Seminar 4.

BIBLIOGRAFIA
FOAIE DE STIL PENTRU BIBLIOGRAFIE
Alegerea modelului de bibliografie depinde de alegerea modelului de citare a surselor: dacă s-a
ales, pentru citări, sistemul notelor de subsol, atunci e obligatoriu să aleagă modelul A al
bibliografiei (care se distinge de modelul B (MLA)).
Indiferent de modelul ales, bibliografia se formatează astfel:
-TNR, corp 12, spaţiere la 2 rânduri. Dacă la o intrare pentru un volum textul depășește un
rând, rândul al doilea se scoate în exergă printr-un tab la stânga.
 BIBLIOGRAFIA DE TIP A :
Regula generală:
VOLUM : NUME, prenume al autorului: Titlul volumului.Oraş: Editură, an.

ARTICOL: NUME, prenume al autorului: „titlul articolului”, numele revistei (cu italice), anul (cu
cifre romane), numărul (în cazul în care este vorba de publicații periodice), anul calendaristic,
p.
Exemple: CORNEA, Paul: Introducere în teoria lecturii. Iaşi: Editura Polirom, 1998.
(pentru lucrări cu mai mulți autori) KLIBANSKY, Raymond; PANOFSKY, Erwin;
SAXL FRITZ. Saturn și melancolia: studii de filosofie a naturii, religie și artă. Trad. de
Miruna Tătaru-Cazaban, Bogdan Tătaru-Cazaban și Adela Văetiși. Postfață de
Bogdan Tătaru-Cazaban. Iași: Polirom, 2002.
AVRAM, Mioara. Despre flexiunea substantivelor feminine terminate în -(t)oare”.
Limba română, XXVI, 1, 1977: 5–13.
(referință pentru dicționare) AZIZA, Claude; OLIVIERI, Claude; SCTRICK, Robert et
alii: Dictionnaire dea symboles et des thèmes littéraires. Paris: Editions Fernard Nathan,
1979.
Precizare suplimentară:
-numele autorului poate fi scris și cu minuscule; după nume se pot pune (:) sau (.))

Corpus de texte:
CERVANTES SAAVEDRA, Miguel de: Don Quijote de la Mancha. Vol. I-II. Traducere de Ion
Frunzetti şi Edgar Papu. Cu un cuvânt înainte de Maria Tereza León. Postfaţă de Ovidiu
Drâmba. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală, 1965.

 BIBLIOGRAFIA DE TIP B (~MLA)

Înregistrarea titlurilor se face în ordine alfabetică, menționându-se în paranteze anul,
după numele/ prenumele autorului. A se vedea exemplele de mai jos.

EXEMPLE:
Avram, M. (1977). „Particularități sintactice regionale în dacoromână”, Studii și cercetări
lingvistice, XXVIII: 29–35.
Baker, B., Harvey, M. (2010). „Complex Predicate Formation”, în M. Amberder, B. Baker, M.
Harvey (ed.), Complex Predicates. Cross-Linguistic Perspectives on Event Structure.
Cambridge / New York: Cambridge University Press, 13–46.
Kleiber, G. (1994). Nominales. Essais de sémantique référentielle. Paris: Armand Colin.
 Kleiber, G. (2006). „Du massif au comptable: le cas des N massifs concrets modifiés”, în F.
Corblin, S. Ferrando, L. Kupferman (ed.), Indéfini et prédication. Paris: Presses de
l’Université Paris /Sorbonne, 183–202.
Koopman, H. (2000). „The Structure of Dutch PPs”, în H. Koopman (ed.), The Syntax of Specifiers
and Heads. London: Routledge, 198–256.
Pușcariu, Sextil. (1940). Limba română.I. Privire generală. București: Fundația pentru Literatură și
Artă „Regele Carol I”.
 Observație: Sistemele bibliografice sunt convenționale și admit, în anumite limite,
variații, în special în ceea ce privește semnele de punctuație folosite în demarcarea
orașului de editură sau a numelui de titlul lucrării citate. În unele lucrări: informațiile se
separă doar prin prin virgulă, iar numele autorilor (în cazul în care sunt mai mulți) se
separă prin (;).

Alte mențiuni generale (pentru ambele tipuri de bibliografie):

(a) toate referinţele bibliografice din text trebuie să apară în bibliografia finală; cele preluate de la alţi autori (şi
indicate prin apud) trebuie să aibă datele complete (pentru că nu au fost consultate direct) în nota (de subsol).
(b) fiecare referință (trimitere) se încheie cu punct;
(c) în cazul în care una dintre componentele trimiterii bibliografice lipseşte, se vor folosi normele consacrate −
[s.l.], [s.a.]. La volumele colective se va indica îndrumătorul/coordonatorul/editorul prin (coord.) sau (ed.)
după nume /şi prenume;
(d) (pre)numele autorului se scrie după cum apare pe copertă, abreviat sau nu;
(e) în cazul mai multor autori, de obicei se ordonează astfel: nume, prenume; nume, prenume; nume, prenume
etc.
(f) în cazul mai multor editori, de obicei ordinea de inversă față de cea de la (e); vezi referința Kleiber, G.
(2006) mai sus);
(g) după mai mult de 3 autori / editori, se folosește abrevierea et alii / et al.;
 (h) în sistem MLA, înaintea paginilor poate apărea abrevierea p.;
(i) volumele: cu italice; articolele: cu ghilimele; titlurile de reviste (publicații): cu italice; capitolele din cărți: în
bibliografia de tip A, cu italice; în bibliografia MLA, cu ghilimele („_”);
(j) între prenume și nume (listate în această ordine) nu se pune virgulă, între nume și prenume (listate în
această ordine) se pune virgulă; vezi referința Baker, Harvey mai sus;
(k) numărul volumului sau alte informații care nu se referă la titlul volumului/articolului se scriu cu caractere
drepte (nu cu italice, nu cu bold); vezi referința Pușcariu de mai sus;
(l) dacă se folosesc abrevieri (pentru dicționare sau reviste), acestea trebuie siglate).

DE CORECTAT:
Cruceru, C. (1985). Dialog si stil oral în proza românească actuală, Bucureşti, Editura Minerva.
Cruceru, C., 1981, Dialogul în proza artistica actuala, Tipografia Universitatii din Bucuresti.
Cuniţă, A., La préposition roumaine peste au carrefour des théories linguistiques, în Cahiers
scientifique de l’Université d’Artois, 13, Fonctions syntaxiques et rôles sémantiques, 1999, p. 53-
60.
Dimitrescu, F., Locuţiunile verbale în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române.
Dimitrescu, F. (coord.), 1978, Istoria limbii române. Fonetică, morfosintaxă, lexic, Bucureşti,
EDP.
Rauh, G., 1994, Prépositions et rôles: points de vue syntaxique et sémantique, în „Langages” 113,
pp. 45–78.