Aptitudinea pedagogică, didactică, tactul pedagogic – trăsături de

personalitate indispensabile unui bun profesor de specialitate agronomică

Aptitudinea pedagogică reprezintă unul dintre factorii esențiali ai eficienței actului

educațional, putând fi tratată atât din perspectivă generală, cât și din perspectivă pedagogică,
ceea ce reprezintă un factor esențial în condiționarea, selectarea, formarea și dezvoltarea unor
profesori de specialitate agronomică competenți.
Aptitudinea pedagogică reprezintă un ansamblu de calități psihosociale, generale și
specifice, necesare pentru proiectarea activităților care au ca finalitate formarea, dezvoltarea
permanentă a personalității umane, activități realizabile în procesul de învățământ agronomic, în
condiții relevante la nivel de produs și proces. Funcția generală a aptitudinii pedagogice
depășește sfera acțiunii didactice, angajând toate resursele pedagogice ale activității umane
valorificabile la nivel de:
 Conținut – intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic;
 Formă – formală, nonformală, informală;
 Cercetare – fundamentală, formativă, aplicativă;
 Management educațional – conducere globală, optimă, strategie a procesului de
învățământ;
 Conduita pedagogică reprezintă materializarea valențelor pe care le implică
aptitudinea pedagogică în dualul relației profesor-elev/student.
Personalitatea profesorului de specialitate se poate angaja în trei categorii de capacități
operaționale:
 Capacitatea raportării la realitatea educațională cu mijloace specifice inteligenței
generale.
 Capacitatea cunoașterii și abordării elevului simultan cu realitatea: intelectuala –
afectivă – motivațională – volitivă – caracterială.
Dimensiunea practică a aptitudinii pedagogice evidențiază tripla ipostază a profesorului
de specialitate agronomică, realizabilă pe tot parcursul carierei sale socio-profesionale pe baza
valorificării unor calități complementare:
 Ipostaza de profesor de specialitate – vizează un anumit tip de aptitudine
didactică;
 Ipostaza de profesor diriginte – vizează un animit tip de aptitudine educativă;
  Ipostaza de profesor consilier, profesor metodist, profesor director – vizează
anumit tip de aptitudine pedagogică managerială.
a) Componentele aptitudinii pedagogice – principalii factori de succes în procesul
instructiv-educativ. „Profesorul ideal”, principalele calități necesare ale unui
profesor de specialitate pentru a fi considerat profesor ideal.
b) Aptitudinea didactică – capacitatea pe care trebuie să o posede profesorul de
specialitate, referitoare la transmiterea cunoștinețelor.
c) Tactul pedagogic – implică din partea profesorului de specialitate:
- Modul în care se comportă și acționează, în care reușește să-l impulsioneze pe
elevi;
- Trebuie să știe să pătrundă în sufletul elevilor;
- Spiritul de dreptate, generozitate, spirit autocritic;
- Caracterul pozitiv al profesorului de specialitate.
Tactul pedagogic are atât consecințe pozitive cât și negative.
 Consecințe pozitive:
- Autoritatea firească și popularitatea de care se bucură profesorul de specialitate în
rândul elevilor/studenților agronomi, precum și bunele relații existente între
aceștia;
- Acțiunile didactice întreprinse de profesorul de specialitate iubit sunt acceptate și
receptate cu plăcere de către elevii/studenții agronomi, relația fiind bazată pe
încredere și respect reciproc.
- Se creează un climat psihic destins, favorabil desfășurării activității pedagogice.
- Prestigiul de care se bucură profesorul de specialitate agronomică.
La toate aceste caracteristici ale tactului pedagogic se mai pot adăuga și o relație foarte
bună pe care trebuie să o aibă părinții elevilor.
 Consecințe negative ale lipsei de tact pedagogic:
- Își poate pierde încrederea, autoritatea, stima și popularitatea în rândul
elevilor/studenților;
- Nu creează condiții prielnice pentru dezvoltarea personalității elevilor/studenților;
- Se reflectă negativ și în rezultatele obținute de elevi.
În concluzie tactul pedagogic poate fi condiționat: de atitudinea corectă a
profesorului de specialitate față de elevul/studentul agronom, de motivarea pozitivă a
elevului/studentului de a învăța și de a se comporta, de calitățile profesionale ale
cadrului didactic, de particularitățile individuale, psihice și temperamentele ale
acestuia.