11 Circuite Logice Combinationale - 2

Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing.
Paşca Sever
Circuite logice combinaţionale

Prof. Dr. Ing. Sever Paşca
Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei
Facultatea Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Circuite logice combinaţionale 2
Conţinutul cursului
 Generalităţi şi definiţii
 Funcţii logice elementare
 Analiza circuitelor logice combinaţionale
 Sinteza circuitelor logice combinaţionale
 Exemple de circuite logice combinaţionale
 Circuite aritmetice

Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing. Paşca Sever
Generalităţi şi definiţii

Generalităţi
 Prin interconectarea mai multor porţi logice se obţine un circuit logic.
 Într-o astfel de schemă putem identifica următoarele elemente:
■ intrări (x1, x2, x3 ),
■ ieşiri (y1, y2);
■ căi (de exemplu de la intrarea x1 prin porţile P2, P4, P6 şi P8 la ieşirea y1),
■ bucle (de exemplu în jurul porţilor P4, P5) şi
■ noduri (de exemplu N1 nod extern; N2, N3, N4 şi N5 noduri interne schemei).


Generalităţi (cont.)
 Schemele care conţin bucle se numesc cu reacţie.
 Nodurile apar atunci când ieşirea unei porţi (sau o intrare) este legată de
intrările mai multor porţi. Numărul legăturilor posibile într-un nod este
limitat de fan-out-ul porţii de comandă.
 O cale va fi caracterizată de lungimea sa şi de timpul de propagare
asociat căii. Lungimea unei căi este dată de numărul porţilor care
formează calea (de exemplu, calea menţionată anterior de la x1 la y1 are
lungimea 4).
 Timpul de propagare asociat unei căi () va fi suma timpilor de
propagare (tpHL sau tpLH) ale porţilor din cale.
 În cazul schemelor fără bucle de reacţie, acest timp este întotdeauna
finit. În cazul schemelor cu reacţie, acest timp este în general finit,
excepţie făcând cazurile când schema oscilează (anumite bucle sunt
parcurse tot timpul).

Definiţii
 Să presupunem că semnalele de intrare xk se modifică la momente de
timp discrete ti–1
i 1, ti, ti+1 etc. şi că timpul de propagare maxim în schemă
este max.
 Dacă schimbările semnalelor de intrare se produc la intervale ti – ti–1 mai
mari decât max, atunci, în cazul unei scheme fără bucle de reacţie,
semnalele de ieşire vor depinde numai de valorile semnalelor de intrare
aplicate la momentul ti:
y1t   f1x1ti , x2 ti , ... , xn ti 
...
ym t   f m x1ti , x2 ti , ... , xn ti 
unde
ti  Δmax  t  ti 1
 O schemă (în cazul general) caracterizată de setul de ecuaţii de mai sus
se numeşte circuit logic combinaţional (CLC).


Definiţii (cont.)
 În cazul existenţei unor bucle de reacţie şi cu condiţia
ti  Δmax  t  ti 1
îndeplinită, semnalele de ieşire yj(t) vor depinde atât de valorile din
momentul ti ale variabilelor de intrare xt(ti) cât şi de valorile variabilelor
de intrare din momentele anterioare xk(ti–1), xk(ti–2), … etc.
 Un astfel de circuit se numeşte circuit logic secvenţial (CLS).
 Circuitele combinaţionale nu au memorie – semnalul de ieşire depinde

d
doar d
de combinaţia
bi ţi din
di acell momentt all semnalelor
l l d
de iintrare.
t
 Circuitele secvenţiale au memorie – valoarea semnalelor de ieşire
depinde şi de evoluţia anterioară a circuitului.
Funcţii logice elementare


Logica pozitivă şi logica negativă

 În cazul realizării practice a porţilor logice sub forma unor circuite
electronice, în funcţie de modul cum atribuim nivelele de tensiune
simbolurilor 0 şi 1, una şi aceeaşi tabelă de adevăr va putea fi
interpretată în două moduri diferite.
 În logica pozitivă (activ high logic notată cu AH) simbolul 1 se atribuie

nivelului de tensiune mai ridicat (H – high).
 Convenţia inversă se numeşte logică negativă (active low logic notată

cu AL) şi atribuie simbolul 1 nivelului de tensiune mai coborât (L – low).

Logica pozitivă şi logica negativă (cont.)

 Interpretarea
tabelei de adevăr
în funcţie de logica
pozitivă/negativă
utilizată:
a) ŞI/SAU
b) SAU-NU/ŞI-NU


 Pentru a evita confuziile,

confuziile proiectanţii evită să amestece cele două logici
în schemele lor, ceea ce nu întotdeauna este posibil.
 O soluţie convenită este aceea de a considera că toate porţile lucrează

în logică pozitivă şi să ţinem seama în mod explicit dacă semnalul
asociat unei intrări sau ieşiri este activ pe nivelul de tensiune ridicat (AH)
sau este activ pe nivel de tensiune coborât (AL). Aceste din urmă intrări
sau ieşiri vor fi însoţite în scheme de un mic cerculeţ
cerculeţ.
 Pentru a evita neînţelegerile şi a uşura citirea schemelor, este utilă

asigurarea compatibilităţii din punct de vedere a nivelelor active a
intrărilor şi ieşirilor. În aceste circuite cerculeţele pot fi neglijate şi funcţia
realizată de circuit este evidentă (punctul d din diapozitivul următor).


 Intrări/ieşiri AH şi AL:
a) Poartă ŞI cu intrări şi ieşiri de tipul AH
b) Poartă ŞI cu o intrare de tipul AL
c) Exemplu de circuit fără asigurarea compatibilităţii nivelelor logice
d) Exemplu de circuit cu asigurarea compatibilităţii nivelelor logice


Simbolurile şi denumirile principalelor porţi logice

Buffere
 Unele porţi logice, cum ar fi cele care realizează funcţiile identitate,
inversare, NOR şi NAND, sunt realizate şi într-o într o variantă numită
BUFFER. Termenul se referă la faptul că, printr-o modificare a structurii
etajului de ieşire a porţii, s-a obţinut o mărire a capacităţii de încărcare a
acesteia (fan-out-ul).
 Bufferele pot fi realizate şi într-o variantă cu trei stări (tri-state) cu
posibilitatea controlării stării de ieşire printr-o intrare de comandă
suplimentară En (Enable). Ele pot fi unidirecţionale (Line drivers, Line
receivers) – Fig. a, sau bidirecţionale (Transceivers) – Fig. b.


Buffere (cont.)
 Exemplu de utilizare a bufferului pentru asigurarea accesului selectiv la
o magistrală unică.

Poarta ŞI
 Funcţionarea circuitului ŞI în regim
de poartă este ilustrată în Fig. a.
 Semnalul de ieşire este condiţionat
de comanda c, în sensul că
■ Dacă c = 1 atunci y = x şi
spunem că poarta este
deschisă,
■ Dacă c = 0 atunci y = 0 şi poarta
este închisă
închisă.
 Exemple de utilizare:
b. măsurarea unei frecvenţe
necunoscute
c. Cronometru
d. multiplicator de frecvenţă


Poarta XOR
 Sumatorul modulo doi (poarta XOR) poate fi întâlnit în aplicaţii şi în
postura de inversor programabil.
 În funcţie de semnalul aplicat pe una din intrări (intrarea de comandă),
semnalul de ieşire va fi sau nu inversat.
18
Analiza circuitelor logice combinaţionale
În cazul analizei este cunoscută structura circuitului şi se cere funcţia pe

care acesta o realizează.


Circuit logic combinaţional

 Un CLC este un circuit logic cu mai multe intrări şi ieşiri, fără bucle de
reacţie, la care semnalele de ieşire depind numai de combinaţiile
semnalelor aplicate la intrare (cu condiţia ti+1 – ti  max).

Exemplu de analiză a unui CLC
s1  c1  a1  c1 b1 c1  c0  a1 b1c0
c1  a1  b1  a1 c 0 b1  c0

21
Sinteza circuitelor logice combinaţionale
În cazul sintezei este cunoscută funcţia logică dorită şi se cere structura

circuitului care realizează această funcţie.


 Sinteza unui CLC urmăreşte obţinerea schemei circuitului care să
realizeze o funcţie logică dată la nivelul de performanţe cerut (parametri
electrici şi cost).
 Etapele sintezei sunt următoarele:
■ definirea funcţiei (sau a funcţiilor);
■ minimizarea funcţiei (funcţiilor);
■ desenarea schemei circuitului;
■ optimizarea schemei din punct de vedere al performanţelor electrice
şii a costului.
t l i


Sinteza circuitelor logice combinaţionale (cont.)

 Trebuie menţionat faptul că acelaşi CLC poate fi realizat în mai multe
variante (după modul cum a fost scrisă funcţia), de exemplu:
■ cu circuite ŞI, SAU, NU;
■ cu circuite SAU, ŞI, NU;
■ cu circuite ŞI-NU;
■ cu circuite SAU-NU; etc.
 Pentru exemplificare, considerăm un exemplu simplu, şi anume sinteza
unui circuit de anticoincidenţă cu două intrări (Fig. a) având tabela de
adevăr
d ă şii simbolul
i b l l reprezentate
t t îîn Fi
Fig. b şi,
i respectiv,
ti Fi
Fig. c.


 Pentru sinteza cu circuite ŞI, SAU, NU:
■ se completează matricea Karnaugh corespunzătoare funcţiei y,
y
■ se minimizează scriind FDM a funcţiei,
■ după care se desenează schema circuitului:



 Pentru a face sinteza cu circuite SAU, ŞI, NU:
■ se scrie FCM a funcţiei şi
■ pe baza acesteia se desenează schema circuitului:


 Pentru sinteza cu circuite ŞI-NU:
■ se pleacă de la FDM a funcţiei care
■ se prelucrează cu ajutorul formulei lui De Morgan astfel:
 
y  y  x1  x2  x1  x2  x1  x2  x1  x2 
■ această expresie permite desenarea schemei:



 Pentru a realiza o schemă cu circuite SAU-NU:
■ se pleacă de la FCM a funcţiei care
■ se prelucrează cu ajutorul formulei lui De Morgan astfel:
 
y  y  x1  x2   x1  x2  x1  x2   x1  x2  
■ această expresie permite desenarea schemei:


 O interesantă teoremă a lui Shannon ne va conduce la ideea realizării
unor circuite universale care vor permite realizarea oricărei funcţii cu un
număr arbitrar de variabile.
 Teorema de dezvoltare a lui Shannon
Orice funcţie Booleană poate fi scrisă sub forma
f x1 , x2 , ... , xi , ... , xn   xi  f x1 , x2 , ... , xi 1 , 1, xi 1 , ... , xn  
 X i  f x1 , x2 , ... , xi 1 , 0, xi 1 , ... , xn 
 Dacă aplicăm teorema de mai sus unei funcţii de trei variabile, de două
orii consecutiv,
ti vom obţine
bţi
f x1 , x2 , x3   x1  x2  f 0, 0, x3   x1  x2  f 0, 1, x3  
 x1  x2  f 1, 0, x3   x1  x2  f 1, 1, x3  
 x1  x2  f 0  x1  x2  f1  x1  x2  f 2  x1  x2  f3
unde funcţiile fi nu pot lua decât valorile: 0, 1, x3 şi x3 .



 În expresia anterioară intervin patru funcţii (f0, f1, f2 şi f3), fiecare la
rândul ei putând lua patru valori distincte. În consecinţă, rezultă un
număr de 44 = 256 configuraţii diferite pentru expresia lui f. Cum
3
numărul funcţiilor booleene de 3 variabile este 2 2  256, rezultă că
schema care realizează funcţia dată de ecuaţia anterioară va reprezenta
un circuit universal pentru funcţii de trei variabile.
 În diapozitivul următor (Fig. b) este definită o funcţie oarecare de trei
variabile iar în Fig. c modul ei de realizare cu acest circuit universal
(circuit de multiplexare).
 Grupul de variabile x1 şi x2 selectează intrările fi. Pentru x1 = 0 şi x2 = 0,
este selectată intrarea f0 căreia îi corespunde în tabelă primele două
linii. Valoarea funcţiei în aceste două puncte coincide cu valoarea
variabilei x3, ceea ce justifică legarea intrării f0 la x3. Pentru următoarele
două linii (x1 = 0 şi x2 = 1), funcţia ia valoarea 1, indiferent de valoarea
variabilei x3, ceea ce justifică legarea intrării f1 la valoarea 1 etc.


 Circuit logic combinaţional universal pentru funcţii cu 3 variabile
a) Schema logică b) Exemplu de funcţie c) Mod de realizare

31
Exemple de circuite logice combinaţionale
În continuare vor fi prezentate câteva circuite reprezentative din această

categorie, utilizând pentru exemplificare circuite integrate existente.

Circuite de multiplexare
 Circuitele de multiplexare (selecţie) sunt circuite logice combinaţionale
care permit trecerea datelor de la una din intrări spre o ieşire unică.
Selecţia intrării se face printr-un cuvânt de cod de selecţie (adresă).
 Multiplexor cu două intrări
Circuitul permite comutarea datelor de pe intrarea I0 (A = 0) sau de pe
intrarea I1 (A = 1) spre borna de ieşire Y.


Circuite de multiplexare (cont.)

 MUX 8 la 1 integrat – SN74151
■ Circuitul are 3 intrări de
adrese (A, B, C), 8 intrări de
date (I0, I1, … , I7) şi o intrare
de validare (Enable) notată
cu E .
■ Ca funcţie de
bază, circuitul
permite
p
selecţia
datelor de pe
una din cele
8 intrări la
ieşirea unică.


 Realizarea unei funcţii de 4 variabile utilizând un MUX 8 la 1
■ MUX-urile sunt circuite universale care permit realizarea oricăreia
din funcţiile booleene cu un anumit număr de variabile.
4
Un MUX cu
8 intrări va permite realizarea oricăreia din cele 22  65.536 de
funcţii de 4 variabile.
■ Exemplu de utilizare
a multiplexorului
pentru realizarea
unei funcţii
ţ de
4 variabile:
a) Funcţia
b) Grupările impuse
c) Modul de
conectare



 Folosirea MUX-ului pentru
realizarea unui CLC cu mai
multe ieşiri
Un circuit combinaţional cu
mai multe ieşiri se va putea
realiza prin folosirea în
paralel a mai multor MUX-uri


 Folosirea
MUX ului pentru
MUX-ului
realizarea unei
funcţii cu şapte
variabile
Un circuit
combinaţional
care să realizeze
o funcţie cu mai
multe variabile
se poate realiza
prin conectarea
în cascadă a
multiplexoarelor


Circuite de decodificare şi demultiplexare

 Se numesc circuite decodificatoare, circuitele logice combinaţionale
care activează una sau mai multe ieşiri în funcţie de cuvântul de cod
aplicat la intrare.
 Circuitele de demultiplexare (DEMUX) sunt circuite logice

combinaţionale care permit trecerea datelor de pe o intrare unică spre
ieşirea selectată. Selectarea ieşirii se face cu un cuvânt de cod de
adresă.

Circuite de decodificare şi demultiplexare (cont.)

 Decodificator de adresă
■ Decodificatorul de adresă este un tip de decodificator caracterizat
prin faptul că activează ieşirea a cărei adresă este prezentă la
intrare.
■ Exemplul ales are
2 intrări de adresă
(A1, A0) şi 22 = 4
ieşiri selectabile
((Y0, Y1, Y2, Y3)).
a) Schema bloc
b) Tabela de funcţionare
c) Schema circuitului



 Decodificator de adresă cu intrare de validare (Strobe)
■ În numeroase aplicaţii
aplicaţii, este necesar ca decodificarea stărilor de
intrare să apară numai pe anumite intervale de timp specificate.
■ Acest lucru se poate realiza prin introducerea unei intrări
suplimentare de validare
(enable E ) care să
controleze porţile de
ieşire şi să autorizeze
decodificarea atunci când
semnalele de intrare sunt
stabile (funcţia îndeplinită
de intrarea de validare
este una de strobare
a ieşirilor).


 Folosirea decodificatorului de adresă,
cu intrare de validare, ca un demultiplexor
■ Prezenţa unei intrări de validare (Strobe) permite inactivarea
decodificatorului (pentru E = H, toate ieşirile sunt pe L, indiferent de
starea intrărilor de selecţie A1 şi A0) sau autorizarea funcţionării sale
(pentru E = L).
■ Ieşirile depind şi de semnalul E (vezi tabela de funcţionare din
diapozitivul anterior). Pentru o adresă precizată, de exemplu A1 = 1
şşi A0 = 0,, vom avea Y0 = L,, Y1 = L,, Y2 = E şşi Y3 = L;; cu alte cuvinte,,
ieşirea selectată depinde de semnalul aplicat pe borna E, ceea ce
este echivalent cu o funcţie de demultiplexare.
■ În concluzie, în regim de demultiplexare, datele se aplică pe intrarea
comună E şi sunt dirijate spre ieşirea selectată de cuvântul de
adresă A1A0.



 Realizarea unei funcţii booleene cu decodificatoare
■ Din tabela de funcţionare a decodorului de adresă
adresă, rezultă că ieşirile
decodificatorului reprezintă funcţii elementare de două variabile
(constituenţi ai unităţii – minterm-eni).
■ Decodarea fiind completă, avem la dispoziţie toţi constituenţii
posibili. Constituenţii unităţii
permit scrierea funcţiilor
booleene sub formă
disjunctivă
j minimă:
n
f   i  mi
i 1
■ Exemplu:
funcţia sumă modulo doi
f  x1  x2  x1  x2  x1  x2


 Conectarea în cascadă a circuitelor de demultiplexare
■ Prin conectarea în cascadă a demultiplexoarelor se pot realiza
scheme de demultiplexare cu ieşiri multiple.
■ Pentru exemplificare este prezentată o structură în cascadă folosind
demultiplexoare cu 4 ieşiri pentru a realiza o demultiplexare pe 16
ieşiri.



 Conectarea în cascadă a circuitelor de
multiplexare cu cele de demultiplexare
■ Prin legarea în cascadă a unui circuit de multiplexare cu unul de
demultiplexare, se poate realiza o schemă de selecţie care va
permite cuplarea oricărei intrări de date cu oricare ieşire.


 Decodificatorul integrat
BCD-zecimal 7442
■ Decodificatorul are 4
intrări de selecţie (A, B, C
şi D) şi zece ieşiri (0, 1, …,
9) şi permite selectarea
ieşirii al cărui cod BCD
este prezent la intrări.
■ Decodificarea nu este
completă
p ((zece din cele 24
= 16 combinaţii).
■ Poate fi utilizat ca circuit
de demultiplexare, cu o
intrare comună de date
(D), trei intrări de selecţie
(A, B, şi C) şi 8 ieşiri (0, 1,
…, 7).



 Decodificatorul BCD-7 segmente
■ Este un circuit de decodificare utilizat la comanda sistemelor de
afişare numerice realizate din şapte segmente.
■ Decodificatorul va fi un CLC cu patru intrări, notate cu D, C, B şi A,
şi cu şapte ieşiri, notate cu a, b, c, d, e, f şi g.
a) Schema bloc b) Tabela de funcţionare c) Dispunerea segmentelor


■ Afişarea cifrei zecimale dorite se poate face fie prin aprinderea
segmentelor necesare, presupunând că iniţial toate segmentele sunt
stinse, fie prin
stingerea anumitor
segmente,
considerând că iniţial
toate sunt aprinse.
■ Se recomandă
pentru sinteză cea
dea doua variantă
deoarece realizarea
comenzilor necesită
mai puţine operaţii
logice.



■ Grupând în mod convenabil zerourile din
aceste matrici (dorim să stingem anumite
segmente), se obţin expresiile logice care
permit întocmirea schemei logice a
decodificatorului cu circuite ŞI, SAU, NU.
■ În cazul în care se cere întocmirea unei
scheme cu circuite ŞI-NU, expresiile
obţinute vor fi prelucrate cu ajutorul
formulei lui De Morgan.

Codificatoare de adresă
 Circuitele codificatoare sunt CLC care la activarea unei intrări conduc la
apariţia unui cuvânt de cod la ieşire.
 Un codificator este de adresă dacă furnizează la ieşire adresa intrării
activate.
 Codificatorul de adresă simplu
A0  I1  I 3  I5  I 7
A1  I 2  I 3  I 6  I 7
A2  I 4  I 5  I 6  I 7


Codificatoare de adresă (cont.)

 Codificatorul de adresă prioritar
■ La acţionarea simultană a mai multor intrări,
intrări la ieşire apare adresa
intrării cu prioritatea cea mai mare.
■ Circuitul mai este prevăzut şi cu o intrare suplimentară EI (Enable
Input) de autorizare a funcţionării.
■ Ieşirea GS devine activă (nivel 0) atunci când cel puţin una din intrări
este activată. Ieşirea EO este activată atunci când toate intrările de
date sunt inactive.

Codificatoare de adresă (cont.)


Comparatoare numerice
 Comparatoarele numerice sunt circuite logice care permit determinarea
relaţiei de mai mare, mai mic sau egal între două numere.
 Comparatorul numeric de un bit
Acest circuit permite compararea a două numere de câte un bit,
indicând la ieşire situaţiile de mai mare, egal sau mai mic.

Comparatoare numerice (cont.)

 Comparatoare numerice de A  A0  20  A1  21
mai mulţi biţi
■ Prin
P i iinterconectarea
t t a două
d ă comparatoare
numerice de câte un bit, se poate realiza
t
B  B0  20  B1  21
un comparator numeric de doi biţi.
■ Procesul de comparare începe cu
compararea biţilor cei mai semnificativi A1
cu B1. Dacă avem A1 > B1, sau A1 < B1,
acest lucru implică şi faptul că A > B sau
A < B, indiferent de valoarea biţilor A0 şi
B0. În schemă, acest lucru se
materializează prin legarea ieşirilor
porţilor P1 respectiv P2 direct la intrările
porţilor P5 respectiv P6.
■ Dacă A1 = B1, p pentru determinarea relaţiei
ţ
dintre numerele A şi B, se impune
examinarea biţilor A0 şi B0, situaţie în care
ieşirea porţii P8 asigură deschiderea
porţilor P3 şi P4.
■ Dacă A0 < B0 respectiv A0 > B0, rezultă că
sunt valabile şi relaţiile A < B respectiv A
> B, ceea ce se obţine prin legarea
ieşirilor porţilor P3 respectiv P4, la intrările
porţilor P5 respectiv P6.
■ Dacă pentru A1 = B1 avem şi A0 = B0,
rezultă că cele două numere sunt egale, A
= B, şi se activează ieşirea porţii P7.


Generatorul şi detectorul de paritate

 În procesul transmiterii informaţiilor numerice pot apărea erori. O
metodă simplă de detectare a acestora constă în utilizarea codurilor
detectoare de erori (cu verificare la paritate sau imparitate).
 Aceste coduri se bazează pe faptul că la emisie se formează un nou
cuvânt de cod prin adăugarea unui bit suplimentar la cei existenţi, astfel
încât numărul de "1" din cuvântul nou format să fie par (sau impar).
 La recepţie, se verifică paritatea sau imparitatea numărului de "1" din
cuvântul recepţionat.
 În funcţie de rezultatul verificării,
verificării se decide asupra corectitudinii
cuvântului recepţionat.
 Operaţiile susmenţionate se realizează cu CLC numite generatoare şi
detectoare de paritate.
 Detectorul elementar de paritate (pentru cuvinte de doi biţi) este circuitul
de anticoincidenţă – sumatorul modulo doi – SAU-EXCLUSIV (XOR).

Generatorul şi detectorul de paritate (cont.)

 Generator sau detector de paritate (imparitate) pentru cuvinte de
patru biţi
■ Sumatorul modulo doi S1 verifică paritatea biţilor A0 şi A1, iar S2
paritatea biţilor A2 şi A3.
■ Rezultatul acestor verificări este la rândul lui verificat de S3, pe
ieşirea Y3 a acestuia apare nivel logic 1, dacă cuvântul A0A1A2A3 are
un număr impar de unităţi, şi nivel logic 0, în caz contrar.
■ Introducerea circuitului S4 în schemă, împreună cu comanda P,
asigură pe ieşirea Y nivel logic 1 sau 0 în funcţie de numărul
unităţilor din cuvântul de cod şi de comanda P aplicată (S4
funcţionează ca un inversor comandat de P).



 Lanţ de transmisiune cu verificare de paritate
■ La emisie – la cei trei biţi informaţionali – se mai adaugă bitul de
paritate formând cuvântul de cod transmis.
■ La recepţie cei patru biţi ai cuvântului recepţionat sunt introduşi în
acelaşi circuit reprezentat în diapozitivul anterior, care de această
dată funcţionează ca un detector de paritate, validând sau nu, prin
bitul său de paritate, recepţionarea cuvântului de cod.


 Generator/detector de paritate (pară sau impară) de 8 biţi cu
posibilităţi de expandare – SN74180
■ Circuitul este prevăzut cu intrările P (par) şi I (impar) care permit
funcţionarea ca generator / detector de paritate pară sau impară.



 Generator/detector de paritate de 16 biţi
■ Prin interconectarea mai multor circuite SN74180,
SN74180 se pot realiza
generatoare/detectoare de paritate (pară sau impară) cu un număr
arbitrar de biţi.
58
Circuite aritmetice


Circuite aritmetice
Reprezentarea numerelor
 În circuitele digitale, numerele reale sunt aproximate prin numere
raţio-nale,
raţio nale, cu un număr finit de cifre.
 Reprezentarea unui număr raţional pozitiv scris într-o bază de numeraţie
oarecare B este
N  bn 1 bn  2 ... b1 b0 , b1 b 2 ... b m
    
partea int reagă partea fractională
 Valoarea în baza zece a numărului este dată de expresia
n 1
N  bi B i
i m

Circuite aritmetice
Reprezentarea numerelor (cont.)

 Baza de numeraţie utilizată în circuitele digitale este B = 2, când bi  0, 1
n 1
N  bn 1 bn  2 ... b1 b0 , b1 b 2 ... b m   bi 2i
i m
 Relaţia anterioară reprezintă un număr binar fără semn. Pentru
reprezentarea numerelor cu semn, pentru a indica semnul operandului
se utilizează bitul cel mai reprezentativ bn–1, numit bit de semn
N  bn 1 bn  2 ... b1 b0 , b1 b 2 ... b m
   
bit de mărime
semn
 Prin convenţie s-a ales bn–1 = 0 pentru numere pozitive şi bn–1 = 1 pentru
numere negative.


Circuite aritmetice

 În funcţie de modul în care biţii bn 1 bn  2 ... b1 b0 , b1 b 2 ... b m
reprezintă valoarea numerelor negative, avem trei moduri de
reprezentare a numerelor cu semn:
 Reprezentarea prin semn şi valoare absolută
 Cifrele binare bn 2 ... b m reprezintă valoarea absolută a numărului N.
 Valoarea zecimală a numărului reprezentat va fi:
n2
N   1bn 1   bi 2i
i m
 Exemplu:
(+2) = 00010 (+5) = 00101
(–2) = 10010 (+5) = 10101
 Această reprezentarea este avantajoasă în operaţiile de înmulţire şi
împărţire, dar necesită algoritmi speciali la adunare şi scădere.

Circuite aritmetice

 În cazul particular al numerelor întregi (m = 0), gama numerelor
reprezentabile este cuprinsă în intervalul:
  2  1  N   2  1
n 1 n 1
   
 Dacă împărţim relaţia anterioară cu 2n–1, obţinem în urma acestei

operaţii de scalare o reprezentare numită în virgulă fixă
 1  2   N'  N  2 1 n  1  2 1 n 
1 n
  
   
în care virgula este poziţionată imediat după bitul de semn.


Circuite aritmetice

 Reprezentarea prin complement faţă de unu (C1)
 Reprezentarea în C1 au unui număr negativ se obţine din reprezentarea
numărului pozitiv prin complementarea tuturor biţilor acestei reprezentări
 N C1  0 bn 2 ... b1 b0 , b1 ... bm
 N C1  1 bn 2 ... b1 b0 , b1 ... bm
 Se poate demonstra că
 N C1  2n  1  N
 Exemplu: (+2)C1 = 00010 (+5)C1 = 00101
((–2))C1 = 11101 ((+5))C1 = 11010
 Domeniul numerelor reprezentabile (pentru numere întregi) este:
  2  1  N   2  1
n 1 n 1
   
 Avantaj: uşurinţa cu care se obţin numerele negative
 Dezavantaj: dualitatea reprezentării numărului zero (00000 dacă îl
considerăm număr pozitiv şi 11111 dacă îl considerăm număr negativ)

Circuite aritmetice

 Reprezentarea în complement faţă de doi (C2)
 N C2
 0 bn  2 ... b1 b0 , b1 ... b m
 N C2
 2n  N
 Obţinerea practică a reprezentării numerelor negative:
 complementăm numărul faţă de unu;
 adăugăm un unu pe poziţia bitului cel mai puţin semnificativ;
 ignorăm eventualul transport care poate apare pe poziţia bitului

de semn.
 Exemplu:


Circuite aritmetice

 Domeniul numerelor întregi reprezentabile în C2 este
  2   N   2  1
n 1 n 1
   
 Dezavantajul legat de reprezentarea mai greoaie a numerelor
negative în C2 este compensat de faptul că o operaţie de scădere a
două numere binare se transformă într-o operaţie de adunare în C2.

Circuite aritmetice
Adunarea şi scăderea
 Cazul numerelor de un bit
 Cazul numerelor de mai mulţi biţi

 Algoritmii
g de adunare şşi scădere depind
p de reprezentarea
p folosită.
 Scăderea a două numere se poate executa prin adunarea primului
cu complementul faţă de doi al celui de al doilea. Rezultatul pozitiv
sau negativ va fi corect reprezentat în C2 în lipsa depăşirilor.
 Operaţia de adunare propriu-zisă se efectuează bit cu bit, începând
cu bitul cel mai puţin semnificativ şi terminând cu bitul de semn.


Circuite aritmetice
Adunarea şi scăderea (cont.)

 Pentru fiecare poziţie, la cifrele binare curente xi şi yi se adaugă
transportul de intrare ci, rezultând, în urma adunării, suma si şi
transportul de ieşire ci+1.

Circuite aritmetice

 Exemple: folosind reprezentările în (C2) ale numerelor 2, 3 şi 5
prezentate anterior, vom exemplifica operaţiile de adunare şi
scăderea în (C2):


Circuite aritmetice

 Depăşirea
 Depăşirea (overflow) apare atunci când rezultatul nu se mai
încadrează în domeniul de reprezentabilitate ale operanzilor.
 Situaţia de depăşire se detectează prin teste efectuate asupra
operanzilor şi a rezultatului.
 Fie doi operanzi întregi X şi Y şi rezultatul adunării lor algebrice S
X  xn 1 xn  2 ... x0
Y  yn 1 yn  2 ... y0
S  sn 1 sn  2 ... s0
 Situaţia de depăşire apare doar atunci când cei doi operanzi sunt de
acelaşi semn şi se manifestă prin alterarea bitului de semn al
rezultatului.
 Pentru a găsi o modalitate de a indica situaţia de depăşire, vom
urmări modul de formare a bitului de semn al rezultatului (sn-1).

Circuite aritmetice
 Considerăm în tabelul alăturat

xi = xn–1 şi yi = yn–1 biţii de semn ai celor doi operanzi,
ci = cn–1 transportul în poziţia bitului de semn,
si = sn–1 semnul rezultatului, iar
ci+1 = cn transportul din poziţia bitului de semn (carry).
 Numai operanzii de acelaşi semn pot produce depăşire:
 Liniile 0 şi 1 corespund adunării a 2 operanzi pozitivi,
 Liniile 6 şi 7 corespund adunării a doi operanzi negativi

negativi.
 Liniile 1 şi 6 au semnul rezultatului opus semnului operanzilor, ceea
ce este incorect (depăşire).
 Numai în situaţiile de depăşire, transporturilor de intrare ci = cn-1
respectiv de ieşire ci+1 = cn în şi din poziţia bitului de semn nu sunt
egali.


Circuite aritmetice
 Funcţia logică care semnalizează anticoincidenţă a doi biţi este funcţia

suma modulo doi, iar circuitul electronic este un SAU-EXCLUSIV:
OVF  cn 1  cn
 Bitul de transport de ieşire cn = C se numeşte transport sau în engleză

Carry.
 Interpretarea valorii sale depinde de operaţia efectuată. De exemplu, în
cazull adunării
d ă ii unor numere îîntregi
t i şii pozitive
iti d de 8 biţi
biţi, C = 1 iindică
di ă
depăşirea valorii de 255.

Circuite aritmetice
Circuite sumatoare
 Aşa cum s-a arătat anterior, în C2 operaţiile de adunare şi de scădere
se tratează similar şi, în consecinţă, pentru realizarea practică a acestor
operaţii, vom avea nevoie doar de circuite de sumare şi complementare.
 Se poate arăta că operaţiile de înmulţire şi împărţire în binar se reduc la
adunări şi deplasări succesive.
 În concluzie, rezultă că cele patru operaţii matematice de bază, folosind
reprezentarea în C2, se reduc la complementări, adunări şi deplasări,
ceea ce simplifică foarte mult realizarea unor automate aritmetice
p g
programabile.
 O operaţie matematică, oricât de complicată ar fi ea, se va realiza
printr-o înşiruire de asemenea operaţii elementare.
 Pentru că o operaţie matematică, care poate conţine un număr foarte
mare de asemenea operaţii elementare, să se efectueze într-un timp
scurt, este necesar ca aceste operaţii elementare să se efectueze
într-un timp extrem de scurt.


Circuite aritmetice
Circuite sumatoare (cont.)

 Schema de principiu a unui sumator
 Funcţiile de ieşire ale sumatorului de un bit se pot scrie într-o formă
convenabilă care permite realizarea schemei sumatorului de mai
mulţi biţi, prin conectarea în cascadă a unor celule elementare
(sumator elementar) identice.

Circuite aritmetice

 Sumatorul elementar
ci  xi  yi  xi  ci 1  yi  ci 1
si  xi  yi  ci 1  xi  yi  ci 1 
 xi  yi  ci 1  xi  yi  ci 1 
 xi  yi  ci 1


Circuite aritmetice

 Sumatorul elementar
 Expresia care reprezintă valoarea
transportului, poate fi scrisă şi sub
forma
ci  xi  yi   xi  yi   ci 1 
g i  pi  ci 1
 Interpretarea acestei relaţii este
următoarea: la ieşirea unui sumator
elementar va apare un transport ci
dacă el a fost generat local
( gi  xi  yi  1 ) sau dacă transportul
de intrare ci–1 s-a propagat prin
celulă ( pi  xi  yi  1 ).

Circuite aritmetice

 Sumator de patru biţi realizat cu sumatoare elementare
 Viteza de calcul a schemei este limitată de timpul de propagare a
transportului.


Circuite aritmetice

 Sumator de patru biţi cu calculul anticipat al transportului
 O soluţie de mărire a vitezei de calcul se bazează pe un calcul
anticipat al transportului (look ahead carry), direct din biţii celor doi
operanzi,
într-un timp
mult mai scurt
decât timpul
necesar
propagării în
cascadă a
transportului
prin celulele
sumatorului.

Circuite aritmetice
Unităţi Aritmetice Logice

 Odată cu creşterea densităţii de integrare a circuitelor digitale, funcţiile
aritmetice şi logice se execută în circuite integrate complexe,
programabile, numite unităţi aritmetico-logice (Arithmetic and Logic Unit
– ALU). Aceste circuite se pot folosi ca atare, sau se vor regăsi ca
elemente componente (de execuţie) ale unor structuri programabile şi
mai complexe (procesoare).
 Structura internă a unui ALU cuprinde în esenţă următoarele tipuri de
circuite:
 un circuit logic
g de intrare,, comandat,, care efectuează operaţii
p ţ logiceg
elementare asupra operanzilor;
 un sumator binar paralel cu calculul anticipat al transportului;
 un generator de transport anticipat;
 circuite de comparare.


Circuite aritmetice
Unităţi Aritmetice Logice (cont.)

 Un ALU are următoarele intrări şi ieşiri tipice:
 intrări operanzi (A0 … A3, B0 … B3);
 ieşiri funcţie (F0 … F3);
 intrare de transport (cn);
 ieşire de transport (Cn+4);
 ieşiri pentru calculul anticipat al transportului (X, Y);
 ieşiri indicatoare de egalitate între operanzi (A = B);
 intrări de comandă:
 comanda modului (M cu M = 0 pentru aritmetic, M = 1 pentru
logic);
 selecţia funcţiei (S0 … S3).

Circuite aritmetice
Unităţi Aritmetice Logice (cont.)

 Exemplu:
SN74181 – ALU de 4 biţiţ
 16 funcţii aritmetice şi
16 logice prezentate
alăturat (cu date de
intrare de tipul AH şi
cn  1).
 ALU pot fi conectate în
cascadă pentru a
prelucra operatori
p p cu
lungime mai mare de 4
biţi. Pentru viteză mare,
trebuie folosite şi
circuite de calcul
anticipat al
transportului între
celule (SN74182).

11 Circuite Logice Combinationale - 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

11 Circuite Logice Combinationale - 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing.

Circuite logice combinaţionale

Circuite logice combinaţionale 2

 Funcţii logice elementare

 Analiza circuitelor logice combinaţionale

 Sinteza circuitelor logice combinaţionale

 Exemple de circuite logice combinaţionale

Circuite logice combinaţionale 1

Circuite logice combinaţionale 4

Circuite logice combinaţionale 2

Circuite logice combinaţionale 5

Circuite logice combinaţionale 6

Circuite logice combinaţionale 3

Circuite logice combinaţionale 7

 Circuitele combinaţionale nu au memorie – semnalul de ieşire depinde

Funcţii logice elementare

Circuite logice combinaţionale 4

Circuite logice combinaţionale 9

Logica pozitivă şi logica negativă

 În logica pozitivă (activ high logic notată cu AH) simbolul 1 se atribuie

 Convenţia inversă se numeşte logică negativă (active low logic notată

Circuite logice combinaţionale 10

Logica pozitivă şi logica negativă (cont.)

Circuite logice combinaţionale 5

Circuite logice combinaţionale 11

Logica pozitivă şi logica negativă (cont.)

 Pentru a evita confuziile,

 O soluţie convenită este aceea de a considera că toate porţile lucrează

 Pentru a evita neînţelegerile şi a uşura citirea schemelor, este utilă

Circuite logice combinaţionale 12

Logica pozitivă şi logica negativă (cont.)

Circuite logice combinaţionale 6

Circuite logice combinaţionale 13

Simbolurile şi denumirile principalelor porţi logice

Circuite logice combinaţionale 14

Circuite logice combinaţionale 7

Circuite logice combinaţionale 15

Circuite logice combinaţionale 16

Circuite logice combinaţionale 8

Circuite logice combinaţionale 17

Analiza circuitelor logice combinaţionale

În cazul analizei este cunoscută structura circuitului şi se cere funcţia pe

Circuite logice combinaţionale 9

Circuite logice combinaţionale 19

Circuit logic combinaţional

Circuite logice combinaţionale 20

Exemplu de analiză a unui CLC

Circuite logice combinaţionale 10

Sinteza circuitelor logice combinaţionale

În cazul sintezei este cunoscută funcţia logică dorită şi se cere structura

Circuite logice combinaţionale 22

Sinteza circuitelor logice combinaţionale

Circuite logice combinaţionale 11

Circuite logice combinaţionale 23

Sinteza circuitelor logice combinaţionale (cont.)

Circuite logice combinaţionale 24

Sinteza circuitelor logice combinaţionale (cont.)

Circuite logice combinaţionale 12

Circuite logice combinaţionale 25

Sinteza circuitelor logice combinaţionale (cont.)

Circuite logice combinaţionale 26

Sinteza circuitelor logice combinaţionale (cont.)

Circuite logice combinaţionale 13