CURS

SEMNALE ŞI SISTEME
Dr. Ing. Beriliu ILIE
 BIBLIOGRAFIE

J.P. DELMAS
• ELEMENTE DE TEORIA SEMNALULUI : SEMNALE
DETERMINISTE

M. CHARBIT
• ELEMENTE DE TEORIA SEMNALULUI : SEMNALE ALEATORII

E.C. IFEACHOR, B.W. JERVIS

• DIGITAL SIGNAL PROCESSING – A PRACTICAL APPROACH

A.V. OPPENHEIM, R.W. SCHAFER

• DIGITAL SIGNAL PROCESSING
 LOCUL TEORIEI SEMNALULUI

Teoria semnalului face astăzi parte din bagajul
cultural al tuturor inginerilor.

Este un ansamblu de concepte şi modele
matematice inspirate din analiza matematică,
algebra liniară şi calculul probabilităţilor.

Se referă în mod esenţial la electronică şi
informatică, dar prin punerea sa în practică îşi
găseşte câmpul său de aplicaţie în toate
domeniile care privesc transmisia şi prelucrarea
informaţiilor.
• telecomunicaţii, aparatură ştiinţifică, automatică
industrială, ingineria biomedicală, prelucrarea vorbirii, a
imaginii, recunoaşterea formelor, robotică, radar, sonar,
etc.
 GENERALITĂŢI REFERITOARE
LA SEMNALE

Numim semnal, toate manifestările sub forma unei
mărimi fizice observabile, a unui fenomen, cel mai
adesea electric, acustic sau optic.

Un semnal este o reprezentare fizică a informaţiei

care este transmisă de la o sursă la un destinatar.

Deşi cea mai mare parte a semnalelor sunt de natură

electrică (curent, tensiune, câmp electric, câmp
magnetic...), teoria semnalelor rămâne independentă
de natura fizică a semnalelor.
 GENERALITĂŢI REFERITOARE
LA SEMNALE

Obiectul fundamental a teoriei semnalelor este
descrierea matematică a semnalelor.

Complementară teoriei circuitelor, teoria

semnalelor furnizează căile de punere în
evidenţă, sub forma matematică, a principalelor
caracteristici ale semnalului.

• Analiza semnalului – descompunerea

semnalului în semnale elementare
• Sinteza semnalului – generarea unui semnal
din semnale elementare
 MODELE ŞI MĂSURA
SEMNALELOR

Modelul matematic a unui semnal este o funcţie
reală sau complexă, de una sau mai multe
variabile reale sau întregi.

Când se confundă mărimea fizică observată cu

obiectul matematic care îl modelează, această
funcţie va fi de asemenea numită semnal.

Ca în toate modelările unei realităţi fizice,

obiectul matematic asociat cu un semnal depinde
de scopul urmărit în studiul unui fenomen fizic.
 MODELE ŞI MĂSURA
SEMNALELOR

Exemplu tensiunea electrica la bornele unei prize
de curent poate fi modelată printr-o sinusoidă
"eternă":

a cos [ 2πf0t ] ∀t∈R pentru un simplu utilizator

a unui aparat casnic,

a cos [ 2πf0t + θ] ∀t∈R pentru un utilizator
industrial,

a(t) cos [ 2πf0t + θ(t) ] ∀t∈R , a(t) şi θ(t)
fiind funcţii care prezintă un mare interes pentru
distribuitorul de energie electrică.

Vom putea reprezenta anumite condiţii pentru
funcţiile a(t) şi θ(t), acest din urmă semnal prin
funcţia complexă a(t) e j θ(t)
 MODELE ŞI MĂSURA
SEMNALELOR

Dacă funcţia este de una respectiv două sau mai
multe variabile, vom vorbi de un semnal
monodimensional respectiv multidimensional:

• În cazul unei imagini fixe, i(x,y) [respectiv

i(x,y,z)] este un semnal bidimensional (2D)
sau tridimensional (3D), are căror variabile
sunt coordonatele spaţiale. Un semnal cu
variabile în acelaşi timp temporale şi spaţiale
(exemplu: o imagine animată i( x,y,t)) este
denumit semnal spaţio-temporal.
 MODELE ŞI MĂSURA
SEMNALELOR

Variabila funcţiei poate fi reală sau întreagă
• În primul caz, este vorba în mod uzual de timp
pe care îl notăm cu t, şi vorbim în acest caz
de semnal temporal, câteodată poate fi
vorba de o variabilă cu caracter spaţial cum ar
fi o distanţă sau un unghi, şi vorbim în acest
caz de semnal spaţial.
• În cel de-al doilea caz, variabila este un simplu
indice într-un tablou de valori, acest indiciu
putând lua un sens temporal sau spaţial
discret.

Vom studia semnalele scalare monodimensionale

de variabilă reală sau întreagă pe care le vom
nota x(t) respectiv x(k)
 PRELUCRAREA SEMNALELOR

Teoria semnalelor şi prelucrarea lor sunt intim
legate: teoria semnalelor modelează şi descrie
semnalele, în timp ce prelucrarea semnalelor
interpretează şi elaborează alte semnale cu
ajutorul resurselor electronicii, informaticii şi
fizicii aplicate

Importanta practică a prelucrării efectuate de

sisteme liniare invariante în timp explică atenţia
particulară pe care o dăm reprezentării
Fourier a semnalelor
 PRELUCRAREA SEMNALELOR

Limbajul utilizat de teoria şi prelucrarea
semnalelor va fi cel a schemelor bloc (sau cutii
negre)
• un ansamblu simbolic reprezentat sub forma
grafică a blocurilor funcţionale, în principiu
independente, realizând o funcţie dată.

exemplu: y(t)=x2(t), y(t) desemnează ieşirea

unui dispozitiv sau sistem pătratic a cărui intrare
este semnalul x(t)
X(t) y(t)
 CLASIFICAREA SEMNALELOR

Clasificarea determinist-aleatorie
• Un semnal determinist este un semnal a
cărui evoluţie în funcţie de timp poate fi
perfect predictibilă de un model matematic
adecvat.

în laborator: semnale de test şi de excitaţie

(utilizate pentru simularea experimentală),

semnale de etalonare (utilizate pentru
calibrarea traductoarelor), secvenţe binare
utilizate la egalizarea adaptivă şi la
sincronizarea în comutaţia numerică
 CLASIFICAREA SEMNALELOR

Majoritatea semnalelor de origine fizică au un
caracter nereproductibil. Aceste semnale sunt
purtătoare de informaţie (semnale de vorbire, de
date), prezintă o oarecare imprevizibilitate, fiind
modelate de semnalele aleatorii

Vom considera de asemenea un semnal aleatoriu

ca un ansamblu probabilistic de semnale
elementare care fiecare apare la o anumită dată
ca un semnal determinist
 CLASIFICAREA SEMNALELOR

Semnalele pseudoaleatorii formează o
categorie particulară de semnale a căror
comportament se aseamănă cu cel al semnalului
aleator.
• Semnale periodice a căror perioada este mare
în raport cu durata observaţiei şi deci alura pe
o perioadă poate să pară aleatorie pentru un
observator care nu are cunoştinţe apriorice
asupra acestui semnal