10 Algebra Booleana. Familii de Circuite Logice - 2

Electronică analogică şi digitală în
biomedicină Prof. Dr. Ing. Paşca Sever
Algebra booleană
booleană. Familii de circuite logice
Prof. Dr. Ing. Sever Paşca
Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei
Facultatea Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Algebra booleană. Familii de circuite logice 2
Cuprins
 Algebra booleană
 Funcţii booleene
 Minimizarea funcţiilor booleene
 Noţiuni suplimentare
 Familii de circuite logice

Digital sau analogic

 Sistemele digitale se caracterizează prin faptul că semnalele lor de
intrare, respectiv de ieşire, pot lua numai valori discrete. Cel mai simplu
sistem discret este cel binar
binar.
 În sistemele analogice mărimile de intrare şi de ieşire au o variaţie
continuă. Lumea reală este una analogică, în consecinţă semnalele
analogice sunt cele care reprezintă în mod realist lumea înconjurătoare
(de exemplu variaţii ale temperaturii, semnale sonore, imagini etc.).
Digital sau analogic (cont.)

 Principalul avantaj al sistemelor digitale îl constituie faptul că au o
imunitate foarte mare la perturbaţii (dacă semnalele de intrare într-un
sistem digital suferă o anumită degradare datorită propagării lor într-un
într un
mediu cu perturbaţii, această degradare nu se transmite şi asupra
semnalelor de ieşire – eroarea nu se propagă).
 Spre deosebire de sistemele digitale, în cazul celor analogice erorile

semnalelor de intrare se vor regăsi în semnalul de ieşire. În cazul unor
lanţuri de sisteme analogice înseriate, această propagare a erorii poate
duce laa co
compromiterea
p o te ea funcţionării.
u cţ o ă

Concluzii
 Sisteme digitale oferă o prelucrare cu mare acurateţe a semnalelor, sunt
extrem de fiabile şi ieftine, motiv pentru care ele sunt utilizate aproape
exclusiv la prelucrarea informaţiilor precum şi în operaţii de comandă şi
control.
 Sistemele analogice sunt utilizate pentru a sesiza mediul prin
intermediul unor traductoare şi a acţiona prin elemente de execuţie
asupra acestuia.
Algebra booleană
Algebra booleană reprezintă fundamentul matematic pentru analiza şi

sinteza sistemelor digitale. Bazele acestei algebre au fost formulate de
matematicianul englez
g Georgeg Boole ((1815 – 1867).
)


Algebra booleană
Definirea axiomatică a algebrei booleene

 Fie o mulţime M compusă din elementele x1, x2, ... , xn împreună cu
operaţiile "+" şi "",, care vor fi definite ulterior. Această mulţime formează
o algebră dacă:
1. Mulţimea M conţine cel puţin două elemente distincte x1  x2, x1  M
şi x2  M.
2. Pentru oricare x1  M şi x2  M avem:
x1 + x2  M şi x1  x2 M .
3. Operaţiile "" şi "+" au următoarele proprietăţi:
a. suntt comutative:
t ti x1  x2  x2  x1
x1  x2  x2  x1
b. sunt asociative: x1  x2   x3  x1  x2  x3 
x1  x2   x3  x1  x2  x3 
c. sunt distributive una faţă de cealaltă:
x1  x2  x3   x1  x2   x1  x3 
x1  x2  x3   x1  x2  x1  x3

Algebra booleană
Definirea axiomatică a algebrei booleene (cont.)

4. Ambele operaţii admit câte un element neutru cu proprietatea:
x1  0  0  x1  x1
x1  1  1  x1  x1
unde 0 este elementul nul al mulţimii iar 1 este elementul unitate al
mulţimii.
4. Dacă mulţimea M nu conţine decât două elemente, acestea trebuie
să fie în mod obligatoriu elementul nul (0) şi elementul unitate (1); în
acest caz, pentru orice x  M va exista un element unic notat cu x
cu proprietăţile:
x  x 1 principiul terţului exclus,
xx  0 principiul contradicţiei.
Elementul x este inversul elementului x.


Algebra booleană
Definirea axiomatică a algebrei booleene (cont.)

Concluzie: Algebra booleană <M, +, , , 0, 1> este un sistem algebric format
din mulţimea
ţ Mppe care au fost definite două legi g de compoziţie
p ţ (("+" şşi
x
"") cu elementele neutre "0" şi respectiv "1" şi în care fiecărui element
x  M i se asociază un unic element invers notat cu x  M.
Observaţii:
 În practică, pentru aceste legi de compoziţie se folosesc şi alte notaţii
după cum urmează:
 Pentru disjuncţie: x SAU y; x + y; x  y; x # y;
 Pentru conjuncţie: x ŞI y; x  y; x & y; x  y;
 Pentru elementul invers: x'; x ; /x; \x.
\x
 Chiar dacă există o anumită analogie între operaţiile logice SAU şi
respectiv ŞI cu operaţiile matematice de adunare şi de înmulţire, ele
totuşi nu sunt identice.
 Ordinea de prioritate în executarea operaţiilor logice este următoarea:
  
negaţia, operaţia ŞI, operaţia SAU. De exemplu A  B  C  A  B  C.
Prezenţa parantezelor poate schimba ordinea de execuţie a operaţiilor.

Algebra booleană
Interpretarea operaţiilor algebrei booleene

 Prin diagrame Venn
 Cu ajutorul tabelelor de adevăr


Algebra booleană
Interpretarea operaţiilor algebrei booleene (cont.)

 Cu scheme electrice simple (o baterie E, două întrerupătoare K1, K2 şi un bec B)

Algebra booleană
Reguli de calcul în algebra booleană

 Plecând de la axiome se deduc o serie de teoreme care vor forma regulile de
calcul în cadrul algebrei
g booleene:
1. Principiul dublei negaţii (dubla negaţie conduce la o afirmaţie):
xx
2. Legile de idempotenţă:
x  x  ...  x  x
x  x  ...  x  x
3. Legile
g de absorbţie:
ţ
x1  x1  x2  x1
x1  x1  x2   x1


Algebra booleană
Reguli de calcul în algebra booleană (cont.)

4. Legile elementelor neutre:
x0 x x 1  1
x0  0 x 1  x
5. Formulele lui De Morgan:
x1  x2  x1  x2
x1  x2  x1  x2
6. Teorema de complementaritate:
x  x 1
xx  0
 Verificarea acestor teoreme se poate face uşor cu ajutorul tabelelor de adevăr şi
cu observaţia că două funcţii booleene sunt egale dacă iau aceleaşi valori în
toate punctele domeniului de definiţie.
14
Funcţii booleene
O funcţie f : {0, 1}n  {0, 1} se numeşte funcţie booleană de n variabile.

Cu alte cuvinte, o funcţie de n variabile y = f(x1, x2, ... , xn) se va caracteriza
prin faptul că atât variabilele cât şi funcţia nu pot lua decât două valori
distincte.
Funcţia va pune în corespondenţă fiecărui element al produsului cartezian n
dimensional din domeniul de definiţie una din valorile zero sau unu.
Asemenea funcţii vor fi utile pentru caracterizarea funcţionării unor circuite
construite cu elemente de circuit având doar două stări distincte, cum ar fi
un întrerupător închis sau deschis, un tranzistor blocat sau în conducţie etc.


Funcţii booleene
Reprezentarea funcţiilor booleene

 Pentru specificarea unei funcţii matematice se foloseşte, în general, fie o
expresie matematică – care descrie funcţia – fie reprezentare ei grafică.
 În anumite situaţii, dependenţa poate fi exprimată şi sub formă tabelară

(doar pentru anumite puncte cu semnificaţie pentru reprezentare).
 În cazul funcţiilor booleene, având în vedere specificul acestora, se vor

f l i expresiiii matematice
folosi t ti precum şii forma
f tabelară,
t b l ă d deoarece îîn cazull
funcţiilor booleene numărul punctelor domeniului de definiţie este finit!

Funcţii booleene
Reprezentarea simbolică
 Existenţa sau inexistenţa unei căi de curent între bornele terminale ale
ansamblului va depinde de modul de interconectare a întrerupătoarelor
precum şi de starea fiecăruia în parte. Această dependenţă se exprimă
matematic, cu o funcţie booleană de forma y = f(x1, x2, ... , xn).


Funcţii booleene
Reprezentarea prin tabela de adevăr

 Marcarea într-o tabelă a corespondenţei între valorile de adevăr a
variabilelor de intrare şi valoarea de adevăr a funcţiei în fiecare punct al
domeniului de definiţie.
 Exemplu:
 Funcţia ŞI definită prin y  x1  x2.
 Fiind o funcţie de două variabile, domeniul de definiţie este format
din 22 = 4 puncte corespunzător tuturor combinaţiilor variabilelor de
la intrare.
 Reprezentarea funcţiei ŞI prin tabela de adevăr este următoarea:

Funcţii booleene
Reprezentarea prin diagrame Karnaugh

 Marcarea punctelor domeniului de definiţie într-o diagramă plană şi
precizarea valorilor funcţiei în fiecare din aceste puncte.
 Exemple:
1. Funcţia ŞI definită anterior.
a) Domeniul de definiţie b) Tabela de adevăr
c) Diagrama Karnaugh – var. 1 d) Diagrama Karnaugh – var. 2
Observaţie: În d), succesiunea combinaţiilor corespunzătoare variabilelor x1 şi x2 trebuie
scrisă în codul binar reflectat pentru a se păstra vecinătăţile din diagrama originală.


Funcţii booleene
Reprezentarea prin diagrame Karnaugh (cont.)

2. O funcţie de trei variabile de forma y = f(x1, x2, x3).
 Reprezentarea domeniului de definiţie:
a) Cartezian
b) Diagrama Karnaugh – varianta 1
c) Diagrama Karnaugh – varianta 2

Funcţii booleene

 Pentru ca reprezentările să fie echivalente şi să se păstreze aceleaşi
vecinătăţi,
ţ trebuie să ne imaginăm
g că latura din stânga
g a diagramei
g
Karnaugh este identică cu cea din dreapta iar, într-un caz general, cea de
sus cu cea de jos.
 Reprezentări ale unei funcţii de trei variabile:
a) Cartezian
b) Diagrama Karnaugh – varianta 1
c) Diagrama Karnaugh – varianta 2


Funcţii booleene

3. O funcţie de patru variabile de forma y = f(x1, x2, x3 , x4).
 Reprezentarea domeniului de definiţie unde prin săgeţi s-au s au marcat
vecinătăţile punctului de coordonate 0010:

Funcţii booleene
Reprezentarea prin diagrame Veitch

 Diagrama Veitch este de fapt o variantă a diagramei Karnaugh (sau
invers!).
 Exemple:
1. Pentru a uşura sesizarea diferenţei dintre ele, am reprezentat cazul
unei funcţii de patru variabile – în care în locul notaţiilor x1, x2, x3, x4
pentru variabile am folosit literele a, b, c şi d.
Observaţie: Poziţia variabilelor în ambele reprezentări (Karnaugh sau Veitch) nu este

obligatoriu să fie cea utilizată până acum, dar numerotarea punctelor din domeniul de
definiţie se modifică corespunzător (dacă păstrăm rangul variabilelor în cuvântul din
domeniul de definiţie – x1x2x3x4 respectiv abcd). Pentru a ilustra acest lucru, în diapozitivul
următor sunt date două variante de reprezentare a aceleiaşi funcţii, prima – rândul de sus
– este utilizată în acest capitol la toate exemplele folosind reprezentarea cu diagrame
Karnaugh, iar a doua – rândul de jos – este utilizată în acest capitol la toate exemplele
folosind reprezentarea cu diagrame Veitch.


Funcţii booleene
Reprezentarea prin diagrame Veitch (cont.)

Funcţii booleene
Reprezentarea prin diagrame Veitch (cont.)

2. Reprezentarea unei funcţii de cinci variabile.


Funcţii booleene
Funcţii booleene elementare

 Notaţia folosită în cazul unei funcţii booleene de n variabile este
y = f(x1, x2, …, xn).
 Domeniul de definiţie al acestei funcţii este format din m = 2n puncte.

 Cum în fiecare din aceste puncte funcţia poate lua numai valorile 0 sau
1, rezultă că numărul total al funcţiilor booleene de n variabile este:
n
N  2m  2 2
 Pentru n = 2 rezultă N= (22)2= 16 funcţii de două variabile de forma

y = f(x1, x2).

Funcţii booleene
Funcţii booleene elementare (cont.)

elementare de
două variabile


Funcţii booleene
Funcţii booleene elementare (cont.)

elementare de
două variabile
Observaţii:
 tabelul conţine la
valorile funcţiei toate
combinaţiile posibile
de zero-uri şi unităţi;
 f0 şi f1 nu sunt funcţii
ci constante;
 f2 , f3 , f4 şi f5 nu sunt funcţii de două variabile ci doar de una singură;
 funcţiile apar în perechi (funcţia şi inversa ei);
 în practică, cele mai frecvent întâlnite funcţii de două variabile sunt:
ŞI, ŞI-NU (NAND), SAU, SAU-NU (NOR), XOR şi XNOR.

Funcţii booleene
Forma canonică a funcţiilor booleene

 În numeroase aplicaţii apare necesitatea reprezentării analitice a
funcţiilor booleene.
 Forma standard de reprezentare se numeşte formă canonică şi
reprezintă în mod unic funcţia. În algebra booleană se folosesc două
asemenea forme de dezvoltare:
 forma disjunctivă canonică (FDC), sau sume de produse, care
presupune utilizarea unor funcţii elementare numite constituenţi ai
unităţii (minterm);
 forma conjunctivă canonică (FCC), (FCC) sau produs de sume
sume, care
presupune utilizarea unor funcţii elementare numite constituenţi ai
lui zero (maxterm).
 Pentru o tratare sistematică a problemei, se introduce următoarea
notaţie:
 x pentru i  1
xi  
 x pentru i  0


Funcţii booleene
Forma canonică a funcţiilor booleene (cont.)

n 
 Se numeşte constituent al unităţii (minterm) funcţia elementară mk
caracterizată prin aceea că ia valoarea unu într-un
într un singur punct al
 În cazul unei funcţii de n variabile, constituentul unităţii va fi produsul
logic (conjuncţia) tuturor variabilelor, negate sau nenegate, după
următoarea regulă:
mkn   x11  x22  ...  xnin
i i
 Pentru ca acest produs să fie unu într-un anume punct al domeniului de

definiţie este necesar ca toţi termenii produsului să fie egali cu unu în
definiţie,
acel punct.
ij
 Pentru ca un termen de forma x j să fie unu este necesar ca i j  x j .
n 
 De aici rezultă următoarea regulă de scriere a funcţiei elementare mk :
în conjuncţia variabilelor, variabilele care iau în respectivul punct al
domeniului de definiţie valoarea zero se vor lua negate iar celelalte
nenegate.

Funcţii booleene

 Se numeşte constituent al lui zero (maxterm) funcţia elementară M k
n 
caracterizată prin aceea că ia valoarea zero într-un
într un singur punct al
 În cazul unei funcţii de n variabile, constituentul lui zero va fi suma
logică (disjuncţia) tuturor variabilelor, negate sau nenegate, după regula
enunţată mai jos:
M kn   x11  x22  ...  xnin
i i
ij
 Condiţia de constituire a lui zero impune x j  0 pentru orice j ceea ce
implică i j  x j .
n 
 Rezultă că în scrierea constituentului lui zero M k într-un anume punct
al domeniului de definiţie, se vor lua negate variabilele care iau valoarea
unu în acel punct şi nenegate cele care iau valoarea zero.


Funcţii booleene

 Constituenţii lui zero şi ai lui unu pentru o funcţie de trei variabile

Funcţii booleene

 Formele canonice ale unei funcţii booleene de trei variabile sunt:
 FDC: y   0  m03  1  m13   2  m23   3  m33 
  4  m43  5  m53   6  m63   7  m73
 FCC:    
y   0  M 03  1  M13   2  M 23   3  M 33  
   
  4  M 43  5  M 53   6  M 63   7  M 73 
 În cazul general al unei funcţii de n variabile
 
n
 FDC: y  f ( x1 , x2 , ... , xn )    i  mn  i
i 1
  k M kn 
n
 FCC: y  f ( x1 , x2 , ... , xn ) 
j 1
 În cazul exemplului anterior de funcţie de trei variabile (0…7 = 01011010):

7
 FDC: y  f x , x , x     m   m3  m3  m3  m3
1 2 3  i i 1 3 4 6
i 0 y  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3
  k  M k3   M 03  M 23  M 53  M 73

7
 FCC: y  f x1 , x2 , x3  
j 0
  
y  x1  x2  x3   x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3 


Funcţii booleene

Observaţii:
 generală pentru FDC dispar termenii pentru care i = 0,
Din expresia generală, 0 iar
pentru FCC dispar termenii pentru care i = 1.
 O funcţie va avea atâţia constituenţi ai unităţii ( min  ) respectiv ai lui zero
( M jn ) câte unităţi (km) respectiv câte zerouri (kM) sunt în tabelul de
adevăr care defineşte funcţia. Între cele două numere există relaţia:
km  y   k M  y   2n
 FDC respectivti FCC se maii numesc şii fforme normale l ddeoarece ele
l suntt
funcţii doar de două nivele (disjuncţie de conjuncţii, respectiv conjuncţie
de disjuncţie).
 Termenul de canonic se referă la faptul că în expresiile funcţiilor
minterm respectiv maxterm intervin toate variabilele.
34
Minimizarea funcţiilor booleene
Între gradul de complexitate al circuitului şi cel al funcţiei care îl descrie

există o legătură directă.
În etapa de sinteză a circuitelor de comutaţie
comutaţie, după definirea funcţiei
funcţiei,
urmează în mod obligatoriu etapa de minimizare a acesteia, având drept
scop obţinerea unei forme echivalente cât mai simple (forma minimă).
Există numeroase metode de minimizare, vom prezenta pe scurt doar
următoarele:
- metoda analitică;
- metoda diagramelor Karnaugh (Veitch);


Metoda analitică
 Obţinere formei minime se bazează pe folosirea teoremelor algebrei
booleene.
 Principiul metodei se va ilustra pe exemplul anterior al funcţiei de trei
variabile:
 FDC a funcţiei y  m13  m33  m43  m63 
 x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3
 Proprietatea de distributivitate
 
y  x1  x3  x2  x2  x1  x3  x2  x2 
 Proprietatea terţului exclus şi 1 este elementul unitate
FDM: y  x1  x3  x1  x3
 Procedând similar se poate găsi şi forma conjunctivă minimă a funcţiei.

Metoda diagramelor Veitch-Karnaugh

 Această metodă nu reprezintă altceva decât transpunerea operaţiilor
făcute la metoda analitică p
pe reprezentarea
p funcţiei
ţ p prin diagrame
g
Karnaugh, rezultând astfel în final o metodă expeditivă de minimizare.
 O diagramă Karnaugh poate fi privită, dacă se ia în considerare
produsul logic al coordonatelor, ca o reprezentare a funcţiilor booleene
prin termeni minimali (constituenţi ai unităţii).
 Fiecare celulă
Fi l lă di
din di
diagrama KKarnaugh hdde maii sus reprezintă
i tă d
de ffaptt un
termen minimal. Două celule vecine conţin termeni minimali, care diferă
prin valoarea unei singure variabile. Dacă termenilor minimali din două
celule vecine li se aplică proprietatea de distributivitate şi cea a terţului
exclus, se elimină variabila care îşi schimbă valoarea. Pe diagrama
Karnaugh, acest lucru revine la a scrie coordonatele comune ale
ansamblului celor două celule vecine.


Metoda diagramelor Veitch-Karnaugh (cont.)

Exemplu: Minimizarea unei funcţii de trei variabile
 gruparea celulelor vecine care conţin constituenţii
m1 şi m3 ne conduce la expresia
x1  x3
 gruparea celulelor vecine care conţin constituenţii
m4 şi m6 conduce la expresia
x1  x3
 Forma disjunctiv minimă (FDM) a funcţiei rezultă
prin
i scrierea
i di
disjuncţiei
j ţi i grupurilor
il d de coordonare
d
comune ale grupărilor formate astfel:
y  x1  x3  x1  x3


 Metoda poate fi generalizată astfel:
 Dacă grupul iniţial de două celule vecine este vecin la rândul său cu
alt grup de două celule vecine, acestea se pot contopi într-un singur
grup de 4 celule, ceea ce va permite eliminarea a două variabile;
 Un grup de 2m celule vecine ocupate de unităţi permite eliminarea a
m variabile;
 Fiecare celulă ocupată de unităţi trebuie să facă parte cel puţin
dintr-o grupare, dar poate fi inclusă în mai multe;
 Cel mai avansat grad de simplificare se obţine dacă unităţile dintr
dintr-o
o
diagramă Karnaugh sunt grupate într-un număr minim de grupuri,
fiecare grup la rândul său conţinând un număr maxim de unităţi.



 Exemple de minimizare a unor funcţii de trei respectiv de patru variabile


 Reguli similare pot fi deduse şi pentru obţinerea formei conjunctiv
minime (FCM). În acest caz, în diagrama Karnaugh se vor grupa
zerourile.
 Se va scrie disjuncţia coordonatelor grupului de zerouri vecine iar forma
minimă va fi conjuncţia acestor grupuri de coordonate.
 Exemple de minimizare pentru obţinerea FCM



 În matricea Karnaugh se pot grupa zerouri ca şi când ar fi unităţi,
obţinându-se
obţinându se FDM a funcţiei negate.
 În matricea Karnaugh se pot grupa unităţi ca şi când ar fi zerouri,
obţinându-se FCM a funcţiei negate.
 Evident minimizarea poate fi făcută şi prin utilizarea reprezentării cu
diagrame Veitch.
 Minimizarea funcţiei inverse:

Minimizarea funcţiilor incomplet definite

 Sunt situaţii în care funcţiile booleene nu sunt complet definite. Astfel de
situaţii apar în anumite cazuri practice în care la intrarea circuitului,
într-o funcţionare normală, anumite combinaţii de valori ale variabilelor
de intrare nu apar.
 Pentru proiectantul circuitului, faptul că funcţia în aceste puncte ia
valoarea zero sau unu este irelevant. În tabelul de definiţie a funcţiei,
aceste puncte vor fi notate cu X sau cu d (de la don’t care).
 O funcţie incomplet definită
reprezintă de fapt un mănunchi
(grup) de funcţii. În exemplul de
mai sus, funcţia y reprezintă de
fapt mulţimea funcţiilor {y0, y1,
y2, y3,} obţinută prin
particularizarea valorilor funcţiei
în punctele notate cu "X".


Minimizarea funcţiilor incomplet definite (cont.)

 Atunci când vom minimiza astfel de funcţii, vom lua în considerare
valoarea unu sau zero a funcţiei booleene din aceste puncte astfel ca
această alegere să ne conducă la o formă minimă cât mai simplă.
44
Noţiuni suplimentare


Funcţii inverse
 Inversa unei funcţii booleene se poate calcula foarte rapid pe baza
teoremei de inversare a lui Shannon:
Fie Ef(x1, x2, … , xn, , +) o expresie booleană arbitrară a funcţiei f; atunci
va exista o expresie booleană pentru funcţia inversă f de forma E f
care se va obţine din Ef pe baza relaţiei de mai jos

E f  E f x1 , x2 , ... , xn ,  ,  
 Exemplu:
f(x1, x2 , x3 )  x1  x3  x1  x2  x1  x3
 
f(x1, x2 , x3 )  x1  x3   x1  x2  x1  x3 

Sistem de funcţii complete

 Un sistem boolean {M, f1, f2, .., fm} se spune că este complet dacă pentru orice
funcţie
ţ booleană se poate
p găsi
g o expresie
p în care să intervină numai funcţiile
ţ
elementare f1, f2, … , fm şi care să permită obţinerea inclusiv a constantelor 0 şi
1.
 În acest sens, sistemul {M, , +, } este complet deoarece orice funcţie booleană
poate fi scrisă fie sub forma disjunctivă canonică (FDC) fie sub forma
conjunctivă canonică (FCC) iar constantele 0 şi 1 se obţin astfel:
x  x  f  x1, x2 , ..., xn   0
x  x  f  x1, x2 , ... , xn   1
 Cu alte cuvinte, putem spune că funcţiile elementare ŞI, SAU, NU formează în
algebra booleană o bază.
 Se poate demonstra că funcţiile ŞI-NU, respectiv SAU-NU, singure, formează de
asemenea o bază. Există şi alte combinaţii posibile.

47
Familii de circuite logice
Exemplificăm doar două din multitudinea existentă.

Caracteristicile circuitelor logice

 Caracteristicile electrice statice descriu comportarea circuitelor logice
în curent continuu sau la variaţii
ţ lente în timp
p ale tensiunilor şşi curenţilor
ţ
prin circuit.
 Nivelele logice de intrare reprezintă intervalele de tensiune (domeniul de
valori) pentru care se atribuie nivelul logic 0 respectiv nivelul logic 1 la
intrarea unui circuit.
 Nivelele logice de ieşire reprezintă intervalele de tensiuni (domeniul de
valori) pentru care se atribuie nivelul logic 0 respectiv nivelul logic 1 la
ieşirea unui circuit.
 Curenţii de intrare reprezintă curenţii care se pot închide prin intrarea
circuitului logic (care intră – pozitivi – sau ies – negativi – din circuit) pentru
nivelele logice de intrare.
 Curenţii de ieşire reprezintă curenţii care se pot închide prin ieşirea
circuitului logic (care intră – pozitivi – sau ies – negativi – din circuit) pentru
nivelele logice de ieşire.
 Capacitatea de intrare este un parametru care caracterizează intrările în
circuite logice cu tranzistoare MOS şi reprezintă capacitatea măsurată între
intrarea circuitului şi borna comună (masă).


Caracteristicile circuitelor logice (cont.)

 Caracteristicile electrice dinamice descriu comportarea circuitelor
logice
g la tranziţii
ţ rapide
p ale semnalelor.
 Timpul de propagare reprezintă intervalul de timp scurs între aplicarea
semnalului la intrarea circuitului logic şi obţinerea răspunsului la ieşirea sa.
 Timpul de tranziţie reprezintă intervalul de timp necesar semnalului de la
ieşire pentru tranziţia de la nivel logic L la nivel H sau invers.
 Timpul de pregătire (setup time) reprezintă intervalul de timp cu care
semnalul de pe o intrare a unui circuit logic trebuie să preceadă semnalul
prezent pe o altă intrare, considerat ca referinţă de timp, astfel ca
funcţionarea circuitului să fie corectă.
 Timpul de menţinere (hold time) reprezintă intervalul de timp cât tre tre-buie
buie
menţinut neschimbat semnalul de pe o intrare a unui circuit logic în raport
cu o altă intrare, considerată ca referinţă de timp, astfel încât funcţionarea
circuitului să fie corectă.
 Timpii de comutare din şi în starea de mare impedanţă reprezintă
intervalele de timp necesare trecerii din regim de mare impedanţă în regim
activ la ieşire şi din regim activ în regim de mare impedanţă, pentru
circuitele logice cu ieşiri trei stări.

Clasificarea structurilor elementare integrate

 Circuite bipolare – caracterizate prin frecvenţa mare de lucru, densitate mai
mică de componente pe unitatea de suprafaţă a cristalului de siliciu, imunitate
faţă de încărcarea electrostatică
electrostatică, puteri de comandă mai mari
mari.
 Subfamilii principale
 TTL (Logica tranzistor - tranzistor);
 ECL (Logica cuplată prin emitor);
 I2L (Logica integrată de injecţie).
 Circuite unipolare – caracterizate printr-o viteză de lucru mai mică, densitate
mult mai mare de componente pe unitatea de suprafaţă a cristalului de siliciu,
consum de putere redus, putere de comandă mică, imunitate redusă faţă de
încărcarea electrostatică.
 Subfamilii principale
 NMOS (MOS cu canal n);
 PMOS (MOS cu canal p);
 CMOS (MOS complementar).
 Circuite BICMOS (BIPOLAR + CMOS) – combină avantajele celor două
tehnologii permiţând obţinerea unor viteze mari de lucru (la nivelul circuitelor
bipolare) cu un consum de putere extrem de redus.


Circuite bipolare – logica tranzistor-tranzistor (TTL)

 Circuitele TTL au pornit la început cu o unică familie de circuite standard
dar, pe măsură ce domeniile de utilizare s-au
s au diversificat, a apărut
nevoia acoperirii acestor cerinţe prin dezvoltarea unor subfamilii de
circuite logice:
 HTTL – TTL rapide (High-speed TTL)
 LPTTL – TTL de mică putere (Low-Power TTL)
 STTL – Shottky TTL
 LSTTL – Shottky TTL de mică putere (Low-power Shottky TTL)
 ALSTTL – Shottky TTL de mică putere îmbunătăţită (Advanced Low-power
Shottky TTL)
 Comparaţie între subfamiliile TTL:

Circuite bipolare – logica tranzistor-tranzistor (TTL) (cont.)

 Poarta elementară ŞI–NU
a) Schema electrică
b) Tabelul de adevăr
şi stările tranzistoarelor



 Poarta elementară SAU–NU (stânga)
 Caracteristica de transfer pentru poarta TTL standard (dreapta)


 Circuite cu ieşiri cu colectorul în gol (stânga) – utilizate la
interconectarea circuitelor provenite din familii logice diferite, la
comanda unui releu sau a unui circuit de afişare, la legarea la o linie
magistrală (BUS).
 Circuite cu ieşiri de tipul trei-stări – tri-state (dreapta) – utilizate la
comanda unei linii magistrale (BUS).


Circuite unipolare – CMOS (MOS complementar)

 Poarta inversoare CMOS statică
 Caracteristica de transfer

Circuite unipolare – CMOS (MOS complementar) (cont.)

 Poarta ŞI-NU CMOS
a) Schema circuitului
b) Schema echivalentă
cu comutatoare
c) Tabelul de adevăr şi
stările tranzistoarelor



 Poarta SAU-NU CMOS
a) Schema circuitului
b) Schema echivalentă
cu comutatoare
c) Tabelul de adevăr
şi stările tranzistoarelor


 Poarta de transmisie CMOS (stânga)
 Ieşiri trei-stări realizate cu poartă de transmisie (dreapta)

10 Algebra Booleana. Familii de Circuite Logice - 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

10 Algebra Booleana. Familii de Circuite Logice - 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electronică analogică şi digitală în

biomedicină Prof. Dr. Ing. Paşca Sever

Algebra booleană. Familii de circuite logice 2

 Minimizarea funcţiilor booleene

 Familii de circuite logice

Algebra booleană. Familii de circuite logice 1

Algebra booleană. Familii de circuite logice 3

Digital sau analogic

Algebra booleană. Familii de circuite logice 4

Digital sau analogic (cont.)

 Spre deosebire de sistemele digitale, în cazul celor analogice erorile

Algebra booleană. Familii de circuite logice 2

Algebra booleană. Familii de circuite logice 5

Algebra booleană reprezintă fundamentul matematic pentru analiza şi

Algebra booleană. Familii de circuite logice 3

Algebra booleană. Familii de circuite logice 7

Definirea axiomatică a algebrei booleene

Algebra booleană. Familii de circuite logice 8

Definirea axiomatică a algebrei booleene (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 4

Algebra booleană. Familii de circuite logice 9

Definirea axiomatică a algebrei booleene (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 10

Interpretarea operaţiilor algebrei booleene

 Cu ajutorul tabelelor de adevăr

Algebra booleană. Familii de circuite logice 5

Algebra booleană. Familii de circuite logice 11

Interpretarea operaţiilor algebrei booleene (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 12

Reguli de calcul în algebra booleană

Algebra booleană. Familii de circuite logice 6

Algebra booleană. Familii de circuite logice 13

Reguli de calcul în algebra booleană (cont.)

O funcţie f : {0, 1}n  {0, 1} se numeşte funcţie booleană de n variabile.

Algebra booleană. Familii de circuite logice 7

Algebra booleană. Familii de circuite logice 15

Reprezentarea funcţiilor booleene

 În anumite situaţii, dependenţa poate fi exprimată şi sub formă tabelară

 În cazul funcţiilor booleene, având în vedere specificul acestora, se vor

Algebra booleană. Familii de circuite logice 16

Algebra booleană. Familii de circuite logice 8

Algebra booleană. Familii de circuite logice 17

Reprezentarea prin tabela de adevăr

Algebra booleană. Familii de circuite logice 18

Reprezentarea prin diagrame Karnaugh

Algebra booleană. Familii de circuite logice 9

Algebra booleană. Familii de circuite logice 19

Reprezentarea prin diagrame Karnaugh (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 20

Reprezentarea prin diagrame Karnaugh (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 10

Algebra booleană. Familii de circuite logice 21

Reprezentarea prin diagrame Karnaugh (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 22

Reprezentarea prin diagrame Veitch

Observaţie: Poziţia variabilelor în ambele reprezentări (Karnaugh sau Veitch) nu este

Algebra booleană. Familii de circuite logice 11

Algebra booleană. Familii de circuite logice 23

Reprezentarea prin diagrame Veitch (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 24

Reprezentarea prin diagrame Veitch (cont.)

Algebra booleană. Familii de circuite logice 12

Algebra booleană. Familii de circuite logice 25