CUPRINS

1. SEMNALE SI SISTEME. CONCEPTE SI CLASIFICARI 1

1.1 Semnale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Modelul matematic al semnalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.2 Exemple de semnale definite n timp continuu . . . . . . . . . . 6
1.1.3 Exemple de semnale definite n timp discret . . . . . . . . . . . 14
1.1.4 Transformari liniare ale variabilei timp . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.1.5 Componenta para si componenta impara a unui semnal . . . 28
1.1.6 Energia si puterea semnalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.1.7 O clasificare posibila a semnalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
1.1.8 Distributii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.1.9 Definitia generala a semnalelor deterministe . . . . . . . . . . . 54
1.2 Sisteme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
1.2.1 Modelul matematic al sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
1.2.2 Sisteme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
1.2.3 Sisteme invariante la translatia n timp . . . . . . . . . . . . . . . 58
1.2.4 Stabilitatea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
1.2.5 Cauzalitatea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
1.3 Sisteme caracterizate de ecuatii diferentiale sau cu diferente finite
liniare si cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
1.3.1 Sisteme continue caracterizate de ecuatii diferentiale liniare
cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
1.3.2 Sisteme discrete caracterizate de ecuatii cu diferente finite
liniare si cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

1
 1. SEMNALE SI SISTEME. CONCEPTE SI
CLASIFICARI
Acest capitol ncearca sa familiarizeze studentul cu notiunile de semnal si
sistem, att din punct de vedere practic ct si al modelelor matematice cele mai
adecvate pentru a le reprezenta. Sunt prezentate cteva tipuri de semnale uzuale n
practica inginerului electronist si se clasifica aceste semnale, dupa mai multe criterii.
Unul dintre ele, criteriul energetic, conduce la separarea semnalelor n doua clase,
semnale de energie finita respectiv de putere finita, extrem de importante n teorie si
practica. Se disting de asemenea semnalele utile de cele ce "perturba" receptia sau
prelucrarea lor.
n ceeace priveste sistemele se introduce notiunea de operator liniar (aditiv si
omogen) ca model pentru un sistem liniar. Se discuta de asemenea notiuni importante
legate de conceptul de sistem si anume stabilitatea, cauzalitatea si invarianta la
translatia (deplasarea) n timp.
Se acorda un spatiu corespunzator distributiilor, n special celor neregulate,
insistndu-se asupra derivarii modelelor de semnale sau mai pe scurt al semnalelor ce
prezinta discontinuitati.

1.1 Semnale

Un semnal este o cantitate sau o calitate fizica ce poarta o anumita informatie.

Pentru a exemplifica notiunea, va puteti imagina un vapor ce navigheaza pe o ceata
extrem de densa, vizibilitatea redusa crend un real pericol de coliziune cu un alt
vapor. Pentru a evita ciocnirea, el va emite la intervale de timp convenabil alese,
semnale sonore de avertizare (se presupune ca vaporul nu dispune de instalatie de
RADAR). Aceste semnale, receptionate de un alt vapor i "aduc" acestuia informatia
ca n vecinatatea sa se afla un vapor.
Semnalele pot fi generate de surse de cele mai diverse tipuri: biologice,
acustice, mecanice, electrice, chimice s.a. O alta caracteristica a semnalelor, pe lnga
aceea ca aduc informatii este ca ele au o anumita evolutie n timp.
Daca ne imaginam o nregistrare fotografica alb negru, caracterizata n fiecare
punct de o anumita nuanta de gri, aceasta nuanta constituie "valoarea" semnalului.
Ea nu depinde nsa de timp ci de pozitia punctului investigat, n cadrul imaginii.
Avem de-a face cu un semnal care nu evolueaza n timp ci se modifica n functie de
coordonatele carteziene ale punctului din imagine. Evident putem sa ne imaginam o
succesiune de fotograme, cum este cazul peliculei cinematografice, caz n care nuanta
de gri ntr-un punct dat se modifica de la fotograma la fotograma. Acum, semnalul
este functie att de coordonatele carteziene ct si de timp.
n electronica uzuala, variabila dupa care se produce modificarea valorii
semnalului este de obicei timpul, motiv pentru care vom lua n considerare acest caz

1
uzual, marcnd n mod explicit exceptiile. n vederea prelucrarii semnalului, cu
scopul de a obtine informatia utila care o poarta, de a-i transfera o informatie pe
care urmeaza sa o poarte sau pur si simplu pentru a-i evidentia anumite carac-
teristici, se utilizeaza circuite electronice, anlogice sau digitale. n consecinta un
semnal chimic, cum ar fi pH-ul unei solutii, trebuie mai nti "tradus" ntr-un
semnal electric. Acesta trebuie sa reflecte ct mai fidel, printr-o transformare
inversabila, toate caracteristicile interesante ale semnalului chimic. Pentru a realiza
aceasta operatiune se utilizeaza asa numitele "traductoare". Ele convertesc semnalul
de alta natura n semnal electric, constituind, asa cum se va vedea n continuare
"sisteme". Evident va aparea si problema inversa. Imaginati-va ca doriti sa
orientati o antena pe o anumita directie (azimut). Semnalul electric de comanda
trebuie sa fie tradus n pozitia
unghiulara ceruta antenei, prin
intermediul unui "sistem" care
admite o comanda electrica
(tensiune sau curent) si furnizeaza
ca raspuns o miscare mecanica de
unghi determinat. Vom mai insista
putin asupra notiunii de semnal
pentru a introduce categoriile de
Fig. 1.1. Semnal definit n timp continuu. semnal n timp continuu si n timp
discret, si pentru a discuta pe scurt
reprezentarea marimii semnalului
sub forma continua sau discretizata. n figura 1.1 se arata o nregistrare automata
a temperaturii n decursul unei zile. Semnalul ce este reprezentat de valoarea
temperaturii , este functie de variabila
timp t, care ia orice valoare n intervalul
[0,24]. Se spune ca un astfel de semnal
este definit n timp continuu. n figura
1.2 se poate vedea un semnal definit n
timp continuu t, fara nsa ca el nsusi sa
Fig. 1.2 Semnal discontinuu definit n satisfaca definitia matematica a unei
timp continuu. functii continue la momente de timp
cum ar fi 0,3,7 etc. Exista si semnale
definite n timp discret. Pentru a putea
prelucra un semnal cu ajutorul calculatorului numeric, este necesara discretizarea
n timp a semnalului.

2
definit n timp continuu si prelucrarea unor "esantioane" din semnal; aceste
"esantioane" sunt valorile pe care le ia semnalul la anumite momente de timp tn=
nTe, n Z , Te fiind pasul
de "esantionare". Se poate
norma timpul tn , prin
mpartire cu Te astfel nct
timpul (normat) este n, o
variabila evident discreta.
n figura 1.3. se arata un
semnal x ce evolueaza n
timp continuu, t. Din el se
preleveaza esantioane la
momentele nTe rezultnd
semnalul xd n timp discret,
n Z. Semnalul xd nu este
definit dect la valori
ntregi ale timpului discret
n, obtinut prin normare cu
pasul de esantionare Te. n
mod asemanator ne putem
imagina ca cele doua coor-
donate x si y ale unei
Fig. 1.3 Semnal n timp discret xd, obtinut prin nregistrari fotografice se
esantionarea unui semnal n timp continuu, x. discretizeaza cu pasii x
respectiv y , obtinndu-se
coordonatele punctelor de
esantionare sub forma unei grile, (m x,
n y) unde m Z si n Z . Rezulta dupa nor-
mare n plan, coordonatele discrete (m,n).
n practica exista si semnale intrisec
definite n timp discret, cum ar fi spre ex-
Fig. 1.4 Exemplu de semnal definit emplu indicele saptamnal "Dow Jones" ce
n functie de o variabila discreta. se calculeaza la bursa din New-York. Ne
putem imagina, spre exemplu, la o popu-
latie data, numarul relativ de cupluri ce au 0 copii, 1 copil, 2 copii s.a.m.d.
(fig.1.4.). "Semnalul" ce arata numarul relativ de cupluri ce au n copii este un
"semnal" dependent intrisec de o variabila discreta (numarul de copii nu poate fi
dect un ntreg). Daca un semnal electric (tensiune sau curent) trebuie pre-

3
 lucrat cu ajutorul unui
calculator numeric, nu este
suficienta discretizarea sa n
timp, proces numit esantionare.
Deoarece un calculator
numeric accepta la intrare
numere cu un numar dat de
Fig. 1.5 Semnalul x este cuantizat cu cuanta q cifre binare (lungime binara),
dnd semnalul xq . este necesara si o discretizare
a valorii esantioanelor numita
si cuantizare. n principiu o
marime cuantizata poate lua numai anumite valori, ce difera ntre ele prin multipli
ntregi ai cuantei q, asa cum se arata n figura 1.5. Tranzitia de la o cuanta la alta
are loc atunci cnd se depaseste jumatatea intervalului dintre doua niveluri de cuan-
tizare. Prin urmare, daca: (k-1/2)q<x (k+1/2)q atunci: xq = kq . Semnalul din figura
1.5, este un semnal definit n timp continuu dar cuantizat. Trebuie specificat faptul
ca, pentru prelucrarea cu calculatorul numeric, operatia de cuantizare trebuie
urmata de o operatie de codificare rezultnd un semnal n timp discret de forma
unei secvente numerice {xn}. Dispozitivul care converteste o tensiune ntr-un cod
numeric poarta denumirea de convertor analog-numeric (CAN). Dispozitivul care
efectueaza operatia inversa si anume primind un cod numeric furnizeaza o tensiune
cuantizata, se
numeste convertor
numeric-analogic
(CNA). n figura 1.6.
se prezinta structura
unui sistem de prelu-
crare cu calculatorul
Fig. 1.6. Structura unui sistem de prelucrare numerica a numeric a unui sem-
semnalelor n timp continuu. nal x (o tensiune)
definit n timp con-
tinuu. Comutatorul K se nchide la momentele nTe pentru intervale de timp foarte
scurte, ncarcnd capacitorul de memorare CM la valoarea corespunzatoare esan-
tioanelor prelevate din semnal. Tensiunea memorata n intervalele de timp n care
comutatorul K este deschis se converteste numeric prin CAN rezultnd secventa
{xn} ce se prelucreaza cu calculatorul numeric, CN. Acesta genereaza ca rezultat
al prelucrarii secventa

4
numerica {yn}, convertita n esantioane cuantizate de tensiune yq , de catre CNA.
Semnalele n timp discret se mai numesc si semnale discrete.

1.1.1 Modelul matematic al semnalelor

Din cele prezentate anterior modelul matematic cel mai potrivit pentru un
semnal definit n timp continuu pare a fi o functie, avnd ca variabila un element
t apartinnd unei multimi T si lund valori n M, o multime fixata,
corespunzatoare valorilor posibile ale semnalului:
(1.1)

n mod normal multimea T este un interval al axei reale, , neavnd n mod

necesar semnificatia de multime de valori de momente de timp (vezi exemplul
imaginii statice). n cazul semnalelor definite n timp discret multimea T este o
submultime a multimii numerelor ntregi Z. Se scrie:
(1.2)

Dupa cum se va vedea n cele ce urmeaza, notiunea de semnal n timp

continuu nu poate fi modelata numai prin functii, fiind necesara si utilizarea
distributiilor. Semnalele ce pot fi modelate prin functii (distributii) se numesc
semnale deterministe. Cunoscnd functia ce modeleaza semnalul putem, n
principiu, cunoaste valoarea semnalului n orice moment de timp, orice
nedeterminare fiind astfel nlaturata. Categoria de semnale deterministe nu este
singura cu care se confrunta electronistul. Mai exista o categorie de semnale,
numite semnale aleatoare, pentru care nu se poate scrie o lege de variatie temporala
de tip functie, ca urmare a variatiei lor haotice (aleatoare, ntmplatoare).
Cunoscnd o valoare a semnalului aleator la un moment de timp t dat, se poate
spune, cu o anumita probabilitate, n ce interval de valori va fi cuprinsa valoarea
semnalului la un moment de timp ulterior t + t0 . De aceasta categorie de semnale
ne vom ocupa mai trziu. Modelele matematice descriu realitatile fizice cu o
anumita eroare. Cele simple permit un calcul mai expeditiv si pot releva
principalele influente. Cele mai rafinate descriu realitatile fizice cu abateri mai
reduse. Alegerea modelului nu este unica si trebuie sa fie adecvata scopului. Atunci
cnd spunem ca tensiunea la bornele unui generator este u(t)=10sin(2 1000t) ,
tensiunea fiind masurata n volti iar timpul n secunde, ntelegem ca, alegnd
corespunzator originea timpului , tensiunea la borne poate fi

5
calculata cu relatia data. Ea constituie modelul semnalului. Se poate constata
imediat ca modelul nu este corect deoarece generatorul este pornit la un moment
dat si oprit dupa un timp. Efectul semnalului limitat n timp asupra unui circuit nu
este acelasi cu cel al unei sinusoide de durata nelimitata. Diferentele ntre efecte,
dupa cum se va vedea, sunt nsa neglijabile daca generatorul ramne conectat un
timp foarte mare n raport cu perioada sinusoidei generate. n consecinta modelul
de semnal periodic poate fi utilizat chiar daca semnalul real, modelat, are suportul
finit.
1.1.2 Exemple de semnale definite n timp continuu
i) Semnalul exponential

Dupa cum se va vedea ulterior, n studiul sistemelor liniare un loc aparte l

ocupa semnalele exponentiale de forma:
(1.3)

sau aplicnd relatia lui Euler :

(1.4)

Semnalul x(t) este complex. Pentru = 0 obtinem din (1.3) si (1.4) :

(1.5)

semnalul fiind periodic, de perioada T=(2 )/ . Se verifica usor ca:

(1.6)

deoarece ej2 = 1 , ceea ce confirma periodicitatea ( = 0) . Din (1.5) rezulta :

(1.7.a-b)

Prin urmare semnalele reale de tip sinusoidal sau cosinusoidal pot fi exprimate ca
partile reala respectiv imaginara ale exponentialei neatenuate ( = 0) . Relatiile
(1.7) sunt dificil de utilizat, motiv pentru care se introduce ca o fictiune de calcul
" frecventa negativa". Utiliznd relat iile lui Euler se scrie:

6
 (1.8.
a-b)

Relatia (1.8.a) poate fi interpretata ca

reprezentnd sSemnalul xR(t) este
reprezentat n figura 1.8.a pentru <
0 si n figura 1.8.buma a doi vectori,
de modul A/2, ce se rotesc uniform,
cu vitezele unghiulare respectiv - ,
asa cum se arata n figura 1.7.
Marimea numita pulsatie are unita-
tea de masura rad/sec. Ea este legata
de frecventa f si perioada T prin :
Fig. 1.7. Reprezentarea semnalelor
Acos( t) si Asin( t) ca vectori rotitori (1.9)

Vectorul rotitor n sens antitrigonometric,

(A/2) e-jt din figura 1.7. se spune ca are "frecventa" negativa. Introducerea
termenului al doilea din relatiile (1.8) s-a facut datorita comoditatii de calcul pe
care o ofera exponentialele, a caror forma se reproduce prin integrare sau derivare,
spre deosebire de functiile trigonometrice care si schimba numele n urma operatii
lor amintite. Vom reaminti ca frecventa f, masurata n [s-1] sau [Hz] reprezinta
numarul de cicluri complete n unitatea de timp pe care le efectueaza un semnal
periodic n perioada T.

(1.10)

Pentru = 0 relatia (1.4) devine:

(1.11)

un semnal real. Daca 0 si 0 , din (1.4) se obtin partile reala si imaginara:

(1.12.a-b)

Semnalul xR(t) este reprezentat n figura 1.8.a pentru < 0 si n figura 1.8.b

7
pentru > 0. n ambele cazuri avem o oscilatie neperiodic, (xR(t) xR(t+T)) cu
amplitudinea variabila. Evident, semnalul nu este periodic deoarece . Numai daca
= 0 oscilatia este de amplitudine constanta si satisface conditia de periodicitate.

Fig. 1.8 a Semnalul xR(t) pentru Fig. 1.8 b Semnalul xR(t) pentru >0,
<0, cosinusul atenuat exponential. cosinusul crescator exponential.

ii) Semnale exponentiale cu exponent complex si frecvente n relatie armonica

Un caz interesant l reprezinta exponentialele de forma :

(1.13)

perioadele si frecventele lor fiind:

(1.14)

(1.15)

Pentru k = 0 s-ar fi obtinut un semnal constant (de perioada infinita).

Rapoartele a doua frecvente oarecare sunt:

(1.16)

Perioada comuna tuturor acestor exponentiale este To. Frecventa o se numeste

"fundamentala", iar frecventele k = k o armonice.

8
Daca luam k = 0 , x0(t) = A0. Se spune ca semnalul de frecventa nula este
componenta continua.Se poate observa usor ca exponentialele :

de perioada To satisfac conditia:

daca k l. Daca nsa k=l rezulta:

Ambele cazuri se sintetizeaza n :

(1.17)

care este tocmai conditia de ortogonalitate a elementelor multimii de exponentiale.

Suma unor exponentiale complexe avnd frecventele n relatie armonica:
(1.18)

este un semnal periodic de perioada To .

iii) Semnale exponentiale cu exponent complex si frecvente ce nu sunt n relatie
armonica
Si astfel de semnale se ntlnesc n practica. Fie semnalele :
(1.19)

cu observatia ca n/ m Q . Perioadele exponentialelor sunt Tk = (2 )/ k .

nsumnd astfel de exponentiale se obtin asa numitele semnale cvasiperiodice. Ele
nu au o perioada, dar fiecare componenta n parte este periodica. Semnalul

9
cvasiperiodic:
(1.20)

are o comportare ce seamana mai curnd cu cea a unui semnal aleator. n figura
1.9. se arata coeficientul partii imaginare a sumei a trei exponentiale complexe de
tip (1.19) avnd A1 = A2 = A3 si 2= 1/3 , 3 = 1/5 .

Fig. 1.9 Rezultatul nsumarii a trei sinusoide ce nu au frecventele

n relatie armonica. Suma are o variatie n timp aparent aleatoare.

iv) Semnalul treapta unitara.

Este unul dintre semnalele cele mai importante. Formele de semnal fizic ce
pot fi practic generate se apropie mult de modelul matematic al treptei unitare, a
carei definitie este:

(1.21)

Semnalul treapta unitate se noteaza uneori si cu u(t). Semnalul treapta unitara este
prezentat n figura 1.10. Valoarea sa la t = 0 nu este de obicei specificata dar, dupa
cum se va vedea, din punct de vedere practic aceasta nu are importanta. n cele ce
urmeaza vom considera ca (0) = 1 . Semnalul treapta unitara poate fi generat n
practica utiliznd fie circuite de comutatie cu tranzistoare fie un comutator cu
mercur. n acest caz, timpul de tranzitie de la o stare la alta este de ordinul picose-
cundelor (10-12 sec). Acesta este motivul pentru care semnalul treapta unitara este
unul dintre semnalele folosite pentru testare n practica

10
inginereasca. n mod evident semnalul nu poate ramne de valoare 1 un timp infinit
lung, dar acest lucru are o importanta practica redusa deoarece poate fi facut
suficient de lung pentru a diminua corespunzator erorile pe care durata sa finita le-
ar introduce.

v) Semnalul rampa

Integrnd semnalul (t) se obtine semnalul rampa cu graficul din figura 1.11.
Expresia sa este :

(1.22)

Punnd n (1.22) t < 0 , integrandul (t) este nul

si deci r(t) = 0 . Punnd t 0 avem:

si n final :

(1.22')
Fig. 1.11 Semnalul rampa.
Tinnd seama de expresia (1.21) a lui (t),
semnalul rampa mai poate fi pus si sub forma :
(1.23)

Si semnalul rampa poate fi generat usor, cel putin pna la limita superioara
a tensiunilor si curentilor ce sunt admisi de circuitele generatoare. Acest semnal
este utilizat n testari, ca si semnalul treapta unitara.

vi) Impulsul unitar (tratarea euristica)

Se pune ntrebarea daca semnalul treapta poate fi sau nu derivat ? Definim

sirul de functii :

11
 (1.24)

indexat dupa n *. n figura 1.12

sunt aratate doua din functiile
sirului, x1(t) si x2(t) . Dupa cum se
poate vedea, pe masura ce n cres-
te, /n tinde spre zero si se poate
admite ca sirul de functii tinde ca
forma spre treapta unitara, adica :

(1.25)
Dar functiile xn(t) sunt derivabile,
cu exceptia punctelor t = 0 si t =
/n . Avem:
Fig. 1.12 Derivarea functiilor x1(t) si x2(t)
conduce la impulsurile de arie unitara A = 1
si durata respectiv /2 .

(1.26)

unde xn'(t) sunt impulsuri de arie unitara, dupa cum rezulta si din figura 1.12:

(1.27)

Trecnd la limita pentru sirul derivatelor xn'(t) obtinem impulsuri cu baza tot mai
redusa si naltimea tot mai mare, dar care si conserva aria unitara. La limita,
suportul lui lim xn'(t) se reduce la punctul t = 0 , si ea devine infinita ca "marime",
pastrndu-si nsa, conform relatiei (1.27), aria unitara. Vom scrie simbolic :

12

si:
Fig. 1.13. Distributia Dirac ca treptei unitare este impulsul unitar (vezi figura
derivata a treptei unitare.
Fig. 1.14 Evidentierea
proprietatii de "filtrare" a
distributiei (t).
relatie valabila numai formal, integrala neavnd de fapt sens. Distributia Dirac
satisface relatia formala :
(1.28)
(1.29)
Evident (t), numita n mod abuziv "functia lui
Dirac", nu satisface definitia functiei si deci nu
este o functie. Nici integrala (1.29) nu are sens.
Desi gresita, utilizarea relatiei (1.29) conduce n
general la rezultate corecte. Numai teoria
distributiilor permite definirea corecta a lui (t),
notiune denumita "distributia Dirac" sau
"impulsul Dirac" sau chiar "impulsul unitar". n
mod formal vom accepta sa spunem ca derivata
1.13):
(1.30)
Formal (t) , definit anterior, poate fi integrat:
(1.31)
Pentru t < 0 integrala este evident nula. Pentru t>0
integrala (1.31) devine egala cu unu, conform relatiei
(1.29). Se poate spune, deci, ca x(t) = (t) , sau ca:
(1.32)
13
 (1.33)

Conform cu figura 1.14 se poate scrie :

xn'(t) fiind sirul (1.26). Deoarece /n tinde spre zero, x(t) x0(t) , n intervalul de
integrare (0 , /n) , astfel ca:

Trecnd la limita pentru n > , si tinnd seama de relatia (1.28) obtinem formal:

Restrngnd intervalul de integrare la (- , ) , relatia se pastreaza n mod evident,

astfel ca (1.33), cunoscuta si sub denumirea de "proprietatea de filtrare" a
distributiei Dirac, este n mod formal demonstrata.
1.1.3 Exemple de semnale definite n timp discret
Semnalele definite n timp discret se noteaza n mod uzual cu x[n], x(n), xn sau
chiar x(nTe) . Vom prefera notatia cu paranteze drepte pentru argument, deoarece ea
subliniaza caracterul discret al timpului.
i) Semnalul exponential
Fie semnalul din relatia (1.3) definit n timp continuu de forma x(t) = Aest, din care
se preleveaza esantioane la momentele de timp t = nTe. Rezulta:
(1.34)

adica un semnal definit n timp discret x[n] cu valorile x[n] = x(nTe). Avem :
(1.35)

14
 (1.35)

n cazul = 0 semnalul definit n timp discret devine:

(1.36)

Se noteaza:
(1.37)

avnd dimensiunea de radiani, este un unghi. Se obisnuieste ca sa fie

denumita "frecventa n timp discret". Semnalul (1.36) devine:
(1.38)

El este periodic dupa , avnd perioada 2 . Evident :

ceea ce demonstreaza afirmatia de mai nainte. n consecinta, n studiul semnalului

(1.38) este suficient sa se considere [0 , 2 ) sau [- , ). Proprietatea de
periodicitate dupa deosebeste esential exponentiala complexa neatenuata definita
n timp discret de exponentiala complexa neatenuata definita n timp continuu care
nu este periodica dupa . Nu exista 1 , 2 R , 1 2 , astfel nct
dar .
Revenind la exponentiala complexa (1.38), pentru ca x[n] sa fie periodica de
perioada N este necesar ca x[n+N] = x[n] , n Z sau, considernd = o fixat:

ceea ce impune oN = 2 m , m Z sau :

(1.39)

Deoarece Q rezulta ca numai frecvente o irationale pot conduce la

periodicitati dupa variabila independenta n. Perioada dupa n este, prin urmare:

15
 (1.40)

si asemanator cu = 2 /T se defineste frecventa prin:

(1.41)

Fig. 1.15 Semnalul xR[n]=cos n=Re{ ejn} pentru

{ 0, /8, /4, /2, , 3 /2, 7 /4, 15 /8, 2 } .

Pentru = 0 relatia (1.35) conduce la :

(1.42)

si deci :

(1.43 a-b)

n figura 1.15 se pot vedea diferite forme de semnale xR[n] , periodice dupa n,

16
pentru {0, /8, /4, /2, , 3 /2, 7 /4, 15 /8, 2 }. Se observa ca pentru =0,
si =2 nu apar variatii ale marimii semnalului la modificarea valorii variabilei n,
astfel nct semnalul n cauza este similar unei constante n timp continuu,
constanta interpretata ca si componenta continua. Pe masura ce creste spre ,
variatia dupa n a semnalului devine tot mai rapida. La = , xR[n]=cos( n)=(-1)n
ceea ce corespunde celei mai rapide schimbari posibile a semnalului n functie de
n. Se observa si faptul ca pentru o valoare particulara o [0 , ] precum si pentru
valoarea 2 - o se obtine aceeasi viteza de variatie dupa n. Se poate deci afirma,
pe baza asocierii notiunii de frecventa cu viteza de variatie a semnalului ca =
0 si = 2 corespund componentelor continue si ca frecventele din jurul
valorilor 0 respectiv 2 sunt "frecventele joase". Frecventele din jurul valorii
sunt "frecventele nalte", cea mai mare frecventa fiind = . Afirmatiile facute se
refera la variatia semnalului n timp discret n functie de n si nu la variatia n

Fig. 1.16 Semnalul n timp discret xR[n] = 1 este obtinut prin

prelevarea esantioanelor discrete din oricare din cele trei semnale.

timp continuu a semnalului x(t) prin a carui esantionare se obtine x[n]. n figura
1.16 se pot vedea trei semnale x1(t) = 1 , o componenta continua, un semnal x2(t)
= cos(2 t/Te) si un al treilea x3(t) = cos(4 t/Te) care prin esantionare la momentele
de timp nTe dau nastere aceluiasi semnal n timp discret xR[n] = 1 , n Z . Daca
n primul caz rezultatul era evident, n celelalte doua cazuri rezultatul este
surprinzator, relevnd anumite inconveniente ale transformarii prin esantionare a
semnalelor n timp continuu. Cele trei frecvente corespunzatoare semnalelor x1(t),
x2(t) si x3(t) si anume 1, 2, 3 sunt 0, 2 /Te respectiv 4 /Te si deci 1=0 , 2

17
= (2 /Te)Te = 2 , 3 = (4 /Te)Te = 4 ceea ce concorda cu observatia periodicita-
tii dupa , cu perioada 2 a semnalului xR[n] . Analiznd figura 1.17 se observa

Fig. 1.17 Semnalul n timp discret xR[n]=cos( n)=(-1)n, obtinut prin esan-
tionarea semnalelor distincte x4(t) si x5(t).

ca esantionnd semnalele x4(t) si x5(t) avnd frecventele 4 = /Te si 5 = 3 /Te

(si nu numai pe ele), se obtine acelasi semnal xR[n] = cos( n) = (-1)n . Avem 4
= ( /Te)Te = si 5 =(3 /Te)Te = 3 , 5- 4=2 . Credem ca ultimele doua

Fig. 1.18 a Semnalul an , 0 < a < 1 . Fig. 1.18 b Semnalul an , a > 1 .

exemple sunt suficiente pentru a ilustra faptul ca nu exista o relatie simpla ntre
viteza de variatie dupa t si viteza de variatie dupa n. Semnale cu viteza de variatie
din ce n ce mai rapida dupa t pot da nastere unor semnale cu aceeasi viteza de
variatie dupa n. Esantionarea este un proces ce are ca rezultat generarea unui
semnal n timp discret, dar din forma sa de variatie nu se poate, n general, preciza
s e m n a l u l n t i m p c o n t i n u u d i n c a r e a f o s t o b t i n u t .

18
 Pentru = Te = 2 m si 0 , din (1.34) rezulta semnalul n timp discret:
(1.44)

Daca < 0 , se obtine 0 < a < 1 iar daca > 0 , se obtine a > 1 rezultnd
semnalele din figurile 1.18 a respectiv 1.18 b (reprezentate pentru A=1),
exponentiale, descrescatoare sau crescatoare, dar care nu prezinta oscilatii.
Daca 2m si 0 din relatia 1.35 rezulta partile reala si imaginara ale
semnalului x[n] :
(1.45.a-b)

n figura 1.19
se poate vedea o
forma de variatie a
semnalului xR[n]
pentru A=1 si 0 < a
< 1 . El poate fi un
semnal provenit din
e s a n t i o n a r e a
semnalului cosinu-
soidal atenuat
exponential, definit
Fig. 1.19 Cosinusul discret atenuat exponential. n timp continuu,
aratat n figura
1.8.a. Figura
1.20 da variatia
cosinusoidei discrete
descrescatoare
exponent ial, co-
respunzator lui a > 1
. Ea poate proveni
din es antionarea
semnalului din figura
1.8.b.
Fig. 1.20 Cosinusul discret crescator exponential.

19
n ambele cazuri desi semnalul reprezentat este oscilant el nu este periodic.
ii. Semnale exponentiale cu exponent imaginar si frecvente n relatie armonica
Se considera semnalele de forma:
(1.46)

Frecventele lor sunt k=k o. Daca o = 2 /N atunci perioada semnalelor xk[n]

este:

(1.47)

Perioada comuna tuturor acestor semnale este N. Astfel de semnale se spune ca

sunt n relatie armonica, fundamentala avnd frecventa o. Celelalte sunt
armonicele avnd frecventele k o. Semnalele xk[n] din multimea :
(1.48)

n numar de N, satisfac conditia :

daca k l . Pentru cazul k = l avem :

sau sintetic:

(1.49)

relatie care arata ca cele N semnale (1.48) formeaza o familie ortogonala. Suma
unor exponentiale complexe discrete neatenuate (1.48), de forma:

20
 (1.50)

este un semnal discret periodic, de perioada N.

iii. Semnalul discret treapta unitara
Este prezentat n figura 1.21 si are
expresia :

(1.51)

Se considera ca esantionnd semnalul

treapta unitara definit n timp continuu
(t), se obtine semnalul treapta unitara
discret :
Fig. 1.21 Semnalul [n] si semnalul
treapta unitara [n] . (1.52)

iv. Semnalul discret impuls unitar

Rolul distributiei Dirac (t) este jucat
n timp discret de impulsul unitar:

(1.53)

Spre deosebire de (t), [n] este o func-

tie obisnuita. Daca semnalul (t) nu se
poate genera tehnic, functia [n] poate
Fig. 1.22 Tipurile de intervale de fi generata. Ea este reprezentata n
nsumare pentru relatia (1.54). figura 1.21. Se poate verifica ca:

(1.54)

Fie n < 0 . n intervalele de nsumare de tipul marcat cu 1 n figura 1.22, toate

valorile supuse nsumarii sunt nule si deci pentru n < 0 :

21
Pentru n=0 - intervalul 2 de nsumare din figura 1.22 - avem:

Si pentru intervalele de nsumare de tipul 3 tot o singura valoare este nenula:

ceea ce demonstreaza relatia (1.54) (se tine seama de (1.51)). Daca n (1.54) se
face substitutia n > n-1 se obtine:

(1.54')

Scaznd din (1.54) pe (1.54') obtinem:

de unde rezulta n final ca :

(1.55)

Relatia (1.55) este echivalenta relatiei (1.30), (t) = '(t) iar relatia (1.54) este
echivalenta relatiei (1.32):

Avnd n vedere definitia (1.53) pentru [n] , se poate verifica imediat ca avem:
(1.56)

22
1.1.4 Transformari liniare ale variabilei timp
Fig. 1.23 Schema unei instalatii de redare a nre- prevazuta cu trei capete de
gistrarilor pe banda magnetica, prevazuta cu trei redare, A, B si C asa cum se
capete de redare, decalate.
Fig. 1.24 Semnalul x(t) este ntrziat cu 2
unitati de timp, dnd astfel nastere
semnalului x(t-2) si anticipat cu 6 dnd
semnalul x(t+6).
magnetice tensiunea uB(t) este versiunea retardata cu t1 a tensiunii uA(t).
23
n multe cazuri semna-
lele definite n timp continuu
sau n timp discret sunt su-
puse, n vederea prelucrarii,
unor transformari simple ce
afecteaza timpul. Pentru pre-
cizarea ideilor, ne vom referi
la o instalatie ipotetica de
redare a nregistrarilor pe
banda magnetica, instalatie
arata n figura 1.23.
Considernd ca viteza
liniara a benzii este v, daca
distantele ntre capetele de
redare sunt d1 si d2 atunci
timpul n care banda parcurge
calea de la capul C la capul A
este t2 = d2/v , iar timpul n care
parcurge calea de la capul A la
capul B este t1=d1/v . Tensiunea
indusa n nfasurarea capului A
se noteaza cu x(t): uA(t)=x(t).
Tensiunea indusa n nfasurarea
capului B este uB(t) = x(t-t1) ,
iar cea indusa n nfasurarea
capului C: uC(t) = x(t+t2) (Se
considera capetele de redare
identice). Evident, ca urmare a
sensului de miscare al benzii
Fig. 1.25. Semnalul n timp discret x[n] este ntrziat cu 3 unitati de timp (x[n-
3]) si anticipat cu 6 unitati (x[n+6]) .

n figura 1.24 se arata un semnal x(t) si versiunea sa ntrziata - sau

translatata spre dreapta - cu t1, x(t-t1) unde t1 > 0 precum si versiunea sa anticipata
- sau translatata spre stnga - cu t2 , x(t+t2) , t2 > 0 .
Si semnalele discrete x[n] pot fi supuse operatiei de translatare asa cum
rezulta din figura 1.25. Semnalul x[n-n1] , n1 N , (n1 > 0) este versiunea retardata
(sau translatata spre dreapta) cu n1 a semnalului x[n] . Semnalul x[n+n2] , n2 N
(n2>0) este versiunea anticipata (translatata spre stnga) cu n2 a semnalului x[n] .
n cazul semnalelor discrete cuantizate translatarile (deplasarile) pot fi obtinute
utiliznd memorii numerice. n cazul semnalelor necuantizate se pot folosi registre
de deplasare analogice cu memorare pe capacitati (de exemplu dispozitive cu
transfer de sarcina).
n cele mai multe cazuri practice se utilizeaza numai ntrzierea semnalelor,
anticiparea lor cernd existenta unor nregistrari deci fiind imposibila efectuarea
unor prelucrari n timp real.

24
 Fig. 1.26 Semnalul x(-t) este simetricul lui x(t) n raport cu axa verticala
(reflectatul sau). Semnalul reflectat poate fi deplasat la stnga si la dreapta.

Si semnalele discrete pot fi reflectate si deplasate - figura 1.27. Semnalul x[-n] este
reflectatul semnalului x[n] . Semnalul x[-n-n1] , n1 N (n1 > 0), este versiunea re-
flectata si deplasata spre stnga cu n1 iar x[-n+n2] , n2 N (n2 > 0) este versiunea
reflectata si deplasata spre dreapta cu n2 a semnalului x[n] .
n transformarile prezentate forma semnalului se pastreaza. Sa ne imaginam
acum ca redam un semnal x(t) nregistrat pe banda, rulnd banda cu o viteza v si
ca semnalul dureaza 6 unitati de timp - vezi figura 1.28. Daca reluam experienta
de redare cu o viteza mai mica, sa zicem v/2 , redarea semnalului va dura evident
12 unitati de timp. Daca vom face cuvenitele corectii n ceea ce priveste nivelul
de redare, vom obtine semnalul x(0,5t) , avnd derularea mai lenta dect a semna-
lului x(t) . Dublnd acum viteza benzii, aducnd-o deci la valoarea 2v , redarea
semnalului va dura doar 3 unitati de timp, si facnd corectiile de amplificare se
poate spune ca se reda semnalul x(2t) , cu derulare mai rapida dect a semnalului
x(t).

25
 Fig. 1.27 Semnalul discret x[-n] este reflectatul semnalului x[n]. Semna-
lul reflectat poate fi deplasat spre stnga sau spre dreapta.

Fie, n general, x(t) un semnal de durata (sau continnd o portiune delimitata cu

doua marcaje decalate n timp cu ) si y(t) = x(at), unde a > 0 , a , transfor-
matul sau. Durata lui y(t) (sau timpul scurs ntre derularea celor doua marcaje mai
sus amintite) este ce satisface relatia a = . Rezulta = /a si daca 0 < a < 1
atunci > , semnalul y(t) avnd o derulare mai lenta dect x(t). Pentru cazul a>1
avem < , si n consecinta, y(t) se deruleaza mai rapid dect x(t).
Semnalele pot suferi transformari ale variabilei timp de forma a(t-to) . n figura 1.29
este prezentat un astfel de caz. Fie z(t) = x(a(t-to)) , a > 0 , to > 0 . Semnalul x(t)
sufera mai nti o deplasare spre dreapta cu to si apoi o modificare a vitezei de
derulare dupa cum 0 < a < 1 sau a > 1 . Semnalul w(t) = x(a(t+to)) , a > 0 , to >
0 sufera mai nti o deplasare spre stnga si apoi modificarea conforma valorii lui
a. n cazul semnalelor definite n timp discret (sau mai pe scurt discrete)
modificarea scarii timpului (care are doar valori ntregi) nu este posibila. Se
introduce totusi un gen de semnal n timp discret cu derulare mai lenta dect a
semnalului x[n] conform relatiei:

26
Fig. 1.28 Semnalul x(0,5t) este o versiune cu derulare mai nceata a semnalului
x(t). Semnalul x(2t) este o versiune cu derulare mai rapida a lui x(t).

(1.57)

n figura 1.30 se arata un semnal

Fig. 1.29 Semnalul x((t-3)/0,5) este o
versiune deplasata cu 3 si cu derulare mai
rapida ca a lui x(t).
x[n] si semnalul x(2)[n] . ntre doua
valori consecutive ale semnalului a
fost introdusa o valoare nula,
marcata cu asterisc (*). Se poate
vedea ca semnalul x(2)[n] se derul-
eaza mai lent dect x[n] . Ramne
de vazut n ce masura aceasta
modalitate de definire a lui x(k)[n]
este asemanatoare cu a lui x(at) ,
a<1 .

27
 Fig. 1.30 x(2)[n] este o versiune "cu derulare mai nceata" a semnalului x[n].

1.1.5 Componenta para si componenta impara a unui semnal

Fie x(t) un semnal real. Se definesc:

(1.58-59)

Avem:

si deci xp(t) este un semnal par iar xi(t) un semnal impar. Fiind dat semnalul x(t),
cele doua semnale xp(t) si xi(t) sunt complet definite. Ele permit reconstruirea
semnalului initial. nsumnd relatiile (1.58) si (1.59) gasim ca:
(1.60)

si deci xp(t) si xi(t) sunt componentele para si respectiv impara ale semnalului. Este
evident ca ntotdeauna xi(0) = 0.n figura 1.31. se poate urmari modul de obtinere
al componentelor para si impara ale unui semnal definit n timp continuu. Si pentru
semnalele discrete reale, x[n] , se pot defini componentele para respectiv impara:

28
 (1.61-62)

Fig. 1.31 Componenta para xp(t) si componenta impara xi(t) a semnalului x(t).

Se verifica usor ca xp[-n] = xp[n] si ca xi[-n] = -xi[n] . Prin nsumare rezulta :

(1.63)

Figura 1.32 prezinta modul de construire al celor doua componente, pentru un

semnal x[n] dat. Si n cazul discret avem ntotdeauna xi[0] =0. n cazul
semnalelor x(t) complexe, se definesc componentele conjugat simetrica xp(t) si
conjugat antisimetrica xi(t) prin:
(1.64-65)

Avem:

29
 Fig. 1.32 Componenta para xp[n] si componenta impara xi[n] a semnalului
discret x[n].

relatii care justifica denumirile celor doua componente. Relatii similare pot fi scrise
si pentru semnalele n timp discret.
1.1.6 Energia si puterea semnalelor
Daca u(t) este tensiunea aplicata la bornele unui rezistor de rezistenta R, energia
disipata n rezistor se calculeaza cu relatia:

(1.66)

n multe cazuri si mai ales atunci cnd suntem pusi n situatia de a detecta

30
 prezenta unuia dintre doua semnale posibile u1(t) si u2(t) energia dezvoltata n
rezistorul R nu este prea semnificativa. Este mai important raportul lor:

n care R nu apare. Se obisnuieste de aceea sa se defineasca energia semnalului ca

fiind acea valoare a ei care se disipa n rezistenta unitara (R =1 ). n consecinta
relatia (1.66) ia forma:

(1.67)

Daca semnalul care se ia n considerare x(t) este complex, relatia 1.67 devine :

(1.68)

Pentru semnale discrete x[n], eventual complexe, energia (disipata n

rezistenta unitara ) se exprima prin:

(1.69)

Teoretic exista si semnale de energie infinita. Spre exemplu, orice semnal

periodic are conform relatiilor (1.68), (1.69), energie infinita. Semnalele de energie
finita definite n timp continuu sunt modelate de functii cu patratul modulului
integrabil, deci ele apartin clasei de functii notata L2. Semnalele de energie finita
definite n timp discret sunt modelate de functii cu patratul modulului sumabil, deci
ele apartin clasei de functii notata l2. Un indicator important al comportarii unui
semnal l constituie si fluxul mediu de energie, raportat la durata semnalului (sau
debitul mediu de energie), numit si puterea medie a semnalului, P. Pentru un
semnal cu ntindere infinita n timp avem:

31
 (1.70-71)

Semnalele de energie finita cu ntindere infinita n timp au puterea medie nula.

Semnalele cu ntindere infinita n timp ce au puterea medie nenula au energie
infinita. n practica energia semnalelor este ntotdeauna finita. Functiile periodice,
ce se utilizeaza pentru a modela anumite semnale au energia infinita dar puterea
medie pe o perioada finita, si ea constituie criteriul energetic de echivalare. Pentru
semnalele periodice, modelate prin functii periodice, puterea medie este :

(1.72-73)

Notatia n <N> semnifica faptul ca n ia N valori consecutive, fara ca valoarea de

nceput sa fie precizata. Semnalele ntlnite n practica au durata finita. Spre
exemplu x(t) dureaza de la de la momentul t1 pna la momentul t2. Aceasta
afirmatie nseamna ca x(t) = 0 pentru t < t1 sau t > t2 . Pentru astfel de semnale,
de durata t2-t1 finita, formulele de calcul ale energiei si puterii medii devin:

(1.74-75)

n cazul semnalului discret x[n] cu durata N1 n N2 , adica x[n] 0 pentru

n < N1 sau n > N2 , energia si puterea medie sunt calculabile cu relatiile:

(1.76-77)

Semnalele de durata finita si de energie finita sunt de clasa L2 sau l2 dupa

cum sunt definite n timp continuu sau n timp discret. Mentionam ca vom spune
semnale din L2 n loc de semnale modelate prin functii din L2.
([HPSOH
L 9RPFRQVLGHUDVHPQDOXOVLQXVRLGDO[W $FRV RW R  7R)LLQGXQ
VHPQDOSHULRGLF[WDUHHQHUJLHLQILQLWD
 QWUDGHYD
 UDYHP

32


n schimb puterea medie, aplicnd relatia (1.70) este :

Dar :

n consecinta, pentru semnalul sinusoidal rezulta P = A2/2 , rezultat cunoscut si

identic cu cel obtinut prin aplicarea relatiei (1.72):

(1.78)

LL)LHDFXPVHPQDOXOGLVFUHW[>Q@ DQ >Q@D$SOLFkQGDYHP

3XWHUHDPHGLHDDFHVWXLVHPQDOGHHQHUJLHILQLWD
 V
 LGXUDWD
 LQILQLWD HVWHQXOD

LLL 8Q VHPQDO GH GXUDWD   OLPLWDWD  HVWH VHPQDOXO WULXQJKLXODU

33
Avnd durata finita (2) semnalul este de energie si putere finita si se aplica deci
relatiile (1.74) si (1.75):

1.1.7 O clasificare posibila a semnalelor

Semnalele de care ne-am ocupat au calitatea de a putea fi modelate printr-o
functie, astfel ca valoarea lor poate fi cunoscuta n orice moment de timp. Astfel
de semnale se numesc semnale deterministe. Spre deosebire de acestea, semnalele
cu variatie aleatoare nu pot fi exprimate ca valoare, printr-o functie. Ele se numesc
semnale aleatoare. Unele semnale deterministe au o comportare asemanatoare cu
cea a semnalelor aleatoare. O clasificare posibila a semnalelor este :

Semnalele deterministe au, de obicei, legi de variatie temporala de tip functie. De

multe ori pentru identificarea unui anumit semnal nu este necesara cunoasterea
valorii functiei, care l descrie, la fiecare moment de timp, ci este suficienta
cunoasterea unor caracteristici (parametrii) ai acestei functii. De exemplu un semnal
sinusoidal este descris de o functie de forma : Aosin( ot+ o) unde constantele
Ao , o si o sunt numere reale. Pentru cunoasterea valorii acestui semnal la orice
moment de timp, este suficient sa se stie ca este vorba de un semnal sinusoidal si
sa se cunoasca valorile constantelor Ao , o si o . Aceste constante se numesc
parametrii semnalului. Parametrii semnalului Aoe-t sunt Ao si . Semnalele descrise
astfel se numesc semnale deterministe stationare. Daca parametrii semnalului sunt
variabili n timp atunci este vorba despre un

34
semnal determinist nestationar. De exemplu semnalele: Aosin (t2+ o) sau
tsin( ot+ o) sunt semnale deterministe nestationare. Semnalele pseudoaleatoare
constituie o categorie aparte de semnale care, desi sunt periodice, au un
comportament ce pare aleator. Ele au o perioada extrem de mare. Aceste semnale
se genereaza cu ajutorul unor registre de deplasare prevazute cu bucle de reactie.
Semnalele cvasiperiodice sunt compuse din sinusoide ce nu au frecventele
n relatie armonica. Daca niciuna dintre amplitudinile acestor sinusoide nu este
dominanta semnalul are mai curnd un caracter aleator.

Fig. 1.33 Trei exemple de semnale tranzitorii. Cu SI s-a notat starea

initiala iar cu SF starea finala.

Semnalele tranzitorii nu sunt nici periodice si nici nu se pot descompune ntr-o

suma de sinusoide cu amplitudinile elemente ale unui sir convergent la 0. Notiunea
"tranzitoriu" este legata de obicei de trecerea de la o stare permanenta la o alta
stare permanenta. Pentru ilustrare se prezinta n figura 1.33 cteva semnale care pot
fi considerate tranzitorii. Cele doua stari permanente sunt notate cu SI - starea
initiala respectiv cu SF - starea finala. Aceasta din urma poate fi atinsa numai la
infinit. Regimul tranzitoriu este determinat de obicei de aparitia unei perturbatii.

1.1.8 Distributii

Desi toate semnalele fizic generabile sunt de energie finita, se utilizeaza

numeroase modele de semnale cu energie infinita (de exemplu semnalele periodice).
Modelarea "naturala" a unui semnal pare a fi functia de timp. Functiile "uzuale"
nu sunt suficiente pentru modelarea semnalelor. Printr-o observare mai atenta a
semnalelor fizice precum si a instrumentelor de masurare a valorii lor, vom pune

35
 n evidenta anumite deficiente ale modelarii semnalelor prin functii "uzuale". n
acest mod vom ajunge la notiunea de distributie.

Necesitatea introducerii notiunii de distributie

Fenomenele cuantice ale microfizicii sunt discontinue si aleatoare. Totusi

fenomenele macroscopice ce genereaza semnalele observate par "continue".
Explicatia este numarul mare de efecte microfizice ce dau nastere semnalului
precum si efectului "netezitor" al manifestarii lor aleatoare. Observarea semnalului
se efectueaza prin intermediul unor aparate de masurare care prin inertia pe care
o prezinta contribuie la "netezirea" suplimentara a semnalelor. Aceasta inertie, nu
ne permite masurarea valorii semnalului la un anumit moment de timp. Mai curnd
masuram o valoare "mediata" pe un anumit interval de timp, care ar trebui sa fie
suficient de scurt. Cele expuse ar parea ca legitimeaza utilizarea exclusiva a
semnalelor continue pentru modelarea semnalelor fizice. Nu putem distinge prin
masurare valori prea apropiate ale marimii semnalului si nici valori prea apropiate
n timp. Ori, stabilirea experimentala a continuitatii unui semnal implica
posibilitatea de a masura cu o precizie arbitrar de buna valorile unei marimi fizice
la momente de timp arbitrar apropiate. Acest lucru nu este posibil. Apare necesara
introducerea unei notiuni noi pentru modelarea semnalelor ce face abstractie de
"detaliile nesemnificative". Este de dorit un obiect matematic care echivaleaza toate
functiile ce nu difera ntre ele dect ntr-un numar finit de puncte sau, ntr-un caz
mai general, ntr-o multime de puncte de masura Lebesgue nula. Astfel de functii
se numesc "egale aproape peste tot" sau prescurtat egale a.p.t. Daca se considera
cazul unei percutii n care fenomene mecanice foarte complexe se deruleaza ntr-un
interval de timp foarte scurt, o simplificare considerabila a problemei determinarii
efectelor se obtine daca se accepta ca percutia este instantanee. Aceasta ipoteza
nlocuieste un fenomen complex printr-o simpla
discontinuitate. Este nsa posibil ca derivata functiei n care
se introduce discontinuitatea mentionata sa aiba o semnifica-
tie fizica importanta, de natura sa impuna conservarea
Fig. 1.34. Circuitul marimii ce de fapt nceteaza sa mai existe n sensul uzual al
de ncarcare al derivarii unei functii. Vom considera acum cazul ncarcarii
unui capacitor. unui capacitor de capacitate C = 1 cu o sarcina Q , de la o
sursa de curent ce debiteaza curentul i(t) , figura 1.34.
Daca ncarcarea nu depaseste o durata , rezolutia aparatului
de masurare utilizat , ncarcarea se poate considera

36
"instantanee". Forma functiei de timp care descrie curentul i(t) n intervalul (0 , )
sau n intervale mai reduse nu mai este importanta, din moment ce pentru aparatul
de masurare utilizat sarcina trece "instantaneu" de la 0 la valoarea:

Fig. 1.35 ncarcarea unui capacitor C prin trei forme de unda ale
curentului: rectangular (a), triunghiular (b) si exponential (c).

n figura 1.35 se indica trei forme de unda ale curentului de ncarcare care
sunt la fel sesizate ca efect de aparatul de masurare, solicitat sub nivelul rezolutiei
sale temporale, . n figurile 1.35 a si 1.35 b , ncarcarea condensatorului dureaza
exact , iar n figura 1.35 c durata de ncarcare este aproximativ . Curentul i3(t)
va avea cam acelasi efect ca si curentii i1(t) si i2(t) .
Forma curentului este un obiect matematic pe care l vom nota cu Q (t) si
care satisface proprietatea:

37
Pentru procesul de masurare imaginat curentii i1(t) si i2(t) sunt echivalenti, folosirea
oricaruia dintre ei conducnd la concluzia ca s-a realizat o ncarcare instantanee cu
sarcina Q. Toate elementele acestei clase de echivalenta se numesc functii test.
Este clar ca daca experienta s-ar fi facut cu un alt aparat de masura (cu rezolutie
temporala de valoare diferita), functiile test corespunzatoare ar fi avut alte expresii
dect n cazul considerat. De fapt definim un semnal ca fiind o aplicatie care pune
n corespondenta unei functii de tip test caracteristica unui anumit aparat de
masurare din multimea celor posibile, un scalar, care reprezinta marimea
semnalului la un moment oarecare t. Obtinem astfel caracterizarea unui semnal prin
efectul pe care l produce asupra unui aparat de masurare. Suntem condusi astfel
la definirea unui nou concept matematic, distributia, ca fiind o aplicatie (cu
anumite proprietati) care atribuie oricarei functii (numita functie test) apartinnd
unei multimi precizate un numar real sau complex. Reamintim ca o functie
"obisnuita" asociaza unui "numar test" dintr-o multime precizata un alt numar.
Distributia este o extindere naturala a notiunii de functie reala sau complexa de
o variabila reala. Ea este mai potrivita pentru a modela realitatea fizica a
semnalelor dect functiile "obisnuite".
Clase remarcabile de functii
Este utila prezentarea unor clase de functii utilizate n teoria semnalelor n
general si n studiul distributiilor n special.
1. k
reprezinta multimea functiilor : > , derivabile si cu derivate
continue pna la ordinul k inclusiv, k , n orice punct al axei reale.

sunt functiile indefinit derivabile, cu derivatele continue.
k k
2. o submultime a multimii , formata din functii cu suportul marginit.

o sunt functiile indefinit derivabile avnd suportul marginit.

3. L1 multimea functiilor : > integrabile (Lebesgue) pe . O

functie apartine acestei clase daca si numai daca este masurabila si:

38
4. L1loc reprezinta clasa functiilor masurabile si integrabile (Lebesgue) pe
orice compact din . Ele sunt functiile "obisnuite" sau "uzuale".
5. L2 multimea functiilor : > masurabile si pentru care:

Aceste functii sunt de energie finita. n figura 1.36 se arata printr-o diagrama
simbolica relatiile de incluziune ntre functiile din L1 (L1loc) si L2 (L2loc).
Spre exemplu pentru :

avem:
Fig. 1.36 Relatii ntre functiile
din L1 si L2.

si deci 1 L1. Dar 1 L2:

n schimb pentru :

se poate constata ca 2(t) L1 dar ca 2(t) L2 . Nu consideram ca este mo-

mentul sa abordam acum problemele de convergenta n L1 si L2 ele urmnd a
fi discutate ulterior.

39
Distributii pe spatiul D

O distributie asociaza
unei functii "test" (t) un
numar real sau complex.
Exista mai multe spatii de
functii test. Unul dintre ele
este asa numitul spatiu D
cunoscut si sub denumirea
de spatiu de baza.
D este un spatiu
vectorial continnd functiile
din o . Functiile (t) D
sunt indefinit derivabile cu
Fig. 1.37 Sirul de functii test n(t), nule n afara derivate continue, avnd
unui compact, tinde spre 0 mpreuna cu derivatele suport compact (adica ele se
sale cnd n > . anuleaza n exteriorul unui
interval compact). n spatiul
D se introduce convergenta pentru un sir de functii n(t), indexat dupa n. Se spune
ca sirul n(t) converge la 0 n D pentru n tinznd la infinit daca toate functiile n(t)
se anuleaza n afara unui
compact, acelasi indiferent
de valoarea indicelui n, si
converg uniform spre 0,
mpreuna cu derivatele lor
n(k)(t) de orice ordin. Con-
vergenta sirului de functii
n(t) catre o functie (t)
Fig. 1. 38 Sir de functii ce nu se anuleaza n afara este usor de definit, con-
unui compact atunci cnd n > . sidernd sirul diferentelor
n(t)- (t) ce trebuie sa con-
vearga spre 0 n D. n figura 1.37 se prezinta cteva functii n D , definite prin:

40
 (1.79)

Se observa ca toate functiile n(t) se anuleaza n afara aceluiasi compact, [-a,

a]. Spre deosebire de functiile din relatia (1.79), sirul de functii obtinut din acesta
prin scalarea variabilei t cu 1/n, n(t/n) nu este din D. O distributie este o func-
tionala liniara, Tf , continua pe spatiul pentru care am stabilit o regula care
asociaza oricarei functii test (t) din D un numar real sau complex, notat cu
<Tf , > , astfel nct sa fie satisfacute urmatoarele conditii:

(aditivitatea si omogenitatea functionalei) (1.80)

(continuitatea functionalei Tf prin siruri) (1.81)

Asocierea (t) > <Tf , > poate fi realizata n mai multe modalitati. De
exemplu daca f(t) este o functie local integrabila:

(1.82)

Distributia (functionala) se confunda adesea, ca notatie, cu functia f(t), utilizata

n definitia (1.82). Se obisnuieste sa se scrie :

(1.83)

Definitia (1.82) satisface conditiile de liniaritate si continuitate. Se poate pune

problema daca exista o functie local integrabila f(t) astfel nct

41
functiei test (t) din D sa i se asocieze valoarea (0) :

(1.84)

Sa consideram ca o astfel de functie exista. (1.84) este verificata si pentru :

data de relatia (1.79). Conform relatiei (1.84) avem:

(1.85)

Dar integrala din membrul stng al relatiei (1.85) este:

(1.86)

si ea tinde la zero atunci cnd a tinde la zero. Comparnd (1.85) si (1.86) se ajunge
la e-1 = 0 ceea ce este absurd. Functionala Tf ce realizeaza corespondenta (t) >
(0) o vom numi distributie delta, , sau distributia lui Dirac si se scrie :
(1.87)

Distributiile Tf pentru care f L1loc se numesc distributii regulate sau de tip functie.
Distributiile de tipul celei definite prin relatia (1.87) se numesc distributii
neregulate sau distributii singulare. Pentru cazul distributiei Dirac (care este
singulara) se utilizeaza n mod curent si notatia (t) desi ea este formal incorecta.
O distributie nu are o anumita valoare ntr-un punct to . Se poate introduce nsa o
notiune de valoare care localizeaza distributiile pe multimi deschise. Fie D o
vecinatate a punctului to (o multime deschisa ce include to). Se spune ca distributia
(sau o alta distributie Tf ) este nula pe multimea deschisa D daca are loc
egalitatea:
(1.88)

42
 sau, n general:
(1.89)

unde s-a notat cu " supp " suportul functiei test .

Complementara reuniunii tuturor multimilor deschise pe care se anuleaza o
distributie se numeste suportul distributiei.

([HPSOH
L 'LVWULEXW
 LDXQLWDWH

(1.90)

DUHVXSRUWXOPXOW
 LPHDQXPHUHORUUHDOH (DHVWHGHWLSIXQFW
 LH
LL 'LVWULEXW
 LDWUHDSWD XQLWDUD
 

(1.91)

HVWHWRWGHWLSIXQFW LHFXVXSRUWXOQHFRPSDFW> 
LLL 'LVWULEXW  LD SRDUWD   WHPSRUDOD
  VDX IHUHDVWUD  WHPSRUDOD
  DVRFLDWD
  IXQFW
 LHL
S7W W7 W7

(1.92)

6LHDHVWHGHWLSIXQFW
 LHVXSRUWXOHLILLQGFRPSDFWXO>77@
LY 'LVWULEXW LD'LUDF SHQWUXFDUHHVWHYDODELOD  UHODW
 LD  !  
HVWH R GLVWULEXW  LH VLQJXODUD   6XSRUWXO GLVWULEXW LHL 'LUDF HVWH XQ FRPSDFW UHGXV OD
SXQFWXOGLQRULJLQHWR QYHFLQD WDWHDRULFD  UXLSXQFWWQHQXOGLVWULEXW  LD'LUDFHVWH
QXOD QJHQHUDOVHVSXQHFD GDFD  RGLVWULEXW
 LHQXHVWHQXOD  vQQLFLRYHFLQD WDWHDOXL
WRDWXQFLDFHVWSXQFWHVWHXQSXQFWHVHQW  LDODOGLVWULEXW  LHL
Q OHJD WXUD  FX QRW LXQHD GH YDORDUH QXOD   D XQHL GLVWULEXW  LL vQWUR PXOW
 LPH
GHVFKLVD  VHLQWURGXFHQRW  LXQHDGHHJDOLWDWHDGRXD GLVWULEXW  LLVDXGHFRLQFLGHQW D D

43
acestora). Fie Tf, si Tg doua distributii. Vom spune ca cele doua distributii coincid
pe multimea deschisa D daca si numai daca diferenta Tf - Tg este nula pe aceasta
multime:
(1.93)

Daca f si g sunt functii local integrabile, din relatia :

(1.94)

rezulta ca cele doua functii f(t) si g(t) sunt egale aproape peste tot. Egalitatea
f(t)=g(t) poate sa nu fie satisfacuta cel mult ntr-o multime numarabila de puncte
(care are masura Lebesgue nula). Se scrie :
(1.95)

Cazul distributiilor regulate pentru care f(t)

Definitia functionalei folosite devine n acest caz :

(1.96)

Pentru compatibilitatea notatiei cu produsul scalar, unii autori prefera sa

noteze < , f > si nu < f , > .
Operatii cu distributii
i) Adunarea distributiilor
Prin definitie:

(1.97)

Daca relatia (1.97) este evidenta pentru distributiile de tip functie si rezulta
imediat din proprietatile integralei, pentru distributiile singulare ea se introduce
prin definitie. Exista, dupa cum se va vedea, o modalitate simpla de a justifica
extrapolarea relatiilor stabilite pentru distributiile regulate si la cele singulare
bazata pe faptul ca orice distributie singulara este limita unui sir de distributii

44
regulate.

ii) Produsul unei distributii cu o functie a(t) indefinit derivabila

Ca urmare a proprietatii esentiale de liniaritate nu exista nici un mod natural

pentru a defini produsul a doua distributii. Se poate nsa defini produsul unei
distributii cu o functie indefinit derivabila prin:

(1.98)

Este usor de vazut ca a(t) (t) D daca a(t) este indefinit derivabila. Daca
a(t) este complexa atunci (1.98) se modifica:
(1.99)

Un caz particular l reprezinta produsul unei distributii cu o constanta a(t)= .

Din (1.98) si (1.99) se deduc:

(1.100-101)

iii) Transformari liniare ale variabilei independente

Desi am facut remarca ca scrierea f(t) pentru o distributie nu are sens, ea

este totusi utilizata. Relatiile la care se ajunge sunt corecte si notatia este de cele
mai multe ori sugestiva. Vom utiliza deci si forma (at+b) . Avem relatia:
(1.102)

Vom lua n considerare cteva cazuri particulare.

(1.103-104)

Comparnd (1.104) cu (1.88) se ajunge la (-t) = (t) ; distributia Dirac este para.

45
 (1.105)

si deci:
(1.106)

iv) Derivarea distributiilor

Una dintre proprietatile esentiale ale distributiilor este ca acestea sunt indefinit
derivabile. Vom considera cazul functiei f local integrabile. Avem :

Deoarece (t) se anuleaza n afara unui compact, produsul f(t) (t) evaluat la
+ si - este sigur nul, chiar daca suportul lui f(t) nu este finit. Avem deci :

deoarece ' D . n general, pentru derivata de ordinul k :

(1.107)

Problema derivarii indefinite a distributiei f este, conform (1.107) transferata

functiei test. Relatia (1.107) defineste derivarea distributiilor. Se justifica si
limitarea suportului functiei test la un compact, deoarece numai astfel primul
termen al integrarii prin parti dispare. Vom considera cteva cazuri particulare.

deoarece se anuleaza n afara unui compact. Am obtinut egalitatea :

care arata ca :

46
 (1.108)

Si distributia Dirac poate fi derivata:

(1.109)

n figura 1.39 este reprezentata functia f(t) continua pe portiuni, avnd ntr-o
multime numarabila de puncte: t1, t2, ... discontinuitati de speta nti cu salturile
h1, h2 , .... n rest f e continua pe portiuni si cu derivata continua pe portiuni. Se
introduce functia f1 (t) de forma:
(1.110)

Dar f1(t) poate fi considerata ca o distributie

regulata. Derivata acestei distributii este:

(1.111)
Fig. 1.39 Functie cu multime si deci derivata distributiei regulate asociate
numarabila de discon tinuitati, functiei f e :
derivabila n sensul distribu tiilor.
(1.112)
Convergenta slaba a distributiilor

Consideram un sir de distributii indexat dupa n , {fn} . Se spune ca sirul {fn}

converge slab catre distributia f daca oricare ar fi functia test din D avem :
(1.113)

Convergenta sirului numeric < fn , > defineste convergenta slaba a distributiilor.

Se poate arata ca orice distributie singulara definita pe spatiul D al functiilor

47
test poate fi obtinuta ca limita unui sir de distributii de tip regulat. De aceea
relatiile obtinute pot fi extinse si la distributiile de tip neregulat. Pentru
exemplificare vom arata cteva siruri de functii local integrabile ce genereaza siruri
de distributii regulate ce converg, n sensul definitiei (1.113) la distributia Dirac.
Conditiile necesare si suficiente ca sirul de functii fn(t) sa genereze un sir
de distributii regulate convergent la distributia Dirac , sunt:

i) Pentru orice M > 0 , pentru a M , b M marimile: sunt

marginite de o constanta ce nu depinde de a sau b ( ci doar de M) ;

ii) Pentru a si b fixati si diferiti de zero :

(1.114')

Sirurile de distributii regulate

convergente la distributia Dirac se
numesc " - siruri" sau siruri
reprezentative pentru distributia
Dirac. Un astfel de sir este cel
definit de expresia:

Doua dintre functiile sirului, care

respecta conditia (1.114) sunt
ilustrate n figura 1.40. Se poate
arata prin dezvoltare n serie ca:

Fig. 1.40 Sir reprezentativ

pentru distributia Dirac, (t).
(1.114'')
si deci :

48
 Convergenta slaba a sirului fn(t) nu este o convergenta uniforma. Functiile
fn(t) au un prim minim n jurul originii la to , solutie a ecuatiei tg (nto)=nto, unde
/n<to<(3 )/(2n), minim avnd valoarea :

atunci cnd n > , to > 0 si fn(to) > - . Sirul prezentat mai nainte nu este
singurul care genereaza un sir de distributii regulate convergent la distributia Dirac.
Si sirul : f(t) = (sin( t)/( t) , > 0 are aceeasi limita cnd tinde la infinit desi
nu este un ntreg, atunci cnd > .
Sirul are si el proprietatea ca genereaza un un sir de

distributii regulate convergent la distributia Dirac pentru tinznd la 0.

Spatiul D' al distributiilor cu suport marginit
Functionalele definite pe spatiul D al functiilor test formeaza un spatiu
vectorial relativ la nsumarea distributiilor si la nmultirea cu un numar. Acest
spatiu se noteaza cu D' si poarta numele de spatiu dual al spatiului D. Limita n
sensul convergentei slabe a unui sir de distributii fn din D' , daca exista, este tot
o distributie din D' . Reamintim ca distributiile din D' pot fi regulate sau singulare
iar din punct de vedere al suportului pot fi cu suport marginit ( ) sau nemarginit
( ). n D' operatia de derivare este continua. Astfel, daca fn D' si fn converge n
D' la f atunci cnd n tinde la infinit (este vorba despre convergenta slaba din D')
sirul derivatelor f'n din D' converge slab catre f' .
Si pentru seriile convergente de distributii din D' este valabila o afirmatie

similara. Daca este convergenta slab catre f, atunci

avem pentru n tinznd la infinit:

(1.115)

Alte exemple de distributii din D'

v) Distributia Dirac periodica (tot o distributie neregulata) T , este definita

49
prin:

(1.116)

Pentru ea avem :

(1.117)

Suportul distributiei, simbolizata

n figura 1.41 este format din multi-
mea punctelor {tk=kT k Z} si nu
este marginit. n general o distributie
f din D' este periodica de perioada T,
daca satisface conditia:

Fig. 1.41 Simbolizarea grafica a dis-

tributiei Dirac periodice T(t).
(1.118)

relatie asemanatoare conditiei de periodicitate a functiilor "obisnuite".

vi) Distributia "valoare principala a lui 1/t", notata si VP(1/t) este tot o
distributie cu suportul nemarginit, din D':

(1.119)
unde cu V.P. s-a notat valoarea principala Cauchy a integralei. Dar functia este
din D , deci este nula n afara unui compact [-a , a] . Ca valoare principala avem:

si n consecinta (1.119) se poate scrie si sub forma :

50
 (1.120)

Deoarece (t) tinde la (0) cnd t tinde la 0 rezulta ca VP(1/t) asociaza

functiei test din D un numar depinznd de alegerea functiei test .
Distributii pe spatiul S
O clasa de functii test diferita de D este constituita din acele functii care
au, n plus, o descrestere rapida. n acest mod termenul care apare
n integrarea prin parti din definirea derivarii distributiilor se anuleaza daca f nu
are o crestere rapida; se spune ca f are o crestere temperata (polinomiala).
P r i n d e f i n i t i e
functiile (t) indefinit
d e ri v a b i l e s i care
descresc spre 0 mpreuna
cu toate derivatele lor,
atunci cnd t > ,
mai repede dect orice
putere a lui 1/t,
formeaza spatiul S al
functiilor cu descrestere
rapida. n figura 1.42 este
aratata o astfel de
Fig. 1.42 Functie test din spatiul S . f u n c t i e ,
.
Se mai poate spune ca S daca si numai daca pentru orice polinom Pm(t)
de orice grad m si pentru orice k , functia Pm(t) (k)(t) este marginita pe .
Un sir de functii n(t) S este convergent spre 0 n S , pentru n > daca sirul
de functii tm n(k)(t) converge uniform catre 0 n sau , pentru m si k ,
alesi independent. Se numesc distributii temperate functionalele liniare si continue
prin siruri, definite pe S si cu valori n sau . Spatiul distributiilor temperate, S',
este dualul spatiului S. Continuitatea distributiilor temperate f din S' se defineste
n mod similar cu cea a distributiilor din D'. Astfel daca sirul n(t) converge la 0
n S atunci <f, n> >0 n sau . Este usor de verificat incluziunea:
DS si n consecinta incluziunea inversa

51
a spatiilor duale: S' D' . Si n spatiul S' se defineste convergenta slaba a sirului
de distributii {fn(t)}. Se spune ca fn converge slab la f n S' pentru n > daca
sirul numeric corespunzator este convergent : <fn , > > <f , > , S ,
atunci cnd n > . Ca si spatiul D' , spatiul S' este complet n sensul ca, orice
sir de distributii din S' converge slab la o distributie din acelasi spatiu. Prin urmare
si n acest spatiu relatiile stabilite pentru distributiile regulate se pot extinde si la
cele singulare. Se poate arata ca urmatoarele operatii aplicate unor distributii din
S' conduc la distributii tot din S' :
- Derivarea (de orice ordin); daca f S' atunci f(k) S' , k .
- Schimbarea liniara de variabila; daca f(t) S' , atunci f(at+b) S' , a
*
si b .
- nmultirea cu o functie a(t) temperata (cu crestere cel mult
polinomiala).
Se mai arata ca pentru orice distributie temperata f S' exista o functie
continua si temperata h : > , si un ntreg n, astfel nct f = h(n) .
Exemple de distributii temperate.
i) Orice distributie cu suport compact este si temperata.
ii) Orice functie temperata f : > defineste o distributie din S' prin :

Vom face din nou observatia ca notatia corecta ar fi > <Tf , > ; n cazul
n care f este o functie, ea se poate identifica cu distributia.
iii) Distributiile (t) , sgn(t) , functiile continue si marginite, polinoamele,
functiile spline, sunt toate din S' .

iv) Distributia este tot o distributie

temperata. Nu este nsa temperata distributia:

52
Distributii pe spatiul
O largire si mai pronuntata a multimii functiilor test, dect cea adusa de
multimea S este realizata prin considerarea clasei de functii , denumita ,
nzestrata cu o definitie a convergentei sirurilor de functii din ea. Spatiul functiilor
test este format din functii indefinit derivabile, cu derivate continue si suport
infinit. Ele nu au nici macar o scadere rapida spre zero, atunci cnd t > . Spre
exemplu, sin t , cos t , ejt sunt functii din . Se spune ca un sir de functii n(t)
, converge spre zero n aceasta multime, daca sirul de functii { n(k)(t)} este
uniform convergent spre 0 pe orice interval marginit, fixat, pentru k :

Aceasta largire a clasei de functii test restrnge si mai mult clasa dis-
tributiilor ce pot fi definite pe spatiul de functii test n comparatie cu clasa
distributiilor definite pe S . Pentru ca termenul ce intervine n formula
integrarii prin parti din definitia derivarii distributiilor sa se anuleze, este necesar
ca distributiile f sa aiba suportul compact. Aplicatiilor liniare si continue prin siruri
definite pe , formeaza spatiul distributiilor cu suport marginit, ' , dualul lui .

Fig. 1. 43 Relatia dintre spatiile ', Fig. 1.44 Relatia ntre spatiile de
S' si D' . distributii si clasele L1 si L2 .

S-a demonstrat anterior ca spatiile D' si S' sunt complete n sensul ca daca fn D'
(S') si sirul de valori <fn , > are limita atunci cnd n > pentru D (S),
atunci fn converge (slab) spre o distributie f din acelasi spatiu, D' (S'). Spatiul de
distributii ' nu are aceasta proprietate.

53
n ceea ce priveste spatiile functilor test avem relatiile de incluziune D S ; n
consecinta ntre spatiile duale avem relatiile: ' S' D` . Distributia (t) si
derivatele sale sunt din ' , avnd suportul compact. Distributia poarta (fereastra)
temporala este tot din ' .
Relatii ntre clasele de functii si de distributii
n figura 1.43 se arata ntr-o reprezentare simbolica incluziunile ' S' D` si se
dau cteva exemple de distributii regulate si singulare din aceste spatii. n figura
1.44 se ilustreaza incluziunea functiilor uzuale interpretate ca distributii regulate
n spatiile de distributii. Functiile din L2 ct si functiile din L1 fac parte din S' .
1.1.9 Definitia generala a semnalelor deterministe

Se numeste semnal determinist orice element din S'.

Aceasta definitie se refera la modelul matematic cel mai general al unui sem-
nal fizic. Functiile din L1 , L2 , S , D, polinoamele de orice grad, functiile continue
si temperate, distributiile , , (k) , T , VP(1/t) , sgn(t) si altele sunt semnale de-
terministe n sensul definitiei anterioare.

1.2 Sisteme

n cele ce urmeaza se discuta doar cazul sistemelor deterministe , sistemele

aleatoare nefacnd obiectul acestui curs. Operatii precum amplificarea, atenuarea,
modularea, demodularea si altele se aplica unui semnal "de intrare" x(t) dintr-o
multime precizata, fie ea X spre a obtine un alt semnal "de iesire", y(t) dintr-o alta
multime si ea precizata Y. n figura 1.46
se da un exemplu de sistem. Semnalul de
intrare x(t) -o tensiune - se regaseste la
iesire - tot sub forma unei tensiuni - dar
amplificat: y(t) = -(R2/R1)x(t) daca R2 > R1.
Sistemul din figura 1.45 este numit con-
tinuu deoarece are la intrare si iesire sem-
nale n timp continuu si nu recurge la
Fig. 1.45 Exemplu de sistem ce discretizarea n timp a semnalelor. Este
transforma semnalul x(t) n semna- posibila si prelucrarea unor semnale
lul y(t). definite n timp discret. La intrarea unui si-
stem de prelucrare se aplica un semnal dis-
cret x[n] din multimea posibila Xd iar la iesire rezulta un semnal discret y[n] din
m u l t i m e a s e m n a l e l o r d e i e s i r e Y d .

54
 n figura 1.46 este aratat un astfel de
sistem, denumit si sistem discret. Blocul
de ntrziere D memoreaza semnalul
discret pentru un esantion (o perioada de
tact Te). Daca la intrarea sa se aplica
Fig. 1.46 Exemplu de sistem discret. x[n] la iesire se obtine esantionul prece-
Blocul D realizeaza o ntrziere de un dent x[n-1]. ntre semnalele de intrare si
esantion. iesire exista o relatie de forma y[n] =
x[n]+x[n-1]. Implementarea sistemelor
continue numite si analogice, se realizeaza utiliznd circuite analogice:
amplificatoare, sumatoare si alte circuite. Sistemele discrete se implementeaza
utiliznd n cele mai multe cazuri tehnica numerica (digitala), motiv pentru care
semnalele discrete sunt si cuantizate. n ultimii ani se recurge la sisteme de
prelucrare discreta pentru a simula comportarea unor sisteme analogice. Au aparut
chiar structuri integrate, cunoscute sub denumirea de procesoare de semnal. Printr-o
programare adecvata, n genul celei practicate la microprocesoare, se pot simula
clase extrem de largi de sisteme. Evident sistemele pot fi si mecanice sau pot avea
o structura complexa (de exemplu electromecanice). Nimic nu ne mpiedica sa
privim un automobil ca un sistem avnd ca marime de intrare (una dintre multele
posibile) pozitia pedalei de acceleratie iar ca marime de iesire acceleratia
automobilului.
1.2.1 Modelul matematic al sistemelor

Sistemele, cel
putin cele prezentate,
realizeaza o coresponden-
Fig. 1.47 Modelarea sistemelor continue (a) si ta ntre doua multimi de
discrete (b) prin operatorii S respectiv Sd . functii de aceeasi natura,
motiv pentru care cel mai
bun model matematic
pentru descrierea lor l constituie operatorii. n figura 1.47 a se prezinta modelul
unui sistem continuu, descris de operatorul S:

(1.121)

El realizeaza o corespondenta de forma :

55
 (1.122)

Pentru sistemul discret, modelul - figura 1.49 b - este un operator Sd :

(1.123)

ce realizeaza corespondenta :

(1.124)

Modelele prezentate sunt

generale dar neaplicabile direct n
practica inginereasca. n cele mai
multe cazuri se impun modelelor
restrictii suplimentare care desi le
fac uneori mai putin exacte
conduc la simplificari esentiale n
utilizarea lor.
Fig. 1.48 Dublarea semnalului de intrare x(t)
n majoritatea cazurilor
al unui sistem omogen, conduce la dublarea
modelele utilizate n electronica
semnalului de iesire, y(t).
(cel putin cele numite "de semnal
mic") se considera a fi liniare
(aditive si omogene) ceea ce reprezinta o restrictie severa.

1.2.2 Sisteme liniare

Un sistem se spune ca este liniar daca poate fi modelat cu un operator liniar

(aditiv si omogen):
(1.125)

(1.126)

56
 Pentru astfel de sisteme este
valabil principiul suprapunerii efecte-
lor, exprimat matematic prin cele doua
Fig. 1.49 Modelul unui sistem incremen- relatii anterioare; prima pentru siste-
tal liniar, compus dintr-un sistem liniar si mele continue, iar a doua pentru siste-
un sumator. mele n timp discret. Pentru a ntelege
semnificatia notiunii de omogenitate
consideram un sistem continuu cu
semnalul de intrare x(t) si semnalul de iesire y(t) , y(t) = S{x(t)} - figura 1.48.
Daca semnalul de intrare se dubleaza -spre exemplu- devenind 2x(t) atunci si
semnalul de iesire se dubleaza, devenind 2y(t). O consecinta importanta a
omogenitatii o constituie concluzia ca la o excitatie nula raspunsul nu poate fi
dect nul. Daca un sistem este excitat cu semnalul ax(t) atunci se obtine raspunsul:

Punnd a = 0 n aceasta relatie

rezulta ca la excitatia x(t)=0
raspunsul este nul. Pe lnga
sistemele liniare se utilizeaza n
electronica si asa numitele sisteme
incremental liniare. La aplicarea
semnalului de intrare x(t) 0 , se
obtine y(t)=yo 0 , dar variatiile
semnalului de iesire sunt liniare n
raport cu variatiile semnalului de
intrare. n figura 1.49 se prezinta
Fig. 1.50 Raspunsul unui sistem liniar la schema bloc a unui astfel de
suma a doua semnale de intrare este suma sistem incremental liniar, compus
celor doua raspunsuri partiale. dintr-un sistem liniar propriu zis,
avnd iesirea z(t) si un sumator
care adauga valoarea de repaus (corespunzator semnalului de intrare nul), yo:

s i deci variat ia ies irii, sau incrementul satisface relat ia:

57
 (1.127)

O ilustrare a liniaritatii unui sistem continuu se gaseste n figura 1.50. Daca

sistemul considerat genereaza raspunsul y1(t) atunci cnd excitatia (semnalul de
intrare) este x1(t) si raspunsul y2(t) atunci cnd excitatia este x2(t) , aplicnd la
intrare suma x1(t) + x2(t) , la iesire se obtine semnalul suma y1(t) + y2(t) .
Si n cazul sistemelor discrete omogene daca la intrare se aplica un semnal
nul, la iesire se obtine tot un semnal nul: x[n] 0 si drept consecinta: y[n] 0 .
Si sistemele discrete pot fi incremental liniare, ca si sistemele continue.

1.2.3 Sisteme invariante la translatia n timp

Pentru cele mai multe dintre sistemele ntlnite n practica forma raspunsului
nu depinde de momentul de aplicare al semnalului de intrare.
Fie sistemul continuu descris de operatorul S.Daca :
(1.128)

sau x(t) > y(t) si x(t-to) > y(t-to) , atunci sistemul se numeste invariant la
translatie (deplasare n timp) sau pe scurt invariant n timp.

Fig. 1.51 Exemplu de raspuns al unui sistem invariant n timp. Att

semnalul de intrare ct si semnalul de iesire sunt deplasate cu aceiasi
marime.

n cazul unui sistem discret descris de operatorul Sd , proprietatea de invarianta n

t i m p ( s a u i n v a r i a n t a l a t r a n s l a t i e ) s e e x p r i m a p r i n :

58
 (1.128')
n figura 1.51 se poate vedea raspunsul unui sistem continuu invariant timp.
Excitat cu semnalul x(t) el raspunde genernd semnalul y(t). Deplasnd cu to
excitatia, care devine astfel x(t-to) , se constata ca forma raspunsului generat de
sistem este tot cea dinainte att doar ca este deplasata cu to , y(t-to) .
Amplificatoarele, sumatoarele, circuitele de ntrziere si n general circuitele
ale caror elemente nu se modifica n timp formeaza prin interconectare sisteme
invariante n timp. Spre deosebire de acestea, sistemele parametrice
(amplificatoarele parametrice) spre exemplu, continnd un element cum ar fi o
capacitate ce se modifica (electronic) n timp, nu sunt invariante n timp.

1.2.4 Stabilitatea sistemelor

Vom cauta sa dam n acest subparagraf o reprezentare intuitiva notiunii de

stabilitate, problema urmnd a fi reluata dupa definirea functiei pondere a unui sistem
precum si ntr-un capitol aparte.

Fig. 1.52 Analogie mecanica pentru explicarea stabilitatii.

Fig. 1.53 b Raspunsul unui sistem

instabil la un semnal de intrare
Fig. 1.53 a Raspunsul unui sistem stabil
foarte scurt.
la un semnal de intrare foarte scurt.

59