AUTOEVALUARE PEDAGOGIE (ESEU)

Pentru mine, modulul psihopedagogic nu a însemnat doar câteva discipline studiate suplimentar
pe parcursul celor trei ani de studii la Facultatea de Litere a Universității din București.
Posibilitatea de a urma cursurile modulului psihopedagogic (Nivel 1) m-au ajutat atât pe partea
profesională, cât și pe cea socială. Comunicarea, interacțiunea cu oamenii din jurul meu s-a
schimbat, am evoluat ca om prin prisma disciplinelor acestui modul.

Disciplinele studiate sunt foarte bine alese și reprezintă temelia domeniului educațional:
psihologia educației, pedagogie, managementul clasei de elevi, didactica specialității, I.A.C. și
practica pedagogică. Mi-am însușit cunoștințe diverse cu ajutorul acestor materii și a profesorilor
care ne-au ghidat și ne-au împărtășit experiențele trăite în postura de profesor. Pe parcursul celor
trei ani am învățat să realizez proiecte didactice, să urmăresc programa aferentă disciplinei pe
care urmează să o predau și am văzut exemple de planificări.

După părerea mea, practica pedagogică, care se desfășoară în timpul celui de-al treilea an de
studii, este cea mai importantă parte a acestui modul. Oportunitatea de a sta la catedră, în fața
unei clase de elevi, te va face să înțelegi dacă ești sau nu capabil să devii profesor. Am asistat la
treizeci de ore la limba și literatura română și la zece ore la limba engleză. De asemenea, am
predat atât la română, cât și la engleză. În postura de viitor profesor am înțeles ce se află în
spatele unei ore. Trecerea de la statutul de elev la acela de student al modulului psihopedagogic
este nemaipomenită. Am aflat faptul că o oră are diverse etape și lucrurile sunt foarte bine
planificate de profesor.

Prima oră la care am asistat a fost aceea care m-a atras cel mai mult. A fost o oră de literatură:
„Oracolul” de Mircea Cărtărescu.

Profesoara a început lecția prin stabilirea absenților, asta într-un mod neconvențional, aș zice.
Aceasta nu a „strigat catalogul”, așa cum eu eram obișnuită, ci a rugat o elevă să treacă numele
colegilor absenți pe o foaie pe care să i-o înmâneze la finalul orei. Profesoara a verificat tema
elevilor, după au trecut la o lecție nouă: Textul narativ literar în proză – „Oracolul” de Mircea
Cărtărescu. Am apreciat foarte mult felul în care sunt structurate lecțiile copiilor în manualul
ART, manual care vine în ajutorul profesorului, și nu îi lasă pe elevi să se plictisească, deoarece
activitățile sunt alternate. Revenind la ora de literatură, lecția a început prin rezolvarea unor
exerciții anterioare lecturii (exerciții înaintea începerii textului – asocierea cuvântului „oracol” cu
alte cuvinte; răspunsurile copiilor: legendă, comoară, minune, ghicitoare, poveste, etc). Mi s-a
părut un exercițiu foarte interesant, iar copiii s-au distrat rezolvându-l. A urmat citirea textului de
către profesor, moment în care elevii au închis cărțile și au ascultat, notând-și în caiete cuvintele
necunoscute. Am rămas plăcut surprinsă de faptul că elevii au fost atenți și au împărtășit primele
impresii cu profesoara lor. A urmat un set de exerciții care asigură înțelegerea textului, printre
care și un exercițiu de lucru în grupe la sfârșitul căruia un reprezentat a ieșit în fața clasei pentru
a prezenta munca echipei lui.

Dacă ar trebui să caracterizez prima oră din stagiul de practică printr-un singur cuvânt, acela ar
fi diversitate. Consider că există numeroase exerciții care le-a stârnit interesul copiilor, iar textul
i-a atras mult. Nu au dat semne că se plictisesc în niciun moment al lecției. De asemenea, mi-a
plăcut relația profesor – elev, se putea observa cu ușurință că elevii își iubesc profesoara, și nu,
nu folosesc „cuvinte mari”.

A venit rândul meu să predau. Eram plină de emoții, nu voiam să dau greș. Nu-mi doream nici să
îmi dezamăgesc profesorul mentor, dar nici să-i plictisesc pe copii. „Greutatea omătului” de Ana
Blandiana a fost textul pe care l-am aprofundat la clasa a VI-a. Mi s-a părut că ora a trecut foarte
repede, pot spune că m-am „distrat” alături de elevi. Am primit doar feedback pozitiv, ceea ce m-
a bucurat foarte tare. M-am amuzat acasă citindu-le „comentariile”, însă nu pot să nu recunosc
faptul că așteptam și un feedback negativ, dar se pare că, din perspectiva lor, m-am descurcat
foarte bine. Le mulțumesc foarte mult copiilor de la VI B pentru prima mea experiență în postura
de profesor.

Stagiul de practică pedagogică m-a ajutat să înțeleg că atât baza teoretică, informația deținută, cât
și abilitățile interumane formează un profesor bun.

Așadar, în urma parcurgerii întregului modul psihopedagogic (nivel I), consider că am reușit să
dobândesc competențe metodologice (proiectarea conținuturilor instructiv-educative, utilizarea
metodelor și strategiilor de predare adecvate particularităților individuale sau de grup, scopul și
tipul lecției, competențe de comunicare și relaționare), cât și capacitatea de utilizare a noilor
tehnologii.