EVITAREA PLAGIATULUI

1. Cum putem evita plagiatul involuntar? (Chelcea, Cum să redactăm, p. 46)

- Să scriem între ghilimele orice text care aparține altcuiva;
- să menționăm autorul, titlul lucrării, locul de apariție, editura, anul, pagina;
- să fim atenți la distincția dintre cunoștințele comune, care au intrat în patrimoniul
științei, și informațiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;
- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată.

2. Există diferite stiluri de citare?

Da. Însa ceea ce este comun tuturor manierelor de citare este faptul că textul preluat
dintr-o sursă (chiar dacă acea sursă este un text scris de același autor) trebuie clar
identificat și trebuie indicat exact locul din care a fost preluat – pagină, ediție, data
accesării dacă este vorba despre un website, etc. (bibliografia nu poate asigura asta).

3. Tipuri de greșeli:
- Preluare integrală / descărcarea integrală, fără a se schimba nici o virgulă
- Copiere parţială
- Copiere amestecată (întreţeserea de paragrafe copiate din mai multe surse)
- Copierea deghizată (se preia linia de argumentare, exemplele şi alte elemente de
conţinut ale sursei, dar se modifică unele expresii, ordinea paragrafelor sau alte
elemente pentru a face mai dificilă identificarea sursei.)
- Copierea prin repovestire (traduceri sau formulări analoge)
- Auto-plagierea
- Menţionarea incompletă sau incorectă a surselor
- Autorul menţioneaza numele sursei, dar nu include informaţiile specifice (titlu de
lucrare, an, editură, oraş, pagină) sau exacte; în felul acesta corectitudinea preluării nu
poate fi verificată şi se ascund pasaje preluate integral anterior sau posterior primei
menţionări.

4. Reguli de citare
-dacă opinia este reformulată sau sintetizată, indicarea autor, an, pagina exactă (uneori
și titlul prescurtat) se face în cadrul frazei;
-dacă fragmentul e mai amplu și este reprodus integral, atunci se dă cu ghilimele și cu
indicațiile de autor, an, pagină la final, în paranteză;

Conform sistemului agreat de specializarea SE, trimiterea la sursă se face în notă. În

altele se folosesc trimiteri în text (Brăescu 2006: 45). În sisteme mai vechi, titlurile
din bibliografie sunt numerotate, iar în text se notează doar numărul și pagina (27,
594).

-numele autorului se poate da fără prenume / inițială prenume și nume;

- pentru mai mulți autori se dau indicațiile complete. Pentru mai mult de 3 autori, se
dă primul nume urmat de et alii sau et al. (= și alții);
-între nume și an nu se pune nimic; între an și pagină se pune virgulă / două puncte;
-pentru citat în citat: primul cu ghilimele normale („...”), celălalt încastrat cu ghilimele
franțuzești (<< ....>>);
-citatul se poate încastra în corpul textului sau poate fi extras din text, separat printr-
un rând, deplasat cu 2 taburi (nu e o variantă preferată!!! Texul arată prea fragmentat).
5. Prescurtări
- există formule vechi: op. cit. (= opere citato / în lucrarea citată), loc. cit. (= loco
citato / în locul citat), idem (același autor + restul de informație), ibidem (același autor
în același loc = loc.cit.) - scrise cu cursive și fără prepoziția în
- formule convenționale (cele din lat. sunt scrise cu italice, cele din rom. cu drepte):
- apud - „după” (citare indirectă, prin intermediul unei alte lucrări)
- v. / vezi
- cf. = confer („compară”) construit cu acuzativul (cf. Popescu 1998: 24)
- passim / pass. = „și în alte locuri”
- infra („mai jos”) și supra („mai sus”) + capitol / paragraf (trimiteri interne)
- (sic!) / [sic!] = „așa” - semnalează o greșeală din textul citat
- seqq (sequentesque) = „și următoarele” / și urm. / ș.u.
- s.v. / s.v. = „sub voce” - trimiterea la intrările în dicționare

! mai multe tipuri de ghilimele – românești, franțuzești, românești

! omisiunile din citate se notează prin paranteze drepte sau croșete […]
! intervențiile în citat, pentru sublinierea unor cuvinte, de exemplu, se semnalează prin
sublinierea noastră/subl.n /s.n.
! toate trimiterile din text trebuie să apară la Bibliografie

6. Atribuirea repetată:
Prima referință la un titlu: Georges Dumézil, Idées romaines. Paris: Gallimard, 1969,
p. 47.
A doua referință la același titlu (cu trimitere la același paragraf): Ibid.
A treia referință la același titlu (cu trimitere la un alt paragaf): Ibid., p. 102.

Nota Bene:
Nu folosiți ibid. dacă referințele la același autor și la același titlu nu sunt succesive.
Pentru astfel de cazuri, folosiți numele autorului, op. cit. / loc. cit. și precizați
paginile.

Citarea unor surse documentare accesibile on-line:

Sursele disponibile on-line se citează asemănător articolelor din periodice, dată fiind
structura relativ similară a modului de organizare a informaţiei. Un site Web
găzduieşte – precum un periodic – mai multe articole sau texte, fiecărui text
corespunzându-i, de obicei, o singură pagină Web.

Spre deosebire de resursele tipărite, cele electronice se pot modifica sau revizui destul
de frecvent, îşi pot schimba adresa unde sunt găzduite sau pot fi şterse. Astfel,
indicarea lor mai trebuie să conţină obligatoriu – pe lângă data ultimei
editări/actualizări (echivalentul datei de apariţie pentru periodicele tipărite) – şi data
ultimei accesări (data la care a fost vizitată sau consultată pagina), precum şi adresa
completă a paginii unde este încărcat textul, aşa cum apare ea în bara de adresă din
programul de navigare pe Internet, precedată de acronimul „URL:” şi încadrată de
ghilimele unghiulare < >.
Nota: prenumele și numele autorului, „titlul articolului”, numele site-ului, data ultimei
actualizări/editări (dacă este disponibilă), data ultimei accesări (obligatorie), URL:
<www.adresapaginii.com>
Ihab Hassan, „From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context”,
www.ihabhassan.com, accesat la data de 19 decembrie 2011,
URL: <http://www.ihabhassan.com/postmodernism_to_postmodernity.htm>