1

Capitolul 1
Semnale

1.1. Introducere în problematica semnalelor şi sistemelor

Definiţie. Un semnal este definit ca o funcţie de una sau mai multe variabile care transportă
informaţie despre natura unui fenomen fizic.
Dacă funcţia care descrie semnalul depinde de o singură variabilă semnalul se numeşte
unidimensional.
Exemplu de semnal unidimensional: semnalul vocal.
Dacă funcţia care descrie semnalul depinde de două sau mai multe variabile se spune că
semnalul este multidimensional.
Exemplu de semnal bidimensional: o imagine reprezentată pe cele două axe de coordonate x şi y. Un
semnal 3D sau tridimensional este reprezentat pe 3 axe de coordonate x, y şi z.

Exemple de semnale utilizate în mod curent:

- comunicarea orală între oameni prin vorbe şi gesturi,
- semnalele utilizate de doctori pentru a afla starea de sănătate a unui pacient,
- semnalele transmise la radio sau văzute la TV,
- semnalele care prezintă fluctuaţiile pieţei bursiere permit evaluarea valorii acţiunilor,
- semnalele care vin din spaţiu de la sateliţi sau roboţi.

Semnalele utilizate în activităţile curente sunt numeroase şi diversificate. Alte exemple:

Mișcarea. Mișcarea unei particule prin spațiu poate fi considerată un semnal, sau poate fi
reprezentată printr-un semnal. Domeniul de mișcare al unui semnal este unidimensional (timpul), iar
distanța este în general tridimensională. Astfel că poziția este un semnal cu 3 dimensiuni; poziția și
orientarea este un semnal cu 6 dimensiuni.
Sunetul. Deoarece un sunet este o vibrație a unui mediu (precum aerul), un semnal sonor
asociază o valoare a presiunii pentru fiecare valoare a timpului și a celor trei coordonate din spațiu. Un
microfon convertește presiunea dintr-un punct oarecare într-o funcție de timp folosind tensiunea
voltaică ca un corespondent al semnalului sonor.
Compact discul (CD). CD-urile conțin semnale discrete reprezentând sunete, înregistrate cu
2
44100 de eșantioane pe secundă. Fiecare eșantion conține date pentru un canal stâng și unul drept, și
care poate fi considerat un semnal bidimensional, deoarece CD-urile sunt înregistrate în stereofonie
Fotografie. O fotografie atribuie o culoare fiecărui set de puncte. Deoarece punctele se află
într-un plan domeniul este bidimensional. Dacă fotografia este un obiect fizic, precum o pictură, avem
de-a face cu un semnal continuu. Dacă fotografia este o imagine digitală, avem de a face cu un semnal
discret. Adesea este convenabil să reprezentăm culoarea ca o sumă de trei culori primare, astfel că
semnalul este o valoare tridimensională.
Video. Un semnal video este o succesiune de imagini. Un punct este identificat prin poziția sa
(bidimensională) și timpul la care apare, deci un semnal video aparține unui domeniu tridimensional.
Un semnal video analogic are un domeniu continuu unidimensional (linie de rastru) și un semnal
discret bidimensional (cadrul și linia).

În general semnalele sunt produse şi prelucrate de obiecte concrete care se numesc sisteme.
Anumite sisteme generează semnale şi alte sisteme prelucrează informaţia extrasă dintr-un semnal.

Definiţie. Un sistem este definit formal ca o entitate care prelucrează unul sau mai multe semnale
pentru a realiza o anumită funcţie, deci în final pentru a genera noi semnale.
Exemple de sisteme:
- tractul vocal al omului (sistem biologic) reprezintă un sistem. Semnalul vocal este preluat de
ureche şi apoi prelucrat de creier care iarăşi reprezintă un sistem,
- sisteme electronice de înregistrare şi redare a sunetului care prelucrează semnale audio,
- sisteme care procesează sunetul în vederea recunoaşterii vorbirii şi identificării cuvintelor şi
frazelor în aşa numitele sisteme automate de recunoaştere a vorbirii,
- sistemele de comunicaţie au rolul de a prelua un semnal, a transmite semnalul pe un canal de
comunicaţie şi apoi să livreze acel semnal în altă parte.

Orice sistem are cel puţin o intrare la care se aplică semnale de intrare şi are cel puţin o ieşire
la care se generează noi semnale.
De exemplu în cazul unui sistem automat de recunoaştere a vorbirii, semnalul de intrare este
vocea umană iar semnalul de ieşire este identitatea vorbitorului sau un text scris pe baza semnalului de
la intrare.
În cazul unui sistem de comunicaţie semnalul de intrare poate fi semnal vocal, video sau date
de calculator, iar semnalul de la ieşire este un semnal care este estimat a fi la fel ca cel de la intrare dar
este livrat la mare distanţă de sursa de informare.
Cele mai uzuale aplicaţii legate de noţiunile de semnale şi sisteme se referă la:
- sisteme de comunicaţie,
- sisteme de comandă şi control,
3
- sisteme de monitorizare cu senzori situaţi la distanţă,
- sisteme de procesare medicală a semnalelor biologice.
Spre exemplificare, se consideră o reţea electrică, reprezentată în Fig.1.1, care trebuie analizată de un
specialist în inginerie electrică. Reţeaua reprezintă un filtru electric format din rezistenţe, inductanţe şi
capacităţi. În acest caz reţeaua electrică constituie sistemul, format din rezistenţe, capacităţi,
inductanţe care formează circuitul electric propriu-zis şi care sunt componentele sistemului. Curenţii
şi tensiunile variabile în timp care apar în acest circuit sunt semnale.

Componentele
sistemului Semnal de
Semnal de
ieşire
intrare

Senzor
de + +
presiune ui(t) i(t) u0(t) Indicator
si de
Amplific - - presiune
ator de
semnal Sistem
mmm
FILTRU ELECTRIC Semnal intern
mmm
Fig.1.1. Exemplu de sistem care prelucrează semnale

Exemplul de mai sus arată că sistemele sunt formate din componente fizice sau obiecte
concrete (rezistenţe, condensatoare sau bobine). De asemenea se observă din exemplul precedent că
semnalele sunt funcţii de variabile independente ca de exemplu timpul, distanţa sau forţa. Există
numeroase alte exemple de semnale şi sisteme.
Se poate face o clasificare a semnalelor unui sistem:
- Semnalele care intră într-un sistem se numesc semnale de intrare sau intrări.
- Semnalele care sunt produse de către sistem se numesc semnale de ieşire sau ieşiri. Natura
acestor semnale depinde de tipul sistemului (pot să fie tensiuni, curenţi, viteze, mase monetare
etc).
- Semnalele care nu apar la intrările sau ieşirile unui sistem, dar există în interiorul acestuia, se
numesc semnale interne ale sistemului.
Numeroase semnale sunt dependente de timp, astfel că în continuare se vor lua în considerare
semnalele dependente de timp, semnale foarte des utilizate în electronică. Tehnicile de analiză
dezvoltate nu depind de natura variabilei independente, care în acest caz este timpul, deci metodele şi
tehnicile prezentate se pot aplica pentru orice variabilă independentă.
4
1.2. Modelele matematice ale semnalelor şi sistemelor

Analiza unui sistem sau a unui semnal presupune: determinarea caracteristicilor semnalelor şi
a performanţelor sistemelor.
O caracteristică importantă a unui semnal o reprezintă forma de undă, care reprezintă variaţia
în timp a valorii semnalului.
Un exemplu de performanţă a unui sistem poate fi amplificarea acestuia în tensiune care
reprezintă raportul dintre tensiunea de la ieşire şi tensiunea de la intrare.
Un proiectant trebuie să cunoască caracteristicile semnalelor şi performanţele sistemelor
pentru ca acestea să corespundă cu specificaţiile de proiectare.
Se pot compara, mai uşor, performanţele unui sistem în raport cu alt sistem, sau
caracteristicile unui semnal în raport cu alt semnal, prin utilizarea unor criterii cantitative, adică a
unor numere. De exemplu un sistem are amplificarea 10 iar altul are amplificarea 20, iar dacă interesul
proiectantului este pentru o amplificare mare, se va alge sistemul cu amplificare mai mare. Similar se
poate proceda în cazul unui semnal.
Este de dorit ca analiza sistemelor şi semnalelor să ducă la valori numerice care pot să
permită o comparare a performanţelor. Această cerinţă determină necesitatea de a utiliza modele
matematice, care de fapt reprezintă ecuaţii matematice care descriu un sistem sau un semnal.
Modele matematice sunt reprezentate prin relații matematice ce descriu legăturile dintre
diferite mărimi (distanțe, curenți, tensiuni, fluxuri, temperaturi etc.) din cadrul unui sistem. Astfel,
majoritatea legilor generale ale naturii devin modele matematice. De exemplu pentru sistemul “masa”,
legea lui Newton este dată de relația dintre forță și accelerație; pentru sistemul “rezistor”, legea lui
Ohm este descrisă de dependența dintre curent și tensiune. În consecință putem spune că modelul
matematic al unui sistem este reprezentat de o mulțime de relații matematice care exprimă legătura
cantitativă dintre mărimile procesului.
Spre exemplu tensiunea electrică dintr-o clădire poate fi reprezentată în funcţie de timp astfel:
u(t ) = 230 2 sin(2 50t ) [V ], −   t  + (1.1)
unde timpul t este zero la un anumit moment de timp al zilei, de exemplu la orele 12 ziua.
Ca un exemplu de componentă a unui sistem, se consideră un rezistor de rezistenţă R care este
conectat la tensiunea reţelei, curentul prin acesta fiind:
u (t )
i (t ) = [A] (1.2)
R
unde u(t) este tensiunea la bornele rezistorului, iar R este valoarea rezistenţei acestuia.
Un asemenea model matematic poate fi utilizat pentru analiza unei reţele formate din 3 becuri
cu incandescenţă conectate la tensiunea reţelei în paralel. Semnalul de intrare al acestui sistem de
iluminat este tensiunea reţelei u(t), iar semnalul de ieşire este curentul care trece prin cele 3 becuri.
Fiecare bec este caracterizat de rezistenţa filamentului deci se poate utiliza ecuaţia (1.2) pentru a
5
descrie sistemul format din cele 3 becuri. Prin utilizarea teoremelor lui Kirchhoff se poate determina
modelul matematic a sistemului de iluminat format din 3 becuri şi anume:
u (t ) u (t ) u (t )  1 1 1 
i (t ) = + + =  + + u (t )
R1 R2 R3  R1 R2 R3 

Dacă se presupune că rezistenţa filamentelor celor 3 becuri este de 200 ohmi atunci modelul
matematic al curentului prin cele 3 becuri este:
i(t ) = 0,015u(t ) = 4,88 sin(2 50t ) [ A] pentru -∞< t < ∞ (1.3)

Acest model matematic arată faptul că amplitudinea curentului care trece prin becuri este de
4,88, iar semnalul are are forma sinusoidală.

Modelele matematice permit o proiectare cantitativă a unui sistem pentru a satisface

anumite cerinţe.
În cele mai numeroase cazuri semnalele de la intrarea unui sistem sunt specificate, iar analiza
şi proiectarea sistemului se referă la modul în care sistemul procesează aceste semnale.
Se remarcă faptul că nu se poate face un model matematic exact al unui semnal sau a unui
sistem pentru că ar fi necesari prea mulţi parametri. De exemplu tensiunea electrică descrisă de ecuaţia
(1.1) nu este un model matematic exact din mai multe motive:
- în primul rând dacă se vizualizează tensiunea de la reţea cu un osciloscop se poate observa că
nu este perfect sinusoidală din cauza neuniformităţilor din câmpul magnetic intern al
generatorului şi a unor sarcini neliniare sau care lucrează în comutaţie.
- pe de altă parte tensiunea nu este prezentă în circuit de la t = - ∞ şi nu va fi prezentă până la
t = + ∞.
Referitor la modelul matematic cu rezistenţă constantă al unui rezistor (ecuaţia 1.2) acesta nu
este un model exact deoarece:
- rezistenţa electrică a unui rezistor depinde de temperatură, de curentul care trece prin rezistor
şi de caracteristicile de transfer de căldură ale acestuia.
- de asemenea rezistenţa se modifică în timp, iar mişcarea dezordonată a electronilor care
formează curentul determină apariţia la bornele rezistenţei a unei tensiuni alternative variabile
care se numeşte tensiune de zgomot. Aceşti factori şi mulţi alţii fac ca modelul matematic al
unui rezistor să nu fie un model exact.
Este de dorit ca modelele matematice utilizate să fie cât mai simple pentru a reduce
complexitatea analizei. Prin simplificare se vor elimina din modelul exact parametrii care se consideră
că au un efect neglijabil asupra analizei performanţelor care sunt de interes. Trebuie să se aibă în
vedere că ecuaţiile care se utilizează în analiza sistemelor sunt modele ale semnalelor şi sistemelor şi
nu reprezintă semnalul real.
6
1.3. Semnale continue în timp şi semnale discrete în timp

Majoritatea sistemelor de comunicaţie, de control, de procesare medicală sunt sisteme care

procesează semnale. Există două modalităţi diferite de procesare a semnalelor:
a. procesarea analogică sau procesarea semnalelor continue în timp,
b. procesarea digitală sau procesarea semnalelor discrete.
Procesarea analogică a semnalelor a fost prima formă de procesare dezvoltată de mulţi ani şi
care încă se mai aplică în numeroase domenii. În aplicaţiile practice, multe dintre semnalele întâlnite
sunt analogice, deci prezente la fiecare moment de timp şi având amplitudini diferite. Procesarea
analogică se referă la semnalele din lumea reală, care majoritatea sunt semnale continue în timp.
Procesarea analogică se face cu elemente analogice de circuit ca de exemplu rezistenţe, condensatoare,
bobine, amplificatoare, diode etc.
Procesarea digitală se face cu ajutorul calculatoarelor şi utilizează elemente din cadrul
sistemelor de calcul ca de exemplu sumatoare, multiplicatoare (pentru operaţiile aritmetice) sau
memorii (pentru stocarea informaţiilor). Procesoarele numerice de semnal, numite în literatura de
specialitate DSP (DSP - Digital Signal Processors), sunt sisteme de calcul programabile de tip "single-
chip", destinate prelucrării complexe a semnalelor digitale. Deşi se numesc procesoare, ele înglobează
într-un singur circuit integrat principalele subsisteme componente ale unui sistem de calcul (unitate
centrală, subsistem de memorie, subsistem de intrare / ieşire etc.), realizând funcţii complexe de
transfer şi de prelucrare a datelor.
Procesarea numerică a semnalelor a devenit o tehnică standard în multe domenii, printre care:
telecomunicaţiile, analiza şi prelucrarea semnalelor biomedicale, procesarea semnalelor audio / video,
tehnicile radar, sonar etc.
Conform celor 2 forme de procesare, semnalele şi sistemele pot să fie clasificate în semnale /
sisteme:
- continue în timp,
- discrete în timp.

Definiţia semnalelor şi sistemelor continue: Semnalele continue în timp au o valoare specificată

pentru orice valoare a variabilei timp, iar sistemele continue în timp funcţionează şi prelucrează
semnale continue în timp.

Exemple de semnale continue: Exemple de semnale şi sisteme continue în timp sunt semnalele şi
circuitele liniare şi neliniare care prelucrează tensiuni continue şi respectiv curenţi continui în timp.
7
Evoluţia în funcţie de timp a curentului ce trece printr-o reţea formată din 3 becuri cu
incandescenţă conectate la tensiunea reţelei în paralel. În Fig.1.2 se prezintă variaţia curentului într-un
intreval de o secundă.

1
i(t)

-1

-2

-3

-4

-5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Fig.1.2. Variaţia intensităţii curentului electric

Se observă ca intensitatea curentului electric variază continuu între anumite limite. Reţeaua
formată din 3 becuri cu incandescenţă conectate la tensiunea reţelei în paralel este, de fapt, un sistem
continuu în timp al cărui model este prezentat în ecuaţia 1.3.
Semnalele care se aplică la intrarea unui sistem continuu în timp trebuie să fie semnale
continue în timp. În urma prelucrării acestor semnale de către sistemul continuu, la ieşirea acestuia se
vor găsi de asemenea semnale continue în timp.

Definiţia semnalelor şi sistemelor discrete: Un semnal discret în timp are o valoare specificată
numai la valori discrete ale variabilei timp, iar sistemele discrete în timp funcţionează şi produc
semnale discrete în timp.
Un semnal discret în timp are o valoare specificată la fiecare valoare discretă a timpului, iar
valorile între punctele discrete nu sunt specificate. Un exemplu de semnal discret în timp prezentat în
Fig. 1.3 şi reprezintă numărul de utilizatori de internet în Franța în perioada 2000 – 2015.
60
Numarul de utilizatori de internet in Franta (in milioane)

50

40

30

20

10

0
2000 2005 2010 2015

Fig. 1.3. Numărul de utilizatori de internet în Franța în perioada 2000 – 2015

8
Unele semnale discrete în timp sunt obţinute prin eşantionarea unor semnale continue.
Procesul de eşantionare reprezintă citirea valorii semnalului continuu, la o anumită valoare a timpului
şi reţinerea numai a acelei valori citite (eşantionate). În Fig. 1.4 se prezintă un semnal continuu,
respectiv temperaturile medii lunare din Paris, Franța. În Fig. 1.5 se prezintă o eşantionare a acestui
semnal cu perioada de eşantionare de o lună.

Fig.1.4. Temperaturile medii anuale din Paris, Franța (sursa BBC Weather)

Fig.1.5. Semnalul din Fig.1.4 eşantionat cu o perioadă de o lună (sursa BBC Weather)

Eşantionul a fost luat o dată pe zi, în ziua a 15-a a lunii, la amiază şi nu pune în evidenţă
variaţiile de temperatură din cursul zilei şi noaptea.
Timpul este utilizat ca variabilă independentă pentru semnale şi sisteme, iar termenii continuu
în timp şi discret în timp sunt utilizaţi numai ca să se facă o clasificare a semnalelor şi sistemelor.
Aceleaşi concepte se aplică pentru orice variabilă independentă care poate să fie diferită de variabila
timp, ca de exemplu distanţa, forţa, temperatura sau numărul de bucăţi. Deci conceptele de sisteme şi
semnale continue în timp şi discrete în timp sunt mult mai largi decât indică denumirea lor (variabila
independentă nu se referă numai la timp).
Termenii de „semnal”, „sistem” sau ” componente ale sistemului” sunt utilizaţi pentru a
identifica conceptele importante asociate cu fenomene fizice sau cu dispozitive concrete. De exemplu
9
un circuit electronic este un sistem care conţine componente electrice ca rezistenţe, condensatoare sau
bobine şi componente electronice ca tranzistoare, diode etc. Modelele matematice sunt ecuaţii care
reprezintă semnale, componente ale sistemului şi sistemul.
Sistemele analogice şi sistemele discrete prelucrează fiecare semnale în cele două moduri
cunoscute. Sistemele reale care prelucrează semnalele sunt combinaţii ale celor două tipuri de sisteme.
În lumea reală semnalele sunt preponderent analogice dar prelucrările uzuale sunt digitale. O
calitate importantă a domeniului analogic este posibilitatea de a rezolva ecuaţiile diferenţiale care
descriu sistemele fizice fără să fie nevoie de aproximări. Soluţiile ecuaţiilor se obţin în timp real prin
procesarea semnalelor de la intrare deoarece mecanismul prin care se obţin soluţiile este analog,
datorită naturii fizice a sistemelor reale.
Spre deosebire de domeniul analogic, domeniul digital se referă la un calcul numeric al
procesării semnalului care necesită un anumit timp de calcul. În funcţie de tipul semnalului şi
sistemului unele procesări digitale se pot face suficient de repede astfel ca răspunsul să poată fi
considerat ca fiind în timp real, iar alte procesări necesită timp mai mare care face ca sistemul să nu
mai poată fi considerat că răspunde în timp real. Cu toate acestea procesarea digitală a semnalelor are
două mari avantaje:
1. Flexibilitatea, în sensul că aceeaşi maşină digitală (calculator) poate să fie utilizată la
implementarea diferitelor versiuni de procesare digitală a semnalului numai prin modificarea softului
aferent. În cazul unui sistem analogic va trebui reproiectat sistemul pentru fiecare modificare a
procesului de prelucrare.
2. Repetabilitatea care se referă la faptul că operaţia de procesare a semnalului dorită (de
exemplu controlul mişcărilor unui robot) poate să fie repetată exact ca prima oară de un număr
nelimitat de ori în cazul sistemelor digitale. Sistemele analogice suferă de variaţia parametrilor datorită
surselor de alimentare sau temperaturii care fac ca la repetarea procesului, procesarea să nu fie identică
cu procesarea anterioară.
Pentru o anumită operaţie de procesare se constată că procesarea digitală necesită mai multe
circuite complexe în comparaţie cu procesarea analogică. Totuşi eforturile din ultimii ani au dus la o
simplificare substanţială a procesării digitale prin apariţia microcontrolerelor, procesoarelor digitale de
semnal (DSP) şi a sistemelor digitale pe un singur cip (SoC). Alegerea unei anumite metode de
procesare digitală sau analogică a unui semnal este în funcţie directă de aplicaţia respectivă şi de
cerinţele care se impun, legate de performanţe şi costuri. În general se constată că sistemele reale sunt
sisteme mixte în care se combină procesarea digitală cu procesarea analogică de aceea este important
să se cunoască ambele tipuri de procesare de semnal.
10
1.4. Clasificarea semnalelor

În cadrul acestui subcapitol se vor trata cu precădere semnalele unidimensionale denumite şi

semnale cu o singură valoare, care sunt definite de funcţii de timp cu o singură variabilă. Se numesc
„semnale cu o singură valoare” deoarece la un anumit moment de timp pot să aibă o singură valoare.
Valoarea semnalului la acel moment de timp poate să fie un număr real în care caz semnalul este un
semnal real sau poate fi un număr complex în care caz semnalul este complex. În ambele cazuri
variabila timp este un număr real. Cele mai folosite metode de reprezentare ale semnalelor pentru un
anumit caz se referă la punerea în evidenţă a unui anumit tip de semnal particular care este utilizat în
acea aplicaţie. Semnalele se pot clasifică în mai multe categorii în funcţie de caracteristicile lor.

1.4.1. Semnale continue, semnale discrete şi reprezentarea lor

O modalitate de clasificare a semnalelor se referă la cum sunt acestea definite în funcţie de

timp. Semnalele continue în timp au o valoare specificată pentru orice valoare a variabilei timp, iar
sistemele continue în timp funcţionează şi prelucrează semnale continue în timp. Deci, un semnal x(t)
este continuu în timp dacă este definit pentru orice moment de timp. Semnalele continue sunt semnale
naturale care apar atunci când o mărime fizică ca de exemplu un semnal vocal sau un semnal luminos
este convertit într-un semnal electric.
O conversie în semnal electric se face cu un traductor, ca, de exemplu, în cazul unui microfon
care converteşte variaţia presiunii aerului în variaţie de tensiune. Semnalele continue au o singură
valoare la un anumit moment de timp şi variază între limite bine specificate, adică nu pot să aibă la un
anumit moment de timp valoarea infinită.
În Fig.1.6 se reprezintă un semnal continuu la care amplitudinea variază continuu în timp.

10

0
y(t)

-5

-10

-15
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
t

Fig.1.6. Semnal continuu reprezentat în funcţie de timp care are forma matematică
y(t ) = 6 sin(t / 2 +  / 6) + 4 cos(t / 4 +  / 4) + 3sin(t / 6 +  / 6)
11
Un semnal discret în timp are o valoare specificată numai la valori discrete ale variabilei timp,
iar sistemele discrete în timp funcţionează şi produc semnale discrete în timp.
Se vor utiliza notaţiile x(t) pentru semnale continue în timp şi x[n] pentru semnalele discrete în
timp. Parantezele rotunde se utilizează la semnalele continue în timp, iar parantezele drepte se
utilizează la semnalele discrete în timp. Spre exemplu x(nT) este un semnal continuu la timpul nT, iar
x[nT] este un semnal discret la timpul nT. Semnalul continuu în timp nu este necesar să fie definit de o
funcţie continuă în timp, dar trebuie să aibă specificată o singură valoare la fiecare moment de timp.
Viteza cu care se generează eşantioanele, măsurată în eşantioane pe unitatea de timp,
reprezintă frecvenţa de eşantionare:

1
fe = (1.4)
T

Un semnal eşantionat în timp este definit numai la momente discrete de timp. În Fig.1.7. se
prezintă semnalul eşantionat obţinut prin eşantionarea semnalului continuu prezentat anterior. În acest
exemplu, perioada de eşantionare este egală cu 1.

0
x[n]

-2

-4

-6

-8

-10

-12
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Fig.1.7. Secvenţa eşantionată a semnalului din Fig. 6. Semnalul este ’citit’ la momente discrete de
timp, iar valoarea lui la acele momente de timp este continuă

Important: Se vor folosi termenii de eşantion, perioadă de eşantionare şi frecvenţa de eşantionare

chiar dacă setul de eşantioane nu se obţine din eşantionarea unui semnal continuu.
Important: Legătura între timpul continuu și cel discret se face cu ajutorul perioadei de eșantionare T.
Prin eșantionare o parte din informația transmisă de semnal se poate pierde. Pentru a reduce pierderea
de informație transmisă de semnalele analogice, perioada de eșantionare trebuie să respecte teorema
Nyquist-Shannon.
12
În Fig.1.8 se prezintă un semnal discret în timp x[nT] care este definit de un set de valori
specificate la intervale de timp egale cu perioada T, unde T > 0. Nu este absolut necesar ca
eşantioanele să fie definite la intervale de timp egale, dar intervalele de timp inegale sunt mult mai
dificil de analizat. Valorile semnalului la momentele nT, se vor denumi eşantioane, iar T este
perioada de eşantionare.

x[nT]

t=nT

-5T -3T -T T 3T 5T
-4T -2T 2T 4T

Fig.1.8. Reprezentarea grafică şi notaţiile aferente semnalelor discrete

Semnalul discret în timp x[nT] este o funcţie de perioada de eşantionare T şi un întreg n care
este un număr întreg cu semn.
De exemplu, se poate defini un semnal discret astfel:
xnT  = 0,5T (0,8)
nT
(1.5)

În Fig.1.9 este reprezentat semnalul x[nT] pentru T = 2.

n = −2  nT = −4  x[−4] = 0.5 * 2 * (0.8) −4

n = −1 nT = −2  x[−2] = 0.5 * 2 * (0.8) −2

n = 0  nT = 0  x[0] = 0.5 * 2 * (0.8) 0 = 1

n = 1 nT = 2  x[2] = 0.5 * 2 * (0.8) 2 = 0.64

n = 2  nT = 4  x[4] = 0.5 * 2 * (0.8) 4 = 0.4

(0.8)-4
 
x nT = 0,5 * T 0nT,8
x[nT]=0.5T(0.8) ( )nT
(0.8)-2

1
(0.8)2 (0.8)4
t t=nT
-4 -2 0 2 4

Fig.1.9. Reprezentarea grafică a semnalului x[nT] pentru T = 2 în funcţie de t

Numărul întreg cu semn n este un index care indică numărul eşantionului faţă de referinţa de
timp. Deci n = 0 corespunde cu referinţa de timp zero, iar valori negative pentru n corespund unui timp
negativ care este un timp dinaintea referinţei de timp.
13
Uneori este convenabil să se reprezinte un semnal discret în timp ca o funcţie de numărul de
eşantionare n nu în funcţie de numărul perioadei de eşantionare nT.
Această reprezentare a semnalului discret se numeşte secvenţa x[n] care corespunde
semnalului discret x[nT] şi aceasta este reprezentată în funcţie de numărul eşantionului n. În fig. 1.10
se reprezintă grafic secvenţa corespunzătoare semnalului discret reprezentat în Fig. 1.9.
n = −2  x[−2] = (0.8) −4

n = −1 x[−1] = (0.8) −2

n = 0  x[0] = (0.8) 0 = 1

n = 1 x[1] = (0.8) 2

n = 2  x[2] = (0.8) 4

(0.8)-4
xn = (0,8) n
nT

(0.8)-2 x[n]=(0.8)

1
(0.8)2 (0.8)4
n
-2 -1 0 1 2 n

Fig.1.10. Secvenţa semnalului discret prezentat în Fig.1.9 în funcţie de n

Se observă că secvenţa unui semnal discret în timp are o scară a timpului normalizată, unde
factorul de normalizare este perioada de eşantionare T.
Numeroase lucrări de referinţă din domeniul semnalelor şi sistemelor tratează numai
secvenţele şi neglijează perioada de eşantionare, deci reprezentarea în timp. O secvenţă este utilă în
cazul particular în care semnalul eşantionat are valorile de eşantionare care nu depind de T. Un
exemplu de asemenea semnal este reprezentat în Fig. 1.11 unde valorile din secvenţă sunt aceleaşi
pentru orice perioadă de eşantionare dar depind de numărul eşantionului n.
yn = (0,6)
n
(1.6)

(0.6)-2 y[n] = (0.6)n

(0.6) -1 y[n]=(0.6)n

1
(0.6)1 (0.6)2
nn
-2 -1 0 1 2

Fig.1.11. Reprezentarea grafică a secvenţei unui semnal la care valorile eşantionate nu depind de
perioada de eşantionare ci numai de n
14
În concluzie se poate utiliza secvenţa în analiza semnalelor sau sistemelor discrete fără să se
specifice perioada de eşantionare. Rezultatul analizei unui astfel de semnal nu va depinde de perioada
de eşantionare şi deci va fi un rezultat general. Uneori rezultatul general obţinut în urma analizei
trebuie să fie reanalizat în timp şi să se ia în considerare o perioadă specificată de eşantionare.
Pe lângă reprezentarea grafică a unui semnal discret, există şi alte moduri de descriere a
acestora, prezentate în continuare:
1. Reprezentarea funcţională, spre exemplu de forma:
 1  n
  , n  0
xn = xn =  2 
0, n  0


2. Specificarea unei reguli de calcul pentru secvenţa x[n], spre exemplu de forma :
 1 1  1  n 
xn = 1, , ,  ,
 2 4  2  

3. Reprezentarea prin secvenţe de numere:

O secvenţă infinită cu originea timpului marcată prin  este reprezentată sub forma:


x[n] = ..., 0,0,1,2,2, 1,0,1,2,0...


unde săgeata indică n = 0.
O secvenţă discretă de durată finită se reprezintă astfel:


x[n] = 1,3,2,1,2,−1,0,1


unde  reprezintă originea timpului, adică x[0] .

4. O altă reprezentare a unui semnal discret în timp cu un număr mic de eşantioane diferite de zero se
poate specifica prin prezentarea listei valorilor din punctele de eşantionare în ordine. Se utilizează
notaţia de mai jos:
x[n] = {x1 , x2 ,..., xn } sau x[n] = [ x1 x2 ... xn ] , n1 = N

Valoarea specificată pentru n1 indică valoarea indexului corespunzător primului eşantion

prezentat în listă. Pentru simplitate nu se specifică o valoare pentru n1 dacă primul eşantion apare la
n=0.
15
Un semnal discret în timp care foloseşte notaţia de mai sus şi la care primul eşantion apare la
n1= -2 este prezentat în Fig.1.12.

x[n]
x[n]
4

3
2
1

-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 n
n
x[n]=[4 2 -1 0 2] n1=-2
x[n] = [4 2 -1 0 2], n1=-2

Fig.1.12. Reprezentarea grafică a unui semnal definit de o secvenţă de numere

Aplicaţii
1. Să se reprezinte grafic semnalele continue:
a. x(t) = 5sin(100πt) și
b. x(t)=cos(t+π/4).
2. Să se reprezinte grafic semnalele discrete:
a. x[n]=(2/3)n şi
b. x[n]=[-2,0,4,2,5,1,-3] n1=-3.

1.4.2. Semnale pare şi semnale impare

Semnalele se denumesc pare sau impare în funcţie de comportarea acestora pentru valori
pozitive, respectiv valori negative ale timpului.
Un semnal continuu în timp este par dacă satisface condiţia:
x(−t ) = x(t ) pentru orice t

Un semnal continuu este impar dacă satisface condiţia:

x(−t ) = − x(t ) pentru orice t

Se poate observa că un semnal par este un semnal simteric faţă de axa OY, iar semnalul impar
este un semnal asimetric faţă de axa OY.
Aceleaşi definiţii sunt valabile şi pentru semnale discrete.
16
Orice semnal x(t ) poate fi exprimat ca o sumă dintre un semnal par x p (t ) şi un semnal

impar xi (t ) :

x(t ) = x p (t ) + xi (t )

Din definiţia semnalelor pare şi impare va rezulta că:

x p (−t ) = x p (t ) şi xi (−t ) = − xi (t )

Dacă se schimbă t cu –t în expresia semnalului x(t ) va rezulta că:

x(−t ) = x p (−t ) + xi (−t ) , deci x(−t ) = x p (t ) − xi (t )

Din ecuaţia de mai sus şi din prima expresie a lui x(t ) se pot determina expresiile semnalelor
pare şi impare în funcţie de semnalul de bază x(t ) :

x(t ) + x(−t )
x p (t ) = (1.7)
2
și
x(t ) − x(−t )
xi (t ) = (1.8)
2

În Fig.1.13 se reprezintă grafic un semnal continuu par şi un semnal discret impar. Semnalul
4
continuu par este descris de relaţia: x(t ) = , iar semnalul discret impar este dat prin:
t +22

2n
x[n] = . Se demonstrează în continuare ca semnalul x(t) este par şi că semnalul x[n] este impar.
n +1
2

4 4 − 2n
x(−t ) = = 2 = x(t ) x[−n] = = − x[n]
(−t ) + 2 t + 2
2
n2 +1

2
x(t) 1 x[n]
1.8 0.8

1.6 0.6

1.4 0.4

1.2 0.2
-5 -4 -3 -2 -1
x[n]
x(t)

1 0

0.8 -0.2
1 2 3 4 5 n
0.6 -0.4

0.4 -0.6

0.2 -0.8
t
0 -1
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
t n

Semnal par Semnal impar

Fig.1.13. Semnal continuu par şi semnal discret impar

17
Multe semnale nu sunt nici pare nici impare, dar orice semnal poate să fie descompus într-un
semnal par şi un semnal impar, conform relaţiilor de mai sus. Relaţiile de mai sus permit să se
determine componentele semnalelor pare şi respectiv impare dacă se cunoaşte expresia matematică a
semnalului de bază.
În Fig. 1. 14 este prezentat un semnal continuu care nu este nici par, nici impar, însoțit de
reprezentările grafice ale semnalului iniţial inversat în timp şi ale celor două componente, pară şi
impară, ale semnalului.

x(t) x(-t)

1 1

t t
-1 1 -1 1

xp(t)
xi(t)

1/2
1/2 t
-1 1
t
-1/2
-1 1

Fig.1.14. Descompunerea unui semnal continuu x(t) într-un semnal par şi unul impar

Semnalele x(t) și x(-t) sunt descrise matematic prin:

 1 1 1 1
− t + , − 1  t  1  t + , −1  t  1
x(t ) =  2 2 , x ( −t ) =  2 2
 0, in rest  0, in rest

iar componentele x p (t ) și xi (t ) se calculează din relațiile (1.7) și (1.8):

1  1
 , −1  t  1 − t , − 1  t  1
x p (t ) =  2 , xi (t ) =  2
 0, in rest  0, in rest

Se observă de asemenea din expresiile de mai sus că semnalul de bază x(t) nu este nici par, nici impar.
18

În Fig. 1. 15 este prezentat un semnal discret însoțit de reprezentările grafice ale ale celor două
componente, pară şi impară, ale semnalului.

2 xp[n] xi[n]
2 2
2
1.8
1.5

1.6
1
1.4

0.5
1.2

-5 -4 -3 -2 -1
1 0
1 2 3 4 5 n
0.8
-0.5

0.6
-1
0.4

-1.5
0.2
n
0
-8 -6 -4 -2 0
-2 -2 2
-5 -4 -3 -2 -1 1 22 3 44 5 6 8 -8 -6 -4 -2 0 4 6 8

Fig.1.15. Descompunerea unui semnal discret x[n] într-un semnal par şi unul impar

Definiţiile anterioare ale semnalelor pare şi impare sunt valabile pentru semnale reale. În cazul
semnalelor complexe nu se poate defini simplu un semnal par sau impar. Semnalele complexe pot să
fie complex conjugate care se scriu sub forma:
x(−t ) = x* (t ) (1.9)

Semnul asterix denotă un semnal complex conjugat. Se reaminteşte că pentru un număr

complex de forma x(t ) = a(t ) + jb(t ) unde a(t) şi b(t) sunt numere reale, valoarea complex conjugată

este x* (t ) = a(t ) − jb(t ) .

Conform definiţiilor anterioare ale semnalelor pare şi impare, rezultă că un semnal complex
conjugat are partea reală a numărului complex pară, iar partea imaginară impară. Aceleaşi
caracteristici le au şi semnalele discrete.

Aplicaţii
1. Să se afle cele două componente pară şi impară ale semnalului continuu x(t ) = e jt .
2. Să se demonstreze că:
- produsul a două semnale pare este un semnal par,
- produsul a două semnale impare este un semnal par,
- produsul unui semnal par cu un semnal impar este un semnal impar.
19
3. Să se reprezinte grafic semnalele pare şi impare asociate semnalelor reprezentate în Fig. 1.15.

4 x(t) 4 x(t) = 4e-0.5t

3.5 3.5

3 3

2.5 2.5

2 2

1.5 1.5

1 1

0.5 0.5

0 0
0 1 2 3 4 5 0 2 4 6 8 10
t t

1.4.3. Semnale periodice şi semnale aperiodice

Un semnal periodic se repetă periodic pe întreaga axă a timpului. Timpul după care se repetă
se numeşte perioada semnalului. Deci un semnal periodic are valori egale la intervale de timp de o
perioadă. Această observaţie conduce la definiţii formale ale semnalelor periodice continue în timp şi
discrete.
Definiţia 1. Un semnal continuu x(t) este periodic dacă este descris de o funcţie care satisface
condiţia:
x(t ) = x(t + T ) pentru orice valori ale lui t.

unde T este o constantă pozitivă. Dacă o asemenea condiţie este îndeplinită pentru T = T0 atunci va fi
îndeplinită şi pentru T= 2T0, T=3T0, T=4T0....
Cea mai mică valoare a lui T care satisface condiţia de mai sus se numeşte perioadă
fundamentală a semnalului x(t) şi se notează cu T0.
Perioada fundamentală defineşte durata unui ciclu complet al funcţiei x(t). Frecvenţa
fundamentală se obţine prin inversarea perioadei fundamentale:
1
f0 = (1.10)
T0

şi arată cât de des se repetă semnalul x(t) pentru un interval de timp. Frecvenţa se măsoară în herţi sau
cicli pe secundă.
20
Frecvenţa unghiulară se măsoară în radiani pe secundă şi se defineşte astfel:
2
 = 2f = (1.11)
T

Se reaminteşte că sunt 2π radiani la un ciclu complet. În Fig.1.16 se prezintă graficul unui

semnal continuu periodic.

x(t)

Fig.1.16. Semnal continuu periodic

Un semnal care nu este periodic se spune că este aperiodic. În Fig.1.17 se prezintă un semnal
continuu aperiodic.

x(t)

Fig.1.17. Semnal continuu aperiodic

Definiţia 2. O secvenţă discretă x[n] va fi periodică dacă satisface condiţia:

x[n] = x[n + N ] , pentru orice valoare întreagă a lui n

unde N este un număr întreg pozitiv.

Cea mai mică valoare întreagă a lui N pentru care condiţia de mai sus este îndeplinită se
numeşte perioadă fundamentală a semnalului discret x[n]. Frecvenţa unghiulară fundamentală sau mai
simplu frecvenţa este definită astfel:
2
= (1.12)
N

şi se măsoară în radiani.
Este o mare diferenţă între definiţia semnalelor continue periodice şi semnalelor discrete
periodice în sensul că T este o valoare reală pozitivă pe când N este o valoare întreagă pozitivă.
În Fig. 1.18 se prezintă un semnal discret periodic şi un semnal discret aperiodic.
21
5

1
x[n]

-1

-2

-3

-4

-5
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

4
x[n]

0
-1 0 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Fig.1.18. (a) Reprezentarea grafică a unui semnal discret periodic (b) Reprezentarea grafică a unui
semnal discret aperiodic

Nu există semnale fizice cu adevărat periodice pentru că toate semnalele încep la un anumit
moment de timp şi se termină la un alt moment de timp. Pe de altă parte, un semnal se poate repeta
pentru un interval de timp mult mai lung decât intervalul de timp necesar unui sistem ca să răspundă la
modificările cerute de un asemenea semnal. În acest caz, efectul produs de aplicarea şi deconectarea
semnalului de la sistem sunt neglijabile când se calculează valorile răspunsului sistemului respectiv. În
consecinţă semnalul poate fi modelat ca un semnal periodic care există de la t = - la t =  atunci
când se calculează şi se măsoară performanţele sistemului.

Aplicaţii
1. Să se demonstreze că semnalul exponenţial x(t) = e j0 t este periodic, iar perioada fundamentală
este 2π/ωo.
2. Să se arate că secvenţa exponenţială complexă x[n] = e j0n este periodică numai dacă Ωo/2π
este un număr raţional.
3. Fie un semnal exponenţial continuu de forma x(t) = e j0 t unde ω0 este pulsaţia fundamentală,
iar T0 = 2π/ω0. Semnalul de mai sus se eşantionează cu perioada de eşantionare Ts şi va rezulta
o secvenţă discretă de forma x[n] = x(nTs) = e j0nTs . Să se arate ce condiţie trebuie să
îndeplinească perioada de eşantionare Ts pentru ca secvenţa discretă obţinută să fie periodică.
22
1.4.4. Semnale deterministe şi semnale aleatoare

Un semnal determinist este un semnal despre care nu există nici o incertitudine în legătură cu
valorile sale pe toată axa timpului. Semnalele deterministe sunt complet specificate de o funcţie de
timp. Semnalele deterministe cunoscute (precum sin, cos etc.) pot să fie modelate toate cu o singură
ecuaţie pe toată axa timpului. Asemenea semnale se numesc simplu definite. Unele semnale se pot
modela mai convenabil cu un set de ecuaţii, fiecare ecuaţie fiind valabilă pentru un anumit interval de
timp. Aceste semnale se mai numesc definite pe porţiuni. În Fig. 1.19. se prezintă un semnal
continuu şi un semnal discret definite pe porţiuni.

3 + n, − 3  n  0
e 2t , t  0 
x(t ) =  , x[n] = 1, 0  n  3
0.5e −t , t  0 0, in rest

x(t)
1
1
0.9

0.8

0.7

0.6

0.5 0.5
0.4

0.3

0.2

0.1

0
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
t

x[n]
2 2

1.5

1
1

0.5

0
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
n
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

Fig.1.19. a) Semnale definite pe porţiuni

Unele semnale sunt definite compact de către o singură ecuaţie pentru toată axa timpului, dar
este mult mai convenabil să se folosească în analiza semnalului o definiţie pe porţiuni a acestuia. Un
−t
exemplu de semnal continuu de acest tip este semnalul următor: x(t ) = e .
Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie completă, dar dacă se doreşte integrarea acestui semnal, va
trebui ca el să fie reprezentat în două părţi:
e t , t  0
x(t ) =  −t
e , t  0
23

Se integrează semnalul pe cele două porţiuni şi apoi se adună integralele de la -  la 0 şi de la

0 la .
x(t)

-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
t

Fig.1.19. b) Semnal determinist

Un semnal arbitrar este un semnal despre care există incertitudini în legătură cu valorile
semnalului la diferite momente de timp. Un asemenea semnal poate să fie văzut ca aparţinând unui
ansamblu de semnale sau unui grup de semnale care împreună au o formă de undă diferită. Fiecare
semnal din grupul de semnale are o anumită probabilitate de apariţie. Un ansamblu de asemenea
semnale se mai numeşte proces aleator. Zgomotul generat de un amplificator dintr-un receptor radio
sau de televiziune este un exemplu de proces aleator, deoarece amplitudinea zgomotului fluctuează
între anumite valori pozitive şi negative într-un mod aleator. Semnalul EEG din medicină este un alt
exemplu de semnal aleator.

1.4.5. Semnale cuantizate şi semnale limitate

Un semnal cuantizat va avea numai un număr finit de valori. Un exemplu de semnal cuantizat
este un semnal care poate avea numai valorile –0.5, 0, 0.5 şi 1. Un alt exemplu este un semnal care
poate avea valorile  3i unde i este un întreg folosit la numărare. Intervalul de cuantizare în cazul
celor două exemple este 0.5 şi, respectiv, 3. Exemple de semnale continue în timp cuantizate şi
discrete cuantizate se prezintă în Fig. 1.20.

6 x(t) x[n]
6
4
4
2
2

-4 -3 -2 1 2 3 4 t
-2 -4 -3 -2 1 2 3 4 n
-2

Fig.1.20. Semnale continue şi discrete cuantizate

24

Un semnal cuantizat se obţine la conversia analog numerică şi numeric analogică unde

numărul de niveluri de tensiune cuantizate corespunde numărului de biţi ai convertorului.
De exemplu un convertor analog numeric (CAN) de 8 biţi poate sa aibă maxim 28 = 256 de
niveluri de tensiune, iar pentru un domeniu de variaţie a semnalului analogic de la 0 la 10V se va
obţine un interval de cuantizare de 10 : 256 = 0.039 V = 39 mV.

Semnale limitate sunt semnale care în mod normal ar putea fi descrise de o funcţie
matematică cu o anumită amplitudine, dar în urma prelucrării lor amplitudinea este limitată la o
valoare mai mică faţă de amplitudinea teoretică.
Spre exemplu, la ieşirea unui amplificator ar trebui să fie un semnal sinusoidal cu
amplitudinea de 10V, dar aceasta este limitată la 8V. Un asemenea semnal se spune că este
distorsionat, iar spectrul lui de frecvenţe este mai mare decât al semnalului iniţial. Spectrul de
frecvenţe al unui asemenea semnal se va studia pe baza seriilor Fourier.
In Fig. 1.21 se prezintă un semnal liniar variabil de amplitudine teoretică 6V care este limitat
la 4V.

x(t)
x(t)
6
4
2

-4 -3 -2 -1 1 2 3 4 t
t
Semnal limitat

Fig.1.21. Semnal continuu limitat

Semnalele discrete pot să fie de asemenea limitate.

Aplicaţii
1. Un semnal analogic cu amplitudinea cuprinsă între 0V şi 20V este cuantizat cu un CAN de 8
biţi. Dacă semnalul analogic are 4V care va fi valoarea cuantizată? Care va fi valoarea
cuantizată dacă se utilizează un CAN de 12 biţi ?
2. Câte niveluri de tensiune are un semnal de la ieşirea unui CAN de 16 biţi? Care este valoarea
cuantei dacă semnalul analogic poate să varieze între 0 şi 5V?
3. Un amplificator este alimentat cu o sursă duală de +/- 15V şi are o amplificare de 20dB. Cum
va arăta semnalul de la ieşire dacă la intrare se aplică un semnal sinusoidal de 1kHz şi
amplitudine 2V? Care este amplitudinea maximă a semnalului sinusoidal pentru care ieşirea
nu este distorsionată?
25

1.4.6. Semnale de energie şi semnale de putere

În cadrul unui sistem electric, un semnal poate să fie reprezentat de o tensiune sau de un
curent. Fie o tensiune u(t) care apare la bornele unei rezistenţe electrice R şi care va determina un
curent i(t) prin acea rezistenţă. Puterea instantanee disipată de rezistenţa R se poate defini astfel:

u 2 (t )
p(t ) = (1.13)
R

sau echivalent în funcţie de curent:

p(t ) = Ri 2 (t ) (1.14)

În ambele cazuri, puterea instantanee p(t) este proporţională cu amplitudinea semnalului la

puterea a doua. În cazul unei rezistenţe de 1 Ohm cele două ecuaţii au aceeaşi formă matematică.
În analiza semnalelor se obişnuieşte ca puterea unui semnal să fie definită în mod similar ca
puterea disipată de un rezistor de 1 Ohm la care semnalul poate să fie tensiune sau curent, deci puterea
unui semnal x(t) se poate exprima matematic astfel:

p(t ) = x 2 (t ) (1.15)

Puterea unui semnal nu are asociată o unitate de măsură, adică nu se măsoară în waţi ca
puterea electrică. Puterea unui semnal oferă o apreciere cantitativă asupra naturii semnalului.
Pornind de la convenţia că puterea unui semnal se exprimă ca în relaţia de mai sus se poate
defini energia totală a unui semnal continuu x(t) ca fiind:

T

E = lim  2T x 2 (t )dt = − x 2 (t )dt (1.16)
T → −
2

Puterea medie este în acest caz:

1 T 2
P = lim  2T x (t )dt (1.17)
T → T −
2

Din ecuaţiile anterioare se observă că puterea medie a unui semnal periodic x(t) care are
26
perioada fundamentală T se poate calcula cu relaţia:

1 T2 2
P=  T x (t )dt (1.18)
T −2

Rădăcina pătrată din puterea medie definită anterior se numeşte valoare efectivă (rms- root
mean square) a semnalului x(t).
In cazul secvenţelor discrete de tipul x[n] integrala din expresia energiei şi puterii se va înlocui
cu suma.
Deci energia unui semnal discret x[n] este :


E=  x 2 n (1.19)
n = −

iar puterea medie este definită ca :

1 N
P = lim 
N → 2 N + 1 n = − N
x 2 [ n] (1.20)

În cazul unui semnal discret periodic x[n] de perioadă fundamentală N, puterea medie este
dată de relaţia:

1 N −1 2
P=  x [ n] (1.21)
N n =0

Un anumit semnal este un semnal de energie dacă energia acestuia este limitată:

0<E<∞

Un semnal se numeşte semnal de putere dacă puterea acestuia este limitată:

0<P<∞

Semnalele de putere şi de energie se exclud reciproc, în sensul că un semnal de energie nu

poate să fie un semnal de putere şi invers. Un semnal de energie are puterea medie 0, iar un semnal de
putere are o energie infinită. În mod uzual semnalele periodice şi semnalele aleatoare sunt considerate
semnale de putere pe când semnalele deterministe şi neperiodice sunt considerate semnale de energie.
27

1.5. Operaţii de bază aplicate semnalelor

Una din aplicaţiile de mare importanţă în studiul semnalelor şi sistemelor este utilizarea
sistemelor pentru a prelucra semnale. Prelucrarea semnalelor înseamnă combinarea unor operaţii de
bază pentru a modifica acel semnal.
Există două mari categorii de operaţii care se pot aplica semnalelor:
1. Operaţii care se aplică variabilei dependente a semnalului.
2. Operaţii care se aplică variabilei independente a semnalului.

1.5.1. Operaţii care se aplică variabilei dependente

Modificarea amplitudinii. Fie un semnal continuu x(t) şi un semnal y(t) rezultat în urma unei operaţii
de modificare (sau scalare) a amplitudinii. Modificarea amplitudinii este descrisă de operaţia:

y(t ) = c  x(t ) (1.22)

unde c este factorul de modificare a amplitudinii şi este o constantă reală pozitivă.

Dacă c >1 semnalul este amplificat, iar daca 0<c<1 semnalul este atenuat.
Un exemplu fizic de modificare a amplitudinii unui semnal este un amplificator care creşte
amplitudinea semnalului aplicat la intrare. Un alt exemplu este cel al unei rezistenţe care modifică un
semnal de curent x(t) şi îl transformă într-o tensiune y(t), factorul de multiplicare fiind valoarea
rezistenţei.
Definiţia modificării de amplitudine este similară şi la semnalele discrete:

y[n] = c  x[n]

Însumarea a două semnale. Fie 2 semnale continue x1(t) şi x2(t) şi y(t) semnalul care se obţine prin
însumarea celor două semnale:

y(t ) = x1 (t ) + x2 (t ) (1.23)

Un exemplu de echipament care face însumarea a două semnale este mixerul audio care poate
combina semnalul muzical cu semnalul vocal.
28
Însumarea a două semnale discrete se poate defini în mod similar.

y[n] = x1[n] + x2 [n]

Multiplicarea a două semnale. Fie 2 semnale continue x1(t) şi x2(t) şi y(t) semnalul care se obţine
prin multiplicarea celor două semnale:

y(t ) = x1 (t )  x2 (t ) (1.24)

Pentru fiecare valoare a variabilei t se va obţine un semnal de ieşire y(t) care este format din
produsul celor două semnale de intrare x1(t) şi x2(t).
Un exemplu de echipament care face produsul a două semnale este un semnal radio AM la
care semnalul vocal x1(t) este multiplicat cu un semnal purtător armonic x2(t) care se mai numeşte undă
purtătoare.
Definiţia multiplicării semnalelor este similară şi în cazul semnalelor discrete:

y[n] = x1[n]  x2 [n]

Derivarea unui semnal. Fie un semnal continuu x(t) şi semnalul derivat din acesta y(t):

d
y (t ) = x(t ) (1.25)
dt

Un exemplu de componentă care face operaţia de derivare este o inductanţă la care valoarea
tensiunii la borne se obţine prin derivarea variaţiei curentului:

d
u (t ) = L i (t ) (1.26)
dt

Integrarea unui semnal. Fie un semnal continuu x(t) şi semnalul y(t) care este obţinut prin integrarea
semnalului iniţial:

y (t ) = − x( ) d
t
(1.27)

unde τ este variabila de integrare.

Un exemplu de element care face operaţia de integrare a unui semnal este un condensator la
29
care tensiune la borne depinde de integrala curentului:

1
− i( )d
t
u (t ) = (1.28)
C

Derivarea şi integrarea nu se aplică semnalelor discrete.

În Fig. 1.22 sunt reprezentate 2 semnale discrete x1[n] şi x2[n] și semnalele x1[n]+ x2[n] şi x1[n]x2[n].
x1[n]
x2[n]

2 2

1 1

-4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n

-2

x1[n]* x2[n]
x1[n]+ x2[n]
4 4
3 3

2 2

1 1

-4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n

-2

Fig.1.22. Prelucrarea variabilei dependente la semnalele discrete

1.5.2. Operaţii care se aplică variabilei independente

Scalarea timpului. Fie un semnal continuu x(t) şi semnalul y(t) care este obţinut prin scalarea
variabilei independente t cu un anumit factor a:

y(t ) = x(at )

Dacă a > 1, semnalul y(t) va fi un semnal comprimat în timp comparativ cu x(t).

Dacă 0 < a < 1, semnalul y(t) va fi un semnal expandat în timp comparativ cu x(t).

Cele două operaţii sunt prezentate în Fig.1.23 pentru un semnal continuu. Scalarea timpului se
30
face matematic prin înlocuirea variabilei t din semnalul de bază cu at1 şi apoi se poate face
reprezentarea grafică a semnalului în funcţie de t1= t/a.

x(t) 1

t
-1 1
1
y(t)=x(2t)
t

-0.5 0.5
y(t)=x(t/2) 1

t
-2 2

Fig.1.23. Exemplu de scalare a timpului

În cazul unei secvenţe discrete se poate scrie:

y[n] = x[kn] , k>0, unde k este număr întreg

Dacă k>1, atunci unele valori ale semnalului discret iniţial x[n] sunt pierdute în semnalul
de ieşire y[n]. Această operaţie mai poartă denumirea de decimare a semnalului.
În Fig.1.24 se prezintă operaţia de scalare în cazul unei secvenţe discrete cu pierderea unor
eşantioane din semnalul de bază.

x[n]

-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5

y[n]=x[2n]

-2 -1 0 1 2 3

Fig.1.24. Scalarea unei secvenţe discrete x[n] prin scalare cu factorul 2

31
x[n]={1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2}, n1=-5. Pentru k = 2, y[n] = x[2n].
n = −5 , y[−5] = x[−10]
n = −4, y[−4] = x[−8]
n = −3, y[−3] = x[−6]
n = −2, y[−2] = x[−4] = 2
n = −1, y[−1] = x[−2] = 2
n = 0, y[0] = x[0] = 2
n = 1, y[1] = x[2] = 2
n = 2, y[2] = x[4] = 2
n = 3, y[3] = x[6] = 2

Se observă din figura de mai sus şi din calcule că scalarea unei secvenţei discrete x[n] cu
factorul 2 duce la pierderea unor eşantioane.

Dacă k<1, atunci semnalul y[n] se va determina conform următoarei relaţii:

 n
x , cand n este divizibil cu k
y[n] =   k 
 0, cand n nu este divizibil cu k

Aceasta operaţie mai poartă denumirea de interpolare a semnalului şi conduce la obţinerea

unui semnal cu o derulare mai lentă.

Se poate face şi o scalare continuă a semnalelor discrete definite şi în funcţie de perioada T

care este similară scalării semnalelor continue prin înlocuirea perioadei T cu o perioadă T/b unde b
este o constantă pozitivă continuă similară cu constanta a de la semnalele continue. În majoritatea
lucrărilor de specialitate prin scalarea discretă se înţelege scalarea secvenţelor discrete care sunt
definite numai în funcţie de n şi nu depind de T. Prin acest mod de abordare, scalarea discretă se
asemănă cu scalarea semnalelor continue.

Inversarea timpului. Fie un semnal continuu x(t) şi semnalul y(t) care este obţinut prin schimbarea
semnului variabilei independente t cu –t, adică:

y(t ) = x(−t )

Semnalul y(t) este semnalul x(t) reflectat faţă de axa y.

În funcţie de tipul semnalului par sau impar apar două situaţii de interes şi anume: semnalele
pare au aceeaşi formă prin inversare; semnalele impare au prin inversare valori asimetrice.
32
Un exemplu de semnal continuu şi semnalul inversat în timp se prezintă în Fig.1.25.

10

-10

y2(t)=y1(-t)
-20
y1(t) y1(t)
y2(t)
-30

-40

-50

-60
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
Timpul t (-2..2)

Fig.1.25. Exemplu se inversare a timpului în cazul semnalelor continue pentru funcţia y(t)= 2e(-4) –e(-2t)

În cazul semnalelor discrete se aplică aceleaşi reguli ca şi la semnalele continue.

Deplasarea în timp. Fie un semnal continuu x(t) şi semnalul y(t) care este obţinut prin deplasarea în
timp a semnalului de bază:

y(t ) = x(t − t0 )

unde t0 reprezintă deplasarea în timp.

Dacă t0>0, forma de undă a semnalului x(t) se va deplasa spre dreapta cu t 0 unităţi de timp
faţă de poziţia iniţială.
Dacă t0< 0 deplasarea formei de undă va fi spre stânga.
O deplasare spre dreapta reprezintă o întârziere în timp, iar o deplasare spre stânga
reprezintă un avans în timp.
Un exemplu de deplasare în timp a unui semnal continuu în timp este sunetul pe care îl auzim
de la o explozie în atmosferă în comparaţie cu observarea semnalului luminos. În acest caz întârzierea
este t = d/vs > 0, unde d este distanţa de la observator la locul exploziei, iar vs este viteza sunetului.
Deoarece t este pozitiv, sunetul exploziei este întârziat în timp şi noi observăm prima dată explozia
înainte de a auzi zgomotul făcut de explozie.
În cazul sistemelor discrete semnalul x[n] va fi deplasat în timp cu m dacă:

y[n] = x[n − m]

unde deplasarea în timp m trebuie să fie un număr întreg pozitiv sau negativ.
33
În Fig.1.26.a se reprezintă un semnal continuu şi semnalele corespunzătoare întârziate în timp
şi cu avans de timp. În Fig.1.26.b se prezintă un semnal discret şi semnalele discrete întârziate şi cu
avans de timp.
x(t) x[n]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 t -5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n
-2

x(t-2) x[n-2]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 t -5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n
-2

x(t+1) x[n+1]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 t -5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n
-2

Fig.1.26. Exemplu de semnale continue şi discrete deplasate în timp

În Fig. 1.27 se reprezintă un semnal continuu x(t), împreună cu semnalele x(t-2), x(2t), x(t/2), x(-t).

x(t) x(t-2)

A A

1 2 3 4 5 6 t 1 2 3 4 5 6 t
34

x(2t)
x(t/2)
A A

1 2 3 4 5 6 t 1 2 3 4 5 6 7 8 t

x(-t)
A

-5 -4 -3 -2 -1 t

Fig.1.27. Prelucrarea variabilei independente la semnale continue

În Fig. 1.28 este reprezentat semnalul discret x[n], împreună cu semnalele x[n-2], x[2n], x[-n],
x[-n+2].
x[n] x[n-2]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n -5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n

x[2n] x[-n]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n -5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n

x[-n+2]

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5 6 n

Fig.1.28. Prelucrarea variabilei independente la semnale discrete

35

1.5.3. Reguli de precedenţă în cazul operaţiilor de deplasare în timp şi scalare în timp

Fie un semnal y(t) care este obţinut din alt semnal x(t) prin combinarea unor operaţii de
deplasare în timp şi scalare în timp:

y(t ) = x(at − b) (1.29)

Relaţiile dintre y(t) şi x(t) trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

y(0) = x(−b) (1.30)

şi respectiv:

y(b / a) = x(0) (1.31)

care vor demonstra că y(t) se obţine din x(t) prin deplasarea în timp urmată de scalarea în timp.
Pentru a se face o transformare corectă a semnalului x(t) în semnalul y(t), deplasarea în timp şi
scalarea trebuie să se aplice într-o anumită ordine. Ordinea corectă se bazează pe faptul că operaţia de
scalare a timpului înlocuieşte pe t cu at, pe când operaţia de deplasare în timp înlocuieşte pe t cu t-b.
În tabelul de mai jos se prezintă cele două posibilităţi de efectuare a celor două operaţii.

Tabel 1.1. Influenţa ordinii efectuării operaţiilor la scalarea în timp şi deplasare în timp
Deplasare în timp urmată de scalare Scalare urmată de deplasare în timp
v(t ) = x(t − b) u(t ) = x(at )
y(t ) = v(at ) = x(at − b) y(t ) = u(t − b) = x(at − ab)

Deci dacă se doreşte o prelucrare a semnalului conform relaţiei (1.24) trebuie ca mai întâi să
se aplice semnalului deplasarea în timp şi apoi scalarea.

Pentru exemplificare se consideră un impuls dreptunghiular de amplitudine 1 şi durată 2 reprezentat în

Fig. 1.29. Se vor aplica pe rând acestui semnal operaţiile de deplasare în timp şi scalare şi invers
pentru a se observa rezultatul schimbării ordinii operaţiilor respective.
Cele două operaţii se aplică pentru a = 2 şi b=-3.
Cazul 1: Deplasare urmată de scalare. Fig. 1.29. a).
36

x(t)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

v(t) = x(t+3)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

y(t) = v(2t)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

Cazul 2: Scalare urmată de deplasare. Fig. 1.29. b).

x(t)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

u(t) = x(2t)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

y(t) = u(t+3)
1

t
-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

Fig. 1.29. a şi b. Exemplificarea grafică a ordinii efectuării operaţiilor de scalare în timp şi deplasare în
timp în cazul semnalelor continue
37
În Fig. 1.29. a) se face mai întâi deplasarea în timp şi apoi scalarea timpului rezultând un
impuls de durată 1 plasat între -2 şi -1. În Fig. 1.29. b), prin aplicarea mai întâi a scalării în timp şi
apoi a deplasării în timp se obţine un semnal de durată 1 plasat între -3.5 şi -2.5.
Se observă din tabelul de mai sus şi din graficul prezentat că semnalul final în cazul
succesiunii inverse de operaţii este la fel scalat în timp dar deplasarea în timp este diferită în cele două
cazuri. Prin urmare dacă se doreşte obţinea unui semnal conform ecuaţiei (1.29) trebuie mai întâi să se
aplice semnalului deplasarea în timp şi apoi scalarea timpului. Reguli similare sunt valabile şi la
semnalele discrete.

Se consideră în continuare următoarea secvenţă discretă x[n]= [-1 -1 0 1 1], n1=-2. Se va

reprezinta grafic semnalul y[n] = x[2n+3].
Semnalul x[n] este reprezentat în Fig.1.30.a. Deplasarea în timp cu 3 eşantioane de timp se
prezintă în Fig. 1.30.b, iar scalarea cu 2 se prezintă în Fig. 1.30.c.

x[n]
x[n]

n
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 n

[
aa)
n
]
v[n]=x[n+3]
v[n]

n
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 n

b) b y[n]=v[2n]=x[2n+3]
y[n]

n
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2
n
c
c)

Fig. 1.30. Ordinea operaţiilor de scalare în timp şi deplasare în cazul semnalului discret de mai sus

Înţelegerea acestor secvenţe de transformări sunt importante pentru noţiunile care se vor
prezenta în capitolele următoare la analiza semnalelor.
38
1.6. Semnale elementare

Studiul semnalelor şi sistemelor se bazează pe câteva semnale elementare care sunt foarte mult
utilizate ca de exemplu semnalele exponenţiale, semnalele sinusoidale, funcţia treaptă, funcţia impuls
şi funcţia rampă. Aceste semnale elementare se utilizează la descrierea semnalelor de complexitate
ridicată şi de asemenea sunt utile pentru că modelează numeroase semnale reale care apar în natură.

1.6.1. Semnale exponenţiale

Un semnal exponenţial real se poate scrie într-o formă generală astfel:

x(t ) = B  e at (1.32)

unde B şi a sunt numere reale. Parametrul B se numeşte amplitudinea exponenţialei care se măsoară la
t=0. După cum parametrul a este pozitiv sau negativ, există 2 tipuri de semnale exponenţiale:
- semnale exponenţiale descrescătoare, pentru a<0
- semnale exponenţiale crescătoare, pentru a>0
În Fig. 1.31 sunt reprezentate grafic două semnale exponenţiale:
- descrescător cu B=5 şi a = -5
- crescător cu B=5 şi a=5.

Semnal exponential descrescator (B=5, a=-5)

5

3
x1(t)

0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Semnal exponential crescator (B=5, a=5)

800

600
x2(t)

400

200

0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Fig.1.31. Reprezentarea grafică a semnalelor exponenţiale descrescătoare şi crescătoare

Un exemplu de semnal exponenţial descrescător este tensiunea la bornele unui condensator cu

pierderi a cărui schemă este reprezentată în Fig.1.32.
39

i(t)

uc(t) R
C

Fig.1.32. Modelul unui condensator real la care apare o rezistenţă de pierderi R în paralel cu
condensatorul ideal.

Condensatorul se consideră de capacitate C, iar rezistenţa de pierderi este R. Condensatorul se

încarcă cu tensiunea U c 0 prin plasarea unei baterii la borne, iar la momentul de timp t = 0 se scoate
bateria din circuit. Ecuaţia care descrie variaţia tensiunii la bornele condensatorului în funcţie de timp
este:

duc (t )
RC + u c (t ) = 0 (1.33)
dt

unde uc (t ) este tensiunea la bornele condensatorului.

Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială de ordinul 1 a cărei soluţie este:

t
−
u c (t ) = U c 0 e RC
(1.34)

unde produsul RC este denumit constanta de timp a circuitului.

Ecuaţia de mai sus arată că tensiunea la bornele condensatorului descreşte exponenţial în timp
cu o viteză determinată de constanta de timp RC. Cu cât rezistenţa de pierderi R este mai mare (deci
pierderile în condensator sunt mai mici), cu atât tensiunea la bornele condensatorului va scădea mai
încet.
În cazul semnalelor discrete un semnal exponenţial real este descris de relaţia:

x[n] = B  r n (1.35)

Natura exponenţială a acestui semnal se poate arăta dacă se înlocuieşte r cu ea .

Ecuaţia de definiţie a semnalului exponenţial discret ne arată diferenţa care există între un
semnal exponenţial continuu şi un semnal exponenţial discret. La un semnal exponenţial continuu
variabila a de la puterea exponenţialei are valori pozitive, respectiv negative, în funcţie de tipul
40
semnalului crescător sau descrescător, iar la semnalele exponenţiale discrete variabila r este în general
pozitivă şi variază între 0 şi 1 în cazul semnalelor exponenţiale discrete descrescătoare sau este mai
mare decât 1 în cazul semnalelor exponenţiale discrete crescătoare, adică 0 < r < 1 şi respectiv r >1, în
cazul celor două categorii de semnale exponenţiale. Dacă variabila r este negativă, r < 0, semnalul
exponenţial discret are valori la care semnul se schimbă de la o valoare la valoarea imediat următoare.
În Fig.1.33, a şi b se prezintă un semnal exponenţial discret descrescător pentru 0 < r < 1 şi
respectiv un semnal discret crescător pentru r > 1.
Semnal exponential descrescator (B=6, r=0.8)
60

50

40
x1[n]

30

20

10

0
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Semnal exponential crescator (B=6, r=1.2)

40

30
x2[n]

20

10

0
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Fig. 1.33. Reprezentarea grafică a unui semnal discret descrescător(a) şi respectiv crescător (b)

În Fig.1.34 a şi b se prezintă un semnal discret la care valorile lui r sunt negative

corespunzătoare unui semnal discret descrescător, adică -1 < r < 0 şi respectiv unui semnal discret
crescător pentru r < -1.
Semnal exponential descrescator cu r<0 (B=6, r=-0.8)
60

40

20
x1[n]

-20

-40

-60
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Semnal exponential crescator cu r<0 (B=6, r=-1.2)

40

20
x2[n]

-20

-40
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Fig. 1.34. Reprezentarea grafică a unui semnal discret descrescător (a) şi respectiv crescător (b) la care
r este negativ.
41

Semnalele exponenţiale prezentate mai sus sunt semnale cu valori reale. Este posibil ca un
semnal exponenţial să aibă valori complexe. Forma matematică a unui semnal exponenţial cu valori
complexe este la fel ca şi forma semnalelor reale cu deosebirea că valorarea amplitudinii B sau
factorul a pot să fie complexe în cazul unui semnal continuu, respectiv valorile B sau r pot să fie
complexe în cazul unui semnal discret.

Aplicaţii
2, − 1.5  t  0

1. Să se reprezinte grafic semnalul: x(t ) = 2e −t / 2 , 0  t  3
0, in rest

Să se reprezinte acelaşi semnal comprimat cu un factor 3 şi apoi expandat cu un factor 2.

1.6.2. Semnale sinusoidale şi semnale sinusoidale atenuate (continue şi discrete)

1.6.2.1. Semnale sinusoidale
Forma matematică generală a unui semnal sinusoidal se poate exprima matematic astfel:

x(t ) = A cos(t +  ) (1.36)

unde A este amplitudinea, ω este pulsaţia, iar φ este unghiul de defazaj.

În Fig.1.35 se prezintă forma de undă a unui semnal cosinusoidal şi respectiv a unui semnal
sinusoidal.
Semnal cosinusoidal (A=6, defazaj=pi/6)
6

2
x1(t)

-2

-4

-6
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Semnal sinusoidal (A=6, defazaj=pi/6)

6

2
x2(t)

-2

-4

-6
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Fig.1.35. a. Semnal de tipul Acos(ωt + φ) cu ω= 10π şi φ=π/6

b. Semnal de tipul Asin(ωt + φ) cu ω= 10π şi φ=π/6.
42

Un semnal sinusoidal poate să fie generat de un circuit electric format dintr-o bobină în paralel
cu un condensator reprezentat în Fig.1.36.
i(t)

uc(t)
C L

Fig.1.36. Circuit LC paralel format din elemente ideale de circuit.

Se presupune că pierderile din condensator şi din bobină sunt nule, adică elementele de circuit
sunt ideale. La momentul iniţial de timp t = 0 tensiunea la bornele condensatorului este U c 0 , iar
ecuaţia de funcţionare a circuitului este :

d 2 u c (t )
LC + u c (t ) = 0 (1.37)
dt 2

unde uc (t ) este tensiunea la bornele condensatorului la momentul de timp t, C valoarea capacităţii şi L

valoarea inductanţei. Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială de ordinul 2 a cărei soluţie este:

uc (t ) = U c 0 cos(0t ) , pentru t > 0

unde ω0 este frecvenţa unghiulară naturală a circuitului:

1
0 = (1.39)
LC

Ecuaţia (1.38) reprezintă un semnal sinusoidal de amplitudine U c 0 şi frecvenţă ω0 şi unghiul

de fază φ = 0.
În cazul unor secvenţe discrete un semnal armonic se poate scrie sub forma:

x[n] = A cos(n +  ) (1.40)

Perioada unui semnal sinusoidal discret se măsoară în eşantioane. Pentru ca x[n] să fie
periodic cu o perioadă de N eşantioane, acesta trebuie să satisfacă condiţia de periodicitate a
semnalelor discrete adică x[n + N] = x[n] pentru orice n. Se va înlocui n cu n + N în ecuaţia de mai
43
sus:

x[n + N ] = A cos(n + N +  )

Pentru a fi îndeplinită condiţia de periodicitate a semnalelor discrete trebuie ca:

2k
 = k în sau:  = (1.41)
N

De reţinut faptul că, spre deosebire de semnalele sinusoidale continue, semnalele sinusoidale
discrete nu sunt periodice pentru orice valori ale frecvenţei unghiulare Ω. În cazul semnalelor
sinusoidale discrete descrise de ecuaţia (1.40), acestea vor fi periodice numai dacă frecvenţa
unghiulară Ω va fi un multiplu raţional de 2π după cum se arată în relaţia de mai sus.
În Fig.1.37 se prezintă un semnal sinusoidal discret x[n] = A sin(n) , pentru A = 4,  =  / 6 .
Semnal sinusoidal
4

1
x[n]

-1

-2

-3

-4
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10
n

Fig.1.37. Semnal sinusoidal discret

1.6.2.2. Semnale sinusoidale atenuate

Prin multiplicarea unui semnal sinusoidal cu un semnal exponenţial real descrescător se obţine
un nou tip de semnal care se numeşte semnal sinusoidal atenuat. În cazul sistemelor continue prin
înmulţirea semnalului Asin(ωt +  ) cu semnalul exponenţial e-αt se obţine un semnal exponenţial
atenuat:

x(t ) = Ae − at sin(t +  ) ,   0 (1.49)

În Fig.1.38 se prezintă un semnal sinusoidal atenuat la care A = 4,  = 20 ,  =π/6, a = 5.

44
Dacă variabila timp creşte, semnalul exponenţial descreşte după legea exponenţială.
Semnal sinusoidal atenuat
4

1
x(t)

-1

-2

-3
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
t

Fig.1.38. Reprezentarea grafică a unui semnal sinusoidal atenuat

Un exemplu de circuit care poate să genereze un semnal sinusoidal atenuat este un circuit
paralel cu elemente de circuit de tip R, L, C. Fie U c 0 tensiunea de la bornele condensatorului la
momentul de timp t0. Funcţionarea circuitului poate să fie descrisă de ecuaţia:

1 t
u c (t ) + u c (t ) +  u c ( )d = 0
d 1
C (1.50)
dt R L −

În relaţia de mai sus uc(t) este tensiunea la bornele condensatorului la un moment de timp
t  0 . Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie integro-diferenţială a cărei soluţie este:

t
−
uc (t ) = U c 0e 2 RC
cos(0t ) (1.51)

unde:

1 1
0 = − (1.52)
LC 4C 2 R 2

În ecuaţia (1.52) se presupune că este îndeplinită condiţia 4CR2 > L. Dacă se compară relaţia
de mai sus cu expresia generală a unui semnal sinusoidal atenuat va rezulta că A = Uc0, α = 1/2RC,
 = 0 şi  =  / 2 .
45
Un semnal sinusoidal discret atenuat poate să fie exprimat astfel:

x[n] = Br n sin(n +  ) (1.53)

Pentru ca semnalul sinusoidal discret să fie atenuat, trebuie să fie îndeplinită condiţia
0  r  1.

1.6.3. Funcţiile treaptă, impuls unitar şi rampă

1.6.3.1. Funcţia treaptă
Funcţia treaptă continuă este definită astfel:

1, t  0
u (t ) =  (1.54)
0, t  0

Varianta discretă a funcţiei treaptă, notată în mod normal cu u[n] este definită astfel:

1, n  0
un =  (1.55)
0, n  0

Funcţia treaptă continuă este prezentată în Fig.1.39.a, iar funcţia treaptă discretă este
prezentată în Fig.1.39.b.

u(t)
1

t
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

u[n]
1

n
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

Fig. 1.39. Reprezentarea grafică a funcţiilor treaptă discretă (a) şi respectiv continuă (b)

Funcţia treaptă continuă prezintă o discontinuitate la t = 0 unde apare o variaţie bruscă de la 0

46
la 1.
Din punct de vedere electric conectarea unei baterii sau a unei surse de alimentare la un circuit
electric la momentul t = 0 prin închiderea unui comutator poate foarte simplu să modeleze o funcţie
treaptă.
Ca semnal de test o asemenea funcţie aplicată la intrarea unui sistem arată cât de repede
răspunde un asemenea sistem la o schimbare bruscă a semnalului de la intrare.
Considerente similare sunt valabile pentru funcţia treaptă discretă.

Spre exemplificare, se consideră impulsul dreptunghiular reprezentat în Fig.1.40. a. Acest impuls are o
amplitudine A şi o durată T. Acest impuls x(t) va fi exprimat ca o sumă ponderată de două funcţii
treaptă.

x(t)
A

t
-T/2 T/2

x1(t)
A

t
-T/2

x2(t)

T/2 t

-A

Fig.1.40. Reprezentarea unui impuls dreptunghiular prin suma a două funcţii treaptă ponderate şi
decalate în timp.

Impulsul dreptunghiular poate să fie descris matematic astfel:

 A, 0  t  T / 2
x(t ) =  (1.56)
0, t  T / 2
47
unde │t│ este valoarea absolută a timpului t.
Impulsul dreptunghiular poate să fie reprezentat ca suma dintre x1(t) şi x2(t), unde:

 A, t  −T / 2  A, t + T / 2  0
x1 (t ) =  , deci x1 (t ) = 
0, in rest 0, in rest
− A, t  T / 2 − A, t − T / 2  0
x2 (t ) =  , deci x2 (t ) = 
0, in rest 0, in rest

Prin urmare,

x(t ) = x1 (t ) + x2 (t ) = Au (t + T / 2) + (− Au (t − T / 2)) = Au (t + T / 2) − Au (t − T / 2))

unde u(t) este funcţia treaptă unitate.

În concluzie, se poate spune că impulsul dreptunghiular poate să fie reprezentat ca diferenţa
dintre două funcţii treaptă decalate în timp după cum se prezintă în Fig.1.40. b şi c.

1.6.3.2. Funcţia impuls unitar

Forma discretă a funcţiei impuls notată cu d[n] este definită astfel:

1, n = 0
d n =  (1.57)
0, n  0

Forma continuă a funcţiei impuls unitar notată în mod normal cu δ(t) este definită de
următoarele relaţii:

 (t) = 0 pentru t ≠ 0 şi (1.58)



  (t )dt = 1 (1.59)
−

Ecuaţia (1.58) arată că impulsul δ(t) este zero pe toată axa timpului cu excepţia originii. A
doua ecuaţie arată că aria impulsului unitar este 1. Impulsul δ(t) se mai numeşte impuls Dirac.
48

d[n]
1

n
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

δ (t)
1

t
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

Fig.1.41. Reprezentarea grafică a funcţiei impuls discrete şi continue

În Fig.1.41 se reprezintă grafic funcţiile impuls discrete şi continue. Se observă că impulsul

δ(t) se poate obţine prin derivarea funcţiei treaptă unitate şi respectiv funcţia treaptă unitate este
integrala funcţiei impuls.
Reprezentarea grafică a funcţiei impuls continue este relativ dificilă pentru că ar trebui să se
deseneze un impuls de amplitudine infinită şi de durată zero. Reprezentarea grafică se face sub forma
unei săgeţi care ar trebui să arate dimensiunea infinită a impulsului. Acest mod de reprezentare
porneşte de la reprezentarea unui impuls de durată T şi care are aria 1/T, iar acest impuls este din ce în
ce mai mic astfel că în final ar trebui să aibă durata zero şi amplitudinea infinită dar aria 1. Evoluţia
unui astfel de impuls se prezintă în Fig.1.42.
x(t)

A=1/T

a 0 t
T

Fig.1.42. Evoluţia unui impuls dreptunghiular spre o funcţie impuls.

Pe măsură ce durata impulsului scade va rezulta că impulsul dreptunghiular va aproxima mai

bine funcţia impuls unitar. Se poate exprima matematic acest proces astfel:
49

 (t ) = lim g T (t ) (1.60)
T →0

unde gT(t) este orice impuls care este o funcţie pară de timp cu o durată T şi cu aria egală cu 1.
Aria impulsului defineşte intensitatea acestuia. Deci funcţia impuls unitar δ(t) are o intensitate
egală cu 1. Intensitatea impulsului se scrie lângă săgeata care indică simbolul impulsului.
Din ecuaţia de definiţie a funcţiei impuls se observă imediat că funcţia impuls este o funcţie
pară deoarece:

δ(-t) = δ(t) (1.61)

Semnificaţia matematică a funcţiei impuls δ(t) se pune în valoare atunci când apare ca un
factor într-o integrală impreună cu altă funcţie continuă în timp.
Fie o funcţie continuă x(t) şi se va face produsul dintre acestă funcţie şi funcţia impuls
deplasată în timp δ(t-t0). Conform ecuaţiilor anterioare integrala produsului celor 2 funcţii va fi:

 x(t ) (t − t0 )dt = x(t0 ) (1.62)

−

Operaţia matematică indicată de integrala de mai sus deplasează în timp valoarea funcţiei x(t)
la momentul de timp t = t0.
Această proprietate a funcţiei impuls se numeşte proprietatea de deplasare în timp.
O altă proprietate interesantă a funcţiei impuls este proprietatea de scalare a timpului care
poate fi exprimată astfel:

1
 (at ) =  (t ), a  0 (1.63)
a

În cele prezentate mai sus s-a definit funcţia impuls şi proprietăţile acesteia, dar întrebarea
care apare este la ce este util un asemenea impuls care practic nu se poate realiza. Nu se poate realiza
practic un asemenea impuls pentru că nu este posibilă generarea unui impuls de amplitudine infinită,
durată zero şi arie unitară la un moment de timp t = 0. Funcţia impuls este o aproximare matematică a
unui impuls de amplitudine foarte mare şi durată foarte scurtă.
Răspunsul unui sistem la un asemenea impuls dezvăluie foarte multe informaţii despre acel
sistem. De exemplu în cazul circuitului RLC paralel studiat anterior care este în repaus la început, se
consideră că se aplică un impuls acestui circuit. Curentul prin bobină nu se poate modifica instantaneu
50
dar tensiunea la bornele condensatorului se poate modifica. Deci tensiunea la bornele condensatorului
creşte brusc la o valoare V0 la momentul de timp t0+ . Timpul t0+ este momentul de timp imediat după
ce energia din semnalul aplicat a încetat. Circuitul va funcţiona în continuare fără nici un semnal
extern. Evoluţia tensiunii la bornele condensatorului uc(t) corespunde ecuaţiei respective (1.51). Acest
răspuns uc(t) se numeşte răspunsul natural sau tranzitoriu al circuitului şi care este rezultatul aplicării
la intrare a unei funcţii de tip impuls ca un semnal de test.

1.6.3.3. Funcţia rampă

Funcţia impuls δ(t) este derivata în timp a funcţiei treaptă u(t). Dacă se face integrala funcţiei
treaptă u(t) va rezulta funcţia rampă cu panta de creştere unitară. Acest semnal de test se notează în
mod obişnuit cu r(t) şi este definit astfel:

t , t  0
r (t ) =  (1.64)
0, t  0

sau echivalent se poate scrie:

r (t ) = tu(t ) (1.65)

Funcţia rampă unitară se prezintă în Fig.1.43.a. Ca un semnal de test funcţia rampă permite
evaluarea răspunsului unui sistem dacă la intrare se aplică un semnal care creşte liniar în timp.
În cazul semnalelor discrete funcţia rampă este definită astfel:

n, n  0
r n =  (1.66)
0, n  0

sau echivalent:

r[n] = nu[n] (1.67)

Funcţia rampă unitară discretă se prezintă în Fig.1.43.b.

51

r(t)

t
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

r[n]

n
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
Fig.1.43. Reprezentarea grafică a funcţiei rampă continue şi discrete
52

Capitolul 2. Sisteme

2.1. Sisteme văzute ca interconexiuni de operaţii

Din punct de vedere matematic un sistem poate fi considerat ca o interconexiune de operaţii

care transformă un semnal de intrare într-un semnal de ieşire cu proprietăţi diferite faţă de semnalul de
la intrare. Semnalele de la intrare pot să fie continue sau discrete.
Se poate nota cu H operatorul matematic care descrie prelucrarea făcută de către sistem asupra
semnalului. Prin urmare, dacă se aplică la intrarea unui sistem descris matematic cu H un semnal
continuu x(t), rezultă că ieşirea sistemului va fi:

y(t ) = H{x(t )} (2.1)

În cazul unui sistem discret se poate scrie:

y[n] = H{x[n]} (2.2)

unde y[n] este ieşirea sistemului, x[n] este semnalul discret de la intrare, iar H este funcţia matematică
care descrie prelucrarea făcută de către sistem.
În Fig. 2.1. a) este ilustrată reprezentarea cu scheme bloc a unui sistem continuu care
prelucrează semnalul x(t) după legea H, iar reprezentarea cu scheme bloc a unui sistem discret este
ilustrată în Fig. 2.1. b).

x(t)
x(t) y(t)
y(t) x[n]
x[n] y[n]
y[n]
H
H HH
a) b)
a b
Fig.2.1. Reprezentarea cu scheme bloc a prelucrărilor de semnale făcute de un sistem continuu (a),
respectiv de un sistem discret (b)

Spre exemplificare, se consideră în continuare un sistem discret al cărui semnal de ieşire y[n]
este media ultimelor 3 valori ale semnalului aplicat la intrare x[n], adică:

x[n] + x[n − 1] + x[n − 2]

y[n] =
3
53

Un asemenea sistem se mai numeşte sistem de deplasare spre valoarea medie din două motive:
1. y[n] este media ultimelor 3 valori ale semnalului de la intrare x[n], x[n-1] şi x[n-2];
2. valoarea lui y[n] se modifică atunci când n se modifică prin deplasarea pe axa timpului.
Se va determina în continuare un operator H ce descrie un asemenea sistem.
Se va nota cu S k operatorul care deplasează în timp semnalul de intrare cu k eşantioane pentru
a realiza x[n − k ] . Un asemenea operator se poate reprezenta grafic ca în Fig. 2.2.

x[n]
x[n] x[n-k]
x[n-k]
k
S
Sk

Fig. 2.2. Reprezentarea grafică a operatorului de deplasare în timp cu k eşantioane

Dacă se ţine cont de această notaţie se poate defini un operator H pentru sistemul de deplasare

S0 + S1 + S2
spre medie astfel: H=
3
Operatorul H se poate implementa în două moduri diferite care sunt prezentate în Fig. 2.3. a)
şi b).

x[n]
x[n] x[n-1]
x[n-1] x[n-2]
x[n-2]
SS1 SS21

aa)
1/3
1/3

y[n]
y[n]
b
x[n]
x[n] b)
x[n-1]
x[n-1]
SS1
y[n]
y[n]
x[n]
x[n]
1/3
1/3
S2S2
x[n-2]
x[n-2]
Fig. 2.3. Două implementări echivalente ale unui sistem de deplasare spre medie
54
Implementarea din Fig. 2.3. a) utilizează conectarea în cascadă a mai multor blocuri de
deplasare cu un eşantion S şi apoi însumarea semnalelor şi multimplicarea cu 1/3, în timp ce a doua
implementare utilizează un bloc de defazare cu un eşantion S şi un bloc de defazare cu două eşantioane
S2 şi apoi se face însumarea semnalelor şi multiplicarea cu 1/3.
În ambele cazuri sistemul de deplasare spre medie este realizat prin interconexiunea a 3
blocuri funcţionale, două blocuri care fac deplasarea în timp, un sumator şi un bloc care face
multiplicarea scalară.
În schemele bloc prezentate mai sus semnalul este prelucrat de sistem prin trecerea acestuia de
la stânga la dreapta. Este posibil ca o parte a semnalului să poată să treacă în direcţie opusă de la
dreapta spre stânga, printr-un circuit de reacţie.

2.2. Proprietăţile sistemelor

Proprietăţile sistemelor depind de operatorul H care caracterizează sistemul.

2.2.1. Stabilitatea sistemelor

Definiție: Un sistem este stabil cu ieşire limitată dacă intrarea este limitată (BIBO Bounded Input-
Bounded Output), dacă şi numai dacă pentru orice semnal de intrare care este limitat va rezulta un
semnal la ieşire limitat.
În cazul unui sistem continuu descris de ecuaţia ieşire-intrare tipică (2.1), se spune că
operatorul H este stabil BIBO dacă:

y (t )  M y   , pentru orice valori ale lui t

atunci când semnalul de intrare satisface condiţia:

x(t )  M x   , pentru orice valori ale lui t

unde My şi Mx sunt numere pozitive finite.

Stabilitatea sistemelor discrete se poate descrie matematic la fel ca stabilitatea sistemelor
continue.
Din punct de vedere ingineresc este foarte important ca un sistem să rămână stabil în orice
condiţii de funcţionare. Stabilitatea se poate asigura numai dacă la intrări limitate vor rezulta ieşiri
limitate. Sistemele instabile trebuie să fie evitate sau trebuie să fie prevăzute cu echipamente
suplimentare de stabilizare. Pagubele produse de un sistem instabil pot să fie foarte mari, de exemplu
55
un avion instabil se poate prăbuşi.
Spre exemplificare, se va demonstra că sistemul de deplasare spre medie studiat anterior este
stabil.
Fie x[ n]  M x   , pentru orice valori ale lui n. Dacă se utilizează relaţia ieşire-intrare

prezentată anterior va rezulta:

x[n] + x[n − 1] + x[n − 2] x[n] + x[n − 1] + x[n − 2] Mx + Mx + Mx

y[n] =   = Mx
3 3 3
Deci valoarea absolută a semnalului de la ieşire y[n] este întotdeauna mai mică decât valoarea
absolută a semnalului de la intrare x[n].

2.2.2. Sisteme cu memorie

Definiție: Un sistem este cu memorie sau dinamic dacă semnalul de la ieşire depinde şi de valorile
din trecut ale semnalului de la intrare. Extinderea spre trecut a memoriei sistemului depinde de cât de
multe valori trecute ale semnalului de intrare sunt utilizate pentru a determina semnalul de la ieşire la
momentul de timp curent. Un sistem este fără memorie sau static dacă semnalul de la ieşire depinde
numai de valorile semnalului de la intrare de la momentul de timp curent.
Sistemele statice sunt descrise prin ecuaţii algebrice, iar sistemele dinamice prin ecuaţii
diferenţiale sau cu diferenţe.
De exemplu o rezistenţă electrică este fără memorie deoarece curentul prin rezistenţă depinde
numai de valoarea tensiunii de la momentul actual de timp fiind definit de relaţia:

i(t ) = u(t ) / R

unde R este valoarea rezistenţei.

Pe de altă parte, o inductanţă are memorie deoarece curentul i(t) care trece prin aceasta
depinde de tensiunea aplicată după legea:

1 t
i (t ) =  u ( )d
L −

unde L este valoarea inductanţei. Deci în cazul unei inductanţe valoarea curentului la momentul t
depinde de valorile din trecut ale tensiunii u(t), iar memoria se întinde până la infinit.
Sistemul discret de deplasare spre valoarea medie este un sistem cu memorie deoarece
semnalul de la ieşire y[n] depinde de valoarea prezentă a intrării şi de 2 valori din trecut.
56
2.2.3. Sisteme cauzale

Definiție: Un sistem este cauzal dacă valorile actuale ale semnalului de la ieşire depind numai de
valorile actuale şi trecute ale semnalului de la intrare. Un sistem nu este cauzal dacă valorile actuale
ale semnalului de la ieşire depind de valori viitoare ale semnalului de la intrare.
Spre exemplu, sistemul de deplasare spre medie descris anterior este cauzal. Pe de altă parte
un sistem descris de ecuaţia ieşire-intrare:

x[n + 1] + x[n] + x[n − 1]

y[n] =
3

nu este cauzal pentru că semnalul de la ieşire depinde de valori viitoare ale semnalului de la intrare.

2.2.4. Sisteme invertibile

Definiție: Se spune că un sistem este invertibil dacă semnalul de la intrarea sistemului poate să fie
refăcut pe baza semnalului de la ieşire.
Operaţia de refacere a semnalului de la intrare pornind de la semnalul de ieşire poate fi
considerată ca un alt sistem care realizează funcţia inversă efectuată de primul sistem.
Fie operatorul H al primului sistem de tip continuu care are la intrare semnalul x(t) şi la ieşire
semnalul y(t). Semnalul de la ieşirea primului sistem se aplică unui alt sistem a cărui funcţie este H-1
ca în Fig. 2.4.

x(t)
x(t) y(t)
y(t) x(t)
x(t)
-1
HH H-1
H

Fig. 2.4. Reprezentarea noţiunii de invertibilitate a unui sistem

Semnalul de la ieşirea celui de al doilea sistem este:

H −1{ y(t )} = H −1{H{x(t )}} = H −1H{x(t )}

unde s-a utilizat faptul că doi operatori conectaţi în cascadă H-1 şi H sunt echivalenţi cu un singur
operator H-1H.
Pentru ca semnalul de la ieşirea celui de al doilea sistem să fie egal cu semnalul de la intrare
x(t) trebuie ca :
H −1H = I
57

unde I se numeşte operatorul identitate. Ieşirea unui sistem descris prin operatorul identitate este
identică cu intrarea sistemului. Ecuaţia de mai sus reprezintă condiţia pe care trebuie să o
îndeplinească operatorul H-1 pentru ca sistemul să fie invertibil. Operatorul H-1 se numeşte operatorul
invers, iar sistemul asociat se numeşte sistemul invers. Se va observa că notaţia -1 nu înseamnă la
puterea -1, ci însemnă o operaţie inversă operaţiei descrise de operatorul H. Aflarea inversului unui
sistem este în cazul general o problemă dificilă.
Ca o condiţie generală, un sistem este invertibil dacă intrări distincte vor produce ieşiri
distincte. Deci va trebui să fie o corespondenţă precisă şi unică a semnalului de la ieşire pentru fiecare
valoare a semnalului de la intrare. Condiţii similare trebuie îndeplinite de sistemele discrete pentru a fi
invertibile.
Proprietatea de invertibilitate este foarte importantă în cazul sistemlor de comunicaţie. Atunci
când un semnal se propagă pe un canal de comunicaţie acesta este distorsionat datorită caracteristicilor
canalului. Pentru a compensa distorsiunile introduse de canalul de comunicaţie, la ieşirea din sistem se
intoduce un egalizor care are carecteristici inverse în comparaţie cu canalul de comunicaţie şi care
trebuie să refacă semnalul iniţial.

Spre exemplificare, se consideră sistemul descris de ecuaţia de deplasare în timp de mai jos:

y(t ) = x(t − t0 ) = S t {x(t )}

0

unde operatorul S t0 reprezintă deplasare în timp cu t0 . Se va demonstra că acest sistem este invertibil.
În acest caz inversul unei întârzieri cu t0 secunde este un avans cu -t0 secunde. Se poate
reprezenta avansul cu operatorul S −t0 . Deci, prin aplicarea acestui operator semnalului de la ieşirea
primului sistem se va obţine:

S −t { y(t )} = S −t {S t {x(t )}} = S −t S t {x(t )}

0 0 0 0 0

Pentru ca semnalul de la ieşire să fie egal cu semnalul de la intrare trebuie ca: S −t0 S t0 = I . Deci
sistemul este invertibil.
În schimb, sistemul descris de relaţia intrare-ieşire y(t ) = x 2 (t ) nu este invertibil deoarece
ridicarea la putere nu respectă regula care spune că pentru intrări distincte trebuie să avem ieşiri
distincte deoarece pentru x(t) şi pentru -x(t) va rezulta acelaşi semnal de ieşire.
58
2.2.5. Sisteme invariante

Definiție: Un sistem este invariant dacă o deplasare (întârziere sau un avans) în timp a semnalului de
intrare va produce o deplasare (întârziere sau un avans) în timp identică cu a semnalului de la ieşire.
Un sistem invariant în timp răspunde la fel indiferent de momentul de timp la care a fost
aplicat semnalul la intrarea lui. Caracteristicile unui sistem invariant nu se schimbă în timp, deci se
spune că sistemul este invariant.
Fie un sistem continuu descris de următoarea relaţie intrare-ieşire:

y(t ) = H{x(t )}

Să presupunem că semnalul de la intrare este decalat în timp cu t0 secunde rezultând x(t-t0).

Operaţia de decalare în timp se poate scrie astfel:

x(t − t0 ) = S t {x(t )}
0

unde operatorul S t0 reprezintă deplasarea în timp cu t0 secunde.

Vom nota y1(t) semnalul de la ieşirea sistemului căruia i s-a aplicat un semnal de intrare
deplasat în timp x(t-t0). În acest caz se poate scrie:

y1 (t ) = H{x(t − t0 )} = H{S t {x(t )}} = HS t {x(t )}

0 0

Ecuaţia de mai sus se prezintă sub forma de schemă bloc în Fig. 2.5. a).
x(t-to)
x(t-t yi(t)
x(t)
x(t) 0) y1(t)
t0
S
Sto H
H
a) a

x(t)
x(t) y(t)
y(t) y2(t)
yo(t)
HH t0
S
Sto
b) b

Fig. 2.5. Reprezentarea grafică a noţiunii de invarianţă a) Operatorul de deplasare în timp St0 precede
operatorul H, b) Operatorul de deplasare în timp St0 este după operatorul H.

În continuare să considerăm că y2(t) este ieşirea sistemului deplasată în timp cu t0 secunde:

y2 (t ) = S t { y(t )} = S t {H{x(t )}} = S t H{x(t )}

0 0 0

Ecuaţia de mai sus se prezintă sub forma de schemă bloc în Fig. 2.5. b).
59

Un asemenea sistem va fi invariant dacă cele două semnale de la ieşire y1(t) şi y2(t) sunt
identice pentru acelaşi semnal de intare x(t). Prin urmare trebuie ca:

HS t = S t H
0 0

Prin urmare pentru ca un sistem descris de operatorul H să fie invariant, trebuie ca operatorul
H şi operatorul deplasare în timp să poată să comute unul cu altul.
Consideraţii similare se pot aplica şi în cazul sistemelor discrete.

Spre exemplu, o inductanţă la care între tensiunea de la borne şi curentul care trece prin ea
există relaţia:

1 t
i (t ) =  u ( )d
L −

este un element invariant în timp.

Se va demonstra în continuare această afirmație. Fie u tensiunea aplicată care este decalată în
timp cu t0 secunde. Curentul prin inductanţă va fi:

1 t
i1 (t ) =  u ( − t0 )d
L −

Apoi se va considera că se deplasează în timp curentul iniţial cu t0 secunde:

1 t −t
i2 (t ) = i(t − t0 ) =  u ( )d
0

L −

La o primă examinare cele două expresii anterioare i1(t) şi i2(t) sunt diferite, dar de fapt cele
două expresii sunt identice dacă se face schimbarea de variabilă:  1 =  − t0 .

Pentru o valoare t0 constantă se obţine d 1 = d şi prin schimbarea limitelor de integrare se

va obţine:

1 t −t
 u ( 1)d 1
0

i1 (t ) =
L −
care este identică cu expresia i2(t).
60

2.2.6. Sisteme liniare

Definiție: Un sistem este liniar dacă satisface teorema superpoziţiei. Altfel spus, răspunsul unui
sistem liniar la o intrare formată din o sumă ponderată de semnale de intrare va fi dat de suma
ponderată a semnalelor de ieşire datorate aplicării pe rând a fiecărui semnal din suma de la intrare
independent. Un sistem care nu respectă teorema superpoziţiei este un sistem neliniar.
Fie un sistem continuu descris de operatorul H şi fie un semnal de intrare format dintr-o sumă
ponderată de semnale:

N
x(t ) =  ai xi (t ) (2.3)
i =1

unde x1(t), x2(t), ..., xN(t) reprezintă un set de semnale de intrare ponderate cu coeficienţii a1, a2, …aN.
Semnalul de la ieşirea sistemului va fi :

N 
y (t ) = H x(t ) = H  ai xi (t ) (2.4)
 i =1 

Dacă sistemul este liniar, conform teoremei superpoziţiei se poate scrie pentru ieşirea
sistemului:

N
y (t ) =  ai yi (t ) (2.5)
i =1

unde yi(t) este ieşirea sistemului atunci când la intrare se aplică numai xi(t) deci:

yi (t ) = H{xi (t )} (2.6)

Suma ponderată a semnalelor de la ieşire are aceeaşi expresie matematică ca suma ponderată a
semnalelor de la intrare. Dacă se înlocuieşte ecuaţia (2.6) în ecuaţia (2.5) va rezulta:

y (t ) =  ai H xi (t )
N
(2.7)
i =1

Pentru a putea scrie ecuaţia de mai sus sub forma ecuaţiei (2.5) operatorul H trebuie să comute
cu operatorul sumă şi cu coeficienţii de scalare.
61
Modul în care operatorul H comută locul cu suma şi coeficienţii de ponderare se prezintă în
Fig. 2.6. Ecuaţiile prezentate mai sus formeză baza matematică a principiului superpoziţiei, deci a
sistemelor liniare.

x1(t)
x1(t)
aa1
1 Ieşire
Iesire

x2(t) H
H
aa2
2

y(t)
y(t)

xn(t)
xn(t)
aan
n
aa)
Intrari
Intrări

x1x1(t)
(t)
H
H aa1
1

x2(t) Ieşire
Iesire
x2(t)
HH a2
a2
y(t)
y(t)

xxn(t)
n(t)
HH an
an
Intrari b) b
Intrări

Fig. 2.6. Proprietatea de liniaritate a unui sistem.

a) Combinarea operaţiilor de scalare şi însumare înaintea operatorului H; b) Operatorul H este înaintea
operaţiilor de scalare şi însumare.

Dacă cele două configuraţii determină aceeaşi ieşire sistemul este liniar.
Sistemele discrete liniare trebuie să respecte de asemenea teorema superpoziţiei.
62

2.3. Reprezentarea în timp a sistemelor liniare invariante

În acest subcapitol sunt prezentate metode de descriere a relaţiilor dintre ieşire şi intrare
pentru sistemele liniare invariante în timp (LTI). Sunt abordate sisteme la care semnalele de intrare şi
ieşire sunt semnale care depind de timp. Aceste metode de descriere a sistemelor sunt utile la analiza şi
estimarea comportării sistemelor LTI şi pentru studierea sistemelor discrete în timp cu ajutorul
calculatorului. Mai precis, se va analiza comportarea sistemelor LTI prin analiza răspunsului la
impuls. Răspunsul la impuls reprezintă ieşirea sistemului care rezultă în urma aplicării la intrare a unui
impuls. Dacă se cunoaşte răspunsul la impuls se poate determina răspunsul unui sistem la un semnal
de intrare arbitrar prin descompunerea semnalului de intrare într-o sumă ponderată de impulsuri de
intrare decalate în timp. Conform teoremei superpoziţiei, care se poate aplica la sistemele LTI,
semnalul de la ieşire poate fi considerat ca suma ponderată a semnalelor de ieşire datorate impulsurilor
de intrare deplasate în timp. Se utilizează termenul de „convoluţie” pentru procedura de determinare a
răspunsului sistemului la semnalele de intrare de tip impuls, ponderate şi decalate în timp.

2.3.1. Convoluţia. Răspunsul la impuls

Răspunsul la impuls reprezintă semnalul de la ieşirea unui sistem rezultat în urma aplicării la
intrare a unui impuls la t = 0 sau la n = 0. Răspunsul la impuls caracterizează complet comportamentul
oricărui sistem LTI. Răspunsul la impuls este determinat de configuraţia sistemului şi de dinamica
acestuia. În cazul unui sistem necunoscut se poate măsura răspunsul la impuls prin aplicarea la intrare
a unui impuls. Se recomandă generarea unei secvenţe de impulsuri discrete pentru a testa un sistem
necunoscut. În cazul sistemelor continue, un impuls de durată zero şi amplitudine infinită (impuls
Dirac) este imposibil de realizat dar un asemenea impuls se poate aproxima cu un impuls real de
durată foarte scurtă şi amplitudine foarte mare. Răspunsul la impuls arată comportarea sistemului la un
impuls de intrare de durată foarte mică şi de amplitudine foarte mare.
Dacă semnalul de la intrarea unui sistem liniar se exprimă ca o sumă ponderată de impulsuri
deplasate în timp atunci prin aplicarea superpoziţiei, ieşirea va fi o sumă ponderată datorată fiecărui
impuls de intrare deplasat în timp care ar acţiona singur la intare. Dacă sistemul este şi invariant în
timp, răspunsul sistemului la un impuls deplasat în timp este un semnal de ieşire deplasat în timp
datorat unui impuls aplicat la intrare. Prin urmare semnalul de la ieşirea unui sistem LTI va fi suma
ponderată a răspunsurilor la impulsurile ponderate şi deplasate în timp aplicate la intrare. Superpoziţia
răspunsurilor ponderate se numeşte suma de convoluţie în cazul sistemelor discrete şi respectiv
integrala de convoluţie în cazul sistemelor continue în timp.
Se va studia prima dată cazul sistemelor discrete în timp. Se va exprima mai întâi un semnal
arbitrar de intrare ca o sumă ponderată de impulsuri deplasate în timp. Suma de convoluţie se va
63
obţine prin aplicarea unui asemenea semnal la intrarea unui sistem LTI. Se va aplica o procedură
similară şi în cazul sistemelor continue.

2.3.1.1. Suma de convoluţie

Fie produsul dintre un semnal x[n] şi secvenţa de impuls Dirac d[n] care se poate scrie astfel:

x[n]d[n] = x[0]d[0]

Secvenţa d[n] conţine un singur impuls Dirac la n=0 şi care are valoarea 1.
Se poate generaliza relaţia de mai sus prin produsul dintre semnalul x[n] şi o secvenţă de
impulsuri decalate în timp d[n-k] respectiv:

x[n]d[n − k ] = x[k ]d[n − k ]

În expresia de mai sus n reprezină numărul eşantionului de timp, x[n] reprezintă semnalul
format din multe eşatioane de timp, iar x[k] reprezintă valoarea semnalului x[n] (sau eşantionul din
semnal) la momentul de timp k. Se observă ca prin multiplicarea unui semnal cu un impuls decalat în
timp va rezulta un impuls la care amplitudinea este egală cu amplitudinea semnalului la momentele de
timp specificate de poziţia impulsului respectiv. Această proprietate permite ca să se exprime un
semnal x[n] ca o sumă ponderată de impulsuri deplasate în timp:

x[n] = ...x[−2]d[n + 2] + x[−1]d[n + 1] + x[0]d[0] + x[1]d[n − 1] + x[2]d[n − 2]...

Expresia de mai sus se poate scrie într-un mod mai compact prin utilizarea simbolului de
însumare:

k =
xn =  xk d n − k  (2.8)
k =−

În Fig. 2.7. a este reprezent grafic un semnal discret x[n] = [0 1 -1 2 0 0], n = -2:3. Semnalul
conţine 3 secvenţe care se obţin prin multiplicarea semnalului cu impulsuri deplasate în timp.
Secvenţele reprezentate în Fig. 2.7. b, c, şi d sunt x[−1]d[n + 1] , x[0]d[n] şi x[1]d[n − 1] .
64
Esantion 1
2 1

1.5
0.8

1
0.6

x[-1]d[n+1]
x[n]

0.5
0.4
0

0.2
-0.5

-1 0
-2 -1 0 1 2 3 -2 -1 0 1 2 3
n n

Esantion 2 Esantion 3
0 2

-0.2
1.5

-0.4

x[1]d[n-1]
x[0]d[n]

1
-0.6

0.5
-0.8

-1 0
-2 -1 0 1 2 3 -2 -1 0 1 2 3
n n

Fig. 2.7. Reprezentarea unui semnal discret şi a eşantioanelor rezultate în urma multiplicării cu
semnalul impuls deplasat în timp.

Să considerăm că semnalul discret descris mai sus se aplică la intrarea unui sistem care este
descris de funcţia de transfer H. Semnalul de la ieşirea unui asemenea sistem poate fi descris de
ecuaţia:

 k = 
yn = H   xk d n − k 
k =− 

Proprietatea de liniaritate a sistemului LTI permite schimbarea operatorului H cu suma şi cu

expresia semnalului:

 k =  k =
yn =   xk Hd n − k  =  xk hk n (2.9)
k =−  k =−

unde s-a notat cu hk [n] = Hd n − k  răspunsul sistemului la un impuls deplasat în timp.

Dacă se presupune că sistemul este şi invariant în timp, atunci o deplasare în timp a intrării va
determina o deplasare în timp identică a ieşirii sistemului. Prin urmare ieşirea datorată unui impuls de
intrare deplasat în timp va fi răspunsul la impuls al sistemului deplasat în timp. Se poate face
următoarea notaţie hk [n] = h0 n − k  , respectiv se poate nota mai simplu h[n] = h0 [n] , unde h[n]
65
reprezintă răspunsul la impuls al sistemului LTI care are funcţia de transfer H. Ecuaţia de mai sus se
poate scrie cu aceste notaţii:

k =
yn =  xk hn − k  (2.10)
k =−

Prin urmare semnalul de la ieşirea unui sistem LTI este o sumă ponderată a răspunsului la
impuls deplasat în timp. Această exprimare este datorată faptului că intrarea a fost exprimată ca o
sumă poderată de impulsuri deplasate în timp. Suma descrisă de ecuaţia de mai sus se numeşte sumă
de convoluţie şi se notează cu simbolul  :

k =
xn  hn =  xk hn − k  (2.11)
k =−

2.3.1.1.1. Procesul de convoluţie bazat pe utilizarea funcţiilor vk[n]

Un exemplu de proces de convoluţie este prezentat în Fig. 2.8. Intrarea sistemului este
reprezentată de o sumă de impulsuri ponderate şi deplasate în timp care sunt notate pe figură cu:

pk [n] = x[k ]d[n − k ]

Semnalul de la ieşirea sistemului asociat cu fiecare impuls pk [n] este de forma:

vk [n] = x[k ]h[n − k ]

Fiecare semnal de la ieşire se obţine prin deplasarea în timp a răspunsului la impuls h cu k

unităţi şi apoi multiplicarea acestuia cu x[k]. Ieşirea sistemului y[n] datorată aplicării la intrare a
semnalului x[n] se obţine prin însumarea tuturor valorilor vk[n]:


yn =  vk n
k =−

Pentru fiecare valoare a lui n, se face suma ieşirilor în lungul axei k după cum se prezintă în
partea dreaptă a Fig. 2.8.
66

2 2

1.5
1
1
x[n]

h[n]
0 0.5

0
-1
-0.5

-2 -1
-1 0 1 2 3 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
n n

0 2

1
-0.5
0

v-1
p-1

-1 -1

-2
-1.5
-3

-2 -4
-1 0 1 2 3 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
n n

1 2

1.5
0.8

1
0.6
v0
p0

0.5
0.4
0

0.2
-0.5

0 -1
-1 0 1 2 3 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
n n

2 4

3
1.5
2
v1
p1

1 1

0
0.5
-1

0 -2
-1 0 1 2 3 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
n n
67

1 2

1.5
0.8

1
0.6

v2
p2

0.5
0.4
0

0.2
-0.5

0 -1
-1 0 1 2 3 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
n n

0 1

0.5
-0.2

0
-0.4

v3
p3

-0.5
-0.6
-1

-0.8
-1.5

-1 -2
-1 0 1 2 3 3 3.5 4 4.5 5 5.5 6
n n

4
y[n]

-2

-4
-1 0 1 2 3 4 5 6
n

Fig. 2.8. Reprezentarea grafică a procesului de convoluţie dintre un semnal de intrare x[n] şi un
răspuns la impuls h[n]

Valorile lui y[n] au fost calculate astfel:

y− 1 = v−1[−1] = −2

y0 = v−1[0] + v0 [0] = −4 + 1 = −3

y1 = v−1[1] + v0 [1] + v1[1] = −2 + 2 + 2 = 2

y2 = v−1[2] + v0 [2] + v1[2] + v2 [2] = 2 + 4 + 1 + 1 = 8

y3 = v−1[3] + v0 [3] + v1[3] + v2 [3] + v3[3] = 1

Observație: Dimensiunea semnalului y[n] rezultat în urma procesului de convoluţie: N+M-1, unde N
68
este dimensiunea lui x[n] şi M este dimensiunea lui h[n].
Se va prezenta un exemplu pentru a înţelege mai bine modul de determinare a convoluţiei
sistemelor discrete.

Exemplul 2.1. Fie un sistem LTI la care funcţia de transfer H a sistemului este:
1, n = 1

h[n] = 2, n = 0
0, in rest

Să se afle ieşirea acestui sistem dacă la intrare se aplică un semnal de tipul:
2, n = 0
3, n = 1

x[n] = 
− 2, n = 2
0, in rest

Soluţie. Pentru început se exprimă x[n] ca o sumă de impulsuri deplasate în timp:

x[n] = 2d[n] + 3d[n − 1] − 2d[n − 2]

Impulsurile care se aplică la intrarea sistemului conform notaţiilor anterioare vor fi:

p0 [n] = x[0]d[n] = 2d[n]

p1[n] = x[1]d[n − 1] = 3d[n − 1]

p2 [n] = x[2]d[n − 1] = −2d[n − 2]

Toate celelalte impulsuri de intrare deplasate în timp au valoarea 0 deoarece semnalul de

intrare x[n] = 0 pentru n < 0 şi respectiv n > 2.

Deoarece o intrare de tip impuls ad[n − k ] deplasată în timp va determina la ieşire apariţia
unui răspuns la impuls ah[n − k ] deplasat în timp, va rezulta că ieşirea se poate scrie ca:

y[n] = 2h[n] + 3h[n − 1] − 2h[n − 2]

În relaţia de mai sus semnalele de ieşire corespunzătoare fiecărui impuls aplicat la intrare sunt:

v0 [n] = 2h[n] , v1[n] = 3h[n − 1] , v3[n] = −2h[n − 2]

69

toate celelalte semnale de ieşire vk[n] fiind egale cu 0. Dacă se face suma răspunsurilor la impuls
ponderate şi deplasate în timp va rezulta:

0, n  −2
2, n = −1

7, n = 0

y[n] = 6, n = 1
− 1, n = 2

− 2, n = 3

0, n  4

În Fig. 2.9 este prezentată soluţia grafică în cazul acestui exemplu.

3 2

2
1.5

1
h[n]
x[n]

1
0

0.5
-1

-2 0
0 0.5 1 1.5 2 -1 -0.5 0 0.5 1
n n

2 4

1.5 3
v0
p0

1 2

0.5 1

0 0
0 0.5 1 1.5 2 -1 -0.5 0 0.5 1
n n

3 6

2.5 5

2 4
p1

1.5
v1

1 2

0.5 1

0 0
0 0.5 1 1.5 2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2
n n
70

0 0

-0.5 -1

v2
p2

-1 -2

-1.5 -3

-2 -4
0 0.5 1 1.5 2 1 1.5 2 2.5 3
n n

y[n]
2

-2
-1 0 1 2 3
n

Fig. 2.9. Reprezentarea grafică a procesului de convoluţie dintre semnalul de intrare x[n] şi un răspuns
la impuls h[n]

Metoda prezentată anterior şi exemplificată mai sus presupune determinarea tuturor valorilor
semnalelor de ieşire vk[n] şi apoi însumarea lor pentru a obţine ieşirea sistemului y[n]. Această
modalitate de calcul a convoluţiei este utilă atunci când semnalul de intrare este de durată scurtă şi
deci va fi necesară determinarea unui număr relativ mic de ieşiri vk[n] care apoi se vor însuma pentru a
obţine răspunsul sistemului y[n]. Dacă semnalul de intrare are o durată lungă ce poate să tindă teoretic
la infinit, numărul semnalelor vk[n] care trebuie deteminate înainte de a face suma este foarte mare,
posibil infinit. O asemenea procedură de calcul este greoaie şi uneori chiar imposibilă.

2.3.1.1.2. Procesul de convoluţie bazat pe utilizarea funcţiilor wn[k]

Determinarea convoluţiei în cazul unor semnale de intrare de durată foarte mare se poate face
cu o metodă puţin diferită şi anume se consideră un anumit timp n0 la care se doreşte să se afle ieşirea
sistemului. La acel moment de timp n0 trebuie să se facă suma valorilor ieşirilor vk[n] din acel moment
de timp, adică se poate scrie:


yn0  =  vk n0 
k =−
71
unde prin vk[n0] se înţelege valoarea vectorului vk la momentul de timp n0.
Practic se va face suma eşantioanelor din fiecare ieşire vk[n] în lungul axei k la un anumit
moment de timp specificat ca de exemplu n0.
Se poate defini un semnal wn0 [k ] = vk [n0 ] care este specificat în funcţie de variabila
independentă k la o valoare specificată a timpului n0. Ieşirea din acel moment de timp n0 se poate
obţine prin însumarea semnalelor wn0 [k ] după variabila independentă k:


yn0  =  wn 0 k 
k =−

Se observă ca în acest caz trebuie să se cunoască numai semnalele wn0 [k ] pentru a afla ieşirea
sistemului la momentul de timp n0.
În Fig. 2.10 se prezintă grafic modul de obţinere a semnalelor wn0[k] pentru diferite valori ale
variabilei timp n0 în cazul examinat în Fig. 2.8.
Se poate defini o secvenţă intermediară

wn [k ] = x[k ]h[n − k ]

ca un produs dintre intrarea x[k] şi răspunsul la impuls al sistemului decalat în timp h[n − k ] . În acest
caz, k este considerată variabilă independentă şi n este considerată o constantă. Se poate considera că
h[n − k ] = h[−(k − n)] este răspunsul la impuls inversat în timp şi deplasat în timp cu –n al răspunsului
la impuls h[k]. Deplasarea în timp n reprezintă momentul de timp la care se doreşte evaluarea ieşirii
sistemului deoarece:


yn =  wn k  (2.12)
k =−

Se observă că în acest caz trebuie să se determine semnalul wn[k] la fiecare moment de timp la
care se doreşte să se evalueze ieşirea sistemului.

Exemplul 2.2. Se consideră exemplul prezentat în Fig. 2.8 în care x[n] = [-2 1 2 1 -1], n = -1:3, iar
h[n] = [1 2 1 -1], n = 0:3.
72

2 2

1.5
1.5

1
1
x[n]

0.5

h[n]
0.5

0
0
-0.5
-0.5
-1
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 -1
n 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
n

Se face schimbarea de variabilă şi se reprezintă grafic x[k] şi h[k]

2 2

1.5 1.5

1 1
x[k]

h[k]
0.5 0.5

0 0

-0.5 -0.5

-1 -1
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k k

Se calculează secvenţa intermediară:

wn [k ] = x[k ]h[n − k ]

şi se reprezintă grafic ca în figura de mai jos.

0

-0.5
w-1[k]

-1

-1.5

-2
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k

-1
w0[k]

-2

-3

-4
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k
73
2

1.5

0.5

w1[k]
0

-0.5

-1

-1.5

-2
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k

3.5

2.5
w2[k]

1.5

0.5

0
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k

1.5

1
w3[k]

0.5

-0.5

-1
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k

0.5

0
w4[k]

-0.5

-1

-1.5

-2
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
k

-0.2

-0.4
w5[k]

-0.6

-0.8

-1
-1 0 1 2 3 4
k
74
1

0.8

0.6

w6[k]
0.4

0.2

0
-1 0 1 2 3 4
k

Eşantionul corespunzător lui y[-1] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w-1[k], adică:
w−1[k ] = −2
Eşantionul corespunzător lui y[0] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w0[k], adică:
w0 [k ] = −4 + 1 = −3
Eşantionul corespunzător lui y[1] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w1[k], adică:
w1[k ] = −2 + 2 + 2 = 2
Eşantionul corespunzător lui y[2] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w2[k], adică:
w2 [k ] = 2 + 1 + 4 + 1 = 8
Eşantionul corespunzător lui y[3] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w3[k], adică:
w3[k ] = −1 + 2 + 2 − 1 = 2
Eşantionul corespunzător lui y[4] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w4[k], adică:
w4 [k ] = −2 + 1 − 2 = −3
Eşantionul corespunzător lui y[5] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w5[k], adică:
w5 [k ] = −1 − 1 = −2
Eşantionul corespunzător lui y[6] se obţine prin însumarea eşantioanelor lui w6[k], adică:
w6 [k ] = 1

4
y[n]

-2

-4
-1 0 1 2 3 4 5 6
n

Fig. 2.10. Procesul de convoluţie bazat pe utilizarea funcţiilor wn[k]

75
Exemplul 2.3. Se consideră că un sistem LTI are răspunsul la impuls de forma:

n
3
h[n] =   u[n] .
4

Să se aplice metoda anterioară pentru a se calcula ieşirea sistemului la momentele de timp

n = −5 , n = 5 , n = 10 dacă la intrare se aplică o treaptă

x[n] = u[n].

Soluţie. În cazul acestui exemplu răspunsul la impuls şi semnalul de intrare au o durată infinită deci nu
se poate aplica procedura utilizată în Fig. 2.8. deoarece ar trebui să se determine un numnăr infinit de
semnale de ieşire vk[n] pentru a se afla ieşirea sistemului y[n].
Prin utilizarea ecuaţiei 2.12 va trebui să se determine numai wn[k] pentru fiecare valoare a lui
n la care se doreşte aflarea ieşirii sistemului. În Fig. 2.11 se prezintă semnalul de intrare x[k] şi
răspunsul sistemului la impuls h[k]. Apoi se reprezintă grafic răspunsul la impuls h[n-k] care este de
fapt funcţia h[k] inversată în timp şi deplasată cu –n.

1 1

0.8 0.8

0.6 0.6
h[n]
x[n]

0.4 0.4

0.2 0.2

0 0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
k k

1 1

0.8 0.8

0.6 0.6
h[-n-2]
h[-n]

0.4 0.4

0.2 0.2

0 0
-10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 -12 -11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2
k k

Fig. 2.11.a. Semnalul de intrare treaptă unitară, răspunsul la impuls normal, inversat în timp şi apoi
inversat în timp şi decalat cu 2 unitaţi
Se ştie că:
76

 3  n−k
  , k  n
h[n − k ] =  4 
0, k  n


Pentru n = -5, se observă că w−5 [k ] = 0 şi, prin urmare, y[-5] = 0.

 3  5−k
  , 0  k  5
Pentru n = 5, se obţine w5 [k ] =  4  . Ieşirea sistemului în acest caz va fi:
0, in rest

5−k
3
y5 =   
5
.
k =0  4 

Se scoate factor comun (3/4)5 şi apoi se aplică formula de însumare a unei serii geometrice finite:

6
4
5 k 5 1−  
3 4 3  3  =3.2881.
y5 =      =  
5

 4  k =0  3   4  1−  4 
 
3
Sau y[5] = w5 [0] + w5 [1] + w5 [2] + w5 [3] + w5 [4] + w5 [5] = 3.2881

 3 10−k
  , 0  k  10
Pentru n = 10 se observă că w10 [k ] =  4  . Ieşirea sistemului în acest caz va
0, in rest

11
4
10 −k 10 k 10 1 −  
  3 4 3  3  = 3.8311.
fi: y10 =    . Deci, y10 =      =  
10 3 10

k =0  
4   k =0     1 −  4 
4 3 4
 
3
Sau
y[5] = w5 [0] + w5 [1] + w5[2] + w5[3] + w5[4] + w5 [5] + w5[6] + w5 [7] + w5 [8] + w5[9] + w5 [10] = 3.8311 .

În Fig. 2.11. b se prezintă ieşirea wn[k] pentru n = -5, n = 5 şi, respectiv, n = 10.
77

0.5

w-5
0

-0.5

-1
-10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0
k

0.8

0.6
w5

0.4

0.2

0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
k

0.8

0.6
w10

0.4

0.2

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
k

Fig. 2.11. b. Funcţiile w-5, w5 şi w10

Se observă din acest exemplu că ieşirea wn[k] are numai două expresii matematice (forme
funcţionale). Pentru n < 0 se va obţine wn[k] = 0 deoarece nu este o suprapunere între porţiunile
diferite de zero ale semnalului de intrare x[k] şi ale răspunsului sistemului la impuls h[n-k]. Atunci
când n ≥ 0, porţiunile diferite de zero ale semnalului de intrare x[k] şi ale răspunsului sistemului la
impuls h[n-k] se suprapun pe intervalul 0 ≤ k ≤ n şi în acest caz se poate scrie că wn[k] =(3/4)n-k pentru
0 ≤ k ≤ n şi 0 în rest. Prin urmare, se poate determina semnalul de la ieşirea sistemului pentru o valoare
arbitrară a lui n prin utilizarea expresiei matematice a lui wn[k] ca în relaţia (2.12).
Exemplul de mai sus arată faptul că se poate determina ieşirea y[n] a unui sistem la orice
valoare a timpului n fără a fi necesară evaluarea unui număr infinit de răspunsuri la impuls deplasate
îm timp. Se poate face acest lucru prin identificarea intervalelor de timp pentru care funcţia wn[k] are
aceeaşi expresie. Pentru a determina semnalul de la ieşirea sistemului pentru un anumit interval de
timp ar trebui să se cunoască expresia lui wn[k] de pe acel interval de timp. De mare ajutor este
78
utilizarea unei reprezentări grafice a semnalului de intrare x[k] şi a răspunsului la impuls h[n-k] şi
identificarea intervalelor de timp în care wn[k] are o formă matematică specificată pe baza căreia se
poate determina ieşirea sistemului.

Etapele prin care se poate determina ieşirea sistemului se pot prezenta sub forma unui
algoritm cu paşi de lucru, astfel:
1. Se reprezintă grafic x[k] şi h[n-k] în funcţie de variabila independentă k. Pentru a determina pe
h[n-k] se reprezintă mai întâi h[k] faţă de k = 0 şi apoi se face inversarea timpului pentru a se
obţine h[-k]. În final, răspunsul la impuls h[-k] se deplasează în timp cu n.
2. Se începe cu o deplasare în timp n mare de valoare negativă.
3. Se scrie expresia matematică a lui wn[k] pentru acest interval de timp. De obicei, în acest
interval de timp wn[k] este 0, pentru că una din funcţiile x[k] sau h[n-k] este 0 pe acest interval
de timp şi deci produsul lor, care reprezintă pe wn[k], este tot 0.
4. Se creşte deplasarea în timp (deci valoarea lui n) până ce expresia matematică a lui wn[k] se
schimbă. Valoarea lui n la care se schimbă expresia matematică a lui wn[k] defineşte punctul
de unde începe noul interval de timp.
5. Pentru un anumit interval de timp se utilizează expresia matematică a lui wn[k] pentru a se
determina ieşirea sistemului la o anumită valoare a timpului n.
Se vor repeta paşii 3 şi 4 pentru toate intervalele de timp pentru care se obţin expresii
matematice diferite pentru wn[k]. Acest lucru presupune în mod obişnuit ca n să crească la
valori mari pozitive.
6. Semnalul de la ieşirea sistemului pe un anumit interval de timp se poate obţine dacă se face
suma expresiei matematice a funcţiilor wn[k] pe acel interval de timp.

Conform procedurii prezentate mai sus se va varia deplasarea în timp n de la -∞ la ∞, care de

fapt reprezintă alunecarea funcţiei h[n-k] pe graficul semnalului de intrare x[k] de la stânga la dreapta.
Vor apărea diferite intervale de timp conform celor specificate în procedura de mai sus la
punctele 3 şi 4, numai când graficul lui h[-k] trece într-un punct în care se schimbă valoarea
semnalului de la intrare x[k].

2.3.2. Integrala de convoluţie

Semnalul de la ieşirea unui sistem continuu poate de asemenea să fie determinat pe baza
semnalului de la intrare şi a răspunsului la impuls. Modul în care se determină semnalul de la ieşire
este similar sistemelor discrete. În primul rând se va exprima semnalul arbitrar de la intrare ca o
superpoziţie de impulsuri decalate în timp. În acest caz, superpoziţia este o integrală nu o sumă ca în
79
cazul semnalelor discrete datorită naturii continue a semnalului de la intrare. Prin aplicarea unui
asemenea semnal la intrarea unui sistem LTI va rezulta că semnalul de la ieşire poate să fie exprimat
ca o superpoziţie de răspunsuri la impuls decalate în timp, care se exprimă ca o integrală de
convoluţie.
Expresia sumei de convoluţie a fost determinată prin aplicarea la intrare a unui semnal de
forma unei sume de impulsuri ponderate şi deplasate în timp de forma:

k =
xn =  xk d n − k 
k = −

În cazul semnalelor continue se poate exprima semnalul de intrare ca o sumă ponderată de

impulsuri decalate în timp sub forma unei integrale:


x(t ) =  x( ) (t −  )d (2.13)
−

Superpoziţia semnalelor de intrare este exprimată sub forma unei integrale, iar deplasarea în
timp este dată de variabila τ. Eşantionul x(τ)dτ va rezulta din semnalul x(t) la momentul de timp τ.
Ecuaţia de mai sus reprezintă proprietatea de deplasare în timp a funcţiei impuls.
Se defineşte răspunsul la impuls al sistemului ca semnalul de la ieşirea sistemului în urma
aplicării la intrare a unei funcţii impuls:

h(t ) = H  (t )

Dacă sistemul este invariant atunci:

H  (t −  ) = h(t −  )

Deci un impuls de la intrare decalat în timp va produce un răspuns la impuls deplasat în timp
la ieşire. Semnalul de la ieşirea sistemului poate să fie exprimat ca o suprapunere de răspunsuri la
impuls decalate în timp:

 
y (t ) = H   x( ) (t −  )d 
−  

Dacă se utilizează proprietatea de liniaritate a sistemului şi apoi proprietatea de invarianţă în

80
timp se va obţine:

 
y (t ) =  x( )H (t −  )d =  x( )h(t −  )d
− −

Prin urmare, semnalul de la ieşirea unui sistem LTI poate să fie exprimat în funcţie de
semnalul de la intrare x(t) şi de răspunsul la impuls astfel:


y (t ) =  x( )h(t −  )d (2.14)
−

Ecuaţia de mai sus se numeşte integrala de convoluţie a sistemului şi se poate scrie sub forma:


x(t ) * h(t ) =  x( )h(t −  )d
−

În mod analog cazului discret, se pot utiliza două metode pentru obţinerea semnalului de ieşire
a procesului de convoluţie.
Intrarea sistemului este reprezentată ca o integrală a impulsurilor decalate în timp şi ponderate
de tipul:

p (t ) = x( ) (t −  )

Semnalul de la ieşire asociat cu fiecare impuls de intrare p (t ) este răspumsul la impuls

ponderat şi decalat în timp de tipul:

v (t ) = x( )h(t −  )

Semnalul de la ieşire la momentul t = t0 se obţine prin integrarea în funcţie de τ :


y (t0 ) =  v (t0 )d
−

Deci se va efectua integrala în lungul axei verticale τ la un anumit moment de timp fixat.
81
La fel ca în cazul sistemelor discrete, pentru a putea evalua răspunsul unui sistem la semnale de
intrare infinite, respectiv la răspunsuri la impuls care pot să dureze un timp nelimitat se preferă altă
modalitate de evaluare a integralei de convoluţie şi anume: se defineşte un semnal wt 0 ( ) care

reprezintă variaţia lui v (t ) în lungul axei τ la o valoare specificată a timpului t = t0 . Deci este

valabilă relaţia: wt 0 ( ) = v (t0 ) .

Semnalul de la ieşirea sistemului corespunzător funcţiilor de tip wt 0 ( ) se va obţine prin

inegrarea acestor funcţii după variabila τ de la -∞ la ∞.
Răspunsul la impuls inversat şi decalat în timp cu –t se poate scrie sub forma:
h(t −  ) = h(−( − t )) . Deplasarea în timp t determină timpul la care se poate afla semnalul de la ieşirea
sistemului care va fi:


y (t ) =  wt ( )d (2.15)
−

Forma funcţională a funcţiilor wt ( ) depinde de timpul t. La fel ca în cazul sistemelor discrete

se poate evalua semnalul de la ieşirea unui sistem chiar în cazul unor semnale de intrare infinite sau a
unor răspunsuri la impuls de durată nelimitată fără să fie nevoie să se evalueze integrala de mai sus.
Trebuie să se identifice intervalele de timp t pentru care funcţia wt ( ) are aceeaşi formă. Apoi se va

evalua semnalul de la ieşire cu integrala de mai sus prin folosirea funcţiilor wt ( ) de pe acel interval
de timp. Uneori este de ajutor reprezentarea grafică a funcţiilor x( ) şi h(t −  ) atunci când se

evaluează funcţiile wt ( ) şi identificarea intervalelor pentru care funcţia wt ( ) are aceeaşi expresie
matematică. Procedura de determinare a semnalui de la ieşire se poate face după următorii paşi:
1. Se reprezintă grafic x( ) şi h(t −  ) în funcţie de variabile independentă τ. Pentru a obţine
graficul lui h(t −  ) , se inversează h( ) pentru a obţine h(− ) şi apoi se deplasează în timp cu -t.
2. Se începe cu valori ale constantei t mari şi negative.
3. Se scrie forma matematică a funcţiei wt ( ) . În acest prim domeniu, de obicei funcţia wt ( )
este zero pentru că nu există suprapunere între răspunsul la impuls şi semnalul de intrare.
4. Se creşte valoarea deplasării în timp până ce forma matematică a funcţiei wt ( ) se schimbă.

Valoarea lui t la care se schimbă forma matematică a funcţiei wt ( ) indică terminarea primului
interval şi începutul următorului interval.
5. Se presupune că t se află în noul interval. Se vor repeta paşii 3 şi 4 până ce se vor identifica
toate intervalele de timp pentru care se modifică expresia matematică a funcţiei wt ( ) . Acest
lucru presupune creşterea deplasării în timp t spre valori pozitive.
6. Pentru fiecare interval de timp unde a fost deplasat t se integrează funcţia wt ( ) de la τ = -∞ la
82
τ = ∞ pentru a se obţine semnalul de la ieşire y(t) pe acel interval.

Efectul creşterii lui t de la valori negative spre valori pozitive este echivalent cu alunecarea
graficului lui h(− ) peste graficul semnalului de la intrare x(t) de la stânga la dreapta. Vor apărea

tranziţii şi deci expresii matematice diferite ale funcţiilor wt ( ) atunci când o schimbare a graficului

h(− ) se deplasează peste o schimbare a graficului x(t). Uneori se poate integra funcţia wt ( ) la
sfârşitul fiecăriui interval fără să se mai aştepte să se parcurgă toate intervalele de deplasare în timp.