Rolul pedagogiei

Concomitent cu indeplinirea rolului gnoseologic de descoperire a legilor, de elaborare a teoriilor educationale si de elaborare
a strategiilor educationale, pedagogia contribuie la pregatirea specialistilor pentru activitatea instructiv-educativa, la
pregatirea cadrelor didactice pentru predarea disciplinelor de specialitate.
Pedagogia ii pregateste pe studenti, viitorii profesori, pentru a doua profesie, aceea de dascal, de educator, de profesor.
Sunt cunoscute aprecierile ca personalitatea unui profesor csie data in primul rand de pregatirea de specialitate. Dar, avand
in vedere ca activitatea de dascal, de profesor este o profesie specifica, ea trebuie obtinuta prin studii, ca orice profesie de:
inginer, filolog, istoric, matematician, chimist, medic, biolog, economist, ziarist, managerele. Un dascal, un profesor, ca orice
specialist, obtine eficienta si prestigiu in primul rand prin competenta profesionala de specialitate. Aceasta competenta de
specialitate, desi deosebit de valoroasa pentru profesia de educator, de profesor, nu este insa si suficienta.
Sunt cunoscute aprecierile ca anumite calitati de personalitate, anumite valente innascute, cum sunt cele de temperament
sau aptitudinale, dar si calitatile obtinute in dezvoltarea generala a personalitatii si a pregatirii profesionale, trasaturile de
vointa, de caracter etc. pot sa contribuie la realizarea cu un anumit randament a profesiei de educator, de profesor. Desi
sunt valoroase aceste calitati, nici ele nu sunt suficiente pentru munca de profesor. Este apreciata indeosebi experienta
pedagogico-metodica obtinuta dupa mai multi ani de profesorat. Desi valoroasa, nici aceasta calificare la locul de munca"
nu este suficienta pentru realizarea unei profesii de dascal competente si eficiente, caci aceasta se constituie adesea ca o
experienta empirica, de dobandire doar a unor deprinderi si tehnici didactice de rutina, Iara un suport stiintifico-pedagogic.
O astfel de experienta empirica lasa neacoperite o serie de fundamente si cerinte psihopedagogice si metodice, care pot
aduce prejudicii muncii didactice, pot duce chiar la insuccese (esecuri) pentru tineretul studios, fapt ce nu trebuie acceptat
in nici un fel, ci din contra, trebuie prevenit.

Pentru a avea prestigiu si succes in invatamant, pentru a dovedi maiestrie si tact pedagogic este imperios necesar ca
profesia de educator, de dascal, de profesor sa fie invatata, asa cum s-a mai spus, ca oricare alta profesie. Profesia de
cadru didactic implica, pe langa pregatirea inalta de specialitate si o pregatire psihopedagogica si metodica, obtinuta pe
baze stiintifice intr-un cadru institutio-nalizat de profil, in timpul studiilor universitare. Numai astfel profesia de profesor va
dovedi competenta, prestigiu, creativitate si eficienta.

Numerosi pedagogi si alti oameni de stiinta si cultura legati de invatamant, ca de altfel si multi profesori proveniti din randul
specialistilor iara pregatire pedagogica, au subliniat necesitatea pregatirii pedagogice, sustinand obtinerea ei prin studii
pedagogice. in acest sens, am mentiona pe profesorul universitar inginer Gh. Secara, care apreciaza ca lipsa de cunostinte
pedagogice constituie o greutate in ridicarea nivelului pregatirii si in munca de invatare, in realizarea maiestriei pedagogice.
De asemenea, omul de stiinta american B. F. Skinner a sustinui ca nu se poate organiza un proces instructi v-educativ intr-
adevar eficace, daca acesta este lasat la bunul-plac al experientei, si ca succesul activitatii didactice necesita in mod obiectiv
cunoasterea teoriei pedagogice a instruirii si invatarii. in acelasi spirit s-a pronuntat si savantul elvetian Jean Piaget, care a
sustinut ca trebuie sa renuntam la experienta didactica dupa bunul-simt, justificand necesitatea ca oricare specialist care a
devenit sau va deveni cadru didactic sa studieze in mod aprofundat teoria instructiei si educatiei sau, cu alte cuvinte, sa
studieze pedagogia.

In sustinerea necesitatii pregatirii multidimensionale a specialistilor pentru exercitarea functiei didactice (de profesor) sunt
de luat in seama si exigentele distinsului pedagog elvetian Robcrt Dottrens, fost profesor universitar la Geneva si Lyon,
membru al Biroului International de Educatie si expert UNESCO, care spunea: Studentul care a terminat in mod
nesatisfacator programul pregatirii pentru invatamant, nu trebuie sa fie autorizat sa predea". Tot el aprecia ca invatamantul
trebuie sa fie considerat o profesie, ai carei membri, avand principii morale inalte, un caracter integru si un simt profund al
responsabilitatii lor sociale, aduc servicii care necesita un ansamblu de cunostinte si competente specializate, dobandite
gratie unei pregatiri initiale aprofundate si care le certifica aptitudinea pentru invatamant". (R. Doltrens, Institutorii ieri,
educatorii maine, E.D.P. Bucuresti, 1971, p. 130 si 170). Astfel de exigente privind competentele didactice ale educatorilor
reprezinta un suport profesional esential pentru pregatirea si activitatea profesorilor, care le ofera conditiile necesare
pregatirii elevate, competente si creative a tineretului studios.
Practica scolara a confirmat pe deplin ca specialistii cu pregatire pedagogica, psihologica si metodica, deveniti cadre
didactice, obtin prestigiu si rezultate superioare in activitatea instructiv-educativa, in comparatie cu colegii lor care nu au
obtinut prin studii o astfel de pregatire. De aceea, Legea invatamantului statueaza obligativitatea obtinerii pregatirii
pedagogice, psihologice si metodice, pentru cei ce vor sa devina profesori, infiintandu-se in acest scop Departamentele
universitare pentru pregatirea personalului didactic. Succesul muncii didactice mai cere imperios ca profesorii sa iubeasca
tineretul studios, sa-l considere parinte spiritual si partener de viata si activitate. Experienta indelungata in viata scolii ne
determina sa spunem fara rezerve ca cine nu iubeste tineretul studios sa nu se faca educator-profesor.