ESEU DESPRE PROFESIA DE ÎNVĂŢĂTOR ŞI MOTIVAŢIILE ACESTEI ALEGERI

A fi dascăl este o artă. Adevăraţii dascăli sunt cei care reuşesc să te facă să -i iubeşti pe ei , dar şi materia predată de ei. Educatorul are o misiune grea, dar şi frumoasă: formarea unor personalităţi autonome care să se poată integra în societate, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn de urmat şi cu o înaltă profesionalitate. ,,Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, care te dispersează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec”. Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă doar a prezenta informaţii în faţa învăţăceilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un clasament pe baza notelor.Acestă meserie este mult mai profundă, solicită calităţi speciale. Cei care doresc să urmeze o carieră didactică trebuie să găndească foarte bine inainte de a face acest pas. Trebuie să fie conştient de importanţa profesiei, pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea şi respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei.Eşti răspunzător în faţa lor, a părinţilor şi a societăţii de felul în care le influenţezi viaţa. Cariera didactică nu este ,,o manta de vreme rea” ,o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci cînd viaţa te refuză în alte locuri. Sunt învăţătoare de 28 de ani, şi am ajuns ce sunt datorită dascălilor pe care i-am avut. Mulţi m-au întrebat de ce mi-am ales această meserie. Nu cred c-aş fi putut să fac altceva. Din copilărie am visat că voi fi învăţătoare. De ce? Pentru că mi-am iubit învăţătoarea. Îmi plăcea să fac ce face ea, cum se poartă ea, cum vorbeşte ea, cum râde ea, cum se îmbracă ea. Era totul pentru mine. Mai târziu dragostea pentru copii m-a făcut să-mi iubesc profesia. Sunt convinsă că altă

meserie nu mi-ar aduce atâtea bucurii şi atâtea satisfacţii. Deci să fim cât mai aproape de elevii noştri atât cu mintea şi cu trupul. dar mai ales cu el însuşi..Îmi place să ştiu că elevii mei vin la şcoală nerăbdători să înceapă orele de curs. cu părinţii acestora . cât şi cu sufletul. Întotdeauna am susţinut ideea că trebuie să fii născut pentru această meserie.mama”. şi nu numai bagajul său de cunoştinţe. ei ne motivează munca investită. .Asta înseamnă că sunt apropiată de ei. Învăţătorul îşi pune şi o parte din sufletul său în slujba celui pe care -l instruieşte şi-l educă. Un dascăl bun trebuie să fie sincer şi corect cu elevii. Simt că plutesc atunci când mai aud câte unul dintre elevii mei strigându-mă .Elevii sunt cei care dau sens profesiei noastre de dascăli. Elevii şi părinţii care apreciază ce fac lsunt motivul pentru care mi-e drag să fiu la catedră. Nu-mi place deloc ideea dascălului rigid care se aşează la catedră şi umple catalogul cu note proaste.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful