasi enorme si prostesti greseli...am
lasat totul,eram dispusa sa dau totul si sa invat sa pretuiesc fiecare
secunda pentru ca toate momentele pe care le-am petrecut alaturi de
tine au fost binecuvantate,am invatat alaturi de tine sa traiesc
iubind... aveam un motiv...in tine am gasit un parinte,un frate de
suflet,cel mai bun prieten,cel mai bun sfatuitor..erai pentru mine
totul,toata lumea mea se invartea in jurul tau .......mi-ai taiat
viata in bucatele si am atins ultima secunda,ma sufoc,nu pot
respira,nu ma intereseaza daca imi scoti inima din piept si imi curge
tot sangele.Va fi bine,va fi gresit daca imi iau viata in seara
asta??Una dintre sanse ar fi mutilatia dar ar fi sinucidere curata
pentru ca imi pierd vederea,imi pierd mintile ...mi-as dori atat
de mult sa imi spuna cineva ca sunt bine dar....nimic nu e in
regula,nimic nu este bine.Alerg plangand,nu mi-am dat seama ca am fost
imprastiata prea subtire,pana a fost prea tarziu si eram deja
pustie.Infometata,ma hranesc cu haos si traiesc in pacat.....de unde
sa incep??

95

L6g4@<
t
Jurnal
Dana CERNUªCÃ

Requiem ad papilione

iartã-mã cã voi muri mâine!


ascunde-mi moartea
ºi dã-mi sã beau din palme, -þi cer!
ºi-mi spui cã, atunci,
când totul se reduce la tãcere,
când blocurile îºi dau ultima suflare
ºi morþii lor de aramã se înalþã în ºir spre cer,
când El se preface cã doarme
ºi noi ne credem singuri,
gândurile noastre fac dragoste la infinit
ºi eu pot sã-þi spun cã am ucis timpul
ºi am ucis timpul.
ªi într-adevãr suntem singuri,
singuri pe partea aceasta...
ºi-mi spui c-ai sã mori mâine
iar eu voi rãmâne sã-þi moºtenesc durerea...
pentru prima oarã uiþi cã noi suntem nemuritori...
cã n-ai sã mori mâine decât în vis...
iartã-mã cã voi muri mâine,
strivit între ultimile pagini ale dimineþii!
demult , în primele eternitãþi mi-ai promis
cã mã vei citi la sfârºitul fiecãrei zile,
Îngerul nimãnui
96 când morile de vânt se abandoneazã furnicilor
þi-am spus cã, dacã vei îndrãzni sã mori, (desen de Dana Cernuºcã)
te voi rãpi din lume!
în atlantida noastrã

A vãzut vreodatã cineva cum moare un fluture? A privit de-aproape minunea ºi a rãmas
om? Oare fluturii privesc cum mor oamenii? Sau cum nu mor? Cu siguranþã...când visele pier,
când îºi îndeplinesc promisiunile de a dispãrea, nu mai reuºim sã deosebim dintre noi oamenii
ºi fluturii..realitatea nu mai existã, poate nu a existat niciodatã.
ªi ce se întâmplã cu fluturii noaptea?
oare dorm pe undeva...ºi dacã dorm, cine-i adãposteºte? oare mor?ºi dacã mor...unde le sunt
mormintele? poate dorm între petalele închise ale unei flori crepusculare...ºi-ºi scriu epitaful la
rãdãcinile ultimei fãrâme de luminã. poate cã dârdâie pe-o frunzã sperând cã nu-i va
desconspira vreo flacãrã... poate se aºeazã în cãrþi ºi ele se închid de noapte bunã...

ÝKEION
De duh

97

L6g4@<
t
93
De duh
Proverbe transformate Panispan cu mazare
Strujani la ceaun
Buturuga mica este mai usoara Bors de mandarine
Mai bine cu sapa in mana decat cu sapa in Caviar cu mamaliga
picior Turta cu scoici
Apa trece pietrele fac plaja Praline cu marar
Un mar pe zi tine doctoral somer Tochitura de caracatita
Ai carte ai si caiet Alivanca cu bullion
Cand pisica nu-i acasa soarecii dau bairam Novatini kla conserva
Cine se trezeste de dimineata are cearcane
Gaina batrana are osteorporoza
Aschia nu sare departe de ochi
Nuvezi barna din ochiul tau si vezi calul cu Made by 11G Team
manere din ochiul altuia
Afara e vopsit gardul inauntru nu… -Calamanciuc Victor
Amariei Andrei
-Andronic Marius
Utilitati -Codreanu Olivian Codrut
-Moga Andrei Silviu
Frigider cu Bluetooth
Calculator cu pedale
Aspirator cu ceas desteptator Cãtãlina Simionescu
Clocitoate cu infrarosu
Bicicleta cu elice
Robot de sufragerie
Wc cu volan
Perforator cu mp3
Chiloti cu speaker
Toaster cu rotopercutor
Sutien cu terasa
Ochelari cu stergatoare
Strecuratoare cu web-cam
Poiata cu interfon
Troaca cu magnet

98 Mancaruri

Pizza cu arpacica
Soreanca marinata
Ecler cu fasole
Bostan caramelozat
Sfecla cu finetti
Bors la rotisor
Papadie pane
Harbuz la microunde
Turta cu brocolii
Sufleu de urzici

ÝKEION
Literatura

LITERATURA

99
ESEUL

L6g4@<
t
Literatura
Poliana MUNTEANU

Nefericitul

A meþit de-atâta soare ºi de-atâta trudã aºezã uneltele ce-i fuseserã ºi astãzi mãnuºi pentru
mâinile bãtãtorite ºi murdare ºi puse punct unei zile de lucru cãptuºindu-ºi superficial
unul din buzunarele sacoului cu suma de 400 de mii, sumã pe care o primea aproape la
sfârºitul fiecãrei sãptãmâni de muncã; stomacul îl înecã la fel de superficial cu un pahar de
vodcã… Apucã obosit ºi greu poarta casei ºi-o trase îndãrãt, sã poatã sã-ºi strecoare hainele
printre oasele acesteia, târând dupã el o umbrã mai zdravãnã ºi mai bine fãcutã ºi pantofii
scãldaþi în glod ºi scuipat… Pornea, bãrbatul, spre casa care nu-i era decât o cãmãruþã cu o curte
micã, pustie ºi stearpã…
N-avea copii, de fapt avea, dar cum timpul a trecut nici nu ºi-a dat seama când i-a pierdut,
cum au plecat…Acum sunt vagi umbre într-un îndepãrtat trecut, strânse, ca niºte scame, într-o
minte îmbolnãvitã, slãbitã, leneºã ºi beatã… ªi totuºi, au fost, ºi-aºa “scame”, cum au rãmas
undeva, se mai îneacã, bãrbatul nostrum, cu ele, îi scapãtã inima ºi-i dau de veste cã nu a murit.
Nu a murit, cãci încã suferã ºi regretã ceva… De ani de zile singurele siluete care se-necau sãþos
între malurile mâinilor lui mari ºi noduroase erau cele ale uneltelor ºi-ale sticlelor de vodcã…
Sticle ce-i deveneau mai insuficiente pe zi ce trecea… Nici câinele ce-i þinea de strajã în curte
nu-i era prieten. Îl lãtra, sãlbatic, ºi-ºi frãmânta demonic trupul în lesã, lovind zalele, de cuºca
veche, atunci când stãpânul trecea ameþit ºi-ngândurat de-alungul curþii, pânã intra în camerã…
Îl injura, plictisit, dar nu se-ndura sã-l alunge, de lângã el… Îi umplea totuºi viaþa, cu ceva, cu un
zgomot, provocând o vibrare nervoasã a inimii, iar în lipsa strigãtelor cicãlitoare ale femeii
avea lãtratul exasperant al necuvântãtoarei. O dobitoacã slabã ºi prãpãditã ale cãrei oase se-
nºirau, armonios, sub pieliþa ce þinea loc de epidermã, cu blana rãsãritã, ici-colo, precum niºte
100 smocuri de scaieþi, ce uimea prin forþa de care era cuprinsã atunci când îºi vedea stãpânul, deºi,
mai mult ca sigur, nu primise, de zile bune, nici mãcar o îmbucãturã de pâine care s-o
învredniceascã.
Bãrbatul purta, mai mereu, aceleaºi haine ce se aºezau, neîndemânatic, pe corpul slab:
un sacou de stofã gri, cãmaºa de un gri deschis ºi pantalonii maro asortaþi cu o pereche de
pantofi negri ce strânseserã, pesemne, cam multe ploi ºi zãpezi, în înveliºul lor anemic. Dinþii
din faþã ai bãrbatului, trei la numãr, erau, de fapt, niºte cioturi nefericite trecute cu vederea de
ani ºi care contribuiau, mai degrabã, la închegarea aspectului sãu jalnic, mai curând decât la
fãrâmiþarea hranei. De fapt, hrana lui era mai mult lichidã, iar atunci când nu o avea, nici pe
aceasta, somnul constituia un bun “aliment”, potolindu-i foamea. Barba neîngrijitã se potrivea
cu faptul cã chipul sãu nu gãzduia niciodatã vreun zâmbet. Cum sã zâmbeascã… dacã ºtia cã nu
are nimic? Cã nu munceºte pentru el, ci pentru a-ºi întreþine viciile, pentru niºte amãrâþi de bani,
cãpãtaþi cu trudã ºi risipiþi, dintr-o înghiþiturã ºi câteva fumuri de þigarã.
Uneori hainele-i erau umezite de aburii de alcool ce se substituiau tranpiraþiei din zilele

ÝKEION
Literatura
de varã dogoritoare, când muncea mai mult decât putea ºi avea grijã sã se ameþeascã destul de
bine pentru a face faþã presiunilor. Învãþase sã lucreze chiar ºi cu un grad de alcoolemie ridicat,
cãci asta îi potolea tremuratul mâinilor ºi nervozitatea.
Buzele-i erau arse, gâtul “îi lua foc”, de fiecare datã când era strãbãtut de lichid ori
mâncare, iar ficatul îi era, probabil, un burete îmbibat în alcool. Ochii mici, resemnaþi o reþea
împãienjenitã de un roºu spãlãcit nu atrãgeau atenþia prin nimic, ba, mai mult, deranjau, n-
aveau nimic plãcut ºi stânjeneau pe cei ce li se iveau în cale.

*****
Înainte de a se naºte, luna, precum un mugur între nori, bãrbatul îºi ia, jumãtatea de
vodcã ºi þigãrile, ºi-ºi plãteºte datoria, eliberându-ºi buzunarele de hârtiile colorate care-i
alimentau viciile. Strãbate drumul spre casã, pãrând extrem de slab, în palida luminã a
becurilor îmbolnãvite… ai zice cã îl trage, umbra, îndãrãt ºi-l smulge în pãmânt, spre a servi ca
hranã imensului stomac negru. Nu se lasã, însã, învins decât de obosealã ºi, implicit, de patul
pe care-l preseazã-ntr-o cãdere cãreia nu i se împotriveºte. Simte cum îl îneacã somnul, ºi,
rãvãºit de cãldurã ºi de bãuturã, pãºeºte discret pe tãrâmul amãgitor al viselor, zãcând, neîntors
pânã dimineaþã, într-un trecut ce nu a fost.
Se vede tânãr, puternic, cu faþa frumoasã, aºa cum era odatã, pierzându-se în
îmbrãþiºarea firavã a femeii ºi-apoi întinzând braþele vânjoase cãtre cei doi copilaºi ai lui,
ridicându-i deopotrivã spre soare. Simþea cât de odihnit ºi lucid era pe atunci, cum nu-ºi putea
conteni zâmbetul, când îºi vedea cãsuþa ridicatã cu trudã ºi grãdina micuþã dar plinã de copaci
în floare. Aveau sã fie multe fructe, anul acela… Dacã totul mergea bine, pânã la Crãciun putea
sã cumpere cam tot ce-ºi doreau niºte oameni de la þarã: o vacã, vreo cinci gãini, un porc, o
maºinuþã pentru bãiat ºi o pãpuºã pentru fetiþã - cum nu se putea mai bine. Se aºezau cu toþii la
masã, unde, din puþinul pe care-l aveau, femeia fãcea ce fãcea ºi sãtura toatã familia. Stãtea în
capul mesei, cu faþa spre geamul dinspre apus ºi se simþea împlinit, când îi vedea pe ceilalþi
fericiþi. Razele dulci ºi roºiatice, de crepuscul, scãldau obrajii proaspãt bãrbieriþi într-un joc de
lumini si umbre iar silueta geamului pãtrãþos se aºeza, oboist, peste masa îmbelºugatã din mai
nimic…
Chiar dacã ºtie cã e un vis, bãrbatul încearcã sã recupereze, într-un fel, timpul pierdut
departe de familie, profitând, de fiecare clipã, pentru a se ferici. Simte cum îl trage sufletul în
jos, de tristeþe, când se gândeºte cã se va trezi, din nou, într-un coºmar: flãmând, alcoolic,
singur ºi îmbãtrânit. Dupã ce o trimite pe iubitã sã se culce mai devreme, cu copiii, se aºeazã pe
scãrile de piatrã din faþa casei închinate acum lunii ºi rãsuflã resemnat, întors, pe jumãtate,
cãtre celãlalt El… Se ridicã, clãtinându-se, ºi intrã în casã, încuindu-ºi umbra pe dinafarã.
101 Întins în pat trage copiii, lângã el, îºi ia soþia în braþe ºi se-nveleºte cu imensa pleoapã
greoaie…
Nu se va mai trezi. Nici el, nici celãlalt… ªi-au dat întâlnire, undeva, pe la o jumãtate
de suflet…

L6g4@<
t
Literatura
Andrei Alex MIHÃESCU

Rãmas bun, poetule...

T rãiesc încã o zi plictisitoare, de varã… De abia m-am trezit. Îmi beau cafeaua, intru pe
Messenger, însã nimic special pânã când, la un moment dat, un prieten, pe care mereu l-
am invidiat, deoarece e o fire deosebitã ºi niciodatã nu l-am putut înþelege, mã întreabã
ce fac. Neavând nici un plan, ieºim la o plimbare, cu bicicletele. Mã atrãgea la el ceva misterios
ºi nu înþelegeam cum de reuºeºte, el, sã se comporte atât de normal, cu mine, deºi eu unul nu
sunt deloc simplu, cu el. Mergând spre un deal din afara oraºului, în locul în care se depoziteazã
gunoaiele ºi sunt arse, îl întreb: "De ce eºti mereu palid?"… "Lasã asta, vreau sã-þi arãt ceva."
Scoate o agendã din rucsac: "Uite, vreau sã-þi citesc câteva poezii, dacã eºti de acord". “Cum
sã nu…”
Am rãmas uimit, nu ºtiam cã scrie poezii, dându-mi seama, astfel, de ce e atât de diferit.
Îl ascult, cu atenþie, deºi literatura nu mã atrãsese deloc, pânã atunci. Sunându-l, mama îi
aminteºte de programarea de peste o orã: "La spital?", îl întreb, cu vãditã curiozitate. "Stai
calm. Îþi las þie agenda, pânã mâine. Ai grijã de ea". Bãtându-mã peste umãr pãrãseºte, dealul
Polonic, din proximitatea Dorohoiului. Îmi zâmbeºte frumos, ca ºi cum mi-ar spune: "Nu-þi fã
griji pentru mine, orice s-ar întâmpla! Totul va fi bine". A doua zi, de dimineaþã, plec la þarã.
Abia peste o sãptãmânã aflu cã a murit de meningitã viralã… Gãsesc un e-mail: îmi trimisese o
poezie, nimic altceva:

Bilet unui prieten

Nu, dragã prietene


Nu!
102 Vin-o la spital
sã mã vezi în continuare
mai bolnav,
mai vesel...
Dar sã nu vii la înmormantarea mea
Chiar te rog!
N-aº vrea ca ultima datã
sã mã vezi nemiºcat
Aº vrea sã-þi rãmân în memorie
mereu viu!
Sã-þi imaginezi cã sunt departe
ºi cã acolo mi-e bine
iar când vei avea nevoie de mine
sã te gândeºti la trecutul nostru

ÝKEION
Literatura
apoi, într-o zi, ne vom revedea
dar sã nu te grãbeºti sã mã cauþi...
Cu drag, al tãu
PRIETEN!!!
Am plans, chiar dacã mã dau “tare”, în lume, dar în acea clipã nu am rezistat. M-am
apucat, apoi, sã-i citesc gândurile din jurnal:

Simte Poetul....

Sã fii poet nu înseamnã sã conduci o maºinã, înseamnã mult mai mult! Sã fii poet
înseamnã sã intri în lumi imposibile, prin cuvinte, sã simþi cã creierul funcþioneazã, cã are
sens ºi cã existã gândire... Poetul ºtie sã transforme materialul în ceva veºnic, de vis. Sã te uiþi
la el, sã afli cum înþelege lumea din miºcãri puþine, sã vezi cât de nepãsãtor este faþã de viaþã,
de moarte, sã vezi cum, în el, frica de existenþã nu existã, cum nu îl intereseazã dacã moartea-i
e aproape, cum nu crede, în trupul sãu real, ci numai în veºnicie. Sã simþi cum harul dã viaþã,
lucrunlor, fãcân ca sensul sã le fie schimbat.
Încearcã sã simþi cum, în faþa durerii poetul o simte de douã ori mai profund, în raport
cu omul obiºnuit ºi cum creierul lui transformã durerea într-o realitate pe care puþini o
cunosc... Sã ºtii cã atunci vrea sã disparã, din aceastã lume, sã scape, cu totul, sã se elibereze
de întreg materialul amestecat în lumea sufletului ºi sã pluteascã, veºnic, în Univers. Dar sã
vezi, atunci când priveºte natura, cum transformã orice bucãþicã a ei într-un colþ de rai, cum
orice frunzã reprezintã un simbol, cum orice sunet, fãcut cadou, e o încercare a gândirii: cât
de mult o alintã, cât de fin o simte, cât de mult se adunã, în ea, dar mai ales cum se lasã ridicat
ºi cum o considerã cea mai bunã, dintre lumea lumilor de pe aceeaºi planet gazdã a altor
planete...
Ce sã mai spun de iubire… Aici e o combinaþie între trupul ºi sufletul adevãratului
poet; adevãratele iubiri numai de el sunt cunoscute, poetul se dedicã iubirii, crede în ea,
sufletul poetului devine o inimã romanticã pe care o descoperã faþã de ceilalþi. Priveºte,
numai puþin, ºi vei vedea cum transformã orice secundã în momente poetice înconjurate de o
explozie de declaraþii, vii atingeri, ale gândirii… Iubirea e o care-i deschide poarta cãtre

103 lume, dar transformând-o într-o lume a lui... Simte ºi tu, iubirea, cum o simte el, ºi vei vedea,
atunci, cum nu te vei mai recunoaºte... Deosebit e poetul! Câte lumi infinite poate crea, în câte
Universuri poate intra, decoperã cât de complex este, în acest bio-cosmos... cât de diferit: pur
ºi simplu poetul reprezintã crearea omului, cea care îl deplaseazã, uºor, spre imposibil.
Imagineazã-þi, atunci când poetul adoptã o minã melancolicã, pe un scaun, sã zicem, cum þine
între degete stiloul ºi cum pe masã, rãtãcite, ideile aºteaptã sã se cunoascã... Poetul, ºi dacã e
orb, tot scrie, poetul nu trebuie sã vadã, oricum, ce vãd ceilalþi… Totuºi, faptul de a pune
stiloul, pe hartie, e extrem de dificil, pentru el, deoarece, pânã la a atinge hârtia ideile-i sunt
ca o ploaie de fulgere stelare, iar dacã intrã într-un fulger descoperã o altã ploaie de fulgere,
de idei, ºi tot aºa mai departe, iar când, în sfârºit, atinge hârtia, fulgerul se va împrãºtia…

L6g4@<
Atunci când poetul aºterne primul cuvânt, simte cã a descoperit o planetã, dar, dacã mai

t
Literatura
gândeºte puþin, realizeazã, de fapt, cã a descopent un Univers... Mai rãmâne ca acesta sã fie
cules, de cãtre poet, pentru ca Universul sã-ºi simtã sensul... Acum încep sã se formeze
cascade nemuritoare, ce încep a curge cu fineþe, formându-se, aproape de bazã, râuri care se
împrãºtie peste tot, nãscându-se natura poeticã... Iar poetul, de râurile poetice se lasã
condus, epuizat chiar, pentru poezie, pânã la o suferinþã placutã, a trupului, pentru trupul
poeziei. Sã-1 urmãreºti puþin, sã-1 simþi, câteva minute, ºi-þi dai seama cã ceea ce vrea sã
exprime, prin poezie, e numai o jumãtate, restul… rãmânând ascuns, în el, pierdut în
Universul sãu greu de pãtruns, pentru ceilalþi…. Sã înþelegi cã titlul reprezintã doar un
crâmpei din fulgerul oprit, poarta cãtre un mister pe care, daca îl vei descoperi, îþi va fi
descoperit ºi poetul, inclusiv calea cãtre scopul universului sãu. Sã încerci a simþi pulsul
semnelor de punctuaþie, foamea pauzelor facute de el, sã le simþi puterea, sã le percepi ca
semne ce vindecã poezia de stãrile care-1 rãnesc, pe poet, atunci când se lasã purtat de râul
poeziei; cãci poezia are suflet, iar sufletul poetului face parte din sufletul poeziei. Iar literele
izbutesc sã proiecteze testamentul sãu, omenirii. Cât de greu e, pentru poet, sã se opreascã,
sã iasã din râul poetic... Existã, o anume teamã, anume cã va pãtrunde, prin poezie, în lumi
necunoscute de cãtre omenire, ajungând sã nu fie înþeles... Poetul nu face parte din
omenire, existã, în ea, dar... e alt om.
Sã simþi... sã pãtrunzi, cu gândul, în acele semne simbolice numite “cuvinte”, dar
sã te laºi condus, de imaginaþie, dupã coordonatele indicate de el, sã încerci sã le descoperi
ca pe niºte parole ale Universului, exprimate de poet: înseamnã sã-þi îndeplineºti rostul de
cititor, sau, mai mult, sã iei, efectiv, legãtura cu poetul. Va rãmâne o legãturã veºnicã, între
voi... Încearcã sã-1 înþelegi, pe poet! Poetul reprezintã poarta imposibilului. Dacã ai înþeles,
ceea ce am scris, vei înþelege ºi de ce am scris...”

E toamnã. Un grup de prieteni ne adunãm, în fiecare sãptãmânã, în locul unde l-am


vãzut ultima datã. Am creat un cenaclu, purtându-i numele, un spaþiu în care acum citim ºi
poeziile noastre. Sub cerul liber...

104

ÝKEION
Eseul
Diana CIOBANU

Arta imaginatiei

O rice ne imaginam despre realitatea in care traim, aceasta


se si intampla.. Este chiar asa de usor? Ne putem imagina
abundenta, o stare buna de sanatate, iubirea
neconditionata, fericirea si pacea? Daca acest lucru se intampla, atunci de ce nu avem acest
lucruri chiar acum? Raspunsul la aceasta intrebare este in acelasi timp si simplu si complex.
Raspunsul simplu ne spune ca acest lucru nu se intampla pentru ca noi nu credem cu adevarat ca
a avea tot ceea ce ne dorim este cu adevarat atat de usor. Raspunsul complex ne spune ca noi am
uitat cum sa practicam arta imaginatiei. Pentru ca a avea in viata noastra tot ceea ce ne dorim,
este la fel de simplu ca si invatarea modului de a ni le imagina. Experienta ne vine din trecut;
si undeva, de-a lungul timpului, experienta noastra ne-a invatat ca nu putem avea tot ceea
ce ne dorim, ca viata este grea, ca suferinta (intotdeauna) precede bucuria, iar uneori
chiar a suferi nu ne garanteaza faptul ca bucuria va urma. Stim asta pentru ca, la un
moment dat ne-am dorit ceva foarte mult, ne-am imaginat ca am obtinut acest lucru si atunci
cand a devenit realitate, am fost dezamagiti, sau chiar ne-a provocat suferinta. Asa ca am
invatat sa nu mai cerem nimic, sau sa cerem mai putin decat vrem si atunci este de asteptat sa
fim nesatisfacuti de rezultate. Atunci cand credem ca experienta trecuta este definitorie
pentru prezent, ne conditionam sa cream un viitor care nu este decat o copie la indigo a
trecutului. Atata vreme cat dam putere de realitate acestui fapt, circumstantele noastre
prezente vor repeta incontinuu trecutul. Dar, daca ne vom permite sa ne imaginam ceva cu totul
diferit, putem schimba si apoi crea o noua realitate pentru noi insine. Pentru ca aceasta sa se
i n t a m p l e , t r e b u i e s a f a c e m d o u a l u c r u r i :
1.Sa fim dispusi sa incercam 2.Sa credem in puterea noastra de a ne imagina realitatea. Pana
105 cand nu vom face, cu adevarat, efortul de a modifica realitatea proprie, nu vom fi cu adevarat
constienti de cat de confortabil ne simtim cu trecutul. Imediat ce incercam sa schimbam ceea
ce facem, toate soiurile de frici, temeri si indoieli apar tarandu-se din adancimile
subconstientului nostru, aducandu-ne aminte insa ca noi nu suntem fericiti cu prezentul,
ca am mai incercat asa ceva si altadata si ca ni s-au intamplat lucruri neplacute. De fiecare
data cand incercam sa ne imaginam, sa transformam in realitate visele noastre, trebuie mai intai
sa ne ocupam de fricile noastre. Abilitatea noastra de a ne imagina diferite realitati se
bazeaza pe ce este mai puternic: frica sau visul nostru. Trebuie, pur si simplu, sa fim dispusi
sa incercam, in ciuda la fricilor noastre si sa incepem procesul de imaginare a realitatii noastre.
Experientele neplacute ale trecutului ne pot face sa ne simtim neputinciosi si daca simtim ca
viata noastra de zi cu zi ca ne-a iesit de sub control, nu ne vom simti prea capabili sa ne
descurcam cu ceea ce am creat deja ca sa nu mai vorbim de a incerca sa mai cream altceva.
Cand ne uitam la puterea noastra personala, din punctul de vedere a ceea ce s-a intamplat pana

L6g4@<
acum, uitam ca tot ceea ce experimentam acum este ceea ce am creat noi insine. Daca ne vom

t
Eseul
amintim ca ne-am simtit neputinciosi, atunci cand am creat acele circumstante, vom avea o
perspectiva corecta asupra situatiei. Daca luam decizii atunci cand ne simtim neputinciosi,
rezultatul va manifesta neputinta noastra. Dar daca luam decizii atunci cand suntem
plini de energie, rezultatul va fi complet diferit.
Invatarea artei imaginarii se face prin practica si concentrare. Incepeti cu ceva ca va doriti
cu adevarat si imaginati-va ca este parte a realitatii voastre. Simtiti bucuria pe care o veti
experimenta cand se va manifesta in viata voastra. Aveti credinta ca tot ceea ce vreti va va fi
adus prin gratie divina, exact atunci cand trebuie. Fiti convinsi ca este al vostru pentru ca il
vreti si pentru ca Universul ne aduce intotdeauna ceea ce ne dorim. Fiti convinsi ca poate fi al
vostru, pentru ca il meritati Universul nu judeca daca meritam sau nu. In final, amintiti-va ca
sunteti extrem de puternici; sunteti parte a Sursei si puterea imaginarii este a voastra, odata ce
credeti in ea.

106

MUZA POEZIEI (Emanuela Albu)

ÝKEION
Teatrul
Ciprian ªOPTICÃ

MARELE MAMONA (fragment)

Scena a doua: alcãtuitã din multilple voci, numaidecât a unor persoane tinere, Strigãtul Omenirii rãsunã
din adâncul genunii precum ecoul unei sentinþe.

Strigãtul Omenirii: Ne-am descãtuºat în sfârãºit, de lanþurile îmbãtânirii.Nu mai putem fi pãtrunºi de azi
înainte de sindromul descompunerii.Trupurile noastre se simt libere acum,parcã întâia oarã, sub
vestigiile întineririi.De aceea declarãm:
Vocea unui tânãr :Toþi cei netineri sunt condamnaþi la a-ºi reface trupul,al supune procesului de
regenerare ºi reîntinerire.Nu se mai acceptã în fabrici decât bãieþi puternici ºi fete tinere cu picioare
voluptoase ºi sâni sãnãtoºi.
Un tânãr politician: Este interzis de azi înainte sã fii bãtrân. Singura formã de conducere admisã este
democraþia adolescenþilor.
O tânãrã judecãtoare: Vom decreta astãzi un proiect de lege prin care tinerii se vor elibera definitiv de sub
tirania bãtrânilor
Un adolescent antropolog: Asistãm astãzi la o nouã revoluþie antropolo-gicã.Noul Om al timpurilor
postmoderne nu are voie sã nu fie tânãr. Singura condiþie ce se impune noului om este sã fie mereu tânãr.
Un tânãr sociolog: Vârsta maximã a unui cetãþian nu trebuie sã depãºeascã 33 de ani.Dupã aceastã vârstã
cetãþeanul este declarat inapt ºi supus unui permanent control medical, unui continuu act de
înfrumuseþare esteticã.
O tânãrã jurnalistã: Televiziunea nu va mai avea dreptul sã difuzeze pe posturi emisiuni, filme, sau
imagini cu caracter de îmbãtrânire.
Un adolescent arheolog:Istoria trebuie numaidecât revizuitã.Sã se rescrie totul într-o manierã tinereascã,
veselã, în care sã nu se mai audã de domnitori ca Mircea cel Bãtrân,Vodã ªchiopu,Chioru sau alte
minunãþii de genul acesta.Poporul trebuie educat în spirit pur tânãr,ºi in acest sens strãmoºii sãi nu pot fi
alfel decât tineri.
Tânarã doctoriþã:Persoanelor în vârstã nu le este permisã plimbarea ºi ieºirea în public decât în urma unui
control virulent al paramedicilor ºi numai dupã ce pshihoesteticienii au semnat ºi declarat printr-un
document special, caracterul mereu tânãr al pshicului ºi fizicului individului.
Un D.J.: Sunt interzise în cluburi ºi discoteci purtarea unor îmbrãcãminte exibiþonist, de felul rochiilor
107 lungi la fete, sau a costumelor de epocã la bãieþi.Aceste veºminte contraveneau în trecut dezvoltãrii
civilizaþiei adolescente ºi etosului libertãþii fãrã frontiere.
O tânãrã pe role: Va fi o erã în care pacea, liniºtea, bunãstrea ºi frumuseþea tinereþii vor strãluci pe pãmânt
asemenea soarelui în dimineþi senine.
Preºedintele republicii adolescetia:Cetãþenii nu vor mai avea voie sã strice veselia,bucuria ,ºi buna
dispoziþie ce se însoþeºte pe sufletul mereu tânãr al celuilalt.Pe pãmânt ºi în neamuri sã nu fie decât un
permanent aer proast de tineri amorezi.Gelozia,divorþul ,refuzul ºi orice alt fel de atitudine ce contravine
sentimentului pur al îndrãgostirii este condamnat drastic prin lege.Tinerii îndrãgostiþi trebuie lãsaþi liberi,
sã li se acorde prioritate în orice fel de instituþie,sã li se respecte necondiþionat intimitatea juvenilã,
întrucât ei sunt principalii contribuitori la creºterea sporului demografic.
Primul ministru al republicii adolescentia: Vor fi promovate mereu jocurile, dansurile, distracþiile,
nunþile, cumetriile, ºi orice altã formã de manifestare publicã a tinereþii, prin care râsul ºi divertismentul
sã primeze.
Un tânãr ºi neliniºtit poet: Viaþa sã nu fie alta decât un lung ºi frumos carnaval.Sã trãim mereu ca-n basme,

L6g4@<
cu o tinereþe fãrã bãtrâneþe, ºi chiar cu o moarte fãrã de viaþã.

t
Eseul
Diana DRESCANU

Un ecou al trecutului în prezent- Mioriþa


(versiunea colind)

M ioriþa, „miracolul artistic atât de profund tulburãtor”, aºa


cum o numea Adrian Fochi, este cântecul liric cel mai
rãspândit la români.
O cunoaºtem în peste o mie de variante, culese din regiunile
þãrii ºi chiar de la românii de peste hotare. Se deosebesc douã
versiuni fundamentale ale textului, balada ºi colindul. Astfel,
Mioriþa- baladã este caracteristicã pentru Moldova, Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea, în vreme ce
colindul este specific pentru Transilvania, cu o puternicã prelungire în nordul Banatului ºi cu
una mai puþin „sensibilã” pentru Moldova. Fiecare din aceste douã versiuni se realizeazã cu
mijloace artistice specifice ºi „imaginea”vie a acestora trãdeazã limitele interne ale genului
folcloric de care aparþine.Cu toate acestea preciza Fochi, „înrudirea tematica a textelor este atât
de evidentã încât ºi pentru omul din popor aceste douã sunt forme deosebite ale aceluiaºi
cântec”.
Mai puþin cunoscutã de cãtre noi, cei interesaþi de „trecutul mioritic”, este versiunea
colind a textului, care, afirma Constantin Brãiloiu „impresioneazã pânã la lacrimi”.Colindul
este o practicã de origine strãveche(geto-dacã) ºi reprezintã cel mai important fenomen
ceremonial. Potrivit cercetãrilor realizate de Adrian Fochi, colindul mioritic a luat naºtere pe
tãrâmul Transilvaniei, acesta adunând un numãr considerabil de documente(326) care le-a
publicat ºi utilizat în studiile sale comparative.
Pornind de la regimul metric, versiunea colind distinge douã cicluri deosebite; unul
urmeazã schema metricã de 7/8 silabe, ºi celãlalt de 5/6 silabe. În cadrul primului ciclu
deosebim patru tipuri de colinde. Dintre acestea, atenþia ne este îndreptatã cãtre tipul clasic,
numit astfel deoarece urmeazã tradiþia celui mai vechi text al colindului. Iatã câteva trãsãturi
tematice importante:într-un anumit cadru de naturã, doi sau trei pãstori se aflã împreunã cu
turmale lor. Aceºtia trimit pe unul dintre ei sã întoarcã oile(în mai puþine cazuri sã aducã apã), ºi,
108 în timpul absenþei lui, ceilalþi hotãrãsc sã-l omoare. La întoarcere i se comunicã sentinþa,
oferindu-i posibilitatea de a-ºi alege felul morþii.(prin sabie, prin lance). Pãstorul le aratã locul
unde sã fie îngropat, cerând ca pe mormânt sã i se aºeze anumite obiecte. În majoritatea
cazurilor, colindul se încheie cu tema plângerii oilor care, dupã Fochi, „prin apariþia sa în final,
subliniazã atmosfera funerarã a textului”. Dupã cum putem observa, caracteristic Mioriþei-
colind este faptul cã pãstorul îºi comunicã testamentul direct ucigaºilor sãi.
Cel de-al doilea ciclu de colinde, bazat pe regimul metric de 5/6 silabe, cuprinde cinci
tipuri deosebite de colind. Cel dintâi tip este cel al conflictului erotic întemeiat pe motivul fetei
de maior. În funcþie de conþinut, sensul sãu este urmãtorul: mai mulþi pãstori urcã la munte. În
drum se întâlnesc cu o fatã da maior, cu care unul dintre ei doreºte sã se însoþeacã. Ceilalþi
ciobani îl ameninþã cu moartea, fapt care îl determinã pe pãstor sã-ºi facã testamentul, dupã
tipicul bine cunoscut. În unele cazuri, la ameninþarea cu moartea, ciobanul rãspunde cu
încercarea de a-ºi rãscumpãra viaþa, oferind în schimbul fetei(ca în cazul nunþilor þãrãneºti) o
sumã de obiecte cu care sã compenseze pierderea ce au suferit-o ei prin plecarea ei da la stânã. În

ÝKEION
Eseul
toate cazurile însã, se ajunge la testamentul cunoscut al ciobanului. Existau anumite superstiþii
ciobãneºti, potrivit cãrora femeia era purtãtoare de ghinion dacã pãºea în spaþiul stânii. Accesul
le era interzis. În Moldova de nord (Câmpulung) se credea cã dacã ciobanii coboarã de la munte
pânã la Sf. Ilie ºi vãd „trup de femeie”, „le va merge tare rãu la stânã, iar oile nu vor mai da
lapte”.
Pentru a vizualiza într-o manierã cât mai simplã ºi corectã ciclurile, tipurile ºi
subtipurile colindului mioritic, Adrian Fochi ne propune urmãtoarea schemã:
Se poate observa,
din aceastã schemã,
cum, din ramurile
principale ale versiunii
colind se desprind titluri
de teme ºi motive care
au condus, de-a lungul
vremii , la diverse
subiecte de dezbatere.
Ceea ce noi trebuie sã
reþinem din acest
„tablou „ pe care ni l-a
creionat Fochi este
faptul cã, pe lângã
versiunea baladã a
Mioriþei, ce cunoºtem
îndeaproape, existã ºi
aceastã variantã sub
forma colindului care
are o bazã bine fondatã.
Iatã cum „apare” o
versiune mai redusã ca
dimensiune, dar care
pãstrezã tipicul cunoscut(culeasã de Fochi, judeþul Arad)
Colo, sus la munte, Fluiera o zice,
Neaua-i de-un genunche Oile s-or strânge
Este-un pãcurar Dupã mine-or plânge
ªi doi lotri mari, -Sãrac gazda nost
109 -Voi, doi mi-þi omorî
ªi mi-þi îngropa
Cã el bun o fost
Cine ne-o-ngriji?
La capãtul stânii Domnii îngerii
La furca fântânii Cine ne-o-adãpa?
Când vântul o bate Maica Precesta.

Mai rãmâne de adãugat faptul cã acest colind este cântat în grup, de Crãciun, dar ºi la
ºezãtori ºi în alte ocazii. La ºezãtoare, pe lângã flãcãii ºi bãtrânii satului, vin fetele care doresc
sã se mãrite. Ele învaþã colindele de „divertisment”, deoarece, femeile sunt admise in cercul de
colindãtori. Aºa se explicã ºi faptul cã, în unele cazuri, colindul Mioriþa a devenit, la un
moment dat, ºi cântec de leagãn. Faptul cã acest colind este întotdeauna cântat în grup, preciza
Mircea Eliade, „explicã stabilitatea textualã. Posibilitãþile de improvizaþie ºi de creaþie poeticã
sunt destul de limitate, ºi (…) tocmai aceastã stabilitate textualã ne permite sã sesizãm, în

L6g4@<
colinde, unul din stadiile cele mai arhaice ale spiritualitãþii româneºti”.

t
Eveniment

110

ÝKEION
Eveniment
29 MAI 2007 LOR
E VI
E L
T I
I DE A
O Z
EXP LA
SC O HOI
OA D OR
LA
SP
EC
IAL
A

BENCHEA C.

DUTCA B.

111

BOGHIAN GEORGE POPESCU ALEX

L6g4@<
Locatia: Casa de Cultura Dorohoi

t
Eveniment
AMFITEATRUL COLEGIULUI GRIGORE GHICA VV
DOROHOI, 1 IUNIE 2007
Organizator: Comisia
de Cultura a Colegiului

INTALNIRE CU POETUL Poem de dragoste pentru Moldova


În Moldova mea de cântec
NICOLAE CARUNTU ªi de dor, ºi de iubire
Tata tot mai arã câmpul
ªi-l trudeºte ca pe-un fiu,
Ca sã creascã grâul mare,
Fãrã de închipuire…
În Moldova mea de suflet
Niciodatã nu-i târziu.

În Moldova mea de leagãn,


De iubire ºi de dor
Mama tot mai plânge-n poartã
Dorul sacru de copii,
112 Sfânt tãrâm este Moldova,
Unde oamenii nu mor.
De la Decebal încoace
Toþi strãbunii mei sunt vii…

M-oi întoarce în Moldova,


Deºi încã nu-s plecat.
Sfânt tãrâm este Moldova,
De luminã ºi iubire,
Când mã pierd ºi uit, de mine,
Pe cãrarea dinspre sat
Atunci, ceru-albastru, pare
Cât o dungã, de subþire…

ÝKEION
Eveniment
AMFITEATRUL COLEGIULUI GRIGORE GHICA VV
DOROHOI, 7 IUNIE 2007

INTALNIRE CU POETUL
Organizator: Comisia
de Cultura a Colegiului
VICTOR TEISANU

Numai tu

Toþi s-au îngropat de vii


în cimitire subacvatice
fiecare ducând cu sine
113 avuþiile sale cele mai de preþ

i-au urmat dincolo


servitorii amantele aurul
încropind încã o lume
în care nimeni nu este singur

numai tu vrei sã pleci


doar cu poemele tale nescrise
din care în tãcerea nopþilor
sã rãsarã pâlcuri de lotus.

L6g4@<
t
Eveniment
CENACLUL DE VARA

EDITOR 2007

114

Coordonator:
Locatia: Casa de Cultura Dorohoi Ciprian Voloc

ÝKEION
Eveniment
CENACLUL ANIVERSAR
DE LA SEPTENTRION
LA EDITOR

115

L6g4@<
t
Eveniment
FILE DE CENACLU

116

ÝKEION
Eveniment
LANSARE DE CARTE
PAUL GORBAN POEZIE

INGERII MINT FEMEILE


GALERIE DE ARTA VIE

117

Casa de
Culturã,
Dorohoi,
18.11.2007

L6g4@<
t
Semneazã, în acest numãr:

Profesorii Colegiului Naþional


“Grigore Ghica” Dorohoi: ÎN ATENÞIA CELOR INTERESAÞI SÃ COLABOREZE
LA URMÃTORUL NUMÃR AL REVISTEI:

Ciprian VOLOC - apariþia în paginile revistei reprezintã, prin ea însãºi, o


(specialitate filosofie) carte de vizitã, pentru autori, deoarece nu este vorba de
Anchetele ºi interviurile
Gianina CUCOREANU ceea ce s-a obiºnuit a se numi „o simplã revistã ºcolarã”, ci
sunt semnate de:
(specialitate limba englezã) de o revistã ce-ºi propune a fi un etalon, în rândul
Arghira CÃLIN publicaþiilor cu caracter cultural-educativ
cl. a XII-a A
(specialitate limba latinã) - articolele trebuie redactate folosind semnele diacritice,
Olguþa Diaconu
Gicã MANOLE specifice limbii române: î, â, ã, º, þ
(specialitate istorie) - referirile la cãrþile, studiile deja publicate trebuie
cl. a XII-a G
Gabriel Amedeo Alexandru realizate conform canonului ºtiinþific (cu specificarea
Liudmila Carþa
(specialitate fizicã) anului apariþiei, a editurii, a paginii/paginilor din care se
Mãdãlina Andrenoiu
Mihaela Apostol fac extrasele, sau a site-ului, în cazul materialelor preluate
de pe internet; se recomandã utilizarea referinþelor, în
Elevii Colegiului Naþional subsolul paginii)
cl. a XII-a F
“Grigore Ghica” Dorohoi: - textele trebuie sã fie însoþite de fotografia autorului ºi,
Marinica Mãlãºincu
Dana Cernuºcã dacã este cazul, de fotografii ce au legãturã cu conþinutul
articolului
cl. A X-a F - materialele sunt aºteptate, la redacþia revistei, pânã la
Alþi colaboratori:
Poliana Munteanu jumãtatea lunii mai, 2008, revista având, conform
Paul Gorban contractului încheiat cu Biblioteca Naþionalã a României
cl. a XI-a E (Centrul Român ISSN), o frecvenþã de douã numere pe an
Nicolae Cãruntu
Lavinia Dumitru - responsabilitatea celor afirmate în articolele revistei
Victor Teiºanu
Carmen Maxim revine autorilor, ca ºi calitatea redactãrii textelor; totuºi,
(poeþi botoºãneni)
Larisa Gheorghiþã redacþia îºi rezervã dreptul de a nu publica articolele
Ciprian ªopticã
Diana Ciobanu redactate necorespunzãtor, fãrã a emite, însã, nici un fel de
(membru al Cenaclului
Constantin Dracsin) obiecþii, în privinþa conþinutului acestora
cl. a XI-a F - paginile revistei sunt deschise, în egalã mãsurã, elevilor
Corneliu Drescanu
Tania Miclescu ºi profesorilor, ca ºi oamenilor de culturã din afara
(preºedinte al
Comitetelor Pãrinþilor colegiului, dar numai în mãsura în care materialele
cl. a XI-a G furnizate se disting prin valoare ºi originalitate
clasei a XII-a H)
Andrei Amariei - colectivul redacþional al revistei va suporta modificãri, de
Alex Mihãescu
Liviu Andronic la un numãr la altul, în funcþie de semnatarii articolelor din
Diana Drescanu
Victor Calamanciuc numãrul respectiv ºi de interesul afiºat în privinþa
(absolvenþi ai Colegiului)
Olivian Codreanu extinderii numãrului de colaboratori ai revistei
Andrei Moga - colectivul redacþional este deschis oricãror sugestii, cu
Desenele:
Larisa Postolache referire la conþinutul, forma de prezentare a revistei
Dana Cernuºcã - revista dispune de o tematicã cultural-educaþionalã, iar
cl. A XII-a C standardul valoric pe care ºi l-a propus este de dorit sã
Emanuela Albu
Cãtãlina Simionescu creascã, cu fiecare numãr
(clasa a XII-a F)
Imagini preluate - viaþa culturalã a locului în care trãim are prioritate, în
cl. a XII-a F paginile revistei, dorindu-se, totodatã, reliefarea
de pe net
Dana Cernuºcã legãturilor spirituale cu alte medii, în cel mai bun spirit
Claudia Gherman universalist (Ciprian Voloc)
Oana Voitovici
Imaginea de pe coperta I: Rafael, ªcoala din Atena
cl. a XII-a G (detaliu înfãþiºându-i pe Aristotel ºi Platon)
Liudmila Carþa

118