UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA

BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
MASTER: NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA ANIMALELOR

PORTOFOLIU LA DISCIPLINA
METABOLISMUL ENERGETIC ȘI AL
SUBSTANȚELOR NUTRITIVE LA ANIMALE

IAŞI
2011
 REFERAT I

ASPECTE GENERALE PRIVIND METABOLISMUL

ENERGETIC LA ANIMALE

2
 CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I - DEFINIȚII DE NOȚIUNI ȘI TERMENI DE SPECIALITATE ...................................................... 5
CAPITOLUL II - UTILIZAREA ENERGIEI DIN HRANĂ ÎN ORGANISMUL ANIMAL ........................................ 7
CONCLUZII PERSONALE ......................................................................................................................... 12
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 13

3
 INTRODUCERE

Energia reprezintă componentul cantitativ cel mai important al nutriției și alimentației

animale, nefiind posibilă realizarea performanțelor productive scontate, fără asigurarea ei la
nivelul cerințelor animalelor. (I.M. Pop și col., 2006).
Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care
au loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică
schimburi de materii şi energii. Toate funcțiile și procesele biochimice presupun consum de
energie. Sursa de energie pentru oraganism o constituie substanțele organice ingerate prin
hrană, care sunt digerate și absorbite, oxidate parțial sau total, energia lor fiind regăsită apoi
în grăsimile, proteinele și glucidele sintetizate în corp.
Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din
desfacerea legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi. În organism în urma diferitelor
reacții chimice, energia este transformată în compuși concentrați, în energie precum ATP
(adenozin trifosfat) sau alți compuși similari. Calea principală de formare a fosfaților bogați
în energie o constituie, pe lângă fosforilarea substratului, cuplarea lanțului respirator cu
fosforilarea oxidativă în mitocondriile celulelor. Gradul acestei cuplări este însă dependent
de o serie de factori, atât externi (asigurarea tuturor nutrienților esențiali), cât și interni (în
special hormonali) ca urmare, stocarea energiei în fosfați concentrați în energie și implicit
gradul de valorificare energetică a nutrienților nu sunt constante. (Boișteanu P. C., Iolanda
M., 2002).
Metabolismul este una din proprietăţile fundamentale materiei vii alături de
reproducere şi excitabilitate. Metabolismul constă în schimbul permanent de materie şi
energie dintre organism şi mediu. Cuprinde toate procesele fizice şi chimice de organizare,
autoîntreţinere şi de manifestare a materiei vii. Metabolismul cuprinde două procese
antagonice, aflate în echilibrul dinamic: anabolismul ,care constă în sinteza de substanţe
organice complexe caracteristice organismului, şi catabolismul, care constă în degradarea
substanţelor organice, cu eliberare de energie. Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară
printr-o succesiune a numeroase reacţii chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare,
decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.
Procesele metabolice se desfăşoară simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt
reversibile şi interconectate. Din motive didactice, sunt tratate separat: metabolismul
substanţelor organice (glucide ,lipide, proteine ), metabolismul energetic şi metabolismul
mineral. Procesele metabolice care se desfăşoară la nivel celular constitue metabolismul
intermediar.

4
 CAPITOLUL I - DEFINIȚII DE NOȚIUNI ȘI TERMENI DE SPECIALITATE

Energie – este componentul cantitativ cel mai important al nutriției și alimentației

animale, nefiind posibilă realizarea performanțelor producțive scontate, fără asigurarea ei la
nivelul cerințelor animalului. (I.M. Pop și col., 2006).
Energie calorică - este apreciată (măsurată) prin căldura produsă în urma oxidării
unor nutrienți; astfel exprimarea cantității de energie se face Jouli sau calorii (I.M. Pop și
col., 2006):
Un erg - energia cheltuită pentru accelerarea masei de 1 gram cu 1 cm/s. (I.M. Pop și
col., 2006).
O calorie - energia necesară pentru ridicarea temperaturii cu 1 grad Celsius a unui
gram de apă (respectiv de la 16,5 ̊ C la 17,5 ̊ C). (I.M. Pop și col., 2006).
Metabolismul – reprezintă totalitatea proceselor complexe de sinteză, de asimilație
(cu înmagazinare de energie), de degradare și de dezasimilație (însoțită de eliberare de
energie), pe care le suferă substanțele dintr-un organism viu. (Lazăr Roxana, Boişteanu P.C. ,
2012).
Catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de degradare a
substanţelor din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon,
din moleculele diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie
(reacţie exotermă).
Anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se
numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).
Metabolism bazal - Metabolismul care se desfăşoară în condiţii de repaus total .
Metabolismul intermediar este o noţiune care se referă la substanţe (glucide, lipide,
protide, minerale, etc.) şi la transformările pe care acestea le suferă, deosebindu-se de
noţiunea de metabolism energetic, care priveşte procesul metabolic din unghiul energiei
consumate şi degajate în urma reacţiilor biochimice ce au loc.

5
 Rata metabolismului bazal- energia necesară pentru menţinerea funcţiilor vitale ale
organismului.
Metaboliţii sunt substanţe care participă sau iau naştere din metabolismul
intermediar. Dintre metaboliţi fac parte compuşi ca vitamine, hormoni, produşii intermediari
a metabolismului proteinelor, a lipidelor.
Nutrienți – compuși implicați în procesele vitale ale organismului (grăsimi, proteine,
vitamine, minerale). (https://ro.glosbe.com/ro/ro/nutrient).
Digestibilitate – diferența dintre cantitatea de substanță ingerată și cea eliminată prin
fecale, raportată procentual (sau nu) la cantitatea ingerată. (Burlacu Gh., 1985).
Ingestibilitate - cantitatea de substanță uscată ingerată voluntar, dintr-un nutreț
administrat la discreție. (Burlacu Gh., 1985).
Glicogeneza – formarea glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză.
Fotosinteza – sintetizarea substanţelor organice complexe din substanţe minerale cu
ajutorul luminii
Energia brută – reprezintă cantitatea de căldură pe care o eliberează un nutreț când
este ars în bomba calorimetrică, adiabatică. . (I.M. Pop și col., 2006).
Energia digestibilă – reprezintă cota parte de energie care rămâne după ce din
energia brută digestibilă se scade energia eliminată prin fecale, stabilindu-se astfel energia
digestibilă aparentă. . (I.M. Pop și col., 2006).
Energia metabolizabilă – reprezintă difetența între energia brută ingerată și energia
eliminată prin fecale, urină și gaze. . (I.M. Pop și col., 2006).
Energia reținută – reprezintă cota parte din energia metabolizabilă care este folosită
în organism pentru realizarea diferitelor producții. . (I.M. Pop și col., 2006).
Energia netă – reprezintă diferența dintre energia metabolizabilă și eliminările de
energie ca energie termică sau calorică. . (I.M. Pop și col., 2006).
Rație de hrană – reprezintă cantitatea de nutrețuri administrată unui animal în timp
de 24 h, pentru a-i acoperi cerințele de întreținere și producție în același interval de timp.
(Burlacu Gh., 1985).

6
 CAPITOLUL II - UTILIZAREA ENERGIEI DIN HRANĂ ÎN

ORGANISMUL ANIMAL

În Europa conținutul nutrețurilor în energie se exprimă în Unități furaje sau Unități

nutritive. În organismul animal, energia din nutrețurile ingerate suferă numeroase
transformări, astfel se folosește o terminologie specifică pentru fiecare formă de energie în
parte. Valoarea nutritivă a nutreţurilor reprezintă capacitatea acestora de a satisface cerinţele
de substanţe nutritive ale animalelor, fie pentru întreţinere, fie pentru sinteza diferitelor
produse zootehnice, şi se măsoară prin experienţe de bilanţ energetic şi al azotului.
Nutreţurile diferă între ele prin compoziţia lor chimică şi conţinutul în calorii şi sunt utilizate
de către animale în funcţie de specie, iar în cadrul speciei de categoria de producţie, starea
fiziologică etc.
Compararea energetică a nutreţurilor s-a făcut, la început, ca energie digestibilă,
corespunzătoare măsurării digestibilităţii furajelor; apoi, ca energie metabolizabilă, când a
fost posibilă şi măsurarea energiei urinei şi a gazelor de fermentaţie (metanul) şi în sfârşit, ca
energie netă, fie pentru întreţinerea vieţii, fie pentru sinteza diferitelor produse animaliere,
când a fost posibilă şi măsurarea energiei calorice corespunzătoare metabolismului energetic
de întreţinere şi a extracaloriilor proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie din organismele
animale.

Energia brută (EB) corespunde cantității de căldură pe care o eliberează un nutreț

când este ars în bomba calorimetrică, adiabatică. Energia brută a diferitelor substanțe
organice este diferită, valorile considerate tipice fiind de:
- 4,3 kcal/g – pentru hidrații de carbon;
- 5,7 kcal/g – pentru proteine;
- 9,5 kcal/g – pentru grăsimi. (Pîrvu, Gh., şi col., 2003).
Astfel, se consideră că energia brută nu poate fi folosită pentru a caracteriza
nutrețurile sub aspect energetic, ea indicând doar conținutul energetic potențial, din care în
organism aceasta va fi distribuită către diferite căi. Energia brută ingerată prezintă importanță
pentru realizarea producțiilor animale, de aceasta depinde asigurarea necesarului de energie
pentru întreținere și producție. (I.M. Pop și col., 2006).

7
 La porcine cantitatea de energie brută ingerată este dependentă de: vârsta animalului,
greutatea, concentrația în energie a hranei, modul de administrare al hranei, temperatura etc..
La păsări cantitatea de energie brută ingerată este influențată de: specia păsărilor,
greutatea corporală, vârsta, concentrația în energie a hranei, temperatura, etc.. (Boișteanu P.
C., Iolanda M., 2002).
Energia digestibilă (ED) reprezintă diferența dintre energia brută ingerată și energia
eliminată prin fecale (EF), stabilindu-se astfel energia digestibilă aparentă, deoarece prin
fecale se elimină și energia provenită din diferite produse de origine endogenă (enzime,
secreții). În funcție de specia de animale și de calitatea nutrețurilor, EF reprezintă 5 - 45% din
energia brută ingerată, însă atunci când în alimentația animalelor se folosesc nutrețuri de
volum de proastă calitate, prin fecale se poate elimina până la 80% din energia brută ingerată.
Digestibilitatea energiei este influențată de: Animal (specie, rasă, individ, vârstă etc..),
Nutrețuri (compoziție chimică, mod de conservate etc..); Mediu ambiant. (I.M. Pop și col.,
2006).
Rumegătoarele pot digera prin intermediul microorganismelor din reticulo-rumen o
bună parte din componentele pereților celulari din nutrețurile vegetale. Conținutul în celuloză
brută este principalul factor care influențează digestibilitatea substanței organice, repectiv a
energiei. (Burlacu Gh., 1985).
Cabalinele digeră mai slab componentele nutrețurilor, comparativ cu taurinele,
diferențele putând ajunge până la 20 % pentru substanța organică și chiar 30 % pentru
celuloză.
La suine și păsări digestibilitatea este cu atât mai redusă cu cât hrana conține cantități
mai mari de pereți celulari. (Boișteanu P. C., Iolanda M., 2002).
Din cauza diferențelor de digestibilitate existente între specii, se impune folosirea de
tabele de valori nutritive diferențiate pe principalele grupe de specii: rumegătoare, cabaline,
suine, iepuri și păsări.
La rumegătoarele tinere digestia este asemănătoare celei de la monogastrice, dar odată
cu înaintarea în vârstă prestomacele devin funcționale și digestia componentele pereților
celulari este asemănătoare cu cea înregistrată la animalele adulte. De asemenea conținutul
hranei în azot influențează digestia la rumegătoare prin faptul că este stimulată multiplicarea
și activitatea celulozolitică a rumenului, însă și un aport optim de minerale și vitamine
stimulează activitatea microorganismelor rumenale determinând astfel o creștere a
digestibilității energiei. (Maciuc V., 2006).

8
 La păsări energia digestibilă este mai puțin folosită datorită dificultăților de
determinare cauzate de eliminarea concomitentă a fecalelor cu urina. (Boișteanu P. C.,
Iolanda M., 2002).
În sistemul francez (INRA) de apreciere a valorii nutritive, energia digestibilă se
calculează pe baza digestibilității energiei brute (dE):
ED = EB x dE
Energia metabolizabilă (EM) reprezintă din energia brută ingerată cota parte
accesibilă proceselor metabolice ale organismului.
EM = EB – ( EF + EU + EG )
Energia din urină își are originea din uree, în compușii de origine endogenă (creatină,
metaboliți etc..) dar și în produșii terminali rezultați în urma digestiei nutrețurilor. (Boișteanu
P. C., Iolanda M., 2002).
Energia din gazele de fermentație, produse în tubul digestiv, reprezintă 5 -15 % din
energia brută ingerată, regăsindu-se mai ales în metan.
La suine și păsări eliminările de energie prin gaze sunt nesemnificative, iar la
rumegătoare eliminările prin urină și gaze reprezintă în medie 18 % din energia digestibilă, în
funcție de natura rației și nivelul de hrănire. Datorită faptului că EM se poate determina
relativ ușor prin calorimetrie directă, la porci și păsări energia metabolizabilă este folosită
pentru evaluarea conținutului nutrețurilor și a cerințelor animalelor în energie. (I.M. Pop și
col., 2006).
Energia reținută (ER) poate fi definită ca fiind cota parte din EM care este folosită
în organism pentru realizarea diferitelor producții. La femelele în lactație sau gestație ER se
regăsește în țesuturile nou formate, în lapte și în produsele de concepție. La păsări pe lângă
țesuturi ER se mai regăsește și în ouă. (Pîrvu, Gh., şi col., 2003).
Energia netă (EN) este definită ca diferența dintre EM și eliminările de energie sub
formă de energie termică (ET) sau calorică:
EN = EM – ET
Energia termică este constituită din extracăldura de întreținere și de producție care
rezultă în urma proceselor de ingestie, digestie, absorbție, fermentație și din metabolismul
intermediar al nutrețurilor. Energia termică , prin urmare, este un fel de energie care este
eliberată sub formă de căldură . Fiind în tranzit constant, de căldură poate trece de la un corp
la altul (atunci când ambele au niveluri diferite de calorii) sau transmise mediului
înconjurător.

9
 Atunci când un organism primește căldură, moleculele sale obține energie termică și
să ajungă la o mișcare mai mare. energia de căldură, de asemenea , cunoscut sub numele
de energie termică sau energie termică , poate fi obținută de la soare (printr - o reacție
exotermă), un combustibil (prin ardere), o reacție nucleară (fisiune sau fuziune), al energiei
electrice (pentru efect Joule sau termoelectric) sau frecare (ca un rezultat al diferitelor
procese chimice sau mecanice).
Randamentul transformării energiei metabolizabile în energie netă
În organismul animal EM este folosită pentru întreținere și producții. Această
transformare din EM în EN este influențată de numeroși factori, dependenți atât de animal cât
și de nutreț. (Maciuc V., 2006).
Eficiența utilizării EM pentru întreținere este cu atât mai mare cu cât randamentul
tranformării EB în EM este mai mare. Se apreciază că eficiența utilizării EM pentru
întreținere, la rumegătoare variază după regimul de hrană astfel:
- 0,85 la tineretul sugar;
- 0,70 la tineret, după înțărcare;
- 0,68 la rumegătoarele adulte.
La nerumegătoare eficiența utilizării EM pentru întreținere este mai mare încadrându-
se între 0,75-0,85. (I.M. Pop și col., 2006).
Eficiența utilizării EM pentru lactație
. Eficiența utilizării EM în producția de lapte este mai mare decât în cazul altor
producții, datorită specificului sintezei componentelor laptelui. În glanda mamară are loc
sinteza principalelor componente ale laptelui: lactoza (din glucoză) și proteina (din
aminoacizi). În ambele cazuri, randamentul de tranformare a substanțelor în lactoză și
proteină (cazeină) este ridicat (80-90%). (Maciuc V., 2006).
La rumegătoare cea mai mare parte din energia absorbită în tubul digestiv pentru
sinteza grăsimilor provine din acizii grași volatili (acid acetic, acid propionic și acid butiric).
Principalul substrat pentru sinteza acizilor grași îl reprezintă acetatul, pe când utilizarea EM
în EN este de 65% pentru acidul acetic și 75% pentru acidul propionic. Astfel, eficiența
folosirii EM ca ENL este superioară celei pentru îngrășare pentru toate componentele
energetice ale laptelui. La vacile cu producție mare de lapte, la începutul lactației sunt folosite
cantități importante de grăsimi corporale pentru acoperirea cheltuielilor de energie, care sunt
mai mari decât capacitatea de ingestie din perioada respectivă. Eficiența utilizării energiei din
grăsimile corporale în producția de lapte este ridicată, cca. 0,85 la vaci și cca.0,70 la oi. La

10
scroafe comparativ cu vacile, EM este folosită în producția de lapte cu eficiență mai redusă
(0,50). (I.M. Pop și col., 2006).
Eficiența utilizării EM pentru gestație este de cca. 13 % la ovine și bovine și circa
10 % la scroafe, multă energie fiind folosită pentru întreținerea fetușilor și asigurarea
extracăldurii lor, doar foarte puțină energie fiind fixată în uter și mamelă. (Burlacu Gh.,
1985).
Utilizarea datelor în nutriție
Aprecierea și exprimarea valorii nutritive a nutrețurilor/rațiilor pe baza conținutului
lor în energie netă se face de foarte mult timp, unul dintre sistemele mai vechi de apreciere a
valorii nutritive pe baza EN, mai cunoscut și folosit este sistemul Echivalentului amidon (EA,
propus de O.Kellner încă din anul 1905). Sistemul EA se bazează pe corelația dintre
conținutul nutrețurilor în substanțe digestibile și cantitatea de energie fixată în organism, sub
formă de grăsime (energie netă de îngrășare). Sistemul EA a fost foarte răspândit în Europa,
folosindu-se și astăzi, în România se folosește Unitatea nutritivă ovăz (UN) derivată din EA.
(I.M. Pop și col., 2006).
Calcularea și exprimarea valorii nutritive în UN se face pe baza echivalenței între cele
două unități de măsură:
UN = EA x 1,66
EA = UN x 0,6 (Pîrvu, Gh., şi col., 2003).
Sistemele de apreciere elaborate și folosite astăzi și care au la bază energia netă a
nutrețurilor, reprezintă fie o adaptare și ameliorare a sistemului EA, fie se bazează pe
diferența de eficiență (randament) a utilizării EM ca EN pentru întreținere, lactație sau
îngrășare. În cazul rumegătoarelor se folosește energia netă și astfel valoarea nutritivă este
exprimată fie în calorii sau Jouli, fie în unități furajere (INRA) sau unități nutritive (IBNA)
(I.M. Pop și col., 2006).

11
 CONCLUZII PERSONALE

1. Metabolismul energetic cuprinde totalul energiei consumate de organism.

2. Metabolismul energetic general cuprinde energia utilizata in procesele de
digestie si absorbtie intestinala, la sporirea excretiei, la termoreglare etc.
3. Energia este componentul cantitativ cel mai important al nutriției și
alimentației animale.
4. Consumul energetic al organismului cuprinde cheltuielile energetice
în c o n d i ţ i i d e a c t i v i t a t e d a r ş i c e l e m i n i m e , vitale.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Andrzej K. Gębczyński. (2008) Nonshivering thermogenesis capacity versus basal

metabolic rate in laboratory mice. Journal of Thermal Biology 33:4, 250-254;
2. Boișteanu P. C., Iolanda M., 2002. Fiziologia animalelor. Edit. Ion Ionescu de la
Brad, Iaşi;
3. Burlacu Gh., 1985. Metabolismul energetic la animalele de fermă. Editura Ceres,
București;
4. Celine T. Goulet, Mike B. Thompson, Marcus Michelangeli, Bob B. M. Wong, David
G. Chapple. (2017) Thermal physiology: A new dimension of the pace-of-life
syndrome. Journal of Animal Ecology 86:5, 1269-1280;
5. Coles E.H., 1985. Veterinary clinical pathology. Sanders Company, London;
6. I.M. Pop, P. Halga, T. Avarvarei, 2006.Nutriţia şi alimentaţia animalelor. Vol. 1-2-3.
Edit. TipoMoldova. Iaşi;
7. Lazăr Roxana, Boişteanu P.C., 2012. Lucrări practice de Fiziologie. Funcţii de
nutriţie şi excreţie. Edit. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi;
8. Lewis G. Halsey. (2011) The challenge of measuring energy expenditure: Current
field and laboratory methods. Comparative Biochemistry and Physiology Part A: Molecular
& Integrative Physiology 158:3, 247-251;
9. Maciuc V., 2006. Managementul creșterii bovinelor. Editura Alfa, Iași.
10. Paweł Brzęk, Andrzej K. Gębczyński, Aneta Książek, Marek Konarzewski. (2016)
Effect of calorie restriction on spontaneous physical activity and body mass in mice
divergently selected for basal metabolic rate (BMR). Physiology & Behavior 161, 116-122;
11. Pîrvu, Gh., şi col., Tratat de nutriţia animalelor, Editura Coral Sanivet, Bucureşti,
2003;
12. Richard W. Hill, Gordon A. Wyse, and Margaret Anderson, 2016. Animal
Physiology. Edit.Fourth Edition;

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Metabolism
 https://www.slideshare.net/florinescu61/alimentatia-animalelor
 http://www.scritub.com/medicina/METABOLISMUL-MATERIAL-SI-
ENERG5210211613.php
 https://www.scribd.com/doc/55437875/Procese-Metabolice-in-Organismele-Animale

13
 https://ro.glosbe.com/ro/ro/nutrient
 https://dexonline.ro/definitie/simbiont

14